HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua extinsă)
5 noiembrie 2011(*)
„Dumping – Importuri de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și China – Aderarea Armeniei la OMC – Statut de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 384/96– Compatibilitate cu acordul antidumping – Articolul 277 TFUE”
În cauza T‑512/09,
Rusal Armenal ZAO, cu sediul în Erevan (Armenia), reprezentată de B. Evtimov, avocat,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat inițial de J.‑P. Hix, în calitate de agent, asistat de G. Berrisch și de G. Wolf, avocați, ulterior de J.‑P. Hix și de B. Driessen, în calitate de agenți, asistați de G. Berrisch, și în final de J.‑P. Hix și de B. Driessen,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de M. França și de C. Clyne, în calitate de agenți,
intervenientă,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 925/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (JO L 262, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă),
compus din domnii N. J. Forwood (raportor), președinte, și F. Dehousse, doamna I. Wiszniewska‑Białecka și domnii M. Prek și J. Schwarcz, judecători,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 3 octombrie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Rusal Armenal ZAO, este o societate care produce și exportă produse de aluminiu, stabilită în anul 2000 în Armenia. La 5 februarie 2003, Republica Armenia a aderat la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3).
2 Ca urmare a unei plângeri depuse la 28 mai 2008, Comisia Europeană a deschis o procedură antidumping privind importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și China. Avizul de deschidere a acestei proceduri a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 iulie 2008 (JO C 177, p. 13).
3 Prin scrisorile din 25 iulie și din 1 septembrie 2008, reclamanta a contestat în special aplicabilitatea în speță a articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), cu modificările ulterioare (denumit în continuare „regulamentul de bază”) [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22)], ținând cont, în primul rând, de aderarea Republicii Armenia la OMC în anul 2003, în al doilea rând, de faptul că nu erau îndeplinite condițiile de aplicare a celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994 (GATT) și, în al treilea rând, că instrumentele de aderare a Republicii Armenia la OMC nu prevedeau posibilitatea derogării de la normele cuprinse în Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994 (JO L 336, p. 103, denumit în continuare „acordul antidumping”). În plus, în cadrul analizei privind subcotarea prețurilor sau subcotarea prețurilor de referință, reclamanta a menționat deficiențele legate de produsele sale, aspect asupra căruia a furnizat informații suplimentare într‑o scrisoare din data de 7 octombrie 2008.
4 Pe de altă parte, reclamanta a solicitat să îi fie acordat statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață sau, în lipsa acestuia, a unui tratament individual (denumită în continuare „cererea TEP/TI”). În această privință, prin scrisoarea din 19 decembrie 2008, Comisia a comunicat reclamantei considerațiile în temeiul cărora concluziona că nu erau îndeplinite criteriile referitoare la contabilitate și la costurile de producție menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1225/2009]. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2009, reclamanta și‑a reiterat criticile împotriva aplicării articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază pentru Armenia și a contestat aprecierile Comisiei referitoare la criteriile pe care aceasta le‑a considerat neîndeplinite. Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2009, Comisia a răspuns la această ultimă scrisoare furnizând în special explicații suplimentare referitoare la statutul Armeniei ca economie de piață. Prin scrisoarea din 13 martie 2009, reclamanta a transmis Comisiei elemente adiționale referitoare la cererea sa TEP/TI.
Regulamentul provizoriu și regulamentul atacat
5 La 7 aprilie 2009, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 287/2009 privind impunerea unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (JO L 94, p. 17, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). Prin scrisoarea din 8 aprilie 2009, Comisia a comunicat reclamantei, în aplicarea articolului 14 alineatul (2) și a articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază [devenite articolul 14 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009], regulamentul provizoriu, precum și considerațiile referitoare la calculul marjei de dumping și de prejudiciu în raport cu reclamanta.
6 Turcia a fost desemnată țară analogă pentru calculul unei valori normale pentru producătorii‑exportatori cărora ar fi fost posibil să nu li se acorde statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. Un producător turc al produsului similar a răspuns la chestionarul trimis de Comisie [considerentele (10), (12) și (52) ale regulamentului provizoriu].
7 Potrivit considerentului (13) al regulamentului provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008. Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 30 iunie 2008.
8 Potrivit considerentului (19) al regulamentului provizoriu, produsul în cauză este reprezentat de folii de aluminiu cu o grosime de minimum 0,008 mm și de maximum 0,018 mm, fără suport, simplu laminate, în rulouri cu lățimea de maximum 650 mm și cu greutate mai mare de 10 kg originare din Armenia, Brazilia și China, declarate la codul NC ex 7607 11 19. În ceea ce privește produsul similar, considerentul (20) al regulamentului provizoriu prevede că folia de aluminiu produsă și vândută de industria comunitară în Comunitate, folia de aluminiu produsă și vândută pe piețele naționale ale Armeniei, Braziliei și Chinei și folia de aluminiu importată în Comunitate din aceste țări, precum și cea produsă și vândută în Turcia au, în esență, aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază.
