HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

10 septembrie 2009

Cauza F‑124/07

Joachim Behmer

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2006 – Legalitatea instrucțiunilor ce reglementează procedura de promovare – Consultarea comitetului pentru Statutul funcționarilor – Procedură de atribuire a punctelor de merit la Parlamentul European – Analiză comparativă a meritelor – Discriminare a reprezentanților personalului”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Behmer solicită anularea deciziei Parlamentului European de a i se atribui două puncte de merit pentru anul 2005 și anularea deciziei de a nu fi promovat la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2006

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Funcționari care exercită funcții de reprezentare a personalului

(Statutul funcționarilor, art. 43; anexa II, art. 1 al șaselea paragraf)

2.      Funcționari – Promovare – Decizie de atribuire a punctelor de merit – Obligația de motivare – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 45)

3.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Atribuire de puncte de merit numai de către direcția generală de repartizare

(Statutul funcționarilor, art. 45)

4.      Funcționari – Statut – Dispoziții generale de punere în aplicare – Obligația de a adopta astfel de dispoziții

[Statutul funcționarilor, art. 45 și art. 110 alin. (1)]

5.      Excepție de nelegalitate – Domeniu de aplicare – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Măsuri care erau abrogate la momentul situației de fapt – Excludere

(art. 241 CE)

6.      Funcționari – Promovare – Criterii – Merite – Luare în considerare a vechimii – Caracter subsidiar

(Statutul funcționarilor, art. 45)

7.      Funcționari – Promovare – Procedură

(Statutul funcționarilor, art. 45)

8.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Obligația de a efectua o examinare comparativă a meritelor tuturor funcționarilor promovabili – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Deși, potrivit articolului 1 al șaselea paragraf prima teză din anexa II la statut, se prevede că funcțiile de reprezentare a personalului trebuie luate în considerare ca făcând parte din serviciile pe care trebuie să le asigure un funcționar, exercitarea unor astfel de funcții nu justifică totuși, prin ea însăși, bonificarea numărului de puncte de merit care trebuie atribuite unui funcționar. Pe de altă parte, neluarea în considerare a funcțiilor de reprezentare a personalului nu este, prin ea însăși, de natură să indice o discriminare sau să determine prezumarea existenței acesteia.

(a se vedea punctele 50, 51 și 165)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Diomede Basili/Comisia, F‑108/06, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 37

2.      Numai în ipoteza în care avizul comitetului pentru rapoarte de evaluare ar fi menționat împrejurări speciale de natură să dea naștere unor îndoieli privind validitatea sau temeinicia propunerilor de atribuire a punctelor de merit ar trebui anulată o decizie de atribuire a punctelor de merit care se îndepărtează de avizul comitetului pentru rapoarte de evaluare fără a preciza din ce motiv.

(a se vedea punctul 60)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 mai 2006, Magone/Comisia, T‑73/05, RecFP, p. I‑A‑2-107 și II‑A-2-485, punctul 54

3.      În cadrul sistemului de atribuire a punctelor de merit pus în aplicare de Parlamentul European, examinarea comparativă a meritelor unui funcționar în vederea atribuirii de puncte de merit nu se poate desfășura decât în cadrul direcției generale căreia îi aparține funcționarul și, prin urmare, fiecare funcționar al unei direcții sau al unui serviciu cu vocație la promovare concurează cu toți ceilalți funcționari din direcția sa sau din serviciul său pentru un număr limitat de puncte de merit, toate gradele și grupele de funcții fiind analizate împreună în cadrul direcției sau al serviciului.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 8 octombrie 2008, Barbin/Parlamentul European, F‑44/07, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctele 43 și 44

4.      O instituție comunitară nu are obligația de a adopta măsuri de executare supuse, în temeiul articolului 110 alineatul (1) din statut, avizului comitetului pentru Statutul funcționarilor și, de asemenea, consultării comitetului pentru personal decât în cazul unei dispoziții imperative sau atunci când prevederile statutului sunt lipsite de claritate și de precizie într‑o asemenea măsură încât nu se pretează la o aplicare lipsită de arbitrar.

În ceea ce privește adoptarea instrucțiunilor ce reglementează procedura de promovare, trebuie să se constate că articolul 45 din statut nu impune adoptarea dispozițiilor generale de punere în aplicare, în sensul articolului 110 alineatul (1) din statut, și nu se dovedește nici că același articol 45 ar fi lipsit de claritate și de precizie în privința aspectului dacă ar fi necesară adoptarea dispozițiilor generale de punere în aplicare pentru a se evita aplicarea sa arbitrară.

