Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 11 ianuarie 2021 ― Sabiedrisko pakalpojumu regulēšanas komisija, Ekonomikas ministrija, Finanšu ministrija/SIA GM

(Cauza C-17/21)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamantă în primă instanță și recurentă: Sabiedrisko pakalpojumu regulēšanas komisija

Pârâtă în primă instanță și intimată în recurs: SIA GM

Celelalte părți din procedură: Ekonomikas ministrija, Finanšu ministrija

Întrebările preliminare

Trebuie să se considere că obligația impusă operatorului public de a cumpăra energie electrică la un preț mai mare decât prețului pieței de la producători care utilizează surse de energie regenerabile pentru producția de energie electrică, folosindu-se obligația impusă consumatorului final de a plăti în mod proporțional cu consumul realizat, constituie o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat în sensul articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

Noțiunea de „liberalizarea pieței energiei electrice” trebuie interpretată în sensul că trebuie să se considere că liberalizarea a avut deja loc atunci când sunt întrunite anumite elemente ale comerțului liber, cum ar fi, de exemplu, contractele încheiate de un operator public cu furnizori din alte state membre? Se poate considera că liberalizarea pieței energiei electrice începe în momentul în care legislația conferă unei părți a utilizatorilor de energie electrică (de exemplu, utilizatorilor de energie electrică racordați la rețeaua de transport sau utilizatorilor de energie electrică necasnici racordați la rețeaua de distribuție) dreptul de a schimba distribuitorul de energie electrică? Care este efectul evoluției reglementării pieței energiei electrice în Letonia asupra aprecierii ajutoarelor acordate producătorilor de energie electrică în temeiul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (în scopul răspunsului la prima întrebare), în special situația anterioară anului 2007?

În cazul în care din răspunsurile la prima și la a doua întrebare reiese că ajutorul acordat producătorilor de energie electrică nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, faptul că reclamanta operează în prezent pe o piață liberalizată a energiei electrice și că plata unei despăgubiri îi conferă în prezent un avantaj în raport cu alți operatori prezenți pe piața relevantă implică faptul că despăgubirea pentru prejudiciul suferit trebuie considerată ca fiind ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

În cazul în care din răspunsurile la prima și la a doua întrebare reiese că ajutorul acordat producătorilor de energie electrică constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, trebuie să se considere, în cadrul controlului ajutoarelor de stat prevăzut de această dispoziție, că solicitarea reclamantei de reparare a prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a nerespectării pe deplin a dreptului legal de a primi un preț mai ridicat pentru energia electrică produsă constituie o cerere privind acordarea unui ajutor de stat nou sau o solicitare de plată a unei părți dintr-un ajutor de stat care nu a fost primită anterior?

În cazul în care răspunsul la a patra întrebare preliminară este în sensul că cererea de despăgubire trebuie considerată, în contextul împrejurărilor anterioare, ca fiind o cerere de plată a părții dintr-un ajutor de stat care nu a fost primită anterior, rezultă din articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene că, în prezent, pentru a se pronunța cu privire la plata respectivului ajutor de stat, este necesar să se analizeze situația actuală a pieței și să se țină seama de reglementarea în vigoare (inclusiv de limitările existente în prezent pentru a preveni despăgubirile excesive)?

În scopul interpretării articolului 107 alineatul (1) TFUE, prezintă relevanță faptul că centralele eoliene, spre deosebire de centralele hidroelectrice, au beneficiat în trecut de un ajutor de stat integral?

În scopul interpretării articolul 107 alineatul (1) TFUE, prezintă relevanță faptul că numai o parte din centralele hidroelectrice care au primit ajutoare de stat incomplete ar beneficia în prezent de o despăgubire?

Articolul 3 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis1 trebuie interpretate în sensul că, întrucât valoarea ajutorului în discuție în prezenta cauză nu depășește pragul ajutoarelor de minimis, trebuie să se considere că ajutorul menționat îndeplinește criteriile stabilite pentru ajutoarele de minimis? Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1407/2013 trebuie interpretat în sensul că, în prezenta cauză, luând în considerare condițiile de prevenire a supracompensării prevăzute în Decizia Comisiei SA.43140, faptul de a considera plata despăgubirii pentru prejudiciul suferit ca fiind un ajutor de minimis poate conduce la un cumul inacceptabil?

În cazul în care în prezenta cauză se consideră că s-a acordat/plătit un ajutor de stat, articolul 1 literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene2 trebuie interpretat în sensul că împrejurări precum cele din speță corespund unui ajutor de stat nou, iar nu unui ajutor de stat existent?

În cazul unui răspuns afirmativ la a noua întrebare preliminară, pentru evaluarea compatibilității situației reclamantei cu ajutoarele considerate ajutoare existente la care face referire articolul 1 litera b) punctul (iv) din Regulamentul 2015/1589, trebuie să se țină seama numai de data la care a avut loc plata efectivă a ajutorului ca punct de plecare al prescripției în sensul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2015/1589?

În cazul în care se consideră că s-a acordat/plătit un ajutor de stat, articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 din Regulamentul nr. 2015/1589 trebuie interpretate în sensul că o procedură de notificare a unui ajutor de stat precum cel în discuție în prezenta cauză este considerată adecvată în cazul în care instanța națională admite cererea de despăgubire pentru prejudiciul suferit, cu condiția să se fi primit o decizie a Comisiei prin care se aprobă ajutorul și se dispune ca Ministerul Economiei să transmită Comisiei, în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii, declarația corespunzătoare de ajutor pentru activitatea comercială?

În scopul interpretării articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este relevant faptul că despăgubirea pentru prejudiciul suferit se solicită unui organism din sectorul public (Comisia de Reglementare a Serviciilor Publice) care, din punct de vedere istoric, nu a trebuit să suporte aceste cheltuieli, precum și faptul că bugetul acestui organism este constituit din taxele de stat plătite de prestatorii de servicii publice din sectoarele reglementate, care trebuie să fie alocate exclusiv activității de reglementare?

Un sistem de despăgubire precum cel în discuție în prezenta cauză este compatibil cu principiile prevăzute de dreptul Uniunii și aplicabile sectoarelor reglementate, în special articolul 12 și considerentul (30) al Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea)3 , astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 20094 ?

____________

1 JO 2013, L 352, p. 1.

2 JO 2015, L 248, p. 9.

3 JO 2002, L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183.

4     Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO 2009, L 337, p. 37)