Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Austria) la 14 februarie 2017 – Gmalieva s.r.o. și alții/Landespolizeidirektion Oberösterreich

(Cauza C-79/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Gmalieva s.r.o., Celik KG, PBW GmbH, Antoaneta Claudia Gruber, Play For Me GmbH, Haydar Demir

Pârâtă: Landespolizeidirektion Oberösterreich

Întrebările preliminare

1)    Un regim național de monopol asupra jocurilor de noroc trebuie considerat coerent în sensul articolului 56 și următoarele TFUE atunci când într-o procedură judiciară în care:

a)    situația de fapt poate fi stabilită și apreciată cu ajutorul probelor prezentate de organismele publice și de persoanele private, părți în proces, precum și a faptelor notorii (a se vedea în acest sens cauza C-685/15) și

b)    nu există obligația de a urma aprecierile juridice ale altor instanțe din acest stat care nu se întemeiază pe un control de coerență autonom (a se vedea în acest sens cauza C-589/16)

și care, cu observarea acestor precauții, este astfel prezumată că răspunde principiului unui proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

s-au constatat ca elemente esențiale împrejurările că:

dependența de jocuri nu reprezintă o problemă a societății care să justifice intervenția statului;

jocurile de noroc interzise nu constituie fapte penale, ci (mai des) o simplă tulburarea a ordinii în competența poliției administrative;

încasările realizate de stat din jocurile de noroc se ridică în fiecare an la mai mult de 500 de milioane de euro (= 0,4% din bugetul anual global al statului) și

publicitatea pe care o fac titularii de licență vizează incitarea participării la joc a persoanelor care nu obișnuiesc să joace?

2)    În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ: un astfel de regim care nu stabilește explicit în lege care sunt obiectivele pe care le urmărește și care nu impune statului sarcina de a dovedi realizarea lor efectivă, ci lasă instanțelor naționale sarcina de a elabora și de a verifica criteriile esențiale de coerență, astfel încât nu este garantat cu certitudine un proces echitabil în sensul articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și al articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, poate fi considerat coerent în sensul articolului 56 și următoarele TFUE?

3)    În cazul în care răspunsul la prima și la a doua întrebare este afirmativ: un astfel de regim trebuie considerat proporțional în sensul articolului 56 și următoarele TFUE având în vedere puterile extinse de intervenție ale autorităților executive stabilite de lege, care nu sunt supuse niciunei autorizări judecătorești prealabile sau vreunui control al instanței?

4)    În cazul în care răspunsul la prima - a treia întrebare este afirmativ: un astfel de regim trebuie considerat proporțional în sensul articolului 56 și următoarele TFUE atunci când simpla stabilire a unor condiții stricte de acces fără limitarea simultană a numărului de licențe care pot fi acordate ar aduce o atingere comparativ mai redusă liberei prestări a serviciilor?

5)    În cazul în care răspunsul la una din întrebările de mai sus este negativ: o instanță națională care stabilește că regimul de monopol instituit prin GSpG nu este conform cu dreptul Uniunii trebuie, în acest temei, să constate nu numai nelegalitatea măsurilor restrictive din procedurile cu care este sesizată, ci, în plus, trebuie, din oficiu (prin redeschiderea procedurile, de exemplu), să dispună revocarea sancțiunilor accesorii care sunt în vigoare?

____________