9 În ceea ce privește acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, Comisia a concluzionat, mai întâi, că Armenia nu putea fi considerată ca fiind o economie de piață, din moment ce este menționată în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009]. În continuare, Comisia a arătat că reclamanta nu îndeplinea criteriile referitoare la contabilitate și la costurile de producție menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua și a treia liniuță din regulamentul de bază. În această privință, în primul rând, contabilitatea reclamantei referitoare la exercițiul 2006 era însoțită de un aviz nefavorabil al auditorului, iar aceasta nu ar fi prezentat registre contabile auditate în mod corespunzător pentru exercițiul 2007. În al doilea rând, prețul plătit statului armean pentru achiziționarea acțiunilor întreprinderii care exploatează vechiul sit de producție ar corespunde aproximativ unei treimi din valoarea lor nominală, iar, pe de altă parte, reclamanta a obținut folosința unor bunuri imobile în mod gratuit [considerentele (24), (25) și (27)-(31) ale regulamentului provizoriu].
10 În ceea ce privește calculul marjei de dumping, Comisia a arătat, în anexa la scrisoarea sa din 8 aprilie 2009 (a se vedea punctul 5 de mai sus), că reclamanta îndeplinea condițiile pentru obținerea unui tratament individual. În plus, comparația valorilor normale medii ponderate pentru fiecare tip de produs vizat exportat Comunității și provenind de la producătorul turc care a răspuns la chestionar în raport cu prețurile la export medii ponderate corespunzătoare ale reclamantei a condus la o marjă de dumping de 37 %. Aceste elemente sunt menționate în considerentele (42), (74) și (77) ale regulamentului provizoriu.
11 Din moment ce Comisia a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la prejudiciu, la legătura de cauzalitate și la interesul Uniunii, această instituție a impus o taxă antidumping provizorie la nivelul eliminării prejudiciului ținând cont de un preț neprejudiciabil pe care ar trebui să îl obțină industria comunitară. Astfel, taxa antidumping provizorie a fost stabilită la 20 % pentru produsele fabricate de către reclamantă [considerentele (91)-(94), (119)-(138) și (164)-(170) ale regulamentului provizoriu].
12 Prin scrisoarea din 15 iulie 2009, Comisia a transmis reclamantei, în aplicarea articolului 20 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază [devenit articolul 20 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1225/2009], un document de informare finală cu privire la faptele și la considerațiile esențiale care au stat la baza propunerii de impunere de taxe antidumping definitive. Comisia a invitat reclamanta să îi transmită comentariile sale cu privire la documentul de informare finală până la 30 iulie 2009.
13 Prin scrisoarea din 22 iulie 2009, reclamanta a transmis observațiile privind documentul de informare finală și a propus un angajament în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază [devenit articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009].
14 La 24 septembrie 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 925/2009 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (JO L 262, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
15 În ceea ce privește cererea TEP/TI a reclamantei, Consiliul a confirmat, în considerentele (18)-(26) și (32) ale regulamentului atacat, aprecierile din regulamentul provizoriu referitoare la statutul Armeniei, la criteriile pe care Comisia le‑a considerat neîndeplinite de reclamantă, precum și la acordarea unui tratament individual acesteia (a se vedea punctele 9 și 10 de mai sus). În aceste condiții, marja de dumping a reclamantei a fost stabilită la 33,4 % (punctul 4.4 din regulamentul atacat). Consiliul a confirmat, pe de altă parte, în considerentele (55) și (56) ale regulamentului atacat, aprecierile cuprinse în regulamentul provizoriu referitoare la evaluarea cumulativă a efectelor importurilor vizate. În sfârșit, Consiliul a confirmat de asemenea aprecierile cuprinse în regulamentul provizoriu referitoare la prejudiciu și la interesul Comunității și a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului produs de importurile de produse ale reclamantei la 13,4 %.
16 În aceste condiții, Consiliul a impus, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul atacat, o taxă antidumping definitivă de 13,4 % importurilor de produse ale reclamantei.
Procedura și concluziile părților
17 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 decembrie 2009, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
18 Prin act depus la grefa Tribunalului la 25 martie 2010, Comisia a formulat o cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului.
19 Prin Ordonanța din 4 mai 2010, președintele Camerei a șaptea a Tribunalului a admis cererea de intervenție formulată de Comisie, care a depus memoriul în intervenție la 21 iunie 2010. Reclamanta a depus observații cu privire la acest memoriu la 23 august 2010.
