Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 10 aprilie 2024 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Lear Corporation Hungary Autóipari Gyártó Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága
(Cauza C-532/231 , Lear Corporation Hungary)
[Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 183 – Dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte – Norme care reglementează exercitarea – Rambursare tardivă – Întârziere cauzată de aplicarea unei dispoziții naționale – Efectul unei hotărâri preliminare a Curții pronunțate ulterior acestor fapte – Dobânzi de întârziere – Prescripție – Principiile echivalenței, efectivității și neutralității fiscale]
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Törvényszék
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Lear Corporation Hungary Autóipari Gyártó Kft.
Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága
Dispozitivul
Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
trebuie interpretat, în lumina principiilor echivalenței, efectivității și neutralității fiscale, în sensul că,
în cazul în care persoana impozabilă solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) care anterior nu era recuperabilă ca urmare a aplicării unei condiții legale cu privire la care Curtea a statuat că încălca acest articol, nu se opune posibilității de a considera că, în condițiile prevăzute de dreptul statului membru în cauză, această cerere de rambursare cuprinde și o cerere de plată a unor dobânzi de întârziere, ținând seama de finalitatea plății unor dobânzi aferente excedentelor de TVA reținute de un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii care urmărește să compenseze pierderile financiare generate, în detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor în cauză.
Principiile efectivității și neutralității fiscale
trebuie interpretate în sensul că
nu se opun unei practici a unui stat membru care constă în excluderea oricărei obligații a administrației fiscale a acestui stat de a acorda, în stadiul unei cereri de plată a unor dobânzi de întârziere, formulată în termenul de prescripție, privind cuantumuri ale TVA-ului reținute de statul menționat cu încălcarea dreptului Uniunii, dobânzi care nu sunt vizate de această cerere, dar se opun, în schimb, ca această administrație să califice drept nouă, cu consecința prescrierii sale, o a doua cerere de plată a unor dobânzi de întârziere care menționează o perioadă ce nu făcea obiectul acestei prime cereri, atunci când a doua cerere privește dobânzi de întârziere aferente unor cuantumuri ale TVA-ului reținute ca urmare a aceleiași încălcări a dreptului Uniunii precum cea care a motivat prima cerere, iar posibilitatea de a extinde domeniul temporal al acesteia nu a fost cunoscută de persoana impozabilă decât după adoptarea unei hotărâri judecătorești naționale ca urmare a unei decizii a Curții pronunțate în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE.
Principiile efectivității și neutralității fiscale
trebuie interpretate în sensul că
implică să se considere, potrivit modalităților pe care fiecare stat membru trebuie să le stabilească în raport cu dreptul său național, o a doua cerere de plată a unor dobânzi de întârziere care menționează o perioadă ce nu făcea obiectul unei prime cereri de plată a unor astfel de dobânzi ca o completare a acestei prime cereri, atunci când cea de a doua cerere privește dobânzi de întârziere aferente cuantumurilor TVA-ului reținute ca urmare a aceleiași încălcări a dreptului Uniunii precum cea care a motivat prima cerere, iar posibilitatea de a extinde domeniul temporal al acesteia nu a fost cunoscută de persoana impozabilă decât după adoptarea unei hotărâri judecătorești naționale ca urmare a unei decizii a Curții pronunțate în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE.
____________
1 JO C, C/2023/1127.