HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)


26 iunie 2013


Cauza F‑106/11


BM

împotriva

Băncii Centrale Europene (BCE)

„Funcție publică – Personalul BCE – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Mustrare scrisă”

Obiectul:      Acțiune, introdusă în temeiul articolului 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul UE și la Tratatul FUE, prin care BM, membru al personalului Băncii Centrale Europene (BCE), solicită, pe de o parte, anularea deciziei directorului general adjunct al Direcției Generale (DG) Resurse umane, Buget și Organizare (denumită în continuare „DG «Resurse umane»”) din 15 aprilie 2011 de a aplica reclamantului o mustrare scrisă și, pe de altă parte, plata sumei de 10 000 de euro cu titlul de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. BM suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Obligația de a efectua o anchetă anterior inițierii procedurii disciplinare – Inexistență

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.3.2; circulara administrativă a Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene nr. 1/2006)

2.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Restituire a plății nedatorate – Invocarea bunei‑credințe de către un agent care a omis să declare alocațiile de aceeași natură precum alocațiile familiale ale Uniunii – Inadmisibilitate

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 21; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 0.4.3 și 3.3.2)

3.      Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Principiul proporționalității – Noțiune – Puterea de apreciere a autorității competente – Control jurisdicțional – Limite

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45)

1.      Nicio dispoziție aplicabilă, nici din Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, nici din normele aplicabile personalului menționat, nici în circulara administrativă a Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene privind anchetele administrative interne, nu prevede că inițierea unei proceduri disciplinare trebuie precedată de o anchetă administrativă în sensul circularei menționate.

(a se vedea punctul 31)

2.      Un membru al personalului Băncii Centrale Europene care și‑a încălcat obligațiile profesionale, omițând să declare acesteia din urmă faptul că a primit alocații de aceeași natură precum alocațiile familiale plătite de bancă, nu poate invoca buna‑credință pentru a nu i se aplica nicio sancțiune disciplinară. În orice caz, se prezumă că un agent în măsură normală de diligent cunoaște normele care reglementează tratamentul său.

(a se vedea punctele 45 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 1 februarie 1996, Chabert/Comisia, T‑122/95, punctul 32; 1 aprilie 2004, Gussetti/Comisia, T‑312/02, punctul 106

3.      În ceea ce privește agenții Băncii Centrale Europene, aplicarea în materie disciplinară a principiului proporționalității cuprinde două aspecte. Pe de o parte, alegerea sancțiunii adecvate aparține autorității competente, iar realitatea faptelor reținute în sarcina agentului a fost stabilită, și instanța Uniunii nu poate cenzura această alegere, cu excepția cazului în care sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu faptele reținute în sarcina agentului. Pe de altă parte, determinarea sancțiunii este întemeiată pe o evaluare globală de către această autoritate a tuturor faptelor concrete și a împrejurărilor proprii fiecărui caz individual, condițiile de angajare în cadrul Băncii Centrale Europene în ceea ce privește membrii personalului său neprevăzând un raport fix între sancțiunile disciplinare pe care le indică și diferitele tipuri de încălcare săvârșită de agenți și care nu precizează în ce măsură existența unor circumstanțe agravante sau atenuante trebuie să intervină în alegerea sancțiunii. În consecință, instanța Uniunii are competența de a analiza toate aspectele de fapt și de drept relevante în litigiul cu care este sesizată, ceea ce presupune, în cazul unei sancțiuni disciplinare, că are, între altele, competența de a aprecia proporționalitatea dintre greșeală și sancțiune. Pe baza acestor principii, controlul exercitat de instanța Uniunii se limitează să aprecieze dacă sancțiunea aplicată nu este disproporționată în raport cu faptele reținute în sarcina membrului personalului și dacă ponderarea de către Banca Centrală Europeană a circumstanțelor agravante și atenuante a fost efectuată în mod adecvat.

(a se vedea punctele 51 și 52)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 15 mai 2012, Nijs/Curtea de Conturi, T‑184/11 P, punctul 85