HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi extinsă)

16 decembrie 2020(*)

„Concurență – Concentrări – Piața transportului aerian – Decizie prin care concentrarea este declarată compatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE – Angajamente – Decizie prin care se acordă drepturi de anterioritate – Eroare de drept – Noțiunea de utilizare adecvată”

În cauza T‑430/18,

American Airlines, Inc., cu sediul în Fort Worth, Texas (Statele Unite), reprezentată de J.‑P. Poitras, solicitor, și J. Ruiz Calzado și J. Wileur, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de T. Franchoo, H. Leupold și L. Wildpanner, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Delta Air Lines, Inc., cu sediul în Wilmington, Delaware (Statele Unite), reprezentată de M. Demetriou, QC, și C. Angeli și I. Giles, avocați,

intervenientă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2018) 2788 final a Comisiei din 30 aprilie 2018 de acordare a unor drepturi de anterioritate în favoarea Delta Air Lines (cazul M.6607 – US Airways/American Airlines),

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă),

compus din domnul H. Kanninen, președinte, domnul M. Jaeger (raportor) și doamnele N. Półtorak, O. Porchia și M. Stancu, judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

 Decizia de autorizare a fuziunii și a angajamentelor

1        La 18 iunie 2013, US Airways Group, Inc. (denumit în continuare „US Airways”) și AMR Corporation (denumite în continuare împreună „părțile la fuziune”), a doua fiind societatea‑mamă a reclamantei, American Airlines, Inc., au notificat Comisiei Europene intenția lor de a efectua o fuziune.

2        Comisia a apreciat că operațiunea ridica îndoieli grave privind compatibilitatea sa cu piața internă referitoare la o legătură pe distanță lungă, și anume legătura Londra‑Philadelphia, aeroporturile în cauză fiind London Heathrow (Regatul Unit) și Philadelphia International Airport (Statele Unite).

3        Pentru a răspunde la îndoielile grave exprimate de Comisie în ceea ce privește operațiunea, părțile la fuziune au propus unele angajamente.

4        În această privință, la 10 iulie 2013, părțile la fuziune au făcut o primă propunere de angajamente (denumită în continuare „propunerea de angajamente din 10 iulie 2013”).

5        Reprezentantul părților la fuziune a arătat în e‑mailul care însoțea propunerea de angajamente că fuziunea se întemeia pe angajamente recente, inclusiv pe cele din cazul COMP/M.6447 – IAG/bmi (denumit în continuare „cazul IAG/bmi”), care au condus la adoptarea Deciziei C(2012) 2320 a Comisiei din 30 martie 2012 (JO 2012, C 161, p. 2), și pe angajamentele din cazul COMP/AT.39595 – A++ (denumit în continuare „cazul A++”), care au condus la adoptarea Deciziei C(2013) 2836 a Comisiei din 23 mai 2013 (JO 2013, C 201, p. 8).

6        Clauza 1.2.6 din angajamentele din cazul A++ avea următorul cuprins:

„Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial la închiderea Procedurii de Eliberare a Sloturilor sunt utilizate numai pentru prestarea serviciului propus în ofertă, în conformitate cu clauza 1.3.9, pentru care Operatorul Nou‑Intrat Potențial a solicitat Sloturile și nu pot fi utilizate pentru o altă legătură.”

7        Clauza 1.11 din propunerea de angajamente din 10 iulie 2013 avea următorul cuprins:

„Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial în cadrul Procedurii de Eliberare a Sloturilor nu sunt utilizate decât în vederea prestării Serviciului Aerian Concurențial propus în ofertă, în conformitate cu clauza 1.24, pentru care Operatorul Nou‑Intrat Potențial a solicitat Sloturile și nu pot fi utilizate pentru o altă legătură.”

8        La 12 iulie 2013, Comisia a respins propunerea de angajamente din 10 iulie 2013, subliniind în special că drepturile de anterioritate trebuiau înscrise în angajamentele menționate.

9        La 14 iulie 2013, părțile la fuziune au prezentat angajamente modificate (denumite în continuare „propunerea de angajamente din 14 iulie 2013”), fără a include însă în acestea drepturi de anterioritate, considerând că o asemenea includere nu era adecvată în speță.

10      Clauza 1.11 din propunerea de angajamente din 14 iulie 2013 avea următorul cuprins:

„Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial în cadrul Procedurii de Eliberare a Sloturilor nu sunt utilizate decât în vederea prestării Serviciului Aerian Concurențial în conformitate cu clauza 1.23 și nu pot fi utilizate pentru o altă legătură decât cea LHR‑PHL.”

11      Propunerea de angajamente din 14 iulie 2013 era însoțită de o versiune care cuprindea o marcare a modificărilor („track‑changes”), ce reflectau schimbările aduse propunerii de angajamente din10 iulie 2013.

12      La 15 iulie 2013, Comisia a respins din nou angajamentele propuse de părțile la fuziune și a solicitat ca drepturile de anterioritate „de tipul celor” propuse în cazul IAG/bmi să fie incluse în acestea. Comisia a considerat că înscrierea drepturilor de anterioritate era necesară pentru înlăturarea oricărei îndoieli grave ridicate de operațiunea de fuziune.

13      Partea relevantă a angajamentelor din cazul IAG/bmi avea următorul cuprins:

„1.3 Drepturile de anterioritate privind sloturile

1.3.1 Ca regulă generală, Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial de la IAG la închiderea Procedurii de Eliberare a Sloturilor sunt utilizate numai pentru prestarea unui Serviciu Aerian Concurențial privind Perechea de Orașe în Cauză pentru care Operatorul Nou‑Intrat Potențial a făcut cerere la IAG în cadrul Procedurii de Eliberare a Sloturilor. Sloturile nu pot fi utilizate pentru o altă pereche de orașe decât dacă Operatorul Nou‑Intrat Potențial a exploatat Perechea de Orașe în Cauză pentru care au fost transferate aceste sloturi pe durata unui număr de Sezoane IATA complete consecutive («Perioada de Utilizare»).

1.3.2 Operatorul Nou‑Intrat Potențial este considerat că are drepturi de anterioritate asupra Sloturilor obținute atunci când o utilizare adecvată a Sloturilor a fost exercitată pentru Perechea de Orașe în Perioada de Utilizare. În această privință, la expirarea Perioadei de Utilizare, Operatorul Nou‑Intrat Potențial are dreptul să utilizeze Sloturile obținute pe baza prezentelor Angajamente exclusiv pentru exploatarea serviciilor pentru orice Pereche de Orașe Europene pe Distanță Scurtă sau pentru Perechile de Orașe pe Distanță Lungă identificate («Drepturile de Anterioritate»).

1.3.3 Anterioritatea este supusă aprobării Comisiei, care este consiliată de Mandatarul Independent […]”

14      Clauza 1.3.5 din angajamentele din cazul IAG/bmi referitoare la utilizarea abuzivă era cuprinsă la același punct, intitulat „Drepturile de anterioritate asupra sloturilor”.

15      Întrucât termenul stabilit pentru prezentarea formală a angajamentelor expira la sfârșitul zilei de 17 iulie 2013, părțile la fuziune au prezentat la 16 iulie 2013 angajamente revizuite (denumite în continuare „propunerea de angajamente din 16 iulie 2013”), care includeau printre altele drepturi de anterioritate. Documentul transmis Comisiei conținea deopotrivă o versiune comparativă ce reflecta schimbările aduse propunerii de angajamente din 14 iulie 2013.

16      În ceea ce privește introducerea drepturilor de anterioritate în angajamentele propuse, e‑mailul care însoțea propunerea de angajamente din 16 iulie 2013 se limita să indice că drepturile de anterioritate fuseseră incluse „conform solicitării Comisiei”.

17      Clauzele 1.9-1.11 din propunerea de angajamente din 16 iulie 2013 au fost introduse pentru prima dată în propunerea menționată. Ele aveau următorul cuprins:

„1.9 Ca regulă generală, Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial la închiderea Procedurii de Eliberare a Sloturilor sunt utilizate numai pentru prestarea unui Serviciu Aerian Concurențial pe Perechea de Aeroporturi. Sloturile nu pot fi utilizate pentru o altă pereche de orașe, cu excepția cazului în care Operatorul Nou‑Intrat Potențial a exploatat un serviciu fără escală pe Perechea de Aeroporturi într‑un mod în conformitate cu oferta prezentată în temeiul clauzei 1.24 pe durata unui număr de Sezoane IATA complete consecutive («Perioada de Utilizare»).

1.10 Operatorul Nou‑Intrat Potențial este considerat că are drepturi de anterioritate asupra Sloturilor obținute atunci când o utilizare adecvată a Sloturilor a fost exercitată pe Perechea de Aeroporturi în Perioada de Utilizare. În această privință, la expirarea Perioadei de Utilizare, Operatorul Nou‑Intrat Potențial are dreptul să utilizeze Sloturile obținute pe baza prezentelor Angajamente pentru orice pereche de orașe («Drepturile de Anterioritate»).

1.11 Anterioritatea este supusă aprobării Comisiei, care este consiliată de Mandatarul Independent la sfârșitul Perioadei de Utilizare […]”

18      La 18 iulie 2013, părțile la fuziune au transmis Comisiei formularul RM referitor la propunerea de angajamente din 16 iulie 2013 (denumit în continuare „formularul RM din 18 iulie 2013”).

19      Într‑un formular RM, al cărui conținut este precizat în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 33, p. 1, rectificare în JO 2004, L 172, p. 9, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 3, denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”), întreprinderile au obligația să menționeze informațiile și documentele pe care le transmit atunci când propun angajamente în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201, denumit în continuare „Regulamentul privind concentrările economice”).

20      În urma consultării actorilor de pe piață, părțile la fuziune au mai avut o comunicare cu Comisia în legătură cu propunerea de angajamente din 16 iulie 2013 și i‑au adus unele modificări.

21      Astfel, la 25 iulie 2013, părțile la fuziune au prezentat Comisiei angajamentele lor finale (denumite în continuare „angajamentele finale”), iar la 30 iulie 2013 i‑au transmis formularul RM referitor la acestea (denumit în continuare „formularul RM din 30 iulie 2013”).

22      În ceea ce privește textul clauzelor 1.9-1.11 din angajamentele finale, acesta a rămas același ca cel cuprins în propunerea de angajamente din 16 iulie 2013, astfel cum este reprodus la punctul 17 de mai sus.

23      În ceea ce privește formularul RM din 30 iulie 2013, în secțiunea 1 punctul 1.1 subpunctul (i) se arată următoarele:

„Angajamentul referitor la sloturile orare este întemeiat în esență pe practica Comisiei în cazurile cele mai recente privind fuziunea companiilor aeriene precum [cazul] IAG/bmi. În special, pentru a face măsura corectivă mai atractivă, angajamentele propuse conțin dispoziții referitoare la drepturi de anterioritate privind sloturile orare eliberate de [părțile la fuziune] odată ce operatorul nou‑intrat a exploatat un serviciu fără escală pe perechea de aeroporturi pe durata a șase sezoane consecutive.”

24      În secțiunea 3, cu titlul „Abaterea de la textele standard” din formularul RM din 30 iulie 2013, părțile la fuziune aveau obligația să semnaleze toate abaterile angajamentelor propuse de la modelele de angajamente publicate de serviciile Comisiei, revizuite periodic, și să explice motivele acestora.

25      În speță, în secțiunea 3 din formularul RM din 30 iulie 2013, părțile la fuziune au arătat următoarele:

„Angajamentele propuse de [părțile la fuziune] se abat de la textele modelelor de angajamente publicate de serviciile Comisiei în măsura necesară pentru a răspunde cerințelor specifice ale unei măsuri corective structurale în contextul specific al transportului aerian.

După cum s‑a arătat în discuțiile precedente, angajamentele propuse se bazează pe angajamentele acceptate de Comisie în alte cazuri de concentrare între companii aeriene. În special, ele se bazează în cea mai mare parte pe angajamentele propuse în [cazul] IAG/bmi.

Pentru a facilita evaluarea angajamentelor propuse, [părțile la fuziune] identifică mai jos aspectele cu privire la care angajamentele propuse se abat de la angajamentele acceptate în [cazul] IAG/bmi. Aceste puncte nu includ variantele lingvistice minore sau clarificările impuse de împrejurările specifice ale prezentului caz, în special în secțiunea referitoare la definiții.”

26      În ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate, în formularul RM din 30 iulie 2013 nu a fost identificată nicio abatere de la angajamentele acceptate în cazul IAG/bmi.

27      Pasajele din formularul RM din 30 iulie 2013 reproduse la punctul 25 de mai sus corespund, pe de altă parte, formularului RM din 18 iulie 2013, cu singura diferență că, în secțiunea 1 punctul 1.1. subpunctul (i) din formularul RM din 18 iulie 2013 se face referire la „opt” sezoane consecutive în loc de „șase”.

28      Prin Decizia C(2013) 5232 final din 5 august 2013 (cazul COMP/M.6607 – US Airways/American Airlines) (JO 2013, C 279, p. 6), adoptată în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din același regulament, Comisia a declarat operațiunea de fuziune compatibilă cu piața internă, sun rezerva anumitor condiții și obligații care trebuie respectate (denumită în continuare „decizia de autorizare”).

29      La punctul 160 din decizia de autorizare, conținutul angajamentelor finale referitor la drepturile de anterioritate este rezumat după cum urmează:

„Ca regulă generală, sloturile obținute de operatorul nou‑intrat potențial în temeiul angajamentelor finale trebuie să fie utilizate pentru prestarea unui serviciu regulat de transport aerian de pasageri fără escală pe perechea de aeroporturi London Heathrow‑Philadelphia și nu pot fi utilizate pentru altă pereche de orașe decât dacă operatorul nou‑intrat potențial a exploatat acest serviciu o perioadă de utilizare (șase sezoane IATA consecutive). Odată ce perioada de utilizare a expirat, operatorul nou‑intrat potențial va avea dreptul să utilizeze sloturile pentru oricare pereche de orașe («drepturi de anterioritate»). Totuși, acordarea drepturilor de anterioritate este supusă aprobării Comisiei, care este consiliată de mandatarul independent.”

30      La punctele 176, 178-181, 186 și 197-199 din decizia de autorizare, în cadrul analizei sale privind angajamentele, Comisia a făcut următoarele constatări:

„(176) Potrivit jurisprudenței instanțelor Uniunii Europene, angajamentele trebuie să fie susceptibile să elimine problemele de concurență constatate și să asigure structuri de piață concurențiale. În special, contrar angajamentelor luate în cursul procedurii din faza II, angajamentele propuse în cursul fazei I nu urmăresc să împiedice un obstacol semnificativ în calea unei concurențe efective, ci mai degrabă să înlăture în mod clar toate îndoielile grave în această privință. Comisia dispune de o putere largă de apreciere pentru a evalua dacă aceste măsuri corective constituie un răspuns direct și suficient capabil să înlăture aceste îndoieli.

(178) Potrivit aprecierii Comisiei, angajamentele finale înlătură toate îndoielile grave identificate în cursul procedurii. Prin urmare, Comisia concluzionează că angajamentele finale luate de părți sunt suficiente pentru a elimina îndoielile grave privind compatibilitatea operațiunii cu piața internă.

