Cauza T700/20

Gabriele Schmid

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

 Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea) din 1 decembrie 2021

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă Steirisches Kürbiskernöl g. g. A GESCHÜTZTE GEOGRAFISCHE ANGABE – Motiv absolut de refuz – Marcă ce cuprinde insigne, embleme sau ecusoane – Emblemă a unuia dintre domeniile de acțiune ale Uniunii – Indicații geografice protejate – Articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

1.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Mărci care cuprind insigne, embleme sau ecusoane altele decât cele vizate de articolul 6b din Convenția de la Paris – Condițiile protecției – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (h) și (i)]

(a se vedea punctele 21-28 și 40-42)

2.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Mărci care cuprind insigne, embleme sau ecusoane altele decât cele vizate de articolul 6b din Convenția de la Paris – Întinderea protecției – Simbol pentru indicațiile geografice protejate

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (i)]

(a se vedea punctele 38, 39, 43 și 45)

Rezumat

Doamna Schmid este titulara unei mărci a Uniunii Europene, înregistrată pentru produsul „ulei de semințe de dovleac, conform indicației geografice protejate «ulei de sâmburi de dovleac din Stiria»”. Această marcă figurativă cuprinde simbolul Uniunii Europene pentru „indicațiile geografice protejate” (denumit în continuare „simbolul IGP”). Pentru acest motiv, Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark (Camera Regională pentru Agricultură și Silvicultură din Stiria, Austria) a formulat la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de declarare a nulității.

Divizia de anulare a EUIPO a anulat marca contestată. Camera de recurs a EUIPO a confirmat această anulare pentru motivul că marca contestată cuprindea simbolul IGP în întregime și că nici dreptul, nici obligația de a utiliza simbolul menționat nu includea dreptul de a obține protecția acestuia ca element al unei mărci.

Tribunalul anulează decizia camerei de recurs. El statuează că aceasta ar fi trebuit să examineze dacă, privită în ansamblu, marca ce cuprinde o emblemă protejată de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009(1) era susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la legătura existentă între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și autoritatea la care face trimitere emblema în cauză, pe de altă parte. Tribunalul precizează că diferitele elemente care compun o astfel de marcă trebuie luate în considerare în cadrul acestei aprecieri.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, Tribunalul arată că interdicția prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 se aplică atunci când sunt îndeplinite trei condiții cumulative:

–      insigna, emblema sau ecusonul în cauză prezintă un interes public special, existența unei legături cu una dintre activitățile Uniunii fiind suficientă pentru a demonstra că un interes public este atașat protecției sale;

–      autoritatea competentă nu a autorizat înregistrarea;

–      marca ce cuprinde insigna, emblema sau ecusonul în cauză este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la legătura existentă între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și autoritatea la care face trimitere elementul în cauză, pe de altă parte.

În ceea ce privește această a treia condiție, ea decurge din faptul că întinderea protecției conferite de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 nu poate fi superioară celei a protecției acordate emblemelor organizațiilor internaționale interguvernamentale comunicate în mod regulat statelor părți la Convenția de la Paris(2). Or, aceste embleme sunt protejate numai atunci când, în ansamblul său, marca ce cuprinde o astfel de emblemă sugerează, în percepția publicului, o legătură între titularul sau utilizatorul său, pe de o parte, și organizația internațională interguvernamentală în cauză, pe de altă parte(3).

Astfel, articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 207/2009 este aplicabil atunci când publicul riscă să creadă că produsele sau serviciile desemnate provin de la autoritatea la care face trimitere emblema reprodusă în cadrul mărcii sau că beneficiază de aprobarea sau de garanția acestei autorități sau că sunt legate în alt mod de aceasta.

În continuare, Tribunalul constată că camera de recurs nu a examinat a treia condiție și, prin urmare, a săvârșit o eroare de drept. Astfel, ea nu a apreciat nici modul în care publicul ar percepe simbolul IGP ca o componentă a mărcii contestate, privită în ansamblu, și nici aspectul dacă această percepție risca să determine publicul să creadă că produsele desemnate de o asemenea marcă beneficiau de garanția din partea Uniunii.

În sfârșit, Tribunalul precizează că EUIPO nu trebuie doar să examineze dacă emblema în cauză este reluată în tot sau în parte în marca în care este integrată. În cadrul acestei aprecieri trebuie de asemenea luate în considerare diferitele elemente care compun o astfel de marcă. Această obligație de a efectua o examinare concretă și globală nu este repusă în discuție de faptul că acordarea, în temeiul dreptului mărcilor, a unei protecții simbolului IGP este, ca regulă generală, de natură să aducă atingere sistemului indicațiilor geografice protejate instituit de Uniune.


1      Articolul 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1) interzice înregistrarea mărcilor care conțin insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din același regulament [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul 2017/1001], cu alte cuvinte altele decât cele ale statelor sau organizațiilor internaționale interguvernamentale comunicate în mod regulat statelor părți la Convenția pentru protecția proprietății industriale semnată la Paris la 20 martie 1883, revizuită ultima dată la Stockholm la 14 iulie 1967 și modificată la 28 septembrie 1979 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 828, nr. 11851, p. 305, denumită în continuare „Convenția de la Paris”), atunci când prezintă un interes public special, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă.


2      În temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 207/2009..


3      Această condiție decurge din articolul 6b alineatul (1) litera (c) din Convenția de la Paris..