20 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză. Prin decizia din 16 mai 2012, Tribunalul a trimis cauza Camerei a doua extinse.
21 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale.
22 Recurenta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
23 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
24 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
25 Reclamanta invocă cinci motive, întemeiate pe:
– încălcarea articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatele (1)-(6) din Regulamentul nr. 1225/2009], precum și a articolelor 2.1 și 2.2 din acordul antidumping;
– încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază;
– încălcarea articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază [devenit articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009] și pe o lipsă de motivare;
– încălcarea principiului egalității de tratament și pe o eroare vădită de apreciere;
– încălcarea principiului bunei administrări.
26 În cadrul primului motiv, care trebuie examinat în primul rând, reclamanta susține că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază trebuie declarat inaplicabil în privința sa în măsura în care această dispoziție a constituit temeiul juridic la aplicarea metodologiei țării terțe cu economie de piață în regulamentul atacat. Astfel, aplicarea acestei metodologii în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază față de reclamanta în speță ar încălca articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping, precum și articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. În aceste condiții, articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază ar trebui declarat, în partea sa relevantă în speță, inaplicabil în temeiul articolului 277 TFUE în privința reclamantei și, în consecință, regulamentul atacat ar trebui anulat.
27 În această privință, reclamanta arată că, potrivit sistemului stabilit prin acordul antidumping în ceea ce privește valoarea normală, aceasta trebuie calculată în temeiul articolelor 2.1 și 2.2, cu două excepții. Prima constă în aplicarea, în temeiul articolului 2.7 din acordul antidumping, a celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT. A doua constă în aplicarea unor instrumente de aderare a anumitor țări la Acordul OMC, care cuprind norme speciale în acest sens.
28 Din moment ce reclamanta, în calitate de întreprindere cu sediul în Armenia, nu ar intra în domeniul de aplicare al celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT și, contrar cazului Republicii Populare Chineze și al Republicii Socialiste Vietnam, documentele referitoare la aderarea Republicii Armenia la Acordul OMC nu ar prevedea derogări de la articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping, aceste dispoziții s‑ar opune, începând de la aderare, aplicării pentru exporturile reclamantei a metodei țării terțe cu economie de piață, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, fie prin referire la nota de subsol inserată la litera (a) a acestei dispoziții, astfel cum a fost introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 905/98 al Consiliului din 27 aprilie 1998 de modificare a regulamentului [de bază] (JO L 128, p. 18, Ediție specială, 11/vol. 17, p. 41), fie prin intermediul oricărei alte prevederi a acestei dispoziții. Dispozițiile menționate anterior ale GATT și ale acordului antidumping nu ar lăsa nicio marjă pentru crearea de categorii „intermediare” între țările cu comerț de stat și țările cu economie de piață, Republica Armenia nefiind niciodată de acord, pe de altă parte, cu un astfel de statut. Ar rezulta că instituțiile nu pot stabili valoarea normală în privința reclamantei urmând metodologia țării terțe cu economie de piață, astfel cum această metodologie a fost aplicată in fine în speță în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. În aceste condiții, instituțiile ar fi depășit cadrul legal stabilit prin acordul antidumping coroborat cu dispozițiile dreptului primar, precum articolul 216 alineatul (2) TFUE, și cu jurisprudența referitoare la aplicarea regulamentului de bază în lumina acordului antidumping. În consecință, articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază ar trebui declarat inaplicabil în speță, iar regulamentul atacat ar trebui anulat pentru încălcarea articolelor 2.1 și 2.2 din acordul antidumping și a articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Un astfel de exercițiu nu ar compromite în niciun fel poziția Uniunii Europene în calitate de negociator în cadrul OMC.
29 Consiliul arată, mai întâi, că includerea Armeniei în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază exclude aplicarea alineatelor (1)-(6) din această dispoziție exporturilor reclamantei. În plus, nu ar fi posibilă remedierea acestei situații prin intermediul unei interpretări conforme cu GATT sau cu acordul antidumping. Cu toate acestea, ar trebui să se recunoască, pe de o parte, că jurisprudența s‑ar limita la utilizarea instrumentelor oferite de interpretare și, pe de altă parte, că regulamentul de bază nu a avut ca obiect punerea în practică a vreunei obligații de a aplica articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping la importurile provenind din Armenia. Consiliul adaugă că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază nu permite acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață unei întreprinderi care nu îndeplinește criteriile cuprinse la litera (c) din această reglementare.