(a se vedea punctele 91 și 92)

Trimitere la:

Curte: 31 martie 1965, Rauch/Comisia, 16/64, Rec., p. 179, 193; 31 martie 1965, Vandevyvere/Parlamentul European, 23/64, Rec., p. 205, 215; 8 iulie 1965, Prakash/Comisia, 19/63 și 65/63, Rec., p. 677, 695

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 1997, Echauz Brigaldi și alții/Comisia, T‑156/95, RecFP, p. I‑A‑171 și II-509, punctul 53

5.      Domeniul de aplicare al unei excepții de nelegalitate trebuie limitat la ceea ce este indispensabil pentru soluționarea litigiului în măsura în care, pe de o parte, actul general a cărui nelegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în cauza ce face obiectul acțiunii și, pe de altă parte, trebuie să existe o legătură juridică directă între decizia individuală și actul general în discuție.

Or, un reclamant nu poate beneficia de anularea unor măsuri care nu mai sunt aplicabile la momentul situației de fapt. Prin urmare, trebuie respinsă ca inadmisibilă o excepție de nelegalitate îndreptată împotriva unor măsuri de aplicare abrogate înainte de introducerea acțiunii.

(a se vedea punctele 95 și 96)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 26 octmobrie 1993, Reinarz/Comisia, T‑6/92 și T‑52/92, Rec., p. II‑1047, punctul 57; 15 septembrie 1998, De Persio/Comisia, T‑23/96, RecFP, p. I‑A‑483 și II-1413, punctul 54

6.      Articolul 45 din statut nu prevede, printre criteriile menționate ca fiind determinante pentru o promovare, pe cel al vechimii, un astfel de criteriu nefiind luat în considerare decât în subsidiar. Prin urmare, o reglementare internă a Parlamentului European potrivit căreia examinarea comparativă a meritelor include analiza caracterului constant în timp al meritelor funcționarilor începând cu ultima lor promovare trebuie interpretat în limitele definite de articolul 45 din statut și de celelalte norme interne în vigoare la Parlamentul European. În consecință, vechimea nu constituie criteriul principal de promovare și numai în subsidiar administrația poate opta să o ia în considerare pentru departajarea candidaților. Cu toate acestea, se ține cont de vechime în cadrul altor elemente prevăzute de măsurile de aplicare, ce nu obligă administrația să ia în considerare întregul parcurs profesional al unui funcționar.

(a se vedea punctele 106, 110, 141 și 142)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II-609, punctul 42 și jurisprudența citată

7.      În cadrul sistemului de promovare adoptat de autoritatea împuternicită să facă numiri, recomandările emise de comitetul consultativ pentru promovare nu constituie decât o etapă în exercițiul de promovare și nu creează obligații pentru administrație. Prin urmare, în privința unui exercițiu care se încheie cu decizia de nepromovare a unui funcționar, împrejurarea că, la momentul emiterii recomandărilor sale, comitetul nu dispune de decizia definitivă de atribuire a punctelor de merit a funcționarului menționat nu este relevantă dacă autoritatea respectivă are cunoștință de această decizie definitivă în momentul adoptării deciziilor sale de promovare.

(a se vedea punctele 132 și 133)

8.      Nici dispozițiile articolului 45 din statut, nici măsurile interne adoptate de Parlamentul European nu impun comitetului consultativ pentru promovare să efectueze o examinare comparativă a meritelor tuturor funcționarilor promovabili. Prin urmare, comitetul menționat nu are obligația de a examina rapoartele de evaluare și fișele de sinteză ale tuturor funcționarilor, ci trebuie numai să aibă la dispoziție documentele menționate, pentru cazul în care apreciază că este util să se raporteze la acestea.

Pe de altă parte, în absența unei obligații care să impună comitetului pentru promovare efectuarea unei examinări comparative a tuturor funcționarilor, acesta își poate baza lucrările numai pe listele de recomandare a funcționarilor întocmite de direcțiile generale. Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât, întrucât a fost realizată o examinare comparativă a meritelor de către direcțiile generale pentru stabilirea recomandărilor, comitetul se poate întemeia pe acestea pentru a se orienta cu privire la meritul comparat al funcționarilor.

(a se vedea punctele 140 și 146)