Language of document : ECLI:EU:C:2011:830

ORDONANȚA CURȚII (Camera a șasea)

14 decembrie 2011(*)

„Trimitere preliminară – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Admisibilitatea unei reglementări naționale prin care se stabilesc reduceri salariale în cazul mai multor categorii de funcționari publici – Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii – Necompetență vădită a Curții”

În cauza C‑434/11,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Alba (România), prin decizia din 28 iulie 2011, primită de Curte la 22 august 2011, în procedura

Corpul Național al Polițiștilor

împotriva

Ministerului Administrației și Internelor (MAI),

Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR),

Inspectoratului de Poliție al Județului Alba (IPJ),

CURTEA (Camera a șasea),

compusă din domnul U. Lõhmus (raportor), președinte de cameră, domnii A. Rosas și C. G. Fernlund, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Ordonanță

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20 și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Corpul Național al Polițiștilor, acționând în interesul membrilor săi, polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Alba, pe de o parte, și Ministerul Administrației și Internelor (MAI), Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), precum și Inspectoratul de Poliție al Județului Alba (IPJ), pe de altă parte, privind diminuarea remunerației membrilor săi.

 Cadrul juridic național

3        Prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2010 din 30 august 2010 (denumită în continuare „Legea nr. 118/2010”), statul român a operat o diminuare cu 25 % a drepturilor de natură salarială ale funcționarilor și agenților publici.

4        Reiese din decizia de trimitere că această diminuare a fost stabilită inițial pentru o perioadă limitată la șase luni, și anume de la 3 iulie 2010 la 31 decembrie 2010.

5        Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut o majorare cu 15 % a remunerațiilor diminuate anterior, începând cu 1 ianuarie 2011.

6        Prin aceeași lege s‑au eliminat premiul anual pentru anul 2010, precum și primele de vacanță pentru anul 2011.

 Acțiunea principală și întrebarea preliminară

7        Acțiunea principală privește dreptul la remunerare al membrilor Corpului Național al Polițiștilor, care sunt funcționari publici cu statut special – polițiști, afectați de diminuările realizate în temeiul Legii nr. 118/2010.

8        Corpul Național al Polițiștilor solicită constatarea dreptului membrilor săi la o remunerație nediminuată și obligarea pârâtelor din acțiunea principală la plata către membrii săi a sumei corespunzătoare cotei de 25 % reținute din salariile aferente lunilor iulie 2010-decembrie 2010, majorată în funcție de rata inflației constatate între data scadenței și data plății efective a acestei sume.

9        În susținerea acțiunii, Corpul Național al Polițiștilor invocă, între altele, un motiv întemeiat pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 118/2010 cu drepturile fundamentale, în special cu dreptul de proprietate, precum și cu principiul egalității în drepturi a persoanelor și cu cel al nediscriminării.

10      Instanța de trimitere consideră că interpretarea de către Curte a articolelor din cartă referitoare la aceste drepturi și principii îi este necesară în vederea pronunțării hotărârii în cauza principală.

11      În aceste condiții, Tribunalul Alba a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Prevederile articolului 17 alineatul (1), ale articolului 20 și ale articolului 21 alineatul (1) din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun unor reduceri salariale precum cele operate de statul român prin Legea nr. 118/2010 și prin Legea nr. 285/2010?”

 Cu privire la competența Curții

12      În temeiul articolului 92 alineatul (1) și al articolului 103 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când Curtea este în mod vădit necompetentă pentru a judeca o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, Curtea poate, după ascultarea avocatului general, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

13      În cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul articolului 267 TFUE, Curtea poate interpreta dreptul Uniunii numai în limitele competențelor atribuite Uniunii Europene (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2010, McB., C‑400/10 PPU, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 51, precum și Ordonanța din 22 iunie 2011, Vino, C‑161/11, punctele 25 și 37).

14      În ceea ce privește cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale, potrivit unei jurisprudențe constante, acestea sunt obligatorii pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii (a se vedea Hotărârea din 11 octombrie 2007, Möllendorf și Möllendorf‑Niehuus, C‑117/06, Rep., p. I‑8361, punctul 78, Ordonanța din 12 noiembrie 2010, Asparuhov Estov și alții, C‑339/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 13, precum și Ordonanța din 1 martie 2011, Chartry, C‑457/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 22).

15      Cu toate acestea, trebuie amintit că, potrivit articolului 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile sale se adresează „statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii” și că, potrivit articolului 6 alineatul (1) TUE, care atribuie valoare obligatorie cartei, aceasta nu creează nicio competență nouă pentru Uniune și nu modifică competențele acesteia din urmă (a se vedea Hotărârea McB., citată anterior, punctul 51, și Ordonanțele citate anterior Asparuhov Estov și alții, punctul 12, Chartry, punctele 23 și 24, precum și Vino, punctul 24).

16      Dat fiind că decizia de trimitere nu cuprinde niciun element concret în temeiul căruia să se poată considera că Legea nr. 118/2010 și Legea nr. 285/2010 urmăresc să pună în aplicare dreptul Uniunii, competența Curții de a răspunde la prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare nu este demonstrată.

17      În aceste condiții, este necesar să se constate că Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată de Tribunalul Alba.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

18      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată de Tribunalul Alba (România) prin decizia din 28 iulie 2011.

Semnături


* Limba de procedură: româna.