30 Susținut de Comisie, Consiliul arată că, în orice caz, nici GATT, nici acordul antidumping nu impun instituțiilor Uniunii tratarea Armeniei ca economie de piață în scopul anchetelor în materie de dumping. În plus, procesul de tranziție spre o economie de piață este gradual și poate necesita reforme și adaptări care se întind pe o perioadă lungă. Pe de altă parte, Republica Armenia nici nu ar fi negociat această problemă cu ocazia aderării sale la OMC, nici nu ar fi reclamat un astfel de tratament în cererile sale de schimbare de statut în cadrul aplicării regulamentului de bază. În sfârșit, Consiliul evidențiază dezavantajele pe care le‑ar putea determina pentru poziția Uniunii în cadrul negocierilor multilaterale posibilitatea de a repune în discuție legalitatea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază în lumina normelor OMC. În acest context, Consiliul arată că există și alți membri ai OMC care nu tratează Armenia drept economie de piață și că, contrar situației care a existat în cazul Republicii Populare Chineze și al Republicii Socialiste Vietnam, Republica Armenia nu a negociat o dată limită începând de la care ceilalți membri ai OMC ar fi obligați să o claseze printre economiile de piață.
Observații introductive
31 Astfel cum arată reclamanta în mai multe rânduri în înscrisurile sale, prezentul motiv ridică problema de a se stabili dacă articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază putea, în speță, să constituie în mod valabil un temei pentru aplicarea metodologiei țării terțe cu economie de piață în scopul calculării valorii normale a produselor reclamantei vizate de ancheta antidumping în cauză.
32 În această privință, reclamanta apreciază că, ținând seama de normele referitoare la calcularea valorii normale care fac parte din acordul antidumping și de normele GATT la care face trimitere acest acord, articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază trebuie declarat inaplicabil în temeiul articolului 277 TFUE în măsura în care instituțiile s‑au întemeiat pe acest articol, în speță, pentru aplicarea metodologiei țării terțe cu economie de piață.
33 Pentru analiza temeiniciei argumentelor pe care reclamanta le invocă în cadrul acestui motiv, este necesar să se amintească, mai întâi, modul în care instituțiile au aplicat articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază în speță.
34 În această privință, rezultă din considerentele (22)-(25) ale regulamentului provizoriu și din considerentele (19) și (20) ale regulamentului atacat, precum și din prima pagină din scrisoarea Comisiei din 19 ianuarie 2009 (a se vedea punctul 4 de mai sus) că instituțiile s‑au întemeiat pe includerea Armeniei în lista țărilor care figurează în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. În continuare, instituțiile au considerat că, întrucât Republica Armenia era, pe de altă parte, membru OMC la data deschiderii anchetei, articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază era aplicabil, astfel încât reclamanta se putea prevala de alineatele (1)-(6) ale articolului 2 din același regulament numai dacă Comisia admitea o cerere din partea sa de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. În această privință, rezultă din considerentele (27)-(31) și (43)-(52) ale regulamentului provizoriu, precum și din considerentele (21)-(26) și (35) ale regulamentului atacat că cererea de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață a fost respinsă. Rezultă, pe de altă parte, din aceleași considerente că, în temeiul ultimei teze a articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită în final prin raportare la datele provenind din Turcia, care a fost considerată o țară terță analogă cu economie de piață, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament.
35 În acest context, revine Tribunalului sarcina de a examina dacă și în ce condiții instituțiile pot considera că o țară membră a OMC este o țară fără economie de piață și pot aplica, în consecință, o metodologie de calcul al valorii normale precum cea descrisă la punctul anterior. Această examinare necesită o reamintire a poziției acordului antidumping în ordinea juridică a Uniunii, precum și o interpretare a acestui acord în partea sa referitoare la posibilitățile pe care ea le acordă membrilor OMC pentru a deroga de la normele cuprinse în articolele 2.1 și 2.2 din acesta.
