Recurs introdus la 30 martie 2011 de Guido Strack împotriva Hotărârii pronunțate la 20 ianuarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-132/07, Strack/Comisia

(cauza T-199/11 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentant: Rechtsanwalt H. Tettenborn)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 20 ianuarie 2011, pronunțată în cauza F-132/07, şi admiterea concluziilor recurentului în această procedură;

anularea Ordonanţei Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 17 septembrie 2009 în cauza F-132/07, în măsura în care prin aceasta se respinge cererea recurentului de pronunţare a hotărârii în lipsă;

anularea deciziei Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene de reatribuire a cauzei F-132/07 Camerei a doua, atribuită mai întâi Camerei întâi;

anularea deciziei Comisiei din 23 iulie 2007, precum şi a deciziilor tacite care o completează din 9 august 2007 şi din 11 septembrie 2007 şi a deciziei din 9 noiembrie 2007, în măsura în care sunt respinse cererile de autorizare prezentate de recurent la 9 aprilie 2007, la 11 mai 2007 şi la 11 octombrie 2007 în vederea publicării de documente (sub toate aspectele juridice relevante, în special articolele 17, 17a, 19 şi 24 din Statutul funcţionarilor, precum şi eventualele dispoziţii în materia drepturilor de autor şi a protecţiei datelor) şi în vederea depunerii unor plângeri împotriva unor (foşti) comisari şi funcţionari ai Comisiei;

obligarea Comisiei la plata către recurent a unor despăgubiri în cuantum de minim 10 000 de euro pentru prejudiciul imaterial - medical şi moral - suferit ca urmare a deciziilor a căror anulare se solicită.

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

în plus, invocând jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, recurentul solicită o despăgubire minimă de 2 000 de euro, al cărei cuantum să fie stabilit de Tribunal, pentru durata excesivă a procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă douăzeci de motive.

Acesta invocă printre altele: necompetenţa organului care a adoptat deciziile atacate, refuzul ilicit de a pronunţa o hotărâre în lipsă, caracterul ilicit al prelungirilor de termen acordate Comisiei, neconexarea, cum s-ar fi impus, a cauzei cu alte cauze între părţi, prezentarea eronată a situaţiei de fapt în raportul pregătitor de şedinţă şi, în hotărârea atacată, parţialitatea raportorului, încălcarea regimului lingvistic al Tribunalului Funcţiei Publice şi discriminarea recurentului pe criteriul limbii, precum şi netraducerea pieselor de procedură.

În plus, recurentul susţine că Tribunalul Funcţiei Publice ar fi săvârşit erori de drept şi nu ar fi motivat suficient hotărârea sa. Aceasta printre altele în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea articolelor 11, 17, 17a, 19, 25, precum şi 90 şi următoarele din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, a articolelor 6, 10 şi 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale şi a articolelor 11, 41, 47 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

____________