Recurs introdus la 20 noiembrie 2020 de Comitetul Unic de Rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 23 septembrie 2020 în cauza T-411/17, Landesbank Baden-Württemberg/Comitetul Unic de Rezoluție

(Cauza C-621/20 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Comitetul Unic de Rezoluție (reprezentanți: K.-Ph. Wojcik, H. Ehlers, P. A. Messina și J. Kerlin, agenți, precum și H.-G. Kamann, F. Louis, P. Gey, avocați)

Celelalte părți din procedură: Landesbank Baden-Württemberg, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Comitetul Unic de Rezoluție solicită Curții:

1.    anularea Hotărârii Tribunalului din 23 septembrie 2020 în cauza T-411/17, Landesbank Baden-Württemberg/Comitetul Unic de Rezoluție (SRB), EU:T:2020:435;

2. respingerea acțiunii în anulare;

3. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs: încălcarea articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, denaturarea elementelor de probă și încălcarea dreptului SRB la un proces echitabil

În primul rând, SRB susține că Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, considerând că SRB nu și-a autentificat potrivit cerințelor legale decizia privind calculul contribuțiilor ex ante pentru 2017 (SRB/ES/SRF/2017/05), întrucât elementele de probă aferente autentificării conform legii depuse de acesta în ședință au fost considerate inadmisibile. SRB susține în această privință, primo, că era justificat să depună în ședință elemente de probă aferente autentificării conform legii a deciziei menționate anterior, întrucât problema lipsei autentificării nu fusese tratată în prealabil nici în cursul procedurii scrise, nici în cadrul măsurilor de organizare a procedurii sau al măsurilor de cercetare judecătorească ale Tribunalului. SRB susține, secundo, că Tribunalul, neținând seama de aceste elemente de probă și constatând că acestea, presupunând că sunt admisibile, nu erau susținute, a denaturat elementele de probă aflate la dispoziția sa. În plus, Tribunalul, constatând că aceste probe, în orice caz, nu permiteau să se stabilească o legătură indisociabilă între foaia de parcurs semnată de președintele SRB și anexa la decizia atacată, nu a ținut seama de numărul de referință înscris pe foaia de parcurs, care o leagă în mod indisociabil de dosarul electronic, care cuprinde decizia atacată și anexa la aceasta. SRB susține, tertio, că Tribunalul i-a încălcat dreptul la un proces echitabil neinvocând problema lipsei autentificării înainte de ședință, neacceptând oferta SRB de a depune elemente de probă suplimentare și nesemnalând SRB în niciun moment că elementele de probă erau insuficiente.

Al doilea motiv de recurs: încălcarea articolului 296 TFUE și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale

În al doilea rând, SRB susține că Tribunalul a exagerat întinderea cerințelor articolului 296 TFUE și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale constatând că metoda de calcul prevăzută la articolele 4-7, precum și la articolul 9 și în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63¹ era opacă și că, în consecință, decizia atacată, prin forța lucrurilor, nu putea fi modificată corespunzător cerințelor legale, dat fiind că Landesbank Baden-Württemberg nu putea verifica pe deplin exactitatea calculului. SRB apreciază că Tribunalul nu a reușit să concilieze aceste cerințe cu obligația de confidențialitate prevăzută la articolul 339 TFUE, care de altfel nu a fost evocat în hotărârea atacată, nici cu alte principii de drept al Uniunii. Potrivit SRB, regulamentul delegat a creat un echilibru între principiul transparenței, obligația de păstrare a secretului profesional și celelalte obiective urmărite de regulamentul menționat, în special cel care constă în atingerea unui anumit nivel-țintă de contribuții în scopul finanțării Fondului unic de rezoluție și în perceperea contribuțiilor de la toate instituțiile vizate, în mod echitabil și proporțional. SRB estimează că a respectat cum se cuvine acest cadru juridic în motivarea deciziei atacate.

____________

¹ Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).