Cauza C‑85/18 PPU

CV

împotriva

DU

(cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Oradea)

„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Cooperare judiciară în materie civilă – Competență în materia răspunderii părintești – Încredințarea copilului – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Articolele 8, 10 și 13 – Noțiunea «reședință obișnuită» a copilului – Hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță a unui alt stat membru cu privire la locul de reședință a copilului – Deplasare sau reținere ilicită – Competență în caz de răpire a copilului”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2018

Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere – Regulamentul nr. 4/2009 – Competență în materia răspunderii părintești și a obligațiilor de întreținere – Deplasare sau reținere ilicită a unui copil – Competență a instanțelor unui alt stat membru decât cel în care copilul avea reședința obișnuită înaintea deplasării sale – Inexistență – Limite

(Regulamentul nr 2201/2003 al Consiliului, art. 10, și Regulamentul nr. 4/2009 al Consiliului, art. 3)

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, într‑o cauză precum cauza principală, în care un copil care avea reședința obișnuită într‑un stat membru a fost deplasat în mod ilicit de către unul dintre părinții săi în alt stat membru, instanțele judecătorești din acest alt stat membru nu sunt competente să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la încredințare sau la stabilirea unei pensii de întreținere în privința copilului menționat, în absența oricărui element care să indice că celălalt părinte ar fi consimțit la deplasarea sa ori nu ar fi prezentat o cerere de înapoiere a acestuia.

(a se vedea punctul 57 și dispozitivul)