36 În ceea ce privește poziția acordului antidumping în ordinea juridică a Uniunii, este necesar să se amintească de la bun început că, ținând cont de natura și de economia acestora, Acordul OMC și acordurile și memorandumurile cuprinse în anexele la acesta nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor comunitare în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE. Cu toate acestea, în ipoteza în care Comunitatea a înțeles să execute o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau în cazul în care actul comunitar face trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile și memorandumurile cuprinse în anexele la Acordul OMC, este de competența instanței Uniunii să controleze legalitatea actului comunitar în cauză în raport cu normele OMC. În această privință, reiese din preambulul regulamentului de bază, mai precis din considerentul (5), că regulamentul menționat are ca obiect în special transpunerea în dreptul comunitar a normelor noi și detaliate cuprinse în acordul antidumping, în cadrul cărora figurează în special cele privind calcularea marjei de dumping, iar aceasta cu scopul de a asigura o aplicare adecvată și transparentă a normelor menționate. Prin urmare, nu se contestă că Comunitatea a adoptat regulamentul de bază pentru a‑și îndeplini obligațiile internaționale care decurg din acordul antidumping (a se vedea Hotărârea Curții din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica, C‑76/00 P, Rec., p. I‑79, punctele 53-56 și jurisprudența citată), și aceasta în aplicarea articolului 18 alineatul (4) din acordul menționat (Hotărârea Tribunalului din 3 februarie 2005, Chiquita Brands și alții/Comisia, T‑19/01, Rec., p. II‑315, punctul 160). În plus, prin articolul 2 din acest regulament, intitulat „Stabilirea existenței dumpingului”, Comunitatea a intenționat să execute obligațiile speciale pe care le presupune articolul 2 din acest acord, care se referă de asemenea la stabilirea existenței dumpingului.
37 Reclamanta susține, în esență, că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază trebuie declarat inaplicabil în temeiul articolului 277 TFUE în măsura în care a constituit temeiul, în speță, pentru aplicarea metodologiei țării terțe cu economie de piață, încălcând astfel articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping. Așadar, această metodologie constă în construirea valorii normale în temeiul datelor provenind din întreprinderi situate într‑o țară terță, chiar și atunci când este vorba despre importuri provenite de la membri ai OMC, precum Republica Armenia, care nu îndeplinesc criteriile stabilite în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT.
Sistemul stabilit prin acordul antidumping și prin a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT
38 În ceea ce privește interpretarea acordului antidumping, este necesar să se constate că argumentele pe care Consiliul le prezintă în apărare, întemeiate, pe de o parte, pe faptul că nici GATT, nici acordul antidumping nu creează o obligație specială de a trata Armenia ca economie de piață și, pe de altă parte, pe procesul de tranziție spre o economie de piață, care se înscrie de altfel în prelungirea analizei efectuate de Comisie în scrisoarea adresată la 19 ianuarie 2009 (a se vedea punctul 4 de mai sus), au la bază o înțelegere eronată a dispozițiilor GATT și ale acordului antidumping referitoare la calcularea valorii normale.
39 În special, mai întâi, potrivit alineatului (1) al articolului VI din GATT, „un produs se consideră ca fiind introdus în comerțul unei țări importatoare la o valoare mai mică decât valoarea lui normală, dacă prețul produsului exportat de o țară în altă țară: (a) este mai mic decât prețul comparabil, practicat în condiții normale de comerț al produsului similar destinat pentru consum în țara exportatoare; (b) sau, în lipsa unui asemenea preț pe piața internă a acestei țări, și dacă prețul produsului exportat este (i) mai mic decât cel mai mare preț comparabil al produsului similar, la exportul într‑o țară terță, în condiții normale de comerț (ii) sau mai mic decât costul producerii respectivului produs în țara de origine, plus o majorare rezonabilă pentru prețul de vânzare și beneficiu”.
40 Reiese din această dispoziție că valoarea normală constă fie în prețul comparabil practicat în condiții normale de comerț al produsului similar destinat consumului în țara exportatoare, fie în cel mai mare preț comparabil al produsului similar, la exportul într‑o țară terță, în condiții normale de comerț, fie în costul producerii respectivului produs în țara de origine, plus o majorare rezonabilă pentru prețul de vânzare și beneficiu.
41 Aceste norme sunt puse în aplicare, la nivelul OMC, prin articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping, care prevăd norme mai detaliate, dar care continuă să rămână în cadrul acestor trei posibilități enumerate în mod exhaustiv la articolul VI din GATT.
42 În continuare, potrivit articolului 2.7 din acordul antidumping, aplicarea articolului 2 din acesta nu aduce atingere celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT. În temeiul acestei ultime dispoziții, „[e]ste recunoscut faptul că, în cazul importurilor provenind dintr‑o țară al cărei comerț constituie obiectul unui monopol complet sau cvasicomplet și unde toate prețurile interne sunt fixate de stat, determinarea comparabilității prețurilor corespunzător cu alineatul (1) poate prezenta dificultăți speciale și că, în asemenea cazuri, [p]ărțile contractante importatoare pot aprecia ca necesar să țină seama de posibilitatea ca o comparație exactă cu prețurile interne ale țării sus‑numite să nu fie totdeauna adecvată”.
