HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(judecător unic)

10 iulie 2014

Cauzele conexate F‑95/11 și F‑36/12

CG

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică – Personalul BEI – Reorganizarea unei direcții – Crearea unei noi divizii – Transferul atribuțiilor unui șef de unitate – Acțiune în anulare – Admisibilitate – Act care lezează – Echivalența posturilor − Sancțiune deghizată – Abuz de putere – Acțiune în despăgubire – Litispendență”

Obiectul:      Acțiuni formulate în temeiul articolului 270 TFUE, prin care CG solicită Tribunalului în esență anularea deciziei Băncii Europene de Investiții (BEI, denumită în continuare „Banca”) de modificare a condițiilor de exercitare, precum și a naturii atribuțiilor sale, constatarea faptului că Banca a comis greșeli de serviciu care angajează răspunderea sa față de acesta și obligarea Băncii la repararea prejudiciilor material și moral pe care pretinde că le‑a suferit

Decizia:      Respinge acțiunile în cauzele conexate F‑95/11 și F‑36/12. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele conexate F‑95/11 și F‑36/12.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Termene – Cerința unui termen rezonabil – Momentul de la care începe să curgă termenul

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)

2.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Respectarea echivalenței posturilor – Modificare a atribuțiilor care nu constituie o sancțiune disciplinară

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1), și anexa IX]

3.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Drepturi și obligații – Obligația Băncii de a notifica o decizie individuală – Întindere

(Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 42)

1.      Există o lacună importantă în regimul căilor de atac din cadrul Băncii Europene de Investiții, în măsura în care nu este prevăzut un termen de introducere a acțiunii. Astfel, litigiile dintre Bancă și agenții săi trebuie să ajungă în fața instanței Uniunii într‑un termen rezonabil și este necesar să se îndrepte această lacună prin raportarea la condițiile privind termenul de introducere a căilor de atac prevăzute la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii, în cazul în care un agent al Băncii solicită aplicarea procedurii de conciliere prevăzute la articolul 41 din Regulamentul personalului Băncii, care este facultativă, termenul de introducere a unei acțiuni la instanța Uniunii nu începe să curgă decât de la momentul în care s‑a încheiat procedura de conciliere, însă cu condiția ca agentul să fi introdus o cerere de conciliere într‑un termen rezonabil după ce i‑a fost comunicat actul care îl lezează și ca însăși durata procedurii de conciliere să fie rezonabilă.

(a se vedea punctele 79 și 80)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, punctele 51-54 și 56; 27 aprilie 2012, De Nicola/BEI, T‑37/10 P, punctul 75

2.      Instituțiile dispun de o largă putere de apreciere în raport cu organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în raport cu încadrarea personalului lor în vederea acestor misiuni, cu condiția totuși, pe de o parte, ca această încadrare să se facă în interesul serviciului și, pe de altă parte, ca echivalența posturilor să fie respectată cu ocazia încadrării menționate. Această jurisprudență se aplică și Băncii Europene de Investiții.

În cazul modificării atribuțiilor repartizate unui funcționar, regula corespondenței între grad și post nu implică o comparație între atribuțiile actuale și cele anterioare ale persoanei interesate, ci între atribuțiile sale actuale și gradul său în sistemul ierarhic. Prin urmare, nimic nu se opune ca printr‑o decizie să se acorde atribuții noi, care, chiar dacă sunt diferite de cele exercitate anterior, iar funcționarul interesat le percepe drept o reducere a atribuțiilor sale, sunt totuși conforme postului ce corespunde gradului său. Astfel, o reducere efectivă a atribuțiilor unui funcționar nu încalcă norma corespondenței între grad și post decât dacă, în ansamblul lor, atribuțiile sale sunt în mod clar inferioare celor care corespund gradului și postului său, ținând seama de natura, de importanța și de amploarea acestora.

Prin urmare, în cazul în care nu se demonstrează că o decizie care modifică atribuțiile repartizate unui funcționar încalcă echivalența posturilor, nu se poate pune problema unei sancțiuni disciplinare deghizate sau a unui abuz de putere.

(a se vedea punctele 90, 92 și 105)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 decembrie 2004, De Nicola/BEI, T‑120/01 și T‑300/01, punctul 84; 7 februarie 2007, Clotuche/Comisia, T‑339/03, punctele 47 și 91;

Tribunalul Funcției Publice: 8 mai 2008, Kerstens/Comisia, F‑119/06, punctele 82 și 103 și jurisprudența citată

3.      Articolul 42 din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții se limitează să enunțe o normă de formă, și anume obligația Băncii de a notifica deciziile individuale persoanei vizate. Totuși, este necesar și ca o astfel de decizie individuală să existe.

În această privință, în cazul în care, înainte de adoptarea unei decizii a Băncii de modificare a naturii atribuțiilor unui agent, precum și a condițiilor exercitării lor, agentul respectiv este informat pe cale orală de către superiorii săi despre modificările de organizare care vor fi adoptate în cadrul direcției sale generale, care nu implică nici schimbarea repartizării agentului menționat, nici modificarea raporturilor ierarhice existente între directorul general al direcției menționate și agent, Banca nu este obligată să adopte o decizie individuală în privința agentului și nici să i‑o notifice în temeiul articolului 42 menționat mai sus.

(a se vedea punctele 142 și 145)