Cauza T194/13

United Parcel Service, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Concentrări – Regulamentul (CE) nr. 139/2004 – Servicii internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici în SEE – Achiziționarea TNT Express de către UPS – Decizie prin care concentrarea este declarată incompatibilă cu piața internă – Efecte probabile asupra prețurilor – Analiză econometrică – Dreptul la apărare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 7 martie 2017

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept care nu au fost expuse în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri anexate la cererea introductivă – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 44 alin. (1) lit. (c); Regulamentul de procedură al Tribunalului (2015), art. 76]

2.      Concentrări economice între întreprinderi – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Audierea întreprinderilor – Obligația Comisiei de a comunica întreprinderii în cauză versiunea finală a modelului econometric reținut înainte de adoptarea deciziei atacate

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 18 alin. (3); Regulamentul nr. 802/2004 al Comisiei, art. 13 alin. (4)]

3.      Concurență – Concentrări – Procedură administrativă – Termene procedurale intermediare scurte – Luarea în considerare, pentru evaluarea respectării dreptului la apărare, a exigenței celerității

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului; Regulamentul nr. 802/2004 al Comisiei)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 192)

2.      Respectarea dreptului la apărare este un principiu general al dreptului Uniunii Europene enunțat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care trebuie să fie garantat în toate procedurile, inclusiv în procedurile în fața Comisiei în materie de concentrări economice. De asemenea, principiul contradictorialității, care face parte din dreptul la apărare, impune ca întreprinderii în cauză să i se fi oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își prezinte în mod util punctul de vedere asupra caracterului veridic și pertinent al faptelor și circumstanțelor invocate, precum și asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmațiilor sale.

În această privință, analiza econometrică utilizată de Comisie în decizia prin care a declarat concentrarea în cauză incompatibilă cu piața internă s‑a bazat pe un model econometric diferit de cel care a făcut obiectul unei dezbateri în contradictoriu în cursul procedurii administrative. Astfel, deși pot fi subliniate, într‑adevăr, numeroase similitudini între modelul econometric final și cele discutate în cursul procedurii administrative, nu este mai puțin adevărat că, în ceea ce privește modificările efectuate, acestea nu pot fi totuși considerate neglijabile.

În consecință, Comisia nu poate invoca faptul că nu avea obligația de a comunica întreprinderii în cauză versiunea finală a modelului econometric reținut înainte de adoptarea deciziei atacate.

Prin urmare, dreptul la apărare al întreprinderii în cauză nu a fost respectat, astfel încât se impune anularea deciziei atacate, cu condiția ca respectiva întreprindere să fi demonstrat în mod suficient nu faptul că, în lipsa acestei neregularități procedurale, decizia atacată ar fi avut un conținut diferit, ci că ar fi putut avea o șansă, chiar redusă, de a‑și asigura mai bine apărarea dacă ar fi dispus, înainte de adoptarea acesteia din urmă, de versiunea finală a modelului econometric stabilit de Comisie.

(a se vedea punctele 198-200, 205, 209, 210 și 215)

3.      Aprecierea respectării dreptului la apărare în cadrul controlului concentrărilor economice trebuie să țină seama de exigența celerității care caracterizează economia generală a Regulamentului nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi.

(a se vedea punctul 219)