43 Contrar celor estimate de instituții, articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping, pe de o parte, și articolul 2.7 și a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, pe de altă parte, nu prezintă două cazuri extreme (țări cu economie de piață față de monopoluri comerciale de stat) între care ar putea fi avut în vedere un întreg spectru de situații în privința cărora acordul antidumping ar lăsa membrilor OMC libertatea de a stabili normele pe care le consideră adecvate în ceea ce privește calculul valorii normale, precum construcția valorii normale în temeiul unor date provenind de la întreprinderi situate într‑o țară terță, dacă producătorul vizat nu reușește să demonstreze că fabricarea și vânzarea produsului similar de către acesta se fac în condițiile predominante de economie de piață.
44 Astfel, acordul antidumping stabilește, la articolele 2.1 și 2.2, norme referitoare la calculul valorii normale fără a prevedea în vreun mod că aceste norme trebuie aplicate în cazul unor importuri provenind din țări „cu economie de piață”. În special, după cum a admis Consiliul în ședință, în acordul antidumping sau în articolul VI din GATT nu se face nicio referire la noțiunea „economie de piață” drept condiție de aplicare a articolelor 2.1 și 2.2 din cel dintâi și a articolului VI din cel de al doilea.
45 În plus, părțile sunt de acord asupra faptului că instrumentele de aderare a Republicii Armenia la OMC nu stabilesc nicio excepție care să dispenseze membrii OMC de obligația de a aplica norme compatibile cu articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping la calcularea valorii normale a produselor originare din aceste țări.
46 Poziția Consiliului, potrivit căreia includerea în instrumentele de aderare la OMC a Republicii Populare Chineze și a Republicii Socialiste Vietnam a unor excepții de la articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping însoțite de date limită de aplicare nu este decât manifestarea unei voințe de a limita în timp dreptul membrilor OMC de a nu aplica, în ceea ce privește calcularea valorii normale, norme compatibile cu articolele menționate, nu corespunde realității faptelor.
47 În această privință, trebuie amintit că partea I punctul 15 din protocolul de aderare la OMC a Republicii Populare Chineze prevede în mod expres posibilitatea celorlalți membri ai OMC de a nu aplica articolul 2 din acordul antidumping atunci când producătorul/producătorii vizat/vizați nu demonstrează că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață în ceea ce privește fabricarea, producția și vânzarea produsului similar. Situația este aceeași în privința părții I punctul 3 din protocolul de aderare la OMC a Republicii Socialiste Vietnam, care, prin trimitere la punctele 527 și 255 din raportul grupului de lucru referitor la aderarea acestei țări, stabilește o excepție identică. Trebuie subliniat că, contrar celor arătate de Consiliu și de Comisie, excepțiile în cauză nu au fost solicitate de cele două țări candidate la aderare în schimbul prevederii unui termen dincolo de care ele vor fi abrogate. Astfel, după cum reiese de la punctul 150 din raportul grupului de lucru referitor la aderarea Republicii Populare Chineze și de la punctul 254 din raportul grupului de lucru referitor la aderarea Republicii Socialiste Vietnam, membrii OMC sunt cei care au ridicat problema comparabilității prețurilor în țările candidate și au obținut angajamentele sus‑menționate din partea lor, însoțite de o dată limită la care vor expira angajamentele menționate. Or, dacă articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping și a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT ar trebui interpretate în maniera sugerată de instituții, excepțiile create, sub formă de „angajamente” din partea țării care urmează să adere, în temeiul protocoalelor de aderare a Republicii Populare Chineze și a Republicii Socialiste Vietnam, nu ar avea nicio rațiune de a exista, întrucât cadrul juridic existent ar permite deja ceea ce prevăd excepțiile menționate.
48 Așadar, trebuie să se constate că normele stabilite la articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping privind valoarea normală, care pun în aplicare prevederile alineatului (1) al articolului VI din GATT (a se vedea punctele 39 și 40 de mai sus), sunt aplicabile în afara cazului în care sunt prevăzute excepții de la aceste norme în acordul antidumping însuși, în GATT, cum ar fi a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, sau în instrumentele de aderare la OMC a unui membru al acestei organizații.
49 În consecință, un membru al OMC nu are dreptul, în raport cu articolul VI din GATT și cu acordul antidumping, de a aplica importurilor provenind dintr‑un alt membru al OMC o metodă de calculare a valorii normale care se îndepărtează de metodele prevăzute la articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping decât în temeiul articolului 2.7 din același acord și, în consecință, al celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT sau, dacă este cazul, al unei prevederi speciale în acest scop, cuprinsă în instrumentele de aderare a acestui ultim membru la OMC.