(179) În cazurile privind companiile aeriene, angajamentele de eliberare a unor sloturi orare sunt acceptabile pentru Comisie atunci când este suficient de clar că se va produce intrarea efectivă a unor concurenți noi, situație care va elimina orice obstacol semnificativ în calea unei concurențe efective […]

(180) Angajamentul referitor la sloturile orare se întemeiază pe faptul că disponibilitatea sloturilor orare la London Heathrow este principala barieră la intrare pe legătura pentru care au fost identificate îndoieli grave. Acesta este, așadar, conceput pentru a elimina (sau cel puțin pentru a reduce în mod sensibil) această barieră și pentru a permite o intrare suficientă, în timp util și probabil, pe legătura London Heathrow‑Philadelphia.

(181) Este de asemenea important să se rețină că sloturile orare pentru London Heathrow au per se o valoare foarte mare, ceea ce face angajamentul referitor la sloturile orare foarte atractiv pentru candidații la intrarea pe piață. În pachetul de angajamente, atractivitatea intrinsecă a sloturilor este consolidată de perspectiva dobândirii unor drepturi de anterioritate după șase sezoane IATA.

(186) Ținând seama de cele de mai sus și de alte elemente de probă disponibile, în special interesul și informațiile privind intrarea probabilă și în timp util, primite cu ocazia consultării actorilor de pe piață, Comisia concluzionează că angajamentul referitor la sloturile orare este un element‑cheie al intrării probabile și în timp util pe legătura Londra‑Philadelphia. Amploarea intrării pe această linie va fi suficientă pentru ridicarea îndoielilor grave care au fost identificate pe această piață (cu privire la toate segmentele de pasageri posibile).

(197) În temeiul articolului 6 alineatul (2) al doilea paragraf prima teză din Regulamentul privind concentrările economice, Comisia poate include în decizie condiții și obligații destinate să asigure respectarea de către întreprinderile implicate a angajamentelor pe care și le‑au asumat față de Comisie în vederea realizării compatibilității concentrării cu piața internă.

(198) […] În cazul neîndeplinirii unei condiții, decizia [de autorizare] nu mai este valabilă. În cazul în care întreprinderile implicate nu îndeplinesc o obligație, Comisia poate revoca decizia de autorizare în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul privind concentrările economice […]

(199) […], decizia adoptată în prezentul caz este supusă respectării integrale a cerințelor prevăzute în secțiunile 1, 2, 3 și 4 din angajamentele finale (condiții), în timp ce celelalte secțiuni din angajamentele finale constituie obligații pentru părți.”

31      La punctul 200 din decizia de autorizare s‑a precizat că angajamentele finale erau anexate la această decizie și făceau parte integrantă din aceasta.

32      În sfârșit, la punctul 201 din decizia de autorizare, Comisia a concluzionat că a decis să declare tranzacția notificată, astfel cum a fost modificată prin angajamentele finale, ca fiind compatibilă cu piața internă, „sub rezerva respectării integrale a condițiilor și a obligațiilor prevăzute în angajamentele finale anexate la prezenta decizie”.

 Angajamentele finale

33      La primul paragraf al angajamentelor finale anexate la decizia de autorizare, părțile la fuziune amintesc că și‑au asumat angajamentele finale pentru a permite Comisiei să declare fuziunea compatibilă cu piața internă.

34      La al treilea paragraf al angajamentelor finale s‑au făcut următoarele precizări:

„Prezentul text trebuie interpretat în lumina deciziei [de autorizare], în măsura în care angajamentele constituie condiții și obligații legate de aceasta din urmă, în cadrul general al dreptului Uniunii Europene, în special în lumina Regulamentului privind concentrările economice, și prin trimitere la Comunicarea Comisiei privind măsurile corective admisibile în conformitate cu Regulamentul [privind concentrările economice] și cu Regulamentul [de aplicare].”

35      În angajamentele finale sunt definiți mai întâi câțiva termeni, după cum urmează:

–        termenii „drepturi de anterioritate” sunt definiți prin trimitere la clauza 1.10;

–        termenii „utilizare abuzivă” sunt definiți prin trimitere la clauza 1.13;

–        termenii „perioadă de utilizare” sunt definiți prin trimitere la clauza 1.9, cu precizarea potrivit căreia această perioadă ar trebui să fie de șase sezoane, în sensul Asociației Internaționale de Transport Aerian (IATA) (denumite în continuare „sezoane IATA”) consecutive.

36      În schimb, termenii „utilizare abuzivă” nu sunt definiți în angajamentele finale.

37      În continuare, clauza 1.6 are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere prezentelor Angajamente, Părțile nu au obligația să onoreze un anumit acord care privește punerea sloturilor la dispoziția Operatorului Nou‑Intrat Potențial dacă:

[…]

b)      s‑a constatat că Operatorul Nou‑Intrat Potențial se află într‑o situație de Utilizare Abuzivă (conform clauzei 1.13 de mai jos).”

38      Clauzele 1.9-1.11 din angajamentele finale conțin următoarele dispoziții:

„1.9 Ca regulă generală, Sloturile obținute de Operatorul Nou‑Intrat Potențial la închiderea Procedurii de Eliberare a Sloturilor sunt utilizate numai pentru prestarea unui Serviciu Aerian Concurențial pe Perechea de Aeroporturi. Sloturile nu pot fi utilizate pentru o altă pereche de orașe, cu excepția cazului în care Operatorul Nou‑Intrat Potențial a exploatat un serviciu fără escală pe Perechea de Aeroporturi într‑un mod în conformitate cu oferta prezentată în temeiul clauzei 1.24 pe durata unui număr de Sezoane IATA complete consecutive («Perioada de Utilizare»).

1.10 Operatorul Nou‑Intrat Potențial este considerat că are drepturi de anterioritate asupra Sloturilor obținute atunci când o utilizare adecvată a Sloturilor a fost exercitată pe Perechea de Aeroporturi în Perioada de Utilizare. În această privință, la expirarea Perioadei de Utilizare, Operatorul Nou‑Intrat Potențial are dreptul să utilizeze Sloturile obținute pe baza prezentelor Angajamente pentru orice pereche de orașe («Drepturile de Anterioritate»).

1.11 Anterioritatea este supusă aprobării Comisiei, care este consiliată de Mandatarul Independent la sfârșitul Perioadei de Utilizare […]”

39      Clauza 1.13 din angajamentele finale prevede următoarele:

„În Perioada de Utilizare, se consideră că s‑a produs o Utilizare Abuzivă în cazul în care Operatorul Nou‑Intrat Potențial care a obținut Sloturi eliberate de Părți decide:

[…]

b)      să exploateze un număr mai mic de Frecvențe decât cel pentru care s‑a angajat în ofertă în conformitate cu clauza 1.24 sau să înceteze exploatarea pe Perechea de Aeroporturi, cu excepția cazului în care această decizie este compatibilă cu principiul «sloturi utilizate sau sloturi pierdute» prevăzut la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul [(CEE) nr. 95/93 din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO 1993, L 14, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2 p. 204)] (sau orice suspendare a acestuia);

[...]”

40      Clauza 1.14 din angajamentele finale are următorul cuprins:

„În cazul în care Părțile sau Operatorul Nou‑Intrat Potențial care a obținut Sloturi în temeiul Procedurii de Eliberare a Sloturilor iau cunoștință sau anticipează în mod rezonabil o Utilizare Abuzivă de către Operatorul Nou‑Intrat Potențial, trebuie să informeze imediat despre aceasta cealaltă parte și Mandatarul Independent. Operatorul Nou‑Intrat Potențial are la dispoziție 30 de zile după această notificare pentru a înceta Utilizarea Abuzivă reală sau potențială. În cazul în care Utilizarea Abuzivă nu a încetat, Părțile pot înceta Acordul de Eliberare a Sloturilor, iar Sloturile sunt retrocedate Părților, în sensul că, sub rezerva aplicării prezentei clauze, Părțile rămân legate prin angajamentul de punere a sloturilor la dispoziția altui Operator Nou‑Intrat Potențial în temeiul clauzei 1.1. În cazurile prevăzute la clauza 1.13 literele a) și b), Părțile fac eforturi să reorganizeze Sloturile în vederea menținerii priorității istorice. În cazul în care, în pofida eforturilor lor, Părțile nu sunt în măsură să mențină prioritatea istorică pentru aceste Sloturi sau în cazul unei Utilizări Abuzive definite la clauza 1.13 literele c), d) sau e), Operatorul Nou‑Intrat Potențial acordă despăgubiri în mod rezonabil Părților, astfel cum prevede Acordul de Eliberare a Sloturilor, în temeiul clauzei 1.15 […]”

41      Clauza 1.24 din angajamentele finale cuprinde următoarele dispoziții:

„1.24       Înainte de expirarea termenului de Prezentare a Cererilor de Alocare a Sloturilor, fiecare Candidat trebuie să prezinte de asemenea Mandatarului Independent oferta sa formală pentru alocarea Sloturilor. Oferta formală trebuie să cuprindă cel puțin:

a)      Condițiile Principale [și anume orarele Sloturilor, numărul de frecvențe și numărul de Sezoane IATA de exploatare (serviciu anual sau sezonier)];

b)      un plan de întreprindere detaliat. Acest plan conține o prezentare generală a societății, inclusiv istoricul acesteia, lista și descrierea acționarilor săi și a ultimelor două rapoarte financiare anuale verificate. Planul de întreprindere detaliat prezintă informații privind proiectele întreprinderii în termeni de acces la capital, de dezvoltare a rețelei sale, a flotei sale etc. și informații complete privind planurile întreprinderii referitoare la Perechea de Aeroporturi. Planul trebuie să precizeze în detaliu operațiunile avute în vedere pe Perechea de Aeroporturi într‑o perioadă care acoperă cel puțin două (2) Sezoane IATA consecutive (dimensiunea aeronavelor, configurarea cabinelor, capacitatea totală și capacitatea pentru fiecare clasă, numărul de frecvențe asigurate, structura tarifară, oferta de servicii, orarele planificate ale zborurilor) și rezultatele financiare preconizate (trafic prevăzut, venituri, profituri, tariful mediu în funcție de clasa de cabină […]”

42      Clauza 1.26 din angajamentele finale are următorul cuprins:

„După ce a primit oferta oficială sau ofertele oficiale, Comisia (consiliată de Mandatarul Independent) are obligația:

a)      să evalueze dacă fiecare Candidat este un concurent existent sau potențial viabil, care are capacitatea, resursele și voința să exploateze serviciile pe Perechea de Aeroporturi pe termen lung și care reprezintă o forță concurențială dinamică și viabilă;

b)      să evalueze ofertele formale ale fiecărui Candidat care îndeplinește cerințele de la litera a) de mai sus și să îi clasifice pe acești Candidați într‑o ordine de preferință.”

43      Clauza 1.27 din angajamentele finale cuprinde următoarele dispoziții:

„1.27      În cadrul efectuării evaluării sale în conformitate cu clauza 1.26, Comisia acordă prioritate Candidatului care va exercita constrângerea concurențială cea mai eficace în mod global pe Perechea de Aeroporturi fără a ține seama de țara în care Candidatul este titularul unei licențe sau de locul sediului său principal. În acest scop, Comisia va lua în considerare dinamismul planului de întreprindere al Candidatului și va acorda prioritate îndeosebi Candidatului care îndeplinește unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a)      capacitatea cea mai mare [măsurată în numărul de locuri propuse pentru servicii pe durata a două (2) sezoane IATA consecutive] și/sau cel mai mare număr total de servicii/frecvențe;

b)      doar un serviciu pe durata unui an, un serviciu sezonier pe durata verii sau un serviciu sezonier pe durata iernii IATA și

c)      o structură tarifară și oferte de servicii susceptibile să exercite constrângerea concurențială cea mai eficace pe Perechea de Aeroporturi.

În cazul în care, la finalizarea examinării de către Comisie, mai mulți Candidați sunt considerați în măsură să exercite constrângeri concurențiale la fel de eficace pe Perechea de Aeroporturi, Comisia îi clasifică pe acești Candidați în conformitate cu clasamentul transmis de Părți în temeiul clauzei 1.25.”

 Decizia atacată

44      La 9 octombrie 2014, intervenienta, Delta Air Lines, Inc., a prezentat o ofertă formală pentru alocarea sloturilor în conformitate cu clauza 1.24 din angajamentele finale. Potrivit dosarului său de candidatură, aceasta intenționa să exploateze o frecvență zilnică pe perechea de aeroporturi London Heathrow și Philadelphia International Airport pe durata a șase sezoane IATA consecutive, începând din vara anului 2015.

45      Intervenienta a fost singura care a prezentat o ofertă pentru alocarea sloturilor pe baza angajamentelor finale.

46      Prin decizia din 6 noiembrie 2014, după ce a evaluat viabilitatea intervenientei și a ofertei sale formale în temeiul clauzelor 1.21 și 1.26 din angajamentele finale, Comisia a declarat că aceasta era, în primul rând, independentă față de părți și fără legătură cu ele și că epuizase portofoliul propriu de sloturi la London Heathrow, în sensul clauzei 1.21 din angajamente, și, în al doilea rând, un concurent potențial viabil al părților pe perechea de aeroporturi pentru care solicitase sloturi în temeiul angajamentelor, care avea capacitatea, resursele și voința să exploateze serviciile pe ruta London Heathrow-Philadelphia International Airport pe termen lung, reprezentând o forță concurențială viabilă.

47      La 17 decembrie 2014, reclamanta și intervenienta au prezentat Comisiei acordul de eliberare a sloturilor pe care aceste două societăți trebuiau să îl încheie în vederea executării angajamentelor privind sloturile solicitate de intervenientă pe perechea de aeroporturi London Heathrow-Philadelphia International Airport. Prin decizia din 19 decembrie 2014, Comisia a aprobat, pe baza raportului mandatarului din 17 decembrie 2014, acordul de eliberare a sloturilor.

48      Decizia din 19 decembrie 2014 referitoare la eliberarea sloturilor prevede că intervenienta are obligația să utilizeze sloturile reclamantei pentru prestarea unui serviciu de zboruri fără escală pe ruta London Heathrow-Philadelphia International Airport. Aceasta prevede, pe de altă parte, că reclamanta este considerată că are drepturi de anterioritate în cazul în care va fi exercitată o utilizare adecvată a acestor sloturi în perioada de utilizare, cu condiția acordului Comisiei, și că, în cazul în care Comisia va aproba drepturile de anterioritate, intervenienta va păstra sloturile reclamantei și va avea dreptul să le utilizeze pentru orice pereche de orașe.

49      Intervenienta a început să exploateze ruta Londra-Philadelphia la începutul sezonului de planificare orară IATA din vara anului 2015.

50      La 28 septembrie 2015, reclamanta a trimis o scrisoare mandatarului pentru a‑i arăta că, întrucât intervenienta nu a exploatat sloturile corective într‑un mod în conformitate cu oferta sa, nu a exercitat o „utilizare adecvată” a sloturilor corective în sezonul de vară 2015 și în sezonul de iarnă 2015-2016 și că, din această cauză, sezoanele respective nu trebuiau luate în calcul pentru dobândirea drepturilor de anterioritate.

51      Ulterior, au avut loc mai multe comunicări, în special între reclamantă și Comisie, în care reclamanta aducea la cunoștință faptul că intervenienta continua să nu respecte termenii ofertei sale și, prin urmare, nu putea pretinde dobândirea unor drepturi de anterioritate.

52      La 30 aprilie 2018 Comisia a adoptat Decizia C(2018) 2788 final, de acordare a unor drepturi de anterioritate în favoarea Delta Air Lines (cazul M.6607 US Airways/American Airlines), prin care a constatat că intervenienta exercitase o utilizare adecvată a sloturilor în perioada de utilizare și a aprobat acordarea către aceasta a unor drepturi de anterioritate, în temeiul clauzei 1.10 din angajamentele finale (denumită în continuare „decizia atacată”).

