HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a treia)

14 mai 2014

Cauza F‑17/13

Patricia Cocco

împotriva

Comisiei Europene

„Funcţie publică – Agent contractual – Recrutare – Apel pentru exprimarea interesului EPSO/CAST/02/2010”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamna Cocco solicită anularea deciziei Comisiei Europene din 25 aprilie 2012 prin care s‑a respins cererea sa de angajare în calitate de agent contractual din grupa de funcții III, precum și repararea prejudiciului suferit de aceasta

Decizia:      Anulează decizia Comisiei Europene din 25 aprilie 2012 prin care s‑a refuzat angajarea doamnei Cocco drept agent contractual din grupa de funcții III. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Cocco.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenţi contractuali – Recrutare – Încadrare în grad – Luare în considerare a experienței profesionale – Puterea de apreciere a autorității abilitate să încheie contractele de muncă – Interpretarea textelor Uniunii – Limite

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (2) lit. (b)]

Administrația beneficiază de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește determinarea aspectului dacă experiența profesională anterioară a unui candidat poate fi luată în considerare în vederea recrutării în calitate de agent contractual din grupa de funcții III, dar exercitarea acestei largi puteri de apreciere trebuie realizată, înainte de toate, cu respectarea tuturor dispozițiilor aplicabile.

Pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină cont nu doar de termenii acesteia și de contextul său, ci, în egală măsură, de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție. Or, atunci când legiuitorul și autoritatea administrativă utilizează, în același text cu aplicabilitate generală, doi termeni distincți, rațiuni de coerență și de securitate juridică se opun ca aceștia să aibă același sens. Afirmația este valabilă a fortiori atunci când acești termeni acoperă sensuri diferite în limbajul curent. În această situație se află adjectivele „adecvat” și „echivalent”. În sensul uzual, adjectivul „adecvat” înseamnă „adaptat pentru un anumit uz”. Dimpotrivă, adjectivul „echivalent” înseamnă „de aceeași valoare” și are, așadar, un sens mai restrâns.

În această privință, trebuie să se observe că articolul 82 alineatul (2) litera (b) din Regimul aplicabil celorlalți agenți impune, în lipsa unei diplome care atestă un nivel de învățământ superior, fie o experiență profesională adecvată, atunci când persoana interesată a urmat un nivel de studii secundare absolvite cu diplomă care permite accesul la învățământul superior, fie, dacă nu este cazul, o formare profesională sau o experiență profesională de nivel echivalent.

Astfel, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că un candidat la recrutare în calitate de agent contractual în grupa de funcții III trebuie să se poată prevala de o experiență de trei ani care să fie adaptată la funcțiile care trebuie exercitate fără a fi însă echivalentă cu acestea.

(a se vedea punctele 26, 30, 32, 33 și 37)

Trimitere la:

Curte: 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, punctul 12

Tribunalul Uniunii Europene: 8 iulie 2010, Comisia/Putterie‑De‑Beukelaer, T‑160/08 P, punctul 70

Tribunalul Funcției Publice: 28 octombrie 2010, Fares/Comisia, F‑6/09, punctele 38 și 39; 10 martie 2011, Begue și alții/Comisia, F‑27/10, punctul 40; 25 septembrie 2013, Marques/Comisia, F‑158/12, punctele 21-23