50 În aceste condiții, nu poate fi acceptată poziția instituțiilor potrivit căreia articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază le permite, fără a contraveni acordului antidumping, să nu aplice norme de calculare a valorii normale compatibile cu articolele 2.1 și 2.2 din acest acord atunci când a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT nu este aplicabilă și când instrumentele de aderare la OMC ale țării exportatoare nu prevăd o astfel de posibilitate. Rezultă de asemenea din analiza care precedă că argumentul instituțiilor potrivit căruia nici acordul antidumping, nici GATT nu creează o obligație specială de a trata Armenia ca economie de piață este lipsit de relevanță, din moment ce obligația care decurge din aceste acorduri constă în aplicarea față de alți membri ai OMC precum Republica Armenia a unor norme compatibile cu articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping sub rezervele expuse la punctele 48 și 49 de mai sus. În această privință, este necesar să se arate că articolele menționate cuprind un ansamblu de norme clare, precise și detaliate care stabilesc modalitățile de calculare a valorii normale a produsului similar (a se vedea punctul 36 de mai sus) fără a fi însoțite de condiții care să lase aplicarea lor la discreția membrilor OMC. Pe de altă parte, posibilitatea de a deroga de la aceste norme în temeiul celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, la care face trimitere articolul 2.7 din acordul antidumping, este delimitată cu precizie. În special, intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții „țările al căror comerț constituie obiectul unui monopol complet sau cvasicomplet și unde toate prețurile interne sunt fixate de stat”. Prin urmare, această normă de drept este clară în privința perimetrului situațiilor pe care le are în vedere, astfel încât să permită atât Comisiei și Consiliului să aprecieze dacă un membru al OMC îndeplinește descrierea relevantă, cât și instanței Uniunii să controleze această apreciere și să deducă, dacă este cazul, consecințele care se impun în temeiul jurisprudenței expuse la punctul 36 de mai sus.
51 În ceea ce privește afirmația Consiliului făcută în susținerea interpretării pe care o dă acordului antidumping, potrivit căreia Statele Unite ale Americii și Canada au considerat Armenia ca fiind o țară lipsită de economie de piață chiar după aderarea sa la OMC, este suficient să se arate că Consiliul nu a pus la îndoială obiecțiile detaliate ale reclamantei, susținute de trimiteri la legislația relevantă a acestor două țări, astfel încât, în orice caz, această instituție nu a demonstrat exactitatea materială a afirmației sale.
Norme stabilite de regulamentul de bază și aplicarea în speță
52 Într‑un context precum cel expus la punctele 39-50 de mai sus, atunci când legiuitorul Uniunii adoptă dispoziții referitoare la țări „lipsite de economie de piață” aplicabile unui membru al OMC care figurează pe o listă de astfel de țări precum lista cuprinsă în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, acest exercițiu se situează în domeniul de aplicare al celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT și impune, în consecință, o apreciere privind problema dacă acest membru al OMC îndeplinește condițiile stabilite de dispoziția în discuție.
53 Trebuie amintit, pe de altă parte, că întocmirea unei liste de țări considerate ca fiind lipsite de economie de piață a fost introdusă prin articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1681/79 al Consiliului din 1 august 1979 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 459/68 privind lupta împotriva practicilor de „dumping”, prime sau subvenții din partea unor țări care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 196, p. 1). Potrivit celui de al șaselea considerent al Regulamentului nr. 1681/79, întocmirea acestei liste constituie o codificare a practicii dezvoltate până atunci în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 459/68 al Consiliului din 5 aprilie 1968 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping, al unor prime sau al unor subvenții din partea unor țări care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 93, p. 1). Or, această ultimă dispoziție reproducea în esență definiția țărilor lipsite de o economie de piață dată în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT [a se vedea, în ceea ce privește practica dezvoltată în această privință în temeiul Regulamentului nr. 459/68, al șaselea considerent al Regulamentului (CEE) nr. 955/79 al Consiliului din 15 mai 1979 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra unui anumit tip de erbicid originar din România (JO L 121, p. 5)].
54 Practica legislativă constând în întocmirea unei liste de țări considerate ca fiind lipsite de economie de piață prin trimitere la lista de țări anexată la regulamentele privind regimul comun aplicabil importurilor din țări având un comerț de stat a fost urmărită constant de Consiliu, astfel cum dovedesc articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 3017/79 al Consiliului din 20 decembrie 1979 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 339 p. 1), articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2176/84 al Consiliului din 23 iulie 1984 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 201, p. 1), articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2423/88 al Consiliului din 11 iulie 1988 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 209, p. 1), articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 3283/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 349, p. 1) și articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, în versiunea sa inițială.
