ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

16 noiembrie 2011


Cauza F‑67/11 R


Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Măsuri provizorii – Cerere de suspendare a executării – Urgență – Lipsă – Evaluare comparativă a intereselor”

Obiectul:      Cerere formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită, în esență, suspendarea executării respingerii cererii sale din 28 februarie 2011 având ca obiect, printre altele, adoptarea măsurilor de executare a punctului 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului din 9 iunie 2010, Marcuccio/Comisia (F‑56/09)

Decizia:      Respinge cererea de măsuri provizorii a reclamantului. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – „Fumus boni iuris” – Urgență – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Ordine de executare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Prejudiciu financiar

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

1.      În temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererile privind măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurilor solicitate.

Condițiile privind urgența și aparența temeiniciei cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează de asemenea, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză.

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care diferitele condiții trebuie verificate, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a dispune unele măsuri provizorii.

În cadrul evaluării comparative a intereselor în cauză, revine judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii în fața căruia se invocă existența unui risc pentru solicitant de a suporta un prejudiciu grav și ireparabil sarcina de a examina în special dacă anularea eventuală a deciziei în litigiu de către judecătorul fondului ar permite răsturnarea situației care ar fi fost provocată prin executarea imediată a acesteia și, invers, dacă suspendarea executării acestei decizii ar fi de natură să împiedice deplina eficacitate a acesteia în cazul în care acțiunea principală ar fi respinsă.

În cazul în care simpla suspendare a deciziei atacate nu ar modifica situația reclamantului, întrucât nu poate, prin ea însăși, să dea naștere unui drept la distrugerea fotografiilor documentelor solicitată, o astfel de suspendare ar fi lipsită de efect și, prin urmare, de interes. Cu siguranță, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii este de asemenea competent să dispună alte măsuri provizorii decât suspendarea executării în temeiul articolului 279 TFUE, dar o astfel de măsură nu ar putea echivala cu o răsturnare a situației de natură să lipsească de obiect acțiunea principală.

(a se vedea punctele 15-17, 26 și 27)

Trimitere la:

Curte: 13 ianuarie 1978, Salerno/Comisia, 4/78 R, punctul 2; 31 iulie 1989, S./Comisia, 206/89 R, punctele 14 și 15

Tribunalul de Primă Instanță: 30 aprilie 2008, Spania/Comisia, T‑65/08 R, punctul 82 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 3 iulie 2008, Plasa/Comisia, F‑52/08 R, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată; 15 februarie 2011, de Pretis Cagnodo și Trampuz de Pretis Cagnodo/Comisia, F‑104/10 R, punctul 16

2.      Obiectivul procedurii privind măsurile provizorii nu îl constituie repararea unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea realizării acestui din urmă obiectiv, este necesar ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că, în vederea evitării unui prejudiciu grav și ireparabil produs intereselor reclamantului, este necesar ca acestea să fie pronunțate și să își producă efectele anterior pronunțării deciziei principale. Partea care solicită luarea măsurilor provizorii este cea care trebuie să aducă elemente de probă în sensul că nu poate aștepta până la pronunțarea hotărârii în acțiunea principală fără a suferi un astfel de prejudiciu.

În ceea ce privește un prejudiciu financiar care rezultă din refuzul plății indemnizației și a penalităților cu titlu cominatoriu solicitate, pentru a justifica îndeplinirea condiției privind urgența, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii ar trebui să dispună de indicații concrete și precise, susținute de documente detaliate, care să dovedească situația financiară a reclamantului și să îi permită aprecierea consecințelor care ar rezulta, după toate aparențele, din neluarea măsurilor solicitate.

(a se vedea punctele 19 și 21)

Trimitere la:

Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), punctul 62

Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, punctul 25; 19 decembrie 2002, Esch‑Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, punctul 27

Tribunalul Uniunii Europene: 27 aprilie 2010, Parlamentul European/U, T‑103/10 P(R), punctul 37