Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța) la 7 martie 2024 – WebGroup Czech Republic, a.s., NKL Associates s. r. o./Ministre de la Culture, Premier ministre

(Cauza C-188/24, WebGroup Czech Republic și NKL Associates)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamante: WebGroup Czech Republic, a.s., NKL Associates s. r. o.

Pârâți: Ministre de la Culture, Premier ministre

Întrebările preliminare

În primul rând, trebuie să se considere că dispozițiile care intră sub incidența dreptului penal, în special dispozițiile generale și abstracte care desemnează anumite fapte ca reprezentând o infracțiune susceptibilă de urmărire penală, țin de „domeniul coordonat” de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 20001 atunci când se pot aplica atât comportamentului unui furnizor de servicii ale societății informaționale, cât și celui al oricărei alte persoane fizice sau juridice, sau trebuie să se considere, din moment ce directiva are ca obiectiv doar armonizarea anumitor aspecte juridice ale acestor servicii fără a armoniza domeniul dreptului penal ca atare și stabilește doar cerințe aplicabile serviciilor, că astfel de dispoziții penale nu pot fi considerate cerințe aplicabile accesului și desfășurării activității unor servicii ale societății informaționale care țin de „domeniul coordonat” de directiva menționată? În special, dispozițiile penale menite să asigure protecția minorilor intră în sfera acestui „domeniu coordonat”?

Trebuie să se considere că faptul de a impune editorilor de servicii de comunicare online să pună în aplicare mecanisme menite să prevină posibilitatea ca minorii să aibă acces la conținuturile pornografice pe care le difuzează ține de „domeniul coordonat” de Directiva 2000/31/CE, care armonizează doar anumite aspecte juridice ale serviciilor în cauză, în condițiile în care, deși această obligație privește desfășurarea activității unui serviciu al societății informaționale, în măsura în care se referă la comportamentului furnizorului de servicii, la cerințe legate de calitatea sau conținutul serviciului, ea nu privește însă nici stabilirea furnizorului, nici comunicările comerciale, nici contractele încheiate prin mijloace electronice, nici regimul răspunderii intermediarilor, nici codurile de conduită, nici soluționarea extrajudiciară a litigiilor, nici acțiunile în justiție și cooperarea între statele membre și, prin urmare, nu privește niciuna dintre materiile reglementate de dispozițiile de armonizare din capitolul II din aceasta?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările anterioare, cum trebuie efectuată concilierea între cerințele rezultate din Directiva 2000/31/CE și cele care decurg din protecția drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, în special din protecția demnității umane și a interesului superior al copilului, garantate de articolele 1 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atunci când doar adoptarea de măsuri individuale luate în privința unui anumit serviciu nu este de natură să asigure protecția efectivă a acestor drepturi? Există un principiu general al dreptului Uniunii Europene care ar permite statelor membre să ia, în special în caz de urgență, măsurile - inclusiv atunci când acestea sunt generale și abstracte în privința unei categorii de furnizori de servicii - pe care le impune protecția minorilor față de atingerile aduse demnității și integrității lor, derogând atunci când acest lucru este necesar, în privința furnizorilor de servicii reglementate de Directiva 2000/31/CE, de la principiul reglementării acestora de către statul lor de origine stabilit de directiva menționată?

____________

1     Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257).