Language of document : ECLI:EU:C:2015:592

ORDONANȚA CURȚII (Camera a noua)

3 septembrie 2015(*)

„Trimitere preliminară – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă percepută de un stat membru asupra autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări sau a primei transcrieri a dreptului de proprietate – Neutralitate fiscală între autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare disponibile pe piața națională”

În cauzele conexate C‑585/14, C‑587/14 și C‑588/14,

având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj (România), prin deciziile din 24 noiembrie 2014, primite de Curte la 18 decembrie 2014, în procedurile

Petru Chiș (C‑585/14),

Aurel Moldovan(C‑587/14)

împotriva

Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj,

și

Sergiu Octav Constantinescu (C‑588/14)

împotriva

Administrației Județene a Finanțelor Publice Sălaj,

CURTEA (Camera a noua),

compusă din doamna K. Jürimäe (raportor), președinte de cameră, domnul J. Malenovský și doamna A. Prechal, judecători,

avocat general: domnul M. Szpunar,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere decizia, luată după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, conform articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții,

dă prezenta

Ordonanță

1        Cererile de decizii preliminare privesc interpretarea articolului 110 TFUE.

2        Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între domnii Chiș și, respectiv, Moldovan, pe de o parte, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, pe de altă parte, precum și între domnul Constantinescu, pe de o parte, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, pe de altă parte, cu privire la plata unei taxe impuse cu ocazia înmatriculării în România a unor autovehicule rulate provenite dintr‑un alt stat membru.

 Dreptul român

3        Legea nr. 9/2012 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012), în vigoare în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 14 martie 2013, instituia o taxă pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule.

4        În temeiul articolului 4 alineatul (1) din această lege, obligația de plată a taxei menționate intervenea printre altele cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

5        Potrivit articolului 4 alineatul (2) din legea menționată:

„Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau [taxa prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule din 21 aprilie 2008 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008)] și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”

6        Noțiunea „prima transcriere a dreptului de proprietate” privea, astfel cum preciza articolul 2 litera (i) din Legea nr. 9/2012, „primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea in vigoare a [acestei] legi”.

7        Articolul 7 alineatul (2) din aceeași lege prevedea:

„Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.”

 Litigiile principale și întrebările preliminare

8        Din deciziile de trimitere reiese că domnii Chiș, Moldovan și Constantinescu sunt resortisanți români care au achiziționat autovehicule rulate înmatriculate inițial în Germania. La momentul înmatriculării acestor autovehicule în România, la 30 ianuarie 2013, la 28 februarie 2013 și, respectiv, la 22 februarie 2013, recurenții din litigiile principale au trebuit să achite taxa pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012.

9        Ulterior, domnii Chiș și Moldovan au formulat acțiuni la Tribunalul Cluj, iar domnul Constantinescu la Tribunalul Sălaj, prin care au solicitat restituirea acestei taxe, susținând incompatibilitatea sa cu articolul 110 TFUE. Aceste instanțe au respins însă acțiunile formulate, pentru motivul că Legea nr. 9/2012 ar fi conformă cu dreptul Uniunii întrucât nu creează o situație de discriminare a produselor importate față de cele naționale, nici noi și nici second‑hand. Recurenții din litigiile principale au declarat ulterior recursuri la instanța de trimitere.

10      Această instanță precizează că are îndoieli serioase privind compatibilitatea Legii nr. 9/2012 cu articolul 110 TFUE. Pe de o parte, instanța menționată solicită să se stabilească dacă este conformă cu această dispoziție scutirea de taxa pe poluare prevăzută de această lege a autovehiculelor a căror înmatriculare în România a determinat deja plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau a taxei pe poluare percepute în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, dat fiind că valoarea reziduală a uneia sau a celeilalte taxe, încorporată în valoarea autovehiculelor respective, este mai mică decât valoarea taxei stabilite prin Legea nr. 9/2012.

11      Pe de altă parte, aceeași instanță ridică problema compatibilității cu articolul 110 TFUE a modalităților de percepere a taxei pe poluare prevăzute de Legea nr. 9/2012, care ar permite proprietarilor unui autovehicul aflat pe piața națională și pentru care nu a fost achitată taxa să folosească acest autovehicul fără a achita taxa pe poluare până la vânzarea autovehiculului respectiv, adică până într‑un moment viitor și incert, în timp ce proprietarul unui autovehicul similar importat dintr‑un stat membru nu ar putea să îl utilizeze decât o perioadă de 90 de zile înainte de a trebui să înmatriculeze acest autovehicul și, prin urmare, de a plăti taxa pe poluare.

12      În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzelor și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, formulate în termeni identici în deciziile de trimitere referitoare la cauzele C‑585/14, C‑587/14 și C‑588/14:

„1)      Având în vedere dispozițiile Legii nr. 9/2012 și obiectul taxei prevăzute de această lege, este necesar să se considere că articolul 110 din TFUE trebuie interpretat ca opunându‑se instituirii de către un stat membru UE a unei taxe pentru emisii poluante, aplicabilă în momentul înmatriculării autovehiculelor provenite dintr‑un alt stat UE, taxă care nu se aplica la înmatricularea cu ocazia transferul[ui] dreptului de proprietate asupra autovehiculelor interne pentru care a fost achitată deja o astfel de taxă sau una similară, în condițiile în care valoarea acestei taxe reziduale încorporată în valoarea autovehiculelor de pe piața internă este inferioară noii taxe?