53      Decizia atacată indica drept destinatari US Airways, AMR Corporation și intervenienta. Ea a fost notificată AMR Corporation prin intermediul avocaților acestora la Bruxelles (Belgia).

54      După ce a constatat în decizia atacată că intervenienta și reclamanta susțineau interpretări divergente privind condițiile care trebuiau îndeplinite pentru acordarea unor drepturi de anterioritate, Comisia a examinat textul, obiectul și contextul angajamentelor finale.

55      În această privință, în decizia atacată a fost efectuată o examinare în două etape. În primul rând, Comisia a stabilit elementele care au condus‑o să considere că termenii „utilizare adecvată” trebuiau interpretați în sensul că sunt corespunzători lipsei unei „utilizări abuzive”. În al doilea rând, Comisia a invocat argumentele care, potrivit acesteia, se opuneau unei interpretări conform căreia prin „utilizare adecvată” ar trebui să se înțeleagă o „utilizare în conformitate cu oferta”.

56      Astfel, după ce a constatat mai întâi că termenii „utilizare adecvată” nu erau definiți în angajamentele finale, în decizia atacată s‑a precizat că acești termeni trebuiau interpretați „în raport cu obiectul și cu contextul angajamentelor [finale]”.

57      În ceea ce privește obiectul angajamentelor finale, Comisia a considerat că acestea urmăreau înlăturarea îndoielilor grave referitoare la compatibilitatea fuziunii cu piața internă și că clauza 1.9 din aceste angajamente avea ca obiect restabilirea concurenței pe legătura în cauză, prin instituirea unui serviciu aerian concurențial.

58      În ceea ce privește contextul angajamentelor finale, Comisia a amintit că drepturile de anterioritate urmăreau stimularea unui operator nou‑intrat potențial să exploateze legătura în cauză. Or, pentru a fi stimulat să aibă acces, operatorul nou‑intrat potențial avea nevoie de criterii clare și care puteau fi verificate, cu excluderea oricărei considerații arbitrare.

59      Dat fiind că, în limbajul obișnuit, o utilizare abuzivă poate fi asimilată cu o utilizare neadecvată și că în angajamentele finale termenii „utilizare abuzivă” erau definiți, în timp ce termenii „utilizare adecvată” nu erau definiți, Comisia a concluzionat pe baza acestei observații că, pentru a da operatorului nou‑intrat potențial indicii clare și care puteau fi verificate, termenii „utilizare adecvată” trebuiau interpretați ca fiind lipsa unei „utilizări abuzive”, în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

60      În continuare, în decizia atacată, Comisia a respins teza potrivit căreia termenii „utilizare adecvată” ar trebui interpretați în sensul că au în vedere o „utilizare în conformitate cu oferta”.

61      În această privință, potrivit deciziei atacate, primo, asimilarea unei „utilizări adecvate” cu o „utilizare în conformitate cu oferta” ar implica o cerință cvasiimposibil de îndeplinit.

62      Secundo, teza potrivit căreia doar unele „anulări pentru motive operaționale extraordinare” ar fi compatibile cu o „utilizare în conformitate cu oferta” nu poate fi reținută. Pe de o parte, un asemenea criteriu ar fi foarte vag pentru a‑i asigura operatorului nou‑intrat potențial securitatea juridică. Pe de altă parte, un asemenea criteriu nu ar găsi susținere în textul angajamentelor finale.

63      Tertio, interpretarea „utilizării adecvate” în sensul că semnifică o „utilizare în conformitate cu oferta” ar face angajamentele finale mult mai puțin atractive pentru un operator nou‑intrat potențial.

64      Quarto, întrucât un nivel de utilizare a sloturilor de 80 % era regula de facto în sectorul aviatic, ar fi nerezonabil să i se impună operatorului nou‑intrat potențial o rată de utilizare de 100 %.

65      Quinto, din formularul RM ar rezulta că angajamentele finale, în ceea ce privește drepturile de anterioritate, erau destul de similare, cu doar câteva „clarificări și variante lingvistice minore”, celor asumate în cazul IAG/bmi. Or, în aceste din urmă angajamente, „utilizarea în conformitate cu oferta” nu era o condiție pentru dobândirea drepturilor de anterioritate. Prin urmare, expresia „într‑un mod în conformitate cu oferta” din angajamentele finale ar constitui o simplă „variantă lingvistică minoră” în raport cu angajamentele din cazul IAG/bmi.

66      Sexto, ar fi contrar economiei dispozițiilor în discuție ca termenii „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale să fie interpretați în lumina clauzei 1.9 din angajamentele respective, aceasta din urmă având ca obiect identificarea obiectivului angajamentului, și anume prestarea unui serviciu aerian concurențial pe legătură, în timp ce drepturile de anterioritate sunt definite în clauza 1.10.

67      La finalul acestei examinări, în decizia atacată Comisia a concluzionat că termenii „utilizare adecvată” nu pot fi înțeleși într‑un sens de „utilizare în conformitate cu oferta”, ci ar trebui interpretați în sensul că semnifică „lipsa unei utilizări abuzive” a sloturilor, în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

68      În sfârșit, în decizia atacată Comisia a examinat dacă intervenienta exercitase o utilizare abuzivă a sloturilor, în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale, pentru a stabili dacă trebuiau să îi fie acordate drepturi de anterioritate.

69      În această privință, Comisia a constatat existența unei exploatări insuficiente a sloturilor de către intervenientă din cauza restituirii anumitor sloturi către coordonator înainte de termenul de returnare și din cauza anulării anumitor zboruri. Cu toate acestea, Comisia a considerat utilizarea sloturilor, în pofida exploatării lor insuficiente, ca fiind conformă principiului „sloturi utilizate sau sloturi pierdute”, astfel cum este reglementat la articolul 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO 1993, L 14, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 204, denumit în continuare „Regulamentul privind sloturile orare”) întrucât sloturile returnate înaintea termenului de returnare nu trebuiau să fie luate în considerare pentru aplicarea principiului menționat, iar utilizarea sloturilor era întotdeauna superioară pragului de 80 %. Întrucât a constatat că intervenienta nu a exercitat o utilizare abuzivă a sloturilor potrivit dispozițiilor clauzei 1.13 din angajamentele finale, Comisia a concluzionat că, în conformitate cu recomandarea scrisă a mandatarului, intervenienta exercitase o utilizare adecvată a sloturilor în perioada de utilizare și a aprobat acordarea unor drepturi de anterioritate în favoarea acesteia, în conformitate cu clauza 1.10 din angajamentele finale.

 Procedura și concluziile părților

70      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 iulie 2018, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

71      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată;

–        luarea oricărei alte decizii adecvate în împrejurările cauzei.

72      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

73      Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 24 octombrie 2018, intervenienta a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Comisiei.

74      Prin Decizia președintelui de cameră din 8 ianuarie 2019, a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor Comisiei formulată de intervenientă.

75      La 21 martie 2019, intervenienta a depus la grefa Tribunalului un memoriu în intervenție în care solicită respingerea acțiunii.

76      Reclamanta și‑a exprimat poziția cu privire la memoriul în intervenție la 30 aprilie 2019. La rândul său, la 25 aprilie 2019, Comisia a arătat că nu are observații privind memoriul menționat.

77      La propunerea Camerei întâi, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza în fața unui complet de judecată extins.

78      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera întâi extinsă), în cadrul măsurilor de organizare a procedurii în temeiul articolului 89 din Regulamentul de procedură, a solicitat Comisiei să depună documente și a adresat întrebări părților principale.

79      La 14 februarie 2020, Comisia a depus documentele solicitate, iar părțile principale au răspuns la întrebările adresate.

80      La 13 martie 2020, reclamanta a depus observațiile sale referitoare la răspunsurile Comisiei la întrebările adresate de Tribunal și la documentele depuse de aceasta din urmă.

81      La 11 mai 2020, Comisia și‑a exprimat poziția referitoare la răspunsurile reclamantei la întrebările adresate de Tribunal și la ansamblul observațiilor prezentate de aceasta din urmă, și anume cele privind documentele transmise și cele privind răspunsurile Comisiei la întrebările adresate de Tribunal.

82      În aceste condiții și pentru a respecta principiul contradictorialității, partea din observațiile Comisiei din 11 mai 2020 referitoare la observațiile reclamantei privind răspunsurile Comisiei la întrebările adresate de Tribunal, și anume punctele 22-26 din acestea, nu a fost luată în considerare în vederea pronunțării prezentei hotărâri.

83      Întrucât părțile nu au solicitat organizarea unei ședințe, Tribunalul (Camera întâi extinsă) a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără desfășurarea fazei orale a procedurii.

 În drept

84      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Comisie în interpretarea termenilor „utilizare adecvată”.

85      Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia nu a luat în considerare toate elementele pertinente pentru acordarea unor drepturi de anterioritate.

 Cu privire la primul motiv

86      Primul motiv cuprinde două aspecte. Prin intermediul primului aspect, reclamanta susține că termenii „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale trebuie înțeleși că vizează o „utilizare în conformitate cu oferta”. Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta urmărește să demonstreze că termenii „utilizare adecvată” nu semnifică lipsa unei „utilizări abuzive”, această din urmă noțiune având o finalitate diferită.

87      Întrucât cele două aspecte ale primului motiv privesc criteriile care trebuie reținute pentru aprecierea noțiunii de „utilizare adecvată”, acestea trebuie examinate împreună.

88      Potrivit deciziei atacate, termenii „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale trebuie interpretați în sensul că semnifică lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele menționate, iar nu că au în vedere o „utilizare în conformitate cu oferta” intervenientei. Dat fiind că exploatarea insuficientă a sloturilor de către intervenientă în raport cu oferta sa nu constituie o „utilizare abuzivă”, Comisia concluzionează că aceasta a exercitat o „utilizare adecvată” și recunoaște în favoarea sa drepturi de anterioritate pentru sloturi, și anume posibilitatea ca aceasta din urmă să utilizeze sloturile după perioada de utilizare pentru o altă legătură decât Londra‑Philadelphia.

89      Pentru a ajunge la interpretarea prezentată la punctul 88 de mai sus, mai întâi, Comisia a arătat la punctul 51 din decizia atacată că noțiunea de utilizare adecvată nu era definită în angajamentele finale și că reclamanta, precum și intervenienta nu conveniseră asupra definiției acestei noțiuni care trebuie reținută. În continuare, la punctul 52 din decizia atacată, Comisia a apreciat că, în lipsa unei definiții clare, noțiunea respectivă trebuia interpretată pornind de la termenii, contextul și obiectivul dispozițiilor acestor angajamente.

90      Reclamanta, care critică deopotrivă amploarea exploatării insuficiente a sloturilor de către intervenientă, nu contestă că utilizarea sloturilor de către aceasta nu constituie o „utilizare abuzivă” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

91      În schimb, reclamanta contestă interpretarea Comisiei dată termenilor „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale.

92      Astfel, potrivit interpretării reclamantei, termenii „utilizare adecvată” trebuie înțeleși ca având în vedere, în principiu, o utilizare „în conformitate cu oferta”, care implică faptul că Comisia dispune de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă utilizarea, chiar dacă nu este integral în conformitate cu oferta, poate fi calificată încă drept „utilizare adecvată”, în special având în vedere obiectivul angajamentelor.

93      Potrivit reclamantei, dacă termenii „utilizare adecvată” ar fi interpretați în acest mod, atunci ar fi evident că intervenienta nu ar fi exercitat o asemenea „utilizare adecvată”, astfel încât nu ar fi dobândit drepturi de anterioritate.

94      Primul motiv privește astfel interpretarea noțiunii de „utilizare adecvată” cuprinsă în clauza 1.10 din angajamentele finale.

 Cu privire la interpretarea literală a dispozițiilor în cauză

95      Potrivit punctului 56 din decizia atacată, în limbajul obișnuit „utilizarea abuzivă” („misuse”) poate fi definită ca fiind „faptul de a utiliza ceva într‑un mod inadaptat sau într‑un mod care nu era prevăzut”, iar „utilizarea adecvată” ca fiind o utilizare „adaptată sau care este necesară într‑o situație sau într‑un caz special”. Din aceste definiții ar rezulta că o „utilizare adecvată” este contrariul absolut al unei „utilizări abuzive”. Prin urmare, la finalul unei interpretări literale a noțiunilor utilizate în angajamentele finale, prin „utilizare adecvată” a sloturilor ar trebui să se înțeleagă lipsa unei „utilizări abuzive” a acestor sloturi.

96      Potrivit punctului 63 din decizia atacată, inserția „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale nu ar fi decât o „variantă lingvistică minoră” care nu poate fi determinantă pentru interpretarea termenilor „utilizare adecvată”.

97      Reclamanta contestă această interpretare.

98      Reclamanta impută Comisiei faptul că interpretarea acesteia nu respectă textul dispozițiilor relevante. Această interpretare ar lipsi de orice efect util inserția „în conformitate cu oferta” cuprinsă în a doua teză a clauzei 1.9 din angajamentele finale și care trebuie luată în considerare în scopul interpretării termenilor „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele menționate. De asemenea, echivalența între „utilizarea adecvată” și lipsa unei „utilizări abuzive”, reținută în decizia atacată, ar fi contrară textului dispoziției în cauză.

99      În această privință, trebuie să se arate, cu titlu introductiv, că angajamentele finale conțin o parte consacrată definițiilor. Or, termenii „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale nu sunt definiți în acea parte.

100    Prin sensul lor, termenii „utilizare adecvată” nu sunt integral operanți în sine, ci necesită un cadru de referință în raport cu care pot fi determinați, ceea ce constituie, în speță, o utilizare care poate fi calificată drept „adecvată” sau, dacă este cazul, o utilizare care nu poate fi calificată drept „adecvată”.

101    Astfel, abordarea reținută în decizia atacată constă în a asimila „utilizarea adecvată” cu lipsa unei „utilizări abuzive”, așa cum este definită în clauza 1.13 din angajamentele finale, pentru a se reține în acest mod un cadru de referință în scopul de a evalua dobândirea unor drepturi de anterioritate.

102    În schimb, potrivit interpretării reclamantei, care se întemeiază în esență pe inserția „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale, termenii „utilizare adecvată” ar trebui interpretați în sensul că vizează, în principiu, o utilizare „în conformitate cu oferta”. Cadrul de referință ar fi, astfel, constituit de utilizarea „în conformitate cu oferta” care implică faptul că Comisia dispune de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă utilizarea, chiar dacă nu este în totalitate în conformitate cu oferta, poate fi calificată încă drept „utilizare adecvată”, în special având în vedere obiectivul angajamentelor, și anume acela de a produce, în favoarea consumatorilor, o concurență maximă pe legătura în cauză.

103    În această privință, trebuie să se arate că limba originală a angajamentelor finale este engleza și că noțiunea de „misuse” utilizată în clauza 1.13 din angajamentele menționate are un sens destul de larg și nu are în mod necesar o conotație negativă. Prin urmare, Comisia a considerat în mod întemeiat la punctul 56 din decizia atacată că, în limbajul obișnuit, termenul englez „misuse” poate fi definit ca fiind „faptul de a utiliza ceva într‑un mod inadaptat sau într‑un mod care nu era prevăzut”.