55 În plus, potrivit punctelor 4 și 5 din Comunicarea Comisiei [COM(97) 677 final] din 12 decembrie 1997 către Consiliu și Parlamentul European, aceleași considerații legate de fiabilitatea prețurilor în cadrul economiilor centralizate sunt cele care au condus atât la adoptarea de către Comunitate a dispozițiilor analoge articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, cât și la adoptarea celei de a doua dispoziții suplimentare referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT.
56 Prin urmare, deși întocmirea unei liste de țări considerate lipsite de economie de piață și în privința cărora valoarea normală ar trebui calculată potrivit altor metode decât cele stabilite la articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping nu încalcă ca atare acest acord, menținerea în această listă a unei țări care între timp a aderat la OMC trebuie să se întemeieze pe considerații valabile care să demonstreze că îndeplinește criteriile enunțate în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT.
57 Cu toate acestea, în speță nici regulamentul atacat, nici argumentația Consiliului nu tind să susțină că Armenia îndeplinește criteriile enunțate în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT.
58 În special, astfel cum s‑a arătat la punctul 34 de mai sus, instituțiile au motivat aplicarea în privința reclamantei a metodologiei țării terțe cu economie de piață prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază prin simpla referire la faptul că Armenia este menționată în nota de subsol inserată la dispoziția respectivă, care a fost aplicată în final în temeiul ultimei teze care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, ca urmare a respingerii cererii reclamantei de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. Rezultă, pe de altă parte, din scrisoarea Comisiei din 19 ianuarie 2009 (a se vedea punctul 4 de mai sus) că această instituție a considerat că aplicarea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază era conformă în speță cu acordul antidumping pentru motivul că articolele 2.1 și 2.2 din acordul menționat, pe de o parte, și a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, pe de altă parte, prezintă două cazuri extreme între care puteau exista scenarii variate, precum scenariul unui membru al OMC care nu îndeplinește condițiile din această dispoziție, putând fi considerat lipsit de economie de piață. Or, prin natura sa, argumentul potrivit căruia Armenia este o economie în tranziție situată între o economie de piață și un monopol de stat astfel cum este descris în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, se întemeiază pe premisa potrivit căreia Armenia nu îndeplinește condițiile de aplicare a acestei dispoziții.
59 Prin urmare, trebuie să se constate că, după aderarea Republicii Armenia la OMC, includerea acestei țări în lista cuprinsă în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază nu mai este compatibilă cu sistemul de norme pe care le stabilesc articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping și a doua dispoziție suplimentară referitoare la articolul VI din GATT, în măsura în care o astfel de includere are ca efect faptul că aplicarea articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază depinde de admiterea prealabilă a unei cereri de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, formulată de întreprinderea vizată, și, în caz de respingere a cererii menționate, determină aplicarea metodologiei țării terțe cu economie de piață.
60 Astfel, după cum susține reclamanta, în absența oricărui element care să justifice să se considere că Armenia îndeplinește criteriile stabilite în a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT și ținând seama de faptul că, potrivit aprecierilor formulate de Comisie în cadrul procedurii administrative, Armenia nu îndeplinește condițiile de la această dispoziție (a se vedea punctul 58 de mai sus), referirea la Armenia în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază nu constituie un temei valid pentru aplicarea în speță a metodologiei țării terțe cu economie de piață în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (a) și (b) din același regulament și trebuie, în această măsură, să fie declarată inaplicabilă în temeiul articolului 277 TFUE. În consecință, instituțiile nu aveau dreptul să facă să depindă aplicarea articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază de admiterea unei cereri de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață pe care reclamanta trebuia, în opinia lor, să o depună în acest scop în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament, nici să aplice, ca urmare a respingerii cererii respective, metodologia țării terțe cu economie de piață.
61 În aceste condiții, în temeiul referirii la Armenia în nota de subsol inserată la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază și aplicând, ca urmare a respingerii cererii de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, formulată de reclamantă în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament, metodologia țării terțe cu economie de piață, regulamentul atacat a pus în aplicare o metodă de calculare a valorii normale incompatibilă cu articolele 2.1 și 2.2 din acordul antidumping și cu a doua dispoziție suplimentară referitoare la alineatul (1) al articolului VI din GATT, încălcând totodată articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.
62 Prin urmare, este necesar să se constate că primul motiv este fondat și să se anuleze regulamentul atacat fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate în susținerea acțiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecată
63 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
64 Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată conform articolului 87 alineatul (4) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul (CE) nr. 925/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză, în măsura în care privește Rusal Armenal ZAO.
2) Consiliul Uniunii Europene suportă cheltuielile de judecată efectuate de Rusal Armenal.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Forwood | Dehousse | Wiszniewska‑Białecka |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 noiembrie 2013.
Semnături