Recurs introdus la 2 aprilie 2021 de Banca Europeană de Investiții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 27 ianuarie 2021 în cauza T-9/19, ClientEarth/BEI

(Cauza C-212/21 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: T. Gilliams, G. Faedo și K. Carr, Agenți)

Celelalte părți din procedură: ClientEarth, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

anularea în tot a hotărârii atacate, în special a dispozitivului acesteia;

în cazul în care Curtea consideră că litigiul este în stare de judecată, respingerea acțiunii în primă instanță;

obligarea ClientEarth la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cele două părți atât în cadrul procedurii de recurs, cât și în cadrul procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă trei motive de recurs.

În primul rând, hotărârea atacată declară în mod eronat inadmisibil motivul invocat în apărare de BEI referitor la independența acesteia în domeniul operațiunilor sale financiare. Tribunalul a omis să examineze dispozițiile dreptului primar al Uniunii care stau la baza motivului invocat în apărare de BEI, a încălcat obligația de motivare și a denaturat răspunsul BEI la cererea de reexaminare internă formulată de ClientEarth în temeiul articolului 10 din Regulamentul Aarhus1 . În consecință, Tribunalul a interpretat în mod eronat definiția noțiunii de „act administrativ” în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul Aarhus.

În al doilea rând, hotărârea atacată a statuat în mod eronat că decizia adoptată de Consiliul de administrație al BEI la 12 aprilie 2018, prin care s-a aprobat o propunere de finanțare a unui proiect de construcție a unei centrale de producție de biomasă la Curtis (Spania), constituie un act administrativ care este „obligatoriu din punct de vedere legal și are efecte externe” în sensul articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul Aarhus. Tribunalul a încălcat principiul supremației dreptului primar al Uniunii asupra dreptului derivat al Uniunii și a acordurilor internaționale, a încălcat articolul 271 litera (c) și articolul 263 al patrulea paragrafTFUE și a aplicat în mod eronat articolul 263 TFUE.

În al treilea rând, hotărârea atacată a considerat în mod eronat că decizia Consiliului de administrație al BEI din 12 aprilie 2018 constituia un act administrativ „adoptat în temeiul dreptului mediului” în sensul articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul Aarhus. Tribunalul a interpretat în mod eronat definiția care figurează la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul Aarhus, a omis să identifice temeiul juridic adecvat al deciziei în cauză și a interpretat în mod inconsecvent Regulamentul Aarhus în lumina Convenției de la Aarhus.

____________

1 Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediția specială, 15/ vol. 17, p. 126).