104    În aceste condiții, nu se poate considera că asimilarea între „utilizarea adecvată” și lipsa unei „utilizări abuzive” („misuse”), realizată în decizia atacată, este inconciliabilă cu textul dispozițiilor în cauză.

105    În ceea ce privește interpretarea susținută de reclamantă, trebuie să se constate că o teză potrivit căreia prin „utilizare adecvată” ar trebui să se înțeleagă o utilizare care este 100 % „în conformitate cu oferta” ar fi inconciliabilă cu semnificația termenilor „utilizare adecvată”. Într‑adevăr, termenul „adecvat” implică o utilizare care se află sub limita unei utilizări a sloturilor care este 100 % „în conformitate cu oferta”, aflându‑se totodată deasupra unui anumit prag.

106    Or, în măsura în care reclamanta susține că termenii „utilizare adecvată” ar trebui interpretați în sensul că vizează în principiu o utilizare „în conformitate cu oferta”, Comisiei fiindu‑i rezervată în același timp o marjă de apreciere privind chestiunea dacă poate fi adecvată o utilizare sub limita unei „utilizări în conformitate cu oferta”, trebuie să se concluzioneze că interpretarea reclamantei este conciliabilă cu termenii „utilizare adecvată”.

107    Din cele ce precedă rezultă că atât interpretarea reținută în decizia atacată, cât și cea susținută de reclamantă sunt conciliabile cu textul dispozițiilor în cauză, astfel încât nu este concludentă numai interpretarea literală a dispozițiilor menționate.

108    În aceste condiții, pentru a examina dacă, în decizia atacată, Comisia putea considera că termenii „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale trebuiau înțeleși că semnifică lipsa unei „utilizări abuzive”, mai întâi trebuie să se clarifice principiile relevante pentru interpretarea expresiei „utilizare adecvată”, pentru ca, ulterior, să se examineze dacă Comisia a aplicat principiile respective fără a săvârși o eroare de drept.

 Cu privire la principiile de interpretare a expresiei „în conformitate cu oferta”

109    Primo, ca regulă generală și astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite prin reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea 7 mai 2019, Germania/Comisia, T‑239/17, EU:T:2019:289, punctul 40 și jurisprudența citată), textul clar și precis marcând totuși limita pentru interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2010, Comisia/Regatul Unit, C‑582/08, EU:C:2010:429, punctul 51 și jurisprudența citată). În plus, instanțele Uniunii au recurs în mod regulat la interpretarea sistematică.

110    Întrucât angajamentele finale, conform punctului 200 din decizia de autorizare, fac parte integrantă din aceasta din urmă, principiile amintite la punctul 109 de mai sus se aplică interpretării angajamentelor menționate, așa cum, de altfel, recunosc și părțile.

111    Secundo, trebuie să se țină seama de regulile specifice de interpretare precizate la al treilea paragraf al angajamentelor finale.

112    Astfel, angajamentele finale trebuie să fie interpretate în lumina deciziei de autorizare, în cadrul general al dreptului Uniunii, în special în lumina Regulamentului privind concentrările economice, și prin trimitere la Comunicarea Comisiei privind măsurile corective admisibile în temeiul Regulamentului privind concentrările economice și al Regulamentului de aplicare (JO 2008, C 267, p. 1, denumită în continuare „Comunicarea privind măsurile corective”).

113    În ceea ce privește, în primul rând, decizia de autorizare, trebuie amintit că aceasta a fost adoptată în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din regulamentul menționat, și anume în stadiul investigației preliminare, cu alte cuvinte în faza I.

114    Potrivit jurisprudenței, angajamentele propuse în faza I trebuie să permită Comisiei să considere că operațiunea notificată nu mai ridică îndoieli grave privind compatibilitatea sa cu piața internă în stadiul investigației preliminare. Aceste angajamente permit, așadar, în primul rând, să se evite deschiderea unei faze de investigație aprofundată (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 290 și jurisprudența citată).

115    Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice permite astfel Comisiei să dispună ca decizia prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața internă să fie, pe baza criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat, însoțită de impunerea unor condiții și a unor obligații destinate să asigure că întreprinderile implicate respectă angajamentele pe care și le‑au asumat față de aceasta pentru a realiza compatibilitatea cu piața internă a concentrării (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 291 și jurisprudența citată).

116    Ținând seama atât de importanța intereselor financiare și a aspectelor industriale sau comerciale aflate în joc, inerente acestui tip de concentrare, cât și de competențele de care dispune Comisia în materie, este în interesul întreprinderilor implicate să faciliteze munca administrației. Din aceleași motive, Comisia este obligată să dea dovadă de diligență maximă în exercitarea misiunii sale de control al concentrărilor (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 292 și jurisprudența citată).

117    Trebuie de asemenea să se arate că, în cadrul controlului concentrărilor, Comisia nu este abilitată să accepte decât angajamente de natură să facă operațiunea notificată compatibilă cu piața internă (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 293 și jurisprudența citată).

118    Trebuie să se considere în această privință că angajamentele propuse de una dintre părțile la concentrare nu se conformează acestui criteriu decât în măsura în care Comisia poate să concluzioneze, cu certitudine, că va fi posibil să le aplice și că remediile care rezultă din acestea vor fi suficient de viabile și de durabile astfel încât crearea sau consolidarea unei poziții dominante sau obstacolele în calea unei concurențe efective, pe care angajamentele intenționează să le împiedice, nu sunt susceptibile să se producă într‑un viitor relativ apropiat (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 294 și jurisprudența citată).

119    Comisia dispune de o largă putere de apreciere pentru a evalua necesitatea de a obține angajamente în vederea eliminării îndoielilor grave ridicate de o concentrare (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 295 și jurisprudența citată).

120    Angajamentele luate în cursul fazei I au drept obiect înlăturarea tuturor îndoielilor grave privind aspectul dacă concentrarea ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective de pe piața internă sau de pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau a consolidării unei poziții dominante. În consecință, angajamentele luate în cursul fazei I trebuie să fie, având în vedere importanța și conținutul lor, de natură să permită Comisiei să adopte o decizie de aprobare fără deschiderea fazei II, Comisia trebuind să fi putut, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, să considere că angajamentele menționate constituiau un răspuns direct și suficient de natură să înlăture în mod clar toate îndoielile grave (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctul 297 și jurisprudența citată).

121    În ceea ce privește, în al doilea rând, teza reclamantei potrivit căreia formularul RM nu este pertinent pentru interpretarea termenilor angajamentelor finale, trebuie amintit că aceste angajamente prevăd, la al treilea paragraf, că trebuie să fie interpretate îndeosebi în raport cu Regulamentul privind concentrările economice.

122    Or, din articolul 23 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice reiese că Comisia are competența de a stabili printre altele procedura și termenele de depunere și de punere în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul articolului 6 alineatul (2) din regulamentul menționat. În acest sens, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare, al cărui articol 20 alineatul (1a) prevede că întreprinderile implicate furnizează, în același timp cu oferirea de angajamente în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice, un exemplar original al informațiilor și al documentelor prevăzute în formularul RM privind măsurile corective prevăzut în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare.

123    Astfel, contrar susținerilor reclamantei, din moment ce existența formularului RM rezultă din Regulamentul privind concentrările economice, termenii angajamentelor finale trebuie interpretați, conform celui de al treilea paragraf al acestora, în raport cu formularul menționat și cu informațiile furnizate în cuprinsul lui de părțile la fuziune.

124    În ceea ce privește, în al treilea rând, „cadrul general al dreptului Uniunii”, trebuie să se țină seama mai ales de Regulamentul privind sloturile orare.

125    În al patrulea rând, trebuie să se arate că, deși angajamentele au ca obiectiv îndepărtarea îndoielilor grave privind compatibilitatea concentrării cu piața internă, ele sunt deopotrivă relevante pentru terții care preiau activitățile părților la concentrare. Într‑adevăr, condițiile preluării unor asemenea activități sunt stabilite într‑o largă măsură prin angajamente.

 Cu privire la interpretarea dispozițiilor în cauză în lumina informațiilor din formularul RM

126    Potrivit punctului 63 din decizia atacată, din formularul RM transmis de părțile la fuziune rezultă că angajamentele finale, în ceea ce privește drepturile de anterioritate, sunt în largă măsură similare, cu „câteva clarificări și variante lingvistice minore” cu cele asumate în cazul IAG/bmi. Or, deși angajamentele din cazul IAG/bmi se referă la o „utilizare adecvată”, acestea nu impun ca sloturile să fie utilizate în perioada de utilizare într‑un mod „în conformitate cu oferta”. Prin urmare, formularea într‑un „mod în conformitate cu oferta” din angajamentele finale nu determină nicio modificare a cerințelor datorate anteriorității în prezenta cauză și constituie o simplă „variantă lingvistică minoră” în raport cu angajamentele din cazul IAG/bmi.

127    Reclamanta contestă această concluzie prin invocarea unei serii de argumente.

128    Pentru a examina temeinicia concluziei la care a ajuns Comisia la punctul 63 din decizia atacată, cu titlu introductiv trebuie să se amintească obligațiile acesteia din urmă și ale întreprinderilor care notifică o concentrare, în special în ceea ce privește angajamentele.

129    În această privință, trebuie să se arate că din dispozițiile părții introductive a anexei IV la Regulamentul de punere în aplicare reiese că formularul RM „specifică informațiile și documentele care trebuie furnizate de întreprinderile în cauză în același timp cu oferirea angajamentelor în temeiul articolului 6 alineatul (2)” din Regulamentul privind concentrările economice și că, „în cazul în care [întreprinderile implicate consideră] că o anumită informație solicitată în prezentul formular nu este necesară pentru evaluarea realizată de Comisie, [ele pot să solicite] Comisiei să [fie exonerate] de anumite obligații, furnizând în mod adecvat motivele pentru care informația respectivă nu este relevantă”.

130    Punctul 7 din Comunicarea privind măsurile corective are următorul cuprins:

„Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile corective propuse, odată puse în aplicare, elimină problemele de concurență identificate. Numai părțile dispun de toate informațiile relevante pentru o astfel de evaluare, în special cu privire la fezabilitatea angajamentelor propuse și la viabilitatea și competitivitatea activelor propuse pentru cesionare. În consecință, părților le revine responsabilitatea de a furniza toate aceste informații disponibile de care Comisia are nevoie pentru a evalua măsurile corective propuse. În acest scop, Regulamentul de punere în aplicare obligă părțile care efectuează notificarea să furnizeze, împreună cu angajamentele, informații detaliate privind conținutul angajamentelor oferite, condițiile de punere în aplicare a acestora și să demonstreze adecvarea lor pentru eliminarea oricăror obstacole semnificative în calea concurenței, conform dispozițiilor din anexa la Regulamentul de punere în aplicare («formularul [RM]») […]”

131    În plus, la punctul 79 din Comunicarea privind măsurile coercitive se precizează următoarele:

„Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul articolului 6 alineatul (2) [din Regulamentul privind concentrările economice], propunerile de angajamente trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)      să specifice în mod integral angajamentele de fond convenite de părți și modalitățile de punere în aplicare a acestora;

[…]”

132    Pe de altă parte, punctul 82 din Comunicarea privind măsurile coercitive prevede următoarele:

„Din cauza restricțiilor de timp în faza I, este deosebit de important ca părțile să furnizeze în timp util Comisiei informațiile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare pentru a evalua în mod adecvat conținutul și viabilitatea angajamentelor și caracterul adecvat al acestora pentru menținerea unei concurențe reale și durabile pe piața comună […]”

133    În sfârșit, Comisia arată, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de reclamantă, că, având în vedere volumul important de fapte și de date pe care trebuie să le examineze în cadrul procedurilor desfășurate în temeiul Regulamentului privind concentrările economice și imperativul de celeritate ce reglementează aceste proceduri, în special în caz de aprobare, de la sfârșitul fazei I, cu măsuri coercitive, informațiile furnizate de întreprinderi în formularele RM au o importanță capitală pentru a‑i permite să evalueze în mod convenabil conținutul, obiectivul, viabilitatea și eficacitatea angajamentelor propuse în termenele limitate de care dispune. Formularul RM urmărește să asigure claritatea angajamentelor propuse și să evite situația în care acestea conțin „troieni”. Pe de altă parte, formularul RM descrie comprehensiunea pe care întreprinderea însăși o are cu privire la angajamentele pe care le propune.

134    În speță, trebuie amintit că este cert că angajamentele finale se abat textual de angajamentele din cazul IAG/bmi.

135    Într‑adevăr, astfel cum rezultă dintr‑o comparație între clauza 1.9 din angajamentele finale și clauza 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi, expresia „un serviciu fără escală pe Perechea de Aeroporturi într‑un mod în conformitate cu oferta prezentată în temeiul clauzei 1.24” a fost introdusă în angajamentele finale în locul expresiei „Perechea de Orașe în Cauză pentru care au fost transferate aceste sloturi”, reținută în angajamentele din cazul IAG/bmi.

136    În mod similar, spre deosebire de angajamentele finale, angajamentele din cazul IAG/bmi conțineau o secțiune, intitulată „Acordarea drepturilor de anterioritate a sloturilor”, referitoare la perioada de utilizare, la acordarea unor drepturi de anterioritate și la „utilizarea abuzivă”.

137    În plus, este cert, astfel cum s‑a amintit la punctele 23-27 de mai sus, că părțile la fuziune au arătat, atât în formularul RM din 18 iulie 2013, cât și în cel din 30 iulie 2013 că angajamentele lor se întemeiau în esență pe angajamentele din cauza IAG/bmi. Pe de altă parte, în secțiunea din formularul RM referitoare la abaterile de la textele standard, se precizează că aspectele în care angajamentele finale se abăteau de la angajamentele din cazul IAG/bmi, cu excepția „variantelor lingvistice minore sau a clarificărilor impuse de împrejurările specifice ale prezentului caz”, erau identificate pentru a „facilita evaluarea angajamentelor”. În partea din formularul RM referitoare la schimbări, părțile la fuziune nu au semnalat nicio abatere a dispozițiilor referitoare la drepturile de anterioritate de la angajamentele din cazul IAG/bmi.

138    Astfel, fie adăugarea „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale nu este decât o „variantă lingvistică minoră” fără legătură cu drepturile de anterioritate, fie acești termeni urmăresc să introducă o modificare substanțială față de angajamentele din cazul IAG/bmi, în măsura în care privesc drepturile de anterioritate. Or, în acest din urmă caz, părțile la fuziune ar fi trebuit să o identifice în formularul RM.

139    În aceste condiții, concluzia Comisiei potrivit căreia abaterea textului angajamentelor finale de la angajamentele din cazul IAG/bmi nu constituie decât o „variantă lingvistică minoră” pare să fie lipsită de eroare.

140    Din moment ce se stabilește că textul angajamentelor finale se abate de la cel al angajamentelor din cazul IAG/bmi, reclamantei îi revine sarcina să demonstreze că, în pofida informațiilor cuprinse în formularul RM, inserția „în conformitate cu oferta” nu constituie o simplă „variantă lingvistică minoră”.

141    În acest context, reclamanta invocă o serie de argumente prin care urmărește să repună în discuție concluzia Comisiei din cuprinsul punctului 63 din decizia atacată și să demonstreze pertinența inserției „în conformitate cu oferta” pentru interpretarea expresiei „utilizare adecvată” cuprinsă în clauza 1.10 din angajamentele finale și, astfel, pentru acordarea unor drepturi de anterioritate.