2)      Având în vedere dispozițiile Legii nr. 9/2012 și obiectul taxei prevăzute de această lege, este necesar să se considere că articolul 110 din TFUE trebuie interpretat ca opunându‑se instituirii de către un stat membru UE a unei taxe pentru emisii poluante, aplicabilă în momentul înmatriculării autovehiculelor provenite dintr‑un alt stat UE, taxă care se plătește pentru autovehiculele interne doar la transferul dreptului de proprietate asupra unui astfel de autovehicul, cu rezultatul că un autovehicul extern nu poate fi folosit fără plata taxei, în timp ce un autovehicul intern poate fi folosit nelimitat în timp fără plata taxei până la momentul și dacă se realizează un transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului respectiv, urmat de înmatricularea noului proprietar?”

13      Prin decizia președintelui Curții din 2 februarie 2015, cauzele C‑585/14, C‑587/14 și C‑588/14 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii și au fost suspendate până la pronunțarea hotărârii în cauza Manea (C‑76/14, EU:C:2015:216). În urma notificării acestei hotărâri, instanța de trimitere a precizat, prin scrisoarea primită de Curte la 21 mai 2015, că intenționa să mențină cererile de decizie preliminară formulate.

 Cu privire la întrebările preliminare

14      Conform articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, Curtea, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată.

15      Este necesar ca în prezentele cauze să se aplice această dispoziție.

 Cu privire la a doua întrebare

16      Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie examinată în primul rând, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012, care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

17      Este necesar să se constate că, în Hotărârea Manea (C‑76/14, EU:C:2015:216), Curtea s‑a pronunțat asupra unei chestiuni în esență identice, adresată într‑un context factual similar, care implica și Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și 14 martie 2013, și că, în consecință, răspunsul dat de Curte în această hotărâre poate fi transpus în prezenta cauză.

18      Curtea a statuat în acea hotărâre că articolul 110 TFUE nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012, care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

19      Astfel, Curtea a considerat, la punctul 42 din Hotărârea Manea (C‑76/14, EU:C:2015:216), că sarcina fiscală care decurge din taxa menționată, în forma aplicabilă în perioada menționată la punctul 17 din prezenta ordonanță, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.

20      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012, care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

 Cu privire la prima întrebare

21      Prin intermediul primei întrebări, care trebuie examinată în al doilea rând, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să scutească de o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012 autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost achitată o taxă anterior în vigoare, în condițiile în care valoarea reziduală a acestei din urmă taxe încorporată în valoarea autovehiculelor respective este mai mică decât valoarea noii taxe.

22      Este necesar să se constate că răspunsul la această întrebare poate fi dedus în mod clar din jurisprudența Curții, în special din Hotărârea Manea (C‑76/14, EU:C:2015:216).

23      Astfel, în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a scuti de o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012 autovehiculele pentru care a fost achitată o taxă anterior în vigoare, Curtea a amintit, la punctul 49 din acea hotărâre, jurisprudența constantă potrivit căreia valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul. Atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într‑un stat membru este ulterior vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE.

24      În plus, la punctele 44-46 din hotărârea menționată, Curtea a constatat că un regim fiscal precum cel instituit prin Legea nr. 9/2012 are ca efect scutirea de taxa pe poluare a autovehiculelor rulate naționale a căror înmatriculare în România se făcuse cu plata unor taxe care erau ele înseși incompatibile cu articolul 110 TFUE.

25      Or, din cuprinsul punctului 50 din Hotărârea Manea (C‑76/14, EU:C:2015:216) reiese că, întrucât o taxă incompatibilă cu articolul 110 TFUE trebuie să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situația existentă anterior perceperii sale, cuantumul acesteia trebuie considerat ca nemaifiind încorporat în valoarea de piață a autovehiculelor cărora li se aplică taxa respectivă. Întrucât valoarea reziduală a taxei respective încorporată în valoarea acestor autovehicule este egală cu zero, valoarea menționată este, prin urmare, în mod necesar inferioară taxei pe poluare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură. O asemenea situație este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.

26      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să scutească de o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012 autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost achitată o taxă anterior în vigoare, în condițiile în care valoarea reziduală a acestei din urmă taxe încorporată în valoarea autovehiculelor respective este mai mică decât valoarea noii taxe. Această situație se regăsește în mod necesar atunci când taxa anterioară trebuia să facă obiectul unei rambursări cu dobândă din cauza incompatibilității sale cu dreptul Uniunii.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

27      Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

1)      Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

2)      Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să scutească de o taxă precum cea prevăzută de Legea nr. 9/2012 autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost achitată o taxă anterior în vigoare, în condițiile în care valoarea reziduală a acestei din urmă taxe încorporată în valoarea autovehiculelor respective este mai mică decât valoarea noii taxe. Această situație se regăsește în mod necesar atunci când taxa anterioară trebuia să facă obiectul unei rambursări cu dobândă din cauza incompatibilității sale cu dreptul Uniunii.

Semnături


* Limba de procedură: româna.