HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)
21 iulie 2016
Cauza F‑9/12 RENV
CC
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Trimitere spre rejudecare la Tribunal după anulare – Acțiune în despăgubire – Răspundere extracontractuală – Greșeli săvârșite în administrarea listei de candidați eligibili – Concurs general – Anunțul de concurs EUR/A/151/98 – Egalitate de tratament – Măsuri de executare a unei hotărâri – Anchetă a Ombudsmanului European”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care CC solicită repararea prejudiciului care i‑a fost cauzat prin diferite greșeli săvârșite de Parlamentul European în administrarea listei de candidați eligibili întocmite în urma concursului general EUR/A/151/98, pe care numele său fusese înscris în urma deciziei directorului general pentru personal al Parlamentului din 17 mai 2005
Decizia: Obligă Parlamentul European la plata sumei de 12 000 de euro către CC. Respinge în rest acțiunea. Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de CC în cauzele F‑9/12, T‑457/13 P și F‑9/12 RENV.
Sumarul hotărârii
1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Noțiune – Durată diferită de validitate a unei liste de candidați eligibili în funcție de candidații care au reușit la concurs
2. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Pierderea unei șanse de a fi recrutat – Sarcina probei
[art. 340 alin. (2) TFUE]
1. Principiul general al egalității de tratament este un principiu fundamental al dreptului Uniunii care impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv. Se încalcă principiul egalității de tratament atunci când două categorii de persoane ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă diferențe esențiale beneficiază de un tratament diferit sau atunci când situații diferite sunt tratate în mod identic.
Întrucât persoana interesată a beneficiat de o înscriere a numelui său pe lista candidaților eligibili pentru concurs pentru o perioadă mai mică decât cea a unuia dintre ceilalți candidați care au reușit la concurs, principiul egalității de tratament nu a fost respectat.
(a se vedea punctele 89, 90 și 93)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 20 februarie 2009, Comisia/Bertolete și alții, T‑359/07 P-T‑361/07 P, EU:T:2009:40, punctele 37 și 38 și jurisprudența citată
2. În materie de răspundere extracontractuală, Uniunea nu poate fi considerată responsabilă decât pentru prejudiciul care decurge suficient de direct din comportamentul neregulamentar al uneia dintre instituțiile sale, ceea ce presupune că nelegalitatea săvârșită de instituția căreia i se impută acest comportament a reprezentat cauza determinantă a pierderii unei șanse.
Atunci când prejudiciul pretins se referă la o pierdere a unei șanse, revine părții care invocă acest prejudiciu sarcina de a dovedi că este vorba despre o șansă reală și că pierderea unei asemenea șanse a rămas în mod efectiv definitivă.
(a se vedea punctele 122 și 123)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârile din 5 octombrie 2004, Sanders și alții/Comisia, T‑45/01, EU:T:2004:289, punctul 150, și Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, EU:T:2004:290, punctul 165, și Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2006:148, punctul 96
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia, F‑50/09, EU:F:2011:55, punctul 179 și jurisprudența citată