142    În primul rând, reclamanta susține că din cuprinsul punctului 7 din Comunicarea privind măsurile corective, amintit la punctul 113 de mai sus, ar rezulta că obligația de informare a Comisiei prin intermediul unor explicații cuprinse în formularul RM își are temeiul în faptul că părțile la operațiunea de concentrare dispun adesea în mod exclusiv de informații care sunt indispensabile pentru aprecierea angajamentelor și care, așadar, trebuie să fie menționate în formularul RM. Cu toate acestea, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate, părțile la fuziune nu ar fi deținut asemenea informații exclusive, iar Comisia ar fi fost totuși în măsură ca și acestea să aprecieze semnificația inserției „în conformitate cu oferta”.

143    Această teză nu poate fi admisă. Astfel, din moment ce formularul RM prevede, în secțiunea 3 din acesta, obligația părților la fuziune de a semnala abaterile de la textele standard, părțile trebuie să îndeplinească această condiție, în pofida motivelor care justifică existența acestei reguli.

144    În aceste condiții, reclamanta nu poate susține în mod util că Comisia, în loc să se limiteze la aspectele ce reieșeau din informațiile părților la fuziune din formularul RM, ar fi trebuit să evalueze semnificația inserției „în conformitate cu oferta” făcând în același timp abstracție de informațiile prezentate de părțile la fuziune în formularul RM.

145    În al doilea rând, reclamanta susține că nu era necesar să menționeze în formularul RM abaterea angajamentelor propuse de la angajamentele din cazul IAG/bmi, întrucât nici părțile la fuziune, nici Comisia nu au apreciat în acea perioadă că inserția termenilor „în conformitate cu oferta” era importantă, deoarece această inserție nu făcea altceva decât să impună operatorului nou‑intrat un lucru evident, și anume să își fi respectat promisiunile.

146    Acest argument nu poate fi admis.

147    Astfel, întrucât în conformitate cu principiul „sloturi utilizate sau sloturi pierdute”, reglementat la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind sloturile orare, este suficient un prag de exploatare de 80 %, nu se poate considera că este de la sine înțeles că operatorul nou‑intrat trebuie să exploateze, în principiu, integral serviciul aerian care face obiectul ofertei sale pentru a putea obține drepturi de anterioritate.

148    În plus, argumentul reclamantei demonstrează că părțile la fuziune se gândeau deja, în perioada negocierilor cu Comisia privind angajamentele, că inserția „în conformitate cu oferta” îl obliga pe operatorul nou‑intrat să presteze un serviciu aerian în conformitate cu oferta sa pentru a putea obține drepturi de anterioritate.

149    Totuși, întrucât obligația unei utilizări „în conformitate cu oferta” nu reiese din textul angajamentelor din cazul IAG/bmi, părțile la fuziune trebuiau să identifice în formularul RM abaterea în textul angajamentelor propuse ca fiind o schimbare substanțială, pentru a atrage în acest mod atenția Comisiei cu privire la această modificare.

150    Din moment ce părțile la fuziune au omis să aducă acest element la cunoștința Comisiei, nerespectând obligațiile care decurg din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare, reclamanta nu are temei să se prevaleze de această împrejurare pentru a susține interpretarea pe care o dă angajamentelor finale.

151    În al treilea rând, reclamanta susține că în formularul RM nu era necesară menționarea inserției „în conformitate cu oferta”, cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale, din cauză că semnificația acesteia nu necesită explicații și că nu are nimic ambiguu și nici echivoc.

152    Acest argument nu poate fi admis.

153    Înainte de toate, din moment ce secțiunea 3 din formularul RM impune părților să semnaleze orice abatere în raport cu textele‑tip, este lipsit de pertinență faptul că o abatere a textului constă în adăugarea unei expresii care nu este ambiguă sau nu este echivocă.

154    În plus, pertinența acestor termeni pentru acordarea unor drepturi de anterioritate este departe de a se impune în împrejurările din speță.

155    Într‑adevăr, potrivit economiei dispozițiilor angajamentelor din cazul IAG/bmi în discuție, ce rezultă din modul în care sunt structurate, condițiile referitoare la dobândirea drepturilor de anterioritate sunt reglementate în clauza 1.3.2 din acestea, care corespunde clauzei 1.10 din angajamentele finale, în timp ce clauza 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi, care corespunde clauzei 1.9 din angajamentele finale, are ca obiect să precizeze „serviciul aerian competitiv” care poate fi operat în perioada de utilizare.

156    În aceste condiții, Comisia nu avea obligația să considere că adăugarea termenilor „în conformitate cu oferta” în clauza 1.9 din angajamentele finale trebuia să fie pertinentă pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

157    Pe de altă parte, trebuie amintit că reiese din formularul RM completat de părțile la fuziune că dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate din angajamentele finale au aceeași semnificație ca cele din angajamentele din cazul IAG/bmi, cu excepția unor „variante lingvistice minore”.

158    În aceste condiții, nu este fondat argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia ar fi trebuit să înțeleagă într‑un alt sens dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate.

159    În al patrulea rând, în ceea ce privește în special comunicările dintre părțile la fuziune și Comisie în perioada în care aceasta din urmă a impus ca ele să includă „drepturi de anterioritate” în angajamentele lor, Comisia arată, răspunzând la o întrebare adresată de Tribunal, că „crede că știe” că între 18 și 25 iulie 2013 a avut loc o discuție „între părți cu privire la anumite divergențe între [propunerea de angajamente] din 16 iulie 2013 și angajamentele din «cazul IAG/bmi»”.

160    Totuși, în niciun moment, nici în cursul fazei scrise a procedurii, nici în răspunsul la întrebările adresate de Tribunal, nici în răspunsul la informațiile Comisiei amintite la punctul 159 de mai sus reclamanta nu a susținut că în timpul negocierilor privind angajamentele părțile la fuziune ar fi adus în mod expres la cunoștința Comisiei concepția lor despre angajamente, potrivit căreia operatorul nou‑intrat ar fi obligat să presteze un serviciu aerian în conformitate cu oferta sa pentru a obține drepturi de anterioritate.

161    Or, întrucât reclamanta are sarcina, astfel cum s‑a amintit la punctul 140 de mai sus, să demonstreze că părțile la fuziune au atras atenția Comisiei cu privire abaterea de text existentă între angajamentele finale și dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate din angajamentele din cazul IAG/bmi și întrucât reclamanta nu prezintă niciun element util referitor la comunicările dintre părțile la fuziune și Comisie, amintite la punctul 159 de mai sus, trebuie să se concluzioneze că, în cadrul acestor comunicări, părțile la fuziune nu au adus această abatere din textul angajamentelor la cunoștința Comisiei.

162    În al cincilea rând, reclamanta susține că din geneza angajamentelor finale rezultă că inserția „în conformitate cu oferta” provine din angajamentele din cazul A++, care constituie „stadiul tehnicii” angajamentelor referitoare la sloturile orare ale companiilor aeriene. În plus, în mai multe privințe, Comisia s‑ar fi întemeiat pe aceste angajamente în cadrul negocierii care a condus la angajamentele finale. În consecință, reclamanta afirmă că părțile la fuziune nu aveau sarcina să semnaleze această adăugare în raport cu cauza IAG/bmi.

163    Acest argument nu poate fi admis, întrucât este nefondat.

164    Primo, formularea preluată din angajamentele din cazul A++ nu constituie „stadiul tehnicii”, cel puțin în raport cu drepturile de anterioritate.

165    Într‑adevăr, este cert că angajamentele din cazul A++ nu prevedeau acordarea drepturilor de anterioritate. Clauza 1.2.6 din angajamentele menționate nu privea, așadar, condițiile de acordare a drepturilor de anterioritate.

166    De altfel, tocmai pentru acest motiv, părțile la fuziune aveau sarcina să introducă în angajamentele lor, la solicitarea expresă a Comisiei, dispoziții referitoare la drepturile de anterioritate de tipul celor cuprinse în angajamentele din cazul IAG/bmi.

167    Pe de altă parte, faptul amintit de reclamantă că, în privința anumitor elemente din angajamentele finale, Comisia a solicitat părților la fuziune să se inspire din angajamentele din cazul AA++ este lipsit de pertinență. Într‑adevăr, dispozițiile din cazul AA++ la care reclamanta face trimitere nu se raportează la drepturile de anterioritate.

168    Secundo, afirmațiile reclamantei referitoare la geneza angajamentelor finale sunt inexacte.

169    Părțile la fuziune au prezentat Comisiei la 10, 14, 16 și 25 iulie 2013 diferite versiuni ale angajamentelor redactate prin proprie diligență pentru ca aceasta din urmă să poată să le evalueze.

170    În mod cert, inserția „într‑un mod conform cu oferta” a fost introdusă în propunerea de angajamente din 14 iulie 2013, împrejurare care, pe de altă parte, era reflectată în versiunea comparată redactată de reclamantă și amintită la punctul 11 de mai sus.

171    Cu toate acestea, nu există o legătură de continuitate între dispozițiile relevante ale propunerii de angajamente din 14 iulie 2013 și clauza 1.9 din angajamentele finale.

172    Astfel, clauzele 1.9-1.11 din angajamentele finale nu sunt o modificare a clauzelor anterioare corespunzătoare, ci constituie un text nou, inserat în bloc în angajamentele din 16 iulie 2013, așa cum rezultă din versiunea comparată între propunerea de angajamente din 14 iulie 2013 și propunerea de angajamente din 16 iulie 2013, prezentată de reclamantă ca fiind anexa A.7 la cererea sa introductivă.

173    Acest fapt este confirmat de însăși reclamanta, care, la punctul 127 din cererea introductivă, recunoaște că părțile la fuziune au considerat angajamentele din cazul IAG/bmi ca fiind textul de bază pentru redactarea propunerii de angajamente din 16 iulie 2013, astfel încât nu se poate susține că există o anumită continuitate între clauza 1.11 din propunerea de angajamente din 14 iulie 2013 și clauza 1.9 din angajamentele finale.

174    În plus, trebuie să se arate și că, astfel cum s‑a amintit la punctul 12 de mai sus, Comisia a solicitat expres și în două rânduri ca drepturile de anterioritate să fie incluse în angajamente, precizând totodată în e‑mailul său din 13 iulie 2013 că trebuiau introduse drepturi de anterioritate „de tipul celor” propuse în cazul IAG/bmi.

175    În această privință, este important să se sublinieze că, în răspunsul la această solicitare, părțile la fuziune au precizat că drepturile de anterioritate fuseseră incluse „în conformitate cu solicitarea” Comisiei, astfel cum rezultă din e‑mailul care a însoțit propunerea de angajamente din 16 iulie 2013, care include pentru prima dată dispoziții referitoare la drepturile de anterioritate, identice cu cele cuprinse în angajamentele finale.

176    Pe de altă parte, părțile la fuziune au confirmat în formularele RM din 18 și 30 iulie 2013 că se conformează angajamentelor din cazul IAG/bmi, fără a se referi în niciun fel la vreo abatere în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de anterioritate.

177    În aceste condiții, argumentele reclamantei întemeiate pe geneza angajamentelor finale și pe pretinsul caracter de „stadiu tehnic” al angajamentelor din cazul A++ nu pot fi reținute.

178    În al șaselea rând, reclamanta susține că diferența de text dintre angajamentele sale și cele din cazul IAG/bmi, în special inserția „într‑un mod conform cu oferta”, se explică prin faptul că, în mod contrar cazului IAG/bmi, prezentul caz privește doar o singură legătură aeriană.

179    În măsura în care afirmațiile reclamantei ar trebui să fie înțelese în sensul că schimbările de text trebuie interpretate ca fiind „clarificări impuse de împrejurările specifice prezentului caz”, conform indicațiilor cuprinse în formularul RM, nici acest argument nu poate fi admis.

180    Pe de o parte, această teză este contrazisă chiar de reclamantă. Astfel, la alineatul 3 al răspunsurilor sale scrise din 14 februarie 2020 la întrebările adresate de Tribunal, ea afirmă că părțile la fuziune nu au considerat că inserția „în conformitate cu oferta” intra în sfera noțiunii de „clarificări impuse de împrejurările specifice prezentului caz”.

181    Pe de altă parte și în orice caz, trebuie să se constate că numărul de legături aeriene este lipsit de orice pertinență în ceea ce privește chestiunea de a ști care este nivelul la care sloturile trebuie să fie exploatate pentru a constitui o „utilizare adecvată” în vederea acordării drepturilor de anterioritate.

182    Trebuie să se examineze de asemenea, în al șaptelea rând, alte câteva afirmații ale reclamantei. Astfel, aceasta susține că Comisia ar fi trebuit să observe schimbarea efectuată în textul angajamentelor finale în raport cu dispozițiile relevante ale angajamentelor din cazul IAG/bmi și „ar fi trebuit să analizeze formularea și implicațiile sale eventuale”. În plus, în răspunsurile la întrebările adresate de Tribunal, reclamanta consideră că Comisia a comparat „cu minuțiozitate” textul dispozițiilor relevante și, în acea perioadă, a înțeles și a aprobat faptul că fuseseră preluate unele „elemente tehnice” din angajamentele din cazul IAG/bmi.

183    Or, reclamanta afirmă în același timp că, „[î]n realitate, nimeni nu avea motiv să examineze formularea specifică aici în litigiu” și că „nu era necesar nici pentru părți[le la fuziune] și nici pentru Comisie să examineze formularea” în discuție.

184    În orice caz, argumentele reclamantei nu pot fi admise.

185    În măsura în care reclamanta ar trebui să fie înțeleasă în sensul că afirmă că Comisia era conștientă de schimbarea modului de redactare din cauza inserției „în conformitate cu oferta”, argumentul este lipsit de pertinență.

186    Într‑adevăr, Comisia pare a recunoaște că a constatat schimbările în textele angajamentelor. Totuși, din această împrejurare nu rezultă însă că Comisia ar fi trebuit să concluzioneze că aceste schimbări erau esențiale pentru interpretarea noțiunii de „utilizare adecvată”, cuprinsă în clauza 1.10 din angajamentele finale, nefiind o simplă „variantă lingvistică minoră”.

187    Pentru aceleași motive, argumentul potrivit căruia Comisia a înțeles și a aprobat faptul că fuseseră preluate unele „elemente tehnice” din angajamentele din cazul A++ nu poate să primeze.

188    Într‑adevăr, prin calificarea inserției „în conformitate cu oferta” drept „variantă lingvistică minoră”, Comisia a considerat tocmai că această adăugare este un element „tehnic” și neesențial.

189    Dacă afirmațiile reclamantei ar trebui înțelese în sensul că Comisia, în cazul în care și‑ar fi efectuat examinarea cu diligența impusă, ar fi trebuit nu numai să observe schimbarea textului, ci și să înțeleagă această schimbare ca fiind pertinentă și substanțială pentru acordarea drepturilor de anterioritate, trebuie să se constate că un asemenea argument nu ar fi fondat.

190    În această privință, Tribunalul face trimitere la obligațiile Comisiei și, respectiv, ale întreprinderilor care notifică o concentrare, astfel cum au fost prezentate la punctele 129-133 de mai sus.

191    În mod cert, astfel cum s‑a amintit la punctul 116 de mai sus, Comisia are obligația să „dea dovadă de diligență maximă în exercitarea misiunii sale de control al concentrărilor”.

192    Totuși, această obligație nu are ca obiect să exonereze întreprinderile care notifică o concentrare de obligația acestora de a furniza în formularul RM informații exacte și corecte.

193    Astfel, o întreprindere care a furnizat informații în formularul RM nu poate susține, în principiu, că Comisia trebuie să facă abstracție de informațiile respective și să examineze cu mai multă atenție textul angajamentelor propuse.

194    Or, argumentul reclamantei implică tocmai ipoteza că Comisia ar fi trebuit să înțeleagă inserția „în conformitate cu oferta” ca fiind pertinentă pentru acordarea drepturilor de anterioritate, în pofida faptului că informațiile furnizate de părțile la fuziune în formularul RM mergeau într‑un sens diferit.

195    Totuși, în speță, Comisia, fără a săvârși o eroare, a putut să considere în decizia atacată că inserția „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale este nepertinentă pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

196    Astfel, în raport cu geneza angajamentelor amintită la punctele 169-175 de mai sus, Comisia nu avea obligația să considere că diferența dintre textul propunerilor de angajamente din 14 iulie 2013 și cel al propunerilor de angajamente din 16 iulie 2013 era de natură substanțială.

197    Această concluzie este valabilă cu atât mai mult cu cât, potrivit economiei dispozițiilor angajamentelor din cazul IAG/bmi în cauză, ce rezultă din modul în care sunt structurate, condițiile ce reglementează dobândirea drepturilor de anterioritate sunt prevăzute în acele angajamente de clauza care corespunde clauzei 1.10 din angajamentele finale.

198    Astfel, în măsura în care reclamanta a modificat, prin intermediul inserției „în conformitate cu oferta”, clauza 1.9 din angajamentele finale, Comisia avea cu atât mai puține motive să presupună că această schimbare de text putea fi altceva decât o „variantă lingvistică minoră” în sensul formularului RM.

199    În plus, dacă părțile la fuziune ar fi avut intenția să dea un sens diferit dispozițiilor referitoare la drepturile de anterioritate cuprinse în angajamentele finale în raport cu cele cuprinse în angajamentele din cazul IAG/bmi, ele ar fi putut și ar fi trebuit să informeze despre acest lucru Comisia printr‑o mențiune clară în formularul RM.

200    Reiese din toate cele care precedă că reclamanta nu a reușit să infirme concluzia cuprinsă la punctul 63 din decizia atacată. Rezultă că formularea „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale constituie o simplă „variantă lingvistică minoră” în raport cu angajamentele din cazul IAG/bmi, potrivit cărora acordarea drepturilor de anterioritate nu este supusă cerinței exploatării serviciului aerian în perioada de utilizare într‑un mod în conformitate cu oferta.

 Cu privire la interpretarea sistematică a dispozițiilor în cauză

201    Potrivit punctului 57 din decizia atacată, faptul că angajamentele finale conțin o definiție a „utilizării abuzive”, însă nu a „utilizării adecvate”, tinde să indice existența unei echivalențe între „utilizarea adecvată” și „lipsa unei utilizări abuzive”. Astfel, o situație care nu corespunde unei „utilizări abuzive” a sloturilor poate fi considerată că intră în sfera unei „utilizări adecvate”.

202    Punctul 64 din decizia atacată reține că drepturile de anterioritate sunt reglementate de clauza 1.10 din angajamentele finale, în timp ce clauza 1.9 se raportează la obiectivul angajamentului privind sloturile. Astfel, ar fi contrar economiei dispozițiilor în cauză ca acordarea drepturilor de anterioritate să fie supusă unor condiții rezultate din clauza 1.9 din angajamentele finale.

203    Reclamanta contestă această interpretare printr‑o serie de argumente.

204    În primul rând, pentru a examina interpretarea Comisiei reținută în decizia atacată din perspectiva argumentelor reclamantei, trebuie să se arate, primo, că, în ceea ce privește asimilarea „utilizării adecvate” cu „lipsa utilizării abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale, astfel cum a fost efectuată în decizia atacată, la punctul 100 de mai sus s‑a constatat că termenii „utilizare adecvată” nu sunt operanți în sine, ci necesită un cadru de referință în raport cu care se poate stabili ce constituie, în speță, o utilizare care poate fi calificată ca fiind „adecvată”.

205    În aceste condiții, nimic nu se opune în general existenței unui temei constituit de alte dispoziții ale angajamentelor finale pentru a se da un sens exact noțiunii de „utilizare adecvată”.

206    Secundo, asimilarea „utilizării adecvate” cu lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale este justificată în mai multe privințe.

207    Mai întâi, noțiunea de „utilizare abuzivă” are un sens care poate fi înțeles ca fiind o „utilizare inadecvată sau inadaptată”, așa cum s‑a constatat la punctul 103 de mai sus, astfel încât pare indicată o asimilare a „utilizării adecvate” cu lipsa unei „utilizări abuzive”.

208    În continuare, reclamanta impută intervenientei o exploatare insuficientă a sloturilor. Or, clauza 1.13 litera b) din angajamentele finale reglementează tocmai cazul exploatării insuficiente a sloturilor, calificând‑o drept „utilizare abuzivă”.

209    În sfârșit, trebuie să se arate că, în angajamentele din cazul IAG/bmi, pe care părțile la fuziune ar fi trebuit să le ia, la solicitarea expresă a Comisiei, drept model pentru drepturile de anterioritate în angajamentele finale, dispozițiile „utilizarea abuzivă” apăreau în secțiunea intitulată „Acordarea drepturilor de anterioritate privind sloturile”. Prin urmare, trebuie să se rețină că, în conformitate cu modul în care aceste angajamente sunt structurate, dispozițiile referitoare la „utilizarea abuzivă” sunt pertinente pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

210    Astfel, contrar susținerilor reclamantei, titlurile secțiunilor în textele juridice au o semnificație în cazurile în care este vorba despre interpretarea sistematică a dispozițiilor.

211    Or, așa cum s‑a constatat la punctul 200 de mai sus, părțile la fuziune aveau sarcina să introducă drepturi de anterioritate „de tipul celor” propuse în cazul IAG/bmi, iar Comisia putea să considere în mod întemeiat că diferența dintre textul clauzei 1.3.1 din aceste angajamente și cel al clauzei 1.9 din angajamentele finale nu constituia decât o „variantă lingvistică minoră” care nu exprima voința părților la fuziune de a da o semnificație diferită drepturilor de anterioritate prevăzute de angajamentele finale.

212    Astfel, trebuie să se rețină că dispozițiile referitoare la „utilizarea abuzivă” pot fi relevante în speță pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

213    În al doilea rând, așa cum s‑a amintit deja la punctul 197 de mai sus, potrivit economiei dispozițiilor relevante ale angajamentelor din cazul IAG/bmi, condițiile ce reglementează dobândirea drepturilor de anterioritate sunt prevăzute în clauza 1.3.2 din acestea, care corespunde clauzei 1.10 din angajamentele finale, în timp ce clauza 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi, care corespunde clauzei 1.9 din angajamentele finale, are ca obiect să specifice „serviciul aerian competitiv” care poate fi operat în perioada de utilizare.

214    Aceeași structură este reluată în angajamentele finale, după cum rezultă în mod clar din definițiile termenilor cuprinse în acestea.

215    Structura dispozițiilor textuale în cauză devine chiar mai clară prin compararea clauzelor referitoare la specificarea „serviciului aerian competitiv” din angajamentele în cazurile A++ și IAG/bmi cu clauza 1.9 din angajamentele finale.

216    Astfel, din clauza 1.2.6 din angajamentele în cazul A++, care, pe de altă parte, nu prevede o opțiune de achiziționare a drepturilor de anterioritate, reiese că operatorul nou‑intrat trebuie să utilizeze sloturile numai pentru „prestarea serviciilor propuse în ofertă” și nu poate să le utilizeze pentru a servi o altă legătură. În această privință, referirea la ofertă este destinată să precizeze utilizarea licită a sloturilor pentru legăturile aeroportuare în cauză.

217    În ceea ce privește clauza 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi referitoare la „serviciul aerian competitiv”, aceasta precizează, ca și clauza 1.2.6 din angajamentele din cazul A++, utilizarea licită a sloturilor. Or, în loc să facă trimitere în această privință la oferta operatorului nou‑intrat, noțiunea de utilizare licită este precizată în această clauză în prima teză, și anume prestarea unui serviciu între perechea de aeroporturi în cauză. Totuși, dat fiind că, în cazul IAG/bmi, operatorul nou‑intrat dispune de facultatea de a dobândi drepturi de anterioritate, care implică tocmai posibilitatea de a utiliza sloturile pentru orice legătură aeroportuară, în a doua teză a clauzei 1.3.2 a fost util să se clarifice că interdicția de utilizare a sloturilor pe o altă pereche de aeroporturi nu se aplica în mod absolut, ci numai în perioada de utilizare și până în momentul în care operatorul nou‑intrat ar fi dobândit drepturi de anterioritate.

218    Astfel, în contextul angajamentelor din cazul IAG/bmi, a doua teză a clauzei 1.3.1 din acestea este înțeleasă ca fiind o simplă clarificare.

219    Clauza 1.9 din angajamentele finale urmează, în principiu, modelul clauzei 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi. Astfel, la prima teză a clauzei 1.9 din angajamentele finale, utilizarea licită a sloturilor este specificată, prin intermediul mențiunii conform căreia, „ca regulă generală”, operatorul nou‑intrat nu poate utiliza sloturile decât pentru a servi legătura dintre perechea de orașe în cauză. La a doua teză a clauzei menționate se precizează că această interdicție nu se aplică dacă operatorul nou‑intrat a exploatat acest serviciu în perioada de utilizare.

220    În aceste condiții, reiese că adăugarea inserției „în conformitate cu oferta”, în măsura în care această inserție ar trebui înțeleasă ca fiind o definiție „de fapt” a anteriorității, astfel cum susține reclamanta, se abate textual în mod notabil de la modul în care sunt structurate dispozițiile corespunzătoare ale angajamentelor din cazul IAG/bmi, pe care părțile la fuziune trebuiau să le ia drept model.

221    Astfel, a doua teză a clauzei 1.3.1 din angajamentele din cazul IAG/bmi urmărește doar să clarifice faptul că interdicția de utilizare a sloturilor pentru o altă pereche de orașe nu se aplică în cazul dobândirii drepturilor de anterioritate. Astfel, această teză nu prevede cerințe cantitative care condiționează utilizarea sloturilor pentru alte legături.

222    Pe de altă parte, în angajamentele din cazul A++, trimiterea la oferta operatorului nou‑intrat este destinată doar să clarifice faptul că sloturile nu pot fi utilizate decât pentru legătura prevăzută în oferta respectivă, fără a impune cerințe în ceea ce privește exploatarea sloturilor.

223    Deși reiese din cele ce precedă că părțile la fuziune, prin amalgamarea dispozițiilor preluate din angajamentele din cazul IAG/bmi cu o parte a tezei extrase din angajamentele din cazul A++, s‑au abătut de la angajamentele din cazul IAG/bmi pe care trebuiau totuși să le ia ca model, trebuie să se semnaleze că interpretarea potrivit căreia clauza 1.9 din angajamentele finale conține definiția „de fapt” a drepturilor de anterioritate este inconciliabilă, în mai multe privințe, cu economia dispozițiilor în cauză.

224    Primo, astfel cum reiese din clauzele 1.9 și 1.10 din angajamentele finale și astfel cum se confirmă, în plus, în partea „definiții” din angajamentele menționate, prima clauză urmărește să precizeze utilizarea sloturilor care poate fi efectuată în perioada de utilizare, în timp ce a doua clauză precizează condițiile care trebuie îndeplinite pentru dobândirea drepturilor de anterioritate.

225    În aceste condiții, ar fi contrar economiei dispozițiilor în cauză ca a doua teză a clauzei 1.9 din angajamentele finale să fie considerată definiția „de fapt” a condițiilor de acordare a drepturilor de anterioritate.

226    Secundo, dacă ar fi urmată teza potrivit căreia clauzei 1.9 din angajamentele finale conține o definiție „de fapt” a condițiilor de acordare a drepturilor de anterioritate, nu numai că ar exista două definiții ale acestei noțiuni, ci această situație ar determina condiții contradictorii pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

227    Astfel, pe de o parte, din a doua teză a clauzei 1.9 din angajamentele finale ar rezulta că operatorul nou‑intrat trebuie să fi exploatat serviciul aerian „în conformitate cu oferta” în perioada de utilizare și, pe de altă parte, din clauza 1.10 din angajamentele finale ar rezulta că operatorul nou‑intrat trebuie să fi exercitat o „utilizare adecvată” a sloturilor în perioada de utilizare.

228    În această privință, nu poate fi admis argumentul reclamantei prin care urmărește să elimine această contradicție.

229    Potrivit reclamantei, pentru „evitarea unui conflict între clauza 1.9 și clauza 1.10” din angajamentele finale ar trebui să se examineze, în vederea stabilirii existenței unei „utilizări adecvate”, dacă sloturile au fost exploatate într‑un mod „în conformitate cu oferta”.

230    Totuși, teza reclamantei implică instituirea, mai întâi, a inserției „în conformitate cu oferta”, cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale drept condiție pentru acordarea drepturilor de anterioritate, creând astfel o contradicție cu clauza 1.10 din angajamentele menționate, pentru ca, în continuare, eliminarea acestei contradicții să fie efectuată prin asimilarea „utilizării adecvate” cu utilizarea „în conformitate cu oferta”.

231    Or, nu doar că un asemenea demers interpretativ are o natură artificială, ci intră în coliziune și cu faptul că reiese în mod expres din clauza 1.10 din angajamentele finale că aceasta conține definiția drepturilor de anterioritate, prevăzând condițiile pentru acordarea acestor drepturi.

232    Tertio, din examinarea privind pertinența mențiunilor cuprinse în formularul RM rezultă că inserția „în conformitate cu oferta” nu este decât o „variantă lingvistică minoră”.

233    În aceste condiții, nu poate fi susținută abordarea reclamantei care constă în a institui inserția „în conformitate cu oferta” drept condiție esențială pentru acordarea drepturilor de anterioritate, substituindu‑se în practică condiției prevăzute expres în clauza 1.10 din angajamentele finale.

234    Se observă astfel că dificultatea de interpretare a noțiunii de „utilizare adecvată”, cuprinsă în clauza 1.10 din angajamentele finale, rezultă din faptul că părțile la fuziune au introdus termenii „în conformitate cu oferta” în clauza 1.9 din angajamentele menționate. Într‑adevăr, în loc să utilizeze dispoziții de tipul celor ale angajamentelor din cazul IAG/bmi, așa cum a solicitat Comisia în mod expres, părțile la fuziune au ales să facă un amalgam între dispozițiile acestor angajamente și elemente preluate din angajamentele din cazul A++, adăugând totodată expresia „în conformitate cu oferta” în clauza 1.9 din angajamentele finale.

235    În al treilea rând, trebuie să se constate că reclamanta nu a reușit să prezinte argumente referitoare la economia dispozițiilor pertinente cuprinse în angajamentele finale, care să poată repune în discuție asimilarea „utilizării adecvate” cu lipsa unei „utilizări abuzive”, în sensul clauzei 1.13 din angajamentele menționate.

236    Reclamanta susține în acest context, primo, că dispozițiile referitoare la „utilizarea abuzivă” prevăzute în clauzele 1.13 și 1.14 din angajamentele finale au o finalitate proprie, ceea ce implică faptul că termenii „utilizare abuzivă” cuprinși în clauza 1.13 din angajamentele finale nu pot fi utilizați pentru a se determina sensul termenilor „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele menționate.

237    În această privință, reclamanta arată că angajamentele privind sloturile, acceptate în trecut de Comisie, conțineau clauze referitoare la o „utilizare abuzivă”, chiar dacă nu prevedeau drepturi de anterioritate, ca de exemplu angajamentele din cazul A++.

238    În acest context, reclamanta susține, în plus, că obiectivul clauzelor referitoare la o „utilizare abuzivă” este de a proteja integritatea angajamentului privind sloturile și compania aeriană care pune la dispoziție sloturile.

239    Aceste argumente sunt lipsite de pertinență. În această privință, este suficient să se arate, astfel cum a procedat în mod întemeiat Comisia, că împrejurarea că dispozițiile referitoare la „utilizarea abuzivă” au o finalitate proprie nu exclude posibilitatea ca clauza 1.13 din angajamentele finale, referitoare la „utilizarea abuzivă”, să aibă pertinență și pentru a se stabili ceea ce constituie o „utilizare adecvată”.

240    Secundo, reclamanta susține că examinarea „utilizării abuzive” are loc, astfel cum rezultă din clauzele 1.13 și 1.14 din angajamentele finale, fie în mod continuu în perioada de utilizare a sloturilor, fie pe durata a șase sezoane IATA, în timp ce examinarea „utilizării adecvate” are loc, astfel cum rezultă din clauza 1.11 din angajamentele finale, la sfârșitul perioadei de utilizare.

241    Din această situație reclamanta deduce că este „absurd și artificial” ca la sfârșitul perioadei de utilizare să se examineze dacă s‑a produs o „utilizare abuzivă”. Într‑adevăr, regulile stipulate în clauza 1.14 din angajamentele finale prevăd că, în cazul unei „utilizări abuzive” a sloturilor de către operatorul nou‑intrat, acordul de eliberare a sloturilor încetează, astfel încât un „operator nou‑intrat aflat într‑o situație de abuz nu poate să aștepte sfârșitul perioadei de utilizare și să pretindă acordarea drepturilor de anterioritate.”

242    În această privință, este important să se sublinieze că împrejurarea că examinarea „utilizării abuzive” a avut loc în mod continuu în perioada de utilizare nu implică, în mod contrar susținerilor reclamantei, că ar fi caducă o examinare ulterioară cu titlu de examinare a unei „utilizări adecvate”. Astfel, este posibil întotdeauna ca procedura prevăzută la clauza 1.14 din angajamentele finale să nu fi fost urmată, ca operatorul nou‑intrat să fi încetat în termenul stabilit „utilizarea abuzivă” sau ca părțile să nu mai invoce dreptul de a rezilia acordul de eliberare a sloturilor pentru cauză de abuz din partea operatorului nou‑intrat.

243    Tertio, reclamanta susține că echivalența dintre „utilizarea adecvată” și lipsa unei „utilizări abuzive” determină caducitatea procedurii prevăzute la clauza 1.11 din angajamentele finale, potrivit căreia Comisia, consiliată de mandatar, aprobă, dacă este cazul, drepturile de anterioritate. Astfel, în măsura în care un operator nou‑intrat ar respecta principiul „sloturi utilizate sau sloturi pierdute” potrivit Regulamentului privind sloturile orare și ar exploata, pe de altă parte, sloturile în lipsa unei „utilizări abuzive”, acestuia i s‑ar reatribui de plin drept sloturile cu ocazia sezonului următor de planificare orară, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din regulamentul menționat. Dacă acest lucru ar fi suficient pentru obținerea anteriorității, angajamentele ar fi prevăzut ca operatorul nou‑intrat să fie considerat că are drepturi de anterioritate, cu condiția să beneficieze întotdeauna, la sfârșitul perioadei de utilizare, de sloturi orare în temeiul Regulamentului privind sloturile orare.

244    Or, în această privință, Comisia arată la punctul 83 din memoriul în apărare, fără a fi contrazisă de reclamantă, că aceasta din urmă limitează în mod eronat domeniul de aplicare al dispozițiilor referitoare la „utilizarea abuzivă” cuprinse în clauza 1.13 din angajamentele finale la principiul „sloturi utilizate sau sloturi pierdute”. Astfel, din înșiși termenii clauzei 1.13 din angajamentele finale reiese că doar respectarea acestei din urmă reguli nu este suficientă pentru a se constata lipsa unei „utilizări abuzive”.

245    Quarto, argumentul reclamantei întemeiat pe un pretins „sistem coerent” nu poate avea câștig de cauză.

246    În această privință, potrivit reclamantei, din clauzele 1.1, 1.9, 1.10, 1.24, 1.26 și 1.27 din angajamentele finale rezultă că ele formează un sistem coerent în cadrul căruia sloturile sunt puse la dispoziția operatorilor nou‑intrați pentru a exploata o frecvență zilnică pe perechea de aeroporturi în cauză în limita a șapte frecvențe săptămânale. Operatorii nou‑intrați ar trebuie să precizeze, pe baza „condițiilor principale” ale ofertei lor formale, numărul de frecvențe și, așadar, sloturile pe care doresc să le obțină. Ofertele formale ar fi evaluate și, dacă este cazul, clasificate în funcție de efectivitatea constrângerii concurențiale care ar fi exercitată. Cu privire la acest aspect, numărul de frecvențe solicitate ar constitui un criteriu de apreciere. Din momentul atribuirii sloturilor pe baza ofertei formale, operatorul nou‑intrat ar trebui să exploateze aceste sloturi orare într‑un mod conform cu oferta pe durata a șase sezoane consecutive, înainte de a putea fi autorizat să utilizeze sloturile pentru o altă pereche de orașe potrivit aprecierii care urmărește să stabilească dacă operatorul nou‑intrat potențial a exercitat o „utilizare adecvată” a sloturilor.

247    Trebuie să se arate că argumentația reclamantei constă în special în a trage concluzii deduse din dispozițiile ce reglementează oferta operatorului nou‑intrat și în evaluarea acestei oferte în scopul interpretării termenilor „utilizare adecvată” cuprinși în clauza 1.10 din angajamentele finale, referitoare la acordarea drepturilor de anterioritate.

248    Or, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, dispozițiile ce reglementează oferta operatorului nou‑intrat și evaluarea acestei oferte sunt pertinente pentru acordarea unor sloturi corective operatorului nou‑intrat, însă pe plan sistematic nu au funcția să pună condiții care trebuie îndeplinite de operatorul nou‑intrat pentru acordarea drepturilor de anterioritate. Pentru același motiv, reclamanta nu poate să își întemeieze vreun argument pe evaluarea ofertei intervenientei de către Comisie și de către mandatarul independent.

249    Rezultă din cele ce precedă că, potrivit unei interpretări sistematice a dispozițiilor în cauză, noțiunea de „utilizare adecvată” cuprinsă în clauza 1.10 din angajamentele finale poate fi înțeleasă ca fiind lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele menționate. În consecință, reclamanta nu a reușit să demonstreze că interpretarea sistematică reținută de Comisie în decizia atacată era contrară economiei generale a dispozițiilor angajamentelor finale.

 Cu privire la interpretarea dispozițiilor în cauză cu luarea în considerare a obiectivului și a contextului lor

250    Potrivit punctelor 54-57 din decizia atacată, acordarea drepturilor de anterioritate urmărește stimularea unui operator nou‑intrat potențial să exploateze legătura Londra‑Philadelphia. În acest scop, ar fi important ca criteriile de acordare a drepturilor de anterioritate să fie clare și să poată fi verificate, precum și să asigure securitatea juridică operatorului nou‑intrat. Or, doar interpretarea potrivit căreia „utilizarea adecvată” este înțeleasă ca lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale ar asigura securitatea juridică necesară.

251    Reclamanta contestă această interpretare printr‑o serie de argumente.

252    Reclamanta impută în special interpretării reținute în decizia atacată că nu recunoaște obiectivul și contextul dispozițiilor în cauză.

253    În ceea ce privește, în primul rând, obiectivul dispozițiilor în cauză, în lumina căruia trebuie interpretată noțiunea de „utilizare adecvată”, reclamanta susține că obiectivul angajamentelor finale ar fi acela de a se asigura ca sloturile corective să fie utilizate pe durata a șase sezoane ale perioadei de utilizare într‑un mod în care să producă o constrângere concurențială maximă și, așadar, un maximum de avantaje posibile pentru consumator, prin reproducerea în special, în măsura posibilului, a serviciului zilnic pe care îl asigura anterior US Airways. În acest context, reclamanta susține că obiectivul angajamentelor finale constă în eliminarea oricărei îndoieli grave ridicate de fuziune. Astfel, interpretarea Comisiei ar fi eronată întrucât ar da foarte multă importanță obiectivului prin care se urmărește ca sloturile să devină mai atractive.

254    Cu privire la acest aspect, trebuie amintit că angajamentele constituie o parte integrantă a deciziei de autorizare și trebuie interpretate în lumina acesteia, așa cum s‑a constatat la punctul 112 de mai sus.

255    Astfel cum rezultă îndeosebi din primul paragraf al angajamentelor finale, părțile la fuziune le‑au asumat pentru a permite Comisiei să constate că ele înlăturau îndoielile grave ale acesteia și să declare fuziunea compatibilă cu piața internă.

256    Într‑adevăr, așa cum recunoaște reclamanta la punctul 14 din cererea introductivă, Comisia considera că înscrierea drepturilor de anterioritate era necesară pentru îndepărtarea oricărei îndoieli grave cauzate de operațiunea de fuziune.

257    În această privință, din cuprinsul punctului 179 din decizia de autorizare rezultă că angajamentele privind sloturile erau acceptabile pentru Comisie numai în măsura în care era suficient de clar că un operator nou‑intrat ar prelua efectiv sloturile.

258    Astfel, obiectivul declarat al acordării drepturilor de anterioritate a fost, așa cum rezultă din cuprinsul punctului 1.1 din formularul RM din 30 iulie 2013 și așa cum se confirmă la punctul 181 din decizia de autorizare, de a face oferta sloturilor mai atractivă.

259    În plus, trebuie amintit că la punctul 186 din decizia de autorizare Comisia a concluzionat că, în special în raport cu „informațiile privind o intrare probabilă în timp util”, angajamentul referitor la sloturile orare era un „element‑cheie al intrării probabile și în timp util pe legătura Londra‑Philadelphia”.

260    Pe de altă parte, astfel cum reiese din jurisprudența amintită la punctul 118 de mai sus, Comisia trebuie să fie în măsură să concluzioneze cu certitudine că va fi posibilă punerea în aplicare a angajamentelor.

261    De aici rezultă că, astfel cum s‑a reținut la punctul 55 din decizia atacată, includerea drepturilor de anterioritate în angajamentele finale urmărea să stimuleze un operator nou‑intrat să preia sloturile pentru a face în acest mod suficient de probabil faptul că angajamentele sunt puse în aplicare în mod efectiv.

262    În schimb, nu poate fi reținută teza reclamantei referitoare la „presiunea concurențială maximă”, care implică îndeosebi faptul că serviciul zilnic asigurat anterior de US Airways ar fi reprodus în măsura posibilului.

263    Într‑adevăr, primo, argumentul întemeiat pe constrângerea concurențială maximă nu își găsește susținere în decizia de autorizare, astfel cum reiese din examinarea efectuată mai sus. Deși reclamanta se întemeiază în această privință pe punctele 180 și 186 din decizia de autorizare, este suficient să se constate că textul însuși al acestor puncte nu susține argumentul acesteia.

264    Secundo, nici argumentul întemeiat pe presiunea concurențială maximă nu își găsește susținere în dispozițiile clauzelor 1.24-1.27 din angajamentele finale, referitoare la oferta operatorului nou‑intrat potențial și la procedura de selecție, din care ar rezulta, în opinia reclamantei, că operatorul care trebuie ales ar fi cel care ar exercita constrângerea concurențială cea mai eficace.

265    Or, în această privință, este suficient să se arate că la punctul 248 de mai sus s‑a constatat că dispozițiile ce reglementează oferta operatorului nou‑intrat și evaluarea acestei oferte sunt relevante pentru acordarea unor sloturi corective operatorului nou‑intrat, însă nu au vocație să determine condițiile care trebuie îndeplinite de operatorul nou‑intrat pentru acordarea drepturilor de anterioritate.

266    Tertio, însăși natura drepturilor de anterioritate este inconciliabilă cu argumentul reclamantei potrivit căruia noțiunea de „utilizare adecvată” trebuie interpretată într‑un mod care să asigure o „presiune concurențială maximă”.

267    Într‑adevăr, acordarea drepturilor de anterioritate implică pentru operatorul nou‑intrat posibilitatea să utilizeze sloturile pe orice legătură aeroportuară după o perioadă de exploatare de șase sezoane IATA. În aceste condiții, includerea drepturilor de anterioritate în angajamentele finale nu poate urmări obiectivul de creare a unei presiuni concurențiale maxime pe legătura Londra‑Philadelphia.

268    Quarto și în orice caz, trebuie să se observe că, potrivit jurisprudenței amintite la punctele 119 și 120 de mai sus, Comisia dispune de o putere largă de apreciere pentru a aprecia dacă angajamentele constituie un răspuns direct și suficient, de natură să înlăture în mod clar orice îndoială gravă.

269    Astfel, din moment ce Comisia, în exercitarea puterii sale de apreciere cu ocazia adoptării deciziei de autorizare, a considerat că introducerea posibilității de dobândire a drepturilor de anterioritate era necesară pentru a face sloturile mai atractive pentru ca intrarea unui concurent să fie suficient de probabilă și pentru ca angajamentele să poată înlătura îndoielile sale privind compatibilitatea fuziunii cu piața internă, reclamanta nu poate înlocui această apreciere cu propria apreciere, potrivit căreia acordarea sloturilor urmărea obiectivul care viza să garanteze exercitarea de către operatorul nou‑intrat potențial a unei constrângeri concurențiale maxime pe legătura Londra‑Philadelphia.

270    Această concluzie este cu atât mai valabilă cu cât reclamanta nu impută Comisiei că, în aprecierea sa care a condus la decizia de autorizare, aceasta a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

271    Rezultă că, în decizia atacată, Comisia a considerat în mod întemeiat că posibilitatea de acordare a drepturilor de anterioritate urmărea obiectivul de a face sloturile mai atractive.

272    În al doilea rând, reclamanta contestă interpretarea Comisiei, reținută la punctul 57 din decizia atacată, potrivit căreia, în vederea asigurării securității juridice necesare, termenul „utilizare adecvată” trebuie să fie interpretat ca fiind lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

273    Or, potrivit reclamantei, interpretarea noțiunii de „utilizare adecvată” în sensul că acoperă o utilizare „în conformitate cu oferta” asigură o mai mare securitate juridică pentru operatorul nou‑intrat, deoarece el însuși este cel care definește condițiile ofertei sale. Faptul că operatorul nou‑intrat se îndepărtează de oferta sa ar putea fi, este adevărat, o sursă de insecuritate, dar pentru aceasta ar fi el însuși răspunzător.

274    În această privință, primo, trebuie să se sublinieze importanța pe care o are securitatea juridică pentru operatorul nou‑intrat.

275    Trebuie amintit că din cuprinsul punctului 125 de mai sus rezultă că textul angajamentelor finale este pertinent și pentru terții care preiau activitățile părților la concentrare, întrucât condițiile de preluare a unor asemenea activități sunt determinate într‑o largă măsură de angajamente care, astfel, au importanță pentru alegerile lor comerciale și sunt susceptibile să îi facă să nutrească așteptări legitime.

276    Secundo, trebuie amintit că, potrivit interpretării susținute de reclamantă, noțiunea de „utilizare adecvată” implică o putere de apreciere a Comisiei pentru a stabili dacă o exploatare a sloturilor care nu este în întregime „în conformitate cu oferta” poate totuși să fie considerată „utilizare adecvată”.

277    Or, în principiu, însăși existența unei asemenea puteri de apreciere în beneficiul Comisiei pentru a decide asupra drepturilor de anterioritate are drept consecință să facă acordarea acestor drepturi mai puțin previzibilă pentru operatorul nou‑intrat decât dacă ar fi aplicabile dispozițiile referitoare la „utilizarea abuzivă”. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult în speță, întrucât angajamentele finale nu conțin elemente clare și precise în raport cu care ar trebui exercitată această putere de apreciere, cu excepția dispozițiilor referitoare la „utilizarea abuzivă” care, potrivit reclamantei, nu ar trebui să fie luate în considerare.

278    Rezultă din cele ce precedă că interpretarea Comisiei potrivit căreia noțiunea de „utilizare adecvată” trebuie înțeleasă ca fiind lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale este în conformitate cu obiectivul dispozițiilor în cauză.

279    În ceea ce privește, în al treilea rând, o interpretare în raport cu contextul angajamentelor finale, trebuie să se arate, primo, că la punctul 124 de mai sus s‑a reținut că angajamentele respective trebuiau să fie interpretate cu luarea în considerare a Regulamentului privind sloturile orare.

280    În această privință, este cert că utilizarea sloturilor de către intervenientă în perioada de utilizare respecta cerințele impuse la articolul 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul privind sloturile orare în vederea menținerii sloturilor orare.

281    Desigur, faptul că utilizarea sloturilor a respectat dispozițiile articolului 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul privind sloturile orare nu implică în mod necesar că trebuie considerat „utilizare adecvată” în sensul clauzei 1.10 din angajamentele finale. Într‑adevăr, astfel cum arată reclamanta, obiectivul urmărit prin dispozițiile articolului 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul privind sloturile orare vizează un scop propriu care nu poate fi confundat cu obiectivul urmărit prin acordarea drepturilor de anterioritate.

282    Or, interpretarea susținută de reclamantă se îndepărtează de dispozițiile relevante ale reglementării Uniunii în materie.

283    Astfel, întrucât dispozițiile articolului 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul privind sloturile orare constituie un cadru normativ de referință în Uniune, ar fi putut exista așteptarea ca, în cazul în care condițiile pentru acordarea drepturilor de anterioritate se îndepărtau de la acest cadru, acest lucru să fi reieșit în mod clar din angajamentele finale. Or, așa cum rezultă din examinarea efectuată mai sus, în speță nu există o asemenea situație. Într‑adevăr, interpretarea susținută de reclamantă este în esență întemeiată pe inserția „în conformitate cu oferta” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale, care constituie, așa cum s‑a constatat la punctul 200 de mai sus, doar o „variantă lingvistică minoră”.

284    Secundo, reclamanta subliniază amploarea exploatării insuficiente a sloturilor de către intervenientă, care, în opinia sa, este fără precedent, pentru a susține că este de neconceput ca aceasta din urmă, în raport cu această exploatare insuficientă nejustificată, să poată pretinde acordarea drepturilor de anterioritate.

285    În plus, reclamanta susține că, potrivit calculelor sale și dacă interpretarea Comisiei ar fi cea corectă, intervenienta ar fi putut să exploateze sloturile doar la un nivel de 65 % și să pretindă încă acordarea drepturilor de anterioritate, ceea ce compromite obiectivele angajamentelor finale, demonstrând astfel că interpretarea reținută de Comisie este eronată.

286    În această privință, din tabelele prezentate de reclamantă la punctul 42 din cererea introductivă reiese că exploatarea insuficientă în perioada de utilizare este cauzată în special de împrejurarea că intervenienta a returnat coordonatorului 389 de sloturi înainte de termenul de returnare, în timp ce 81 de sloturi nu au putut fi utilizate din cauza anulărilor zborurilor.

287    În plus, din aceste tabele reiese că utilizarea sloturilor de către intervenientă, în afara sloturilor returnate, se ridica în perioada de utilizare la un nivel care oscila între 92 % și 100 %.

288    Rezultă că amploarea exploatării insuficiente denunțate de reclamantă decurge îndeosebi din împrejurarea că intervenienta a recurs la posibilitatea recunoscută la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul privind sloturile orare de a returna sloturile coordonatorului înainte de termenul de returnare, ceea ce a avut ca efect neluarea în considerare a sloturilor returnate pentru calculul ratei de exploatare de 80 %, în conformitate cu regula stabilită la articolul 10 alineatul (2) din regulamentul menționat.

289    Or, în speță nu se ridică chestiunea dacă trimiterea cuprinsă în clauza 1.13 din angajamentele finale la principiul „sloturi utilizate sau sloturi pierdute” prevăzut la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind sloturile orare trebuie interpretată în sensul că se referă deopotrivă, în mod implicit, la articolul 10 alineatul (3) din regulamentul menționat.

290    Într‑adevăr, reclamanta nu contestă în fața Tribunalului decizia atacată pentru motivul că aceasta face aplicarea articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul privind sloturile orare pentru a se concluziona, la punctul 83 din aceasta, că sloturile returnate nu trebuie luate în considerare pentru aplicarea principiului „sloturi utilizate sau sloturi pierdute” sau a nivelului de 80 % rezultat din articolul 10 alineatul (2) din același regulament. La punctul 7 din replică, reclamanta a recunoscut în mod expres că intervenienta nu exercitase o „utilizare abuzivă” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

291    În orice caz, argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că și o exploatare a sloturilor de doar 65 % ar fi permis intervenientei să i se acorde drepturi de anterioritate este ipotetic. Într‑adevăr, din tabelele prezentate de reclamantă rezultă că rata de exploatare a sloturilor de către intervenientă, chiar dacă sunt luate în considerare atât sloturile returnate, cât și sloturile neutilizate din cauza unor anulări de zboruri, oscila pe durata celor șase sezoane IATA între 76,4 % și 81 %. Or, în aceste condiții, nu se poate reține, contrar susținerilor reclamantei, că obiectivele angajamentelor finale erau compromise.

292    Având în vedere cele ce precedă, interpretarea reținută în decizia atacată, potrivit căreia noțiunea de „utilizare adecvată” trebuie înțeleasă ca fiind lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale, este susținută de obiectivul dispozițiilor în cauză și de contextul lor.

 Concluzia Tribunalului

293    Rezultă din toate cele ce precedă că interpretarea reținută de Comisie în decizia atacată, potrivit căreia noțiunea de „utilizare adecvată” cuprinsă în clauza 1.9 din angajamentele finale trebuie interpretată că vizează lipsa unei „utilizări abuzive” („misuse”) în sensul clauzei 1.13 din angajamentele menționate, nu este afectată de eroare și este susținută atât de interpretarea literală și sistematică a dispozițiilor în cauză, cât și de interpretarea care ține seama de formularul RM, precum și de obiectivul dispozițiilor în cauză și de contextul lor.

294    Întrucât reclamanta nu contestă concluzia dedusă la punctele 77, 86 și 90 din decizia atacată, conform căreia utilizarea sloturilor de către intervenientă nu constituie o „utilizare abuzivă” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale, trebuie să se concluzioneze că Comisia nu a săvârșit o eroare prin acordarea drepturilor de anterioritate intervenientei, astfel încât se impune respingerea acțiunii.

295    În aceste împrejurări, argumentele reclamantei care nu au fost analizate în cadrul examinării efectuate mai sus și care se opun dezvoltărilor Comisiei cuprinse la punctele 58-65 din decizia atacată, prin care aceasta din urmă combate interpretarea susținută de reclamantă, sunt îndreptate împotriva unor motive suplimentare ale deciziei menționate și, astfel, sunt inoperante. Prin urmare, nu este necesară examinarea temeiniciei acestora.

296    Rezultă din cele ce precedă că se impune respingerea primului motiv.

 Cu privire la al doilea motiv

297    Prin intermediul celui de al doilea motiv, care este împărțit în patru aspecte, reclamanta susține că Comisia nu a ținut seama de toate elementele pertinente pentru acordarea drepturilor de anterioritate. În această privință, ea impută Comisiei că a omis să evalueze rentabilitatea serviciilor prestate de intervenientă în raport cu valoarea sloturilor acordate (primul aspect), incidența faptului că intervenienta nu a solicitat încheierea unui acord special privind cota‑parte (al doilea aspect), gradul de neutilizare a sloturilor de către intervenientă în raport cu alte cazuri în Uniune referitoare la angajamente prezentate de companii aeriene (al treilea aspect) și câștigurile de eficacitate demonstrate de reclamantă (al patrulea aspect).

298    Comisia apreciază că al doilea motiv este inoperant.

299    În această privință, trebuie să se arate că din cuprinsul punctului 148 din cererea introductivă reiese că reclamanta „invocă acest motiv cu titlu complementar și/sau subsidiar în susținerea anulării deciziei atacate, în special în cazul în care Tribunalul consideră că este necesar să se țină seama de comportamentul specific al [intervenientei] pentru a evalua «utilizarea adecvată», inclusiv a condițiilor pe care [aceasta din urmă] trebuie să le îndeplinească pentru a‑i fi acordate de Comisie drepturile de anterioritate”.

300    În plus, din cuprinsul punctului 7 din replică reiese că reclamanta recunoaște în mod expres că intervenienta nu a exercitat o „utilizare abuzivă” a sloturilor în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale și „confirmă că acțiunea sa trebuie respinsă în cazul în care Tribunalul ar aprecia că Comisia a avut motiv să considere că singura analiză care se impunea pentru aprobarea drepturilor de anterioritate consta în verificarea faptului dacă [intervenienta] nu [exercitase] o «utilizare abuzivă» în sensul clauzei 1.13 din angajamentele [finale]”.

301    Astfel, în măsura în care, potrivit examinării efectuate în cadrul primului motiv, noțiunea de „utilizare adecvată” trebuie interpretată că vizează lipsa unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale, nu este necesară examinarea temeiniciei elementelor invocate în susținerea celui de al doilea motiv.

302    Pe de altă parte, evaluarea diferitor elemente invocate de reclamantă în cadrul celui de al doilea motiv, și anume rentabilitatea serviciilor prestate de intervenientă în raport cu valoarea sloturilor acordate, incidența faptului că intervenienta nu a solicitat încheierea unui acord special privind cota‑parte, gradul de neutilizare a sloturilor de către intervenientă în raport cu alte cazuri din Uniune privind angajamente prezentate de alte companii aeriene și, în sfârșit, câștigurile de eficacitate demonstrate de reclamantă este lipsită de pertinență pentru a aprecia existența unei „utilizări abuzive” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale.

303    Rezultă din cele ce precedă că al doilea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al treilea capăt de cerere formulat de reclamantă

304    În cererea introductivă, reclamanta solicită Tribunalului să ia „orice altă decizie adecvată în împrejurările cauzei”.

305    Pe de altă parte, reclamanta solicită invitarea Comisiei să depună mai multe documente.

306    Ulterior, reclamanta a retras o parte din cererea sa de depunere de documente, menținând în același timp pe cea care privește oferta formală a intervenientei din 9 octombrie 2014 referitoare la sloturile corective, raportul mandatarului din 23 octombrie 2014 prin care este evaluată oferta formală a intervenientei privind sloturile corective, versiunea confidențială a deciziei de alocare a sloturilor și versiunile confidențiale ale rapoartelor de conformitate de sfârșit de sezon ale mandatarului pentru cele șase sezoane corespunzătoare perioadei de utilizare, inclusiv raportul mandatarului privind anterioritatea.

307    Intervenienta a depus în memoriul în intervenție planul de întreprindere care făcea parte din oferta sa. În măsura în care reclamanta, în observațiile sale privind acest memoriu, nu își reiterează cererea de depunere a întregii oferte, ci constată că intervenienta a „prezentat oferta și planul de întreprindere”, trebuie să se considere că reclamanta a renunțat să solicite depunerea ofertei intervenientei.

308    Printr‑o măsură de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat Comisiei să depună documentele ce erau încă solicitate de reclamantă, cu excepția „versiunilor confidențiale ale rapoartelor de conformitate de sfârșit de sezon ale mandatarului pentru cele șase sezoane corespunzătoare perioadei de utilizare”.

309    Astfel, în ceea ce privește aceste din urmă documente, trebuie amintit că este de competența Tribunalului să aprecieze utilitatea unor măsuri de organizare a procedurii și a unor măsuri de cercetare judecătorească (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2015, Deutsche Börse/Comisia, T‑175/12, nepublicată, EU:T:2015:148, punctul 417 și jurisprudența citată).

310    Or, în măsura în care din examinarea efectuată rezultă că, în vederea acordării drepturilor de anterioritate, trebuie să se examineze dacă exploatarea sloturilor de către intervenientă nu constituie o „utilizare abuzivă” în sensul clauzei 1.13 din angajamentele finale și că părțile nu contestă că nu există o asemenea situație, depunerea „rapoartelor de conformitate de sfârșit de sezon ale mandatarului” este lipsită de utilitate pentru soluționarea litigiului.

311    Astfel, în măsura în care al treilea capăt de cerere se raportează la măsurile de organizare a procedurii dispuse de Tribunal, acesta trebuie respins.

312    În schimb, în cazul în care al treilea capăt de cerere ar trebui interpretat ca fiind o cerere prin care se solicită Tribunalului să adreseze somații Comisiei, aceasta ar trebui declarată inadmisibilă. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, nu este de competența instanței Uniunii să adreseze somații instituțiilor Uniunii sau să se substituie acestora în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită. Revine instituției în cauză, în temeiul articolului 266 TFUE, obligația să ia măsurile impuse de executarea unei hotărâri pronunțate în cadrul unei acțiuni în anulare (a se vedea Hotărârea din 10 noiembrie 2017, Icap și alții/Comisia, T‑180/15, EU:T:2017:795, punctul 35 și jurisprudența citată).

313    Rezultă din toate cele ce precedă că acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

314    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient să suporte propriile cheltuieli de judecată.

315    Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, iar intervenienta nu a formulat concluzii cu privire la cheltuielile de judecată, se impune obligarea reclamantei să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie, în timp ce intervenienta va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă American Airlines, Inc. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)      Delta Air Lines, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kanninen

Jaeger

Półtorak

Porchia

 

      Stancu

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, 16 decembrie 2020.

Semnături


Cuprins


Istoricul litigiului

Decizia de autorizare a fuziunii și a angajamentelor

Angajamentele finale

Decizia atacată

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la primul motiv

Cu privire la interpretarea literală a dispozi țiilor în cauză

Cu privire la principiile de interpretare a expresiei „în conformitate cu oferta”

Cu privire la interpretarea dispozi țiilor în cauză în lumina informațiilor din formularul RM

Cu privire la interpretarea sistematică a dispozi țiilor în cauză

Cu privire la interpretarea dispozi țiilor în cauză cu luarea în considerare a obiectivului și a contextului lor

Concluzia Tribunalului

Cu privire la al doilea motiv

Cu privire la al treilea capăt de cerere formulat de reclamantă

Cu privire la cheltuielile de judecată


*      Limba de procedură: engleza.