Cauza T‑295/20
Aquind Ltd și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 februarie 2023
„Energie – Infrastructuri energetice transeuropene – Regulamentul (UE) nr. 347/2013 – Regulament delegat care modifică lista proiectelor de interes comun – Articolul 172 al doilea paragraf TFUE – Refuzul unui stat membru de a aproba un proiect de interconexiune electrică în vederea acordării statutului de proiect de interes comun – Neincluderea de către Comisie a proiectului pe lista modificată – Obligația de motivare – Principiul bunei administrări – Egalitate de tratament – Securitate juridică – Încredere legitimă – Proporționalitate – Articolul 10 din Tratatul privind Carta energiei”
Energie – Infrastructuri energetice transeuropene – Regulamentul nr. 347/2013 – Delegare de competențe în favoarea Comisiei – Regulament delegat care modifică lista proiectelor de interes comun (PIC) a Uniunii – Refuzul unui stat membru de a aproba un proiect de interconexiune electrică în vederea acordării statutului de PIC – Putere discreționară a statului membru în cauză – Neincluderea de către Comisie a proiectului pe lista modificată – Obligația de motivare – Conținut – Puterea discreționară a Comisiei – Lipsă
[art. 172 al doilea paragraf și art. 290 TFUE; Regulamentul nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (3) al doilea paragraf lit. (a) și punctul 10 din partea 2 din anexa III]
(a se vedea punctele 36-40, 43-45, 54-56, 89, 90, 149, 150 și 152)
Rezumat
Piața internă a energiei și lista proiectelor de interes comun a Uniunii: Tribunalul respinge acțiunea grupului Aquind.
Dreptul Uniunii conferă statului membru vizat de proiect competența de a accepta sau de a refuza includerea sa pe lista PIC, fără ca Comisia să poată trece peste un refuz.
Reclamantele, Aquind Ltd, Aquind SAS și Aquind Energy Sàrl, sunt inițiatoarele unui proiect de interconexiune electrică între rețelele de transport de energie electrică din Regatul Unit și din Franța (denumit în continuare „proiectul de interconexiune Aquind”). Considerat fundamental în cadrul infrastructurilor necesare realizării pieței interne a energiei, acest proiect a fost inclus pe lista „proiectelor de interes comun” (denumite în continuare „PIC”) a Uniunii Europene prin Regulamentul delegat 2018/540(1).
Întrucât această listă de PIC a Uniunii este elaborată la fiecare doi ani, lista stabilită prin Regulamentul delegat 2018/540 a fost înlocuită cu cea stabilită prin Regulamentul delegat 2020/389(2) (denumit în continuare „regulamentul atacat”). Noua listă care figurează în anexa la regulamentul atacat a inclus proiectul de interconexiune Aquind pe lista proiectelor care nu mai sunt considerate PIC ale Uniunii.
Prin urmare, reclamantele au introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect anularea regulamentului atacat, în măsura în care elimină proiectul de interconexiune Aquind de pe lista de PIC a Uniunii.
Tribunalul a respins această acțiune în totalitate. În hotărârea sa, el constată printre altele că, atunci când un stat membru decide să refuze includerea pe lista prevăzută de Regulamentul nr. 347/2013(3) a unui PIC situat pe teritoriul său, acest stat membru dispune de o putere discreționară în materie pe care Comisia Europeană nu o poate repune în discuție.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul examinează aspectul dacă motivarea Comisiei de a nu include în regulamentul atacat proiectul de interconexiune Aquind, ca PIC al Uniunii, întemeiată pe refuzul Republicii Franceze de a aproba includerea acestui proiect pe lista de PIC a Uniunii putea fi considerată o motivare suficientă(4).
În această privință, după ce a amintit termenii articolului 172 al doilea paragraf TFUE, potrivit cărora orientările și PIC care privesc teritoriul unui stat membru necesită aprobarea acestuia din urmă, Tribunalul consideră că, ținând seama de modul său clar de redactare, care nu prezintă nicio dificultate de interpretare, această dispoziție conferă statului membru în cauză o putere discreționară pentru a aproba includerea unui proiect pe lista de PIC a Uniunii sau pentru a refuza să procedeze în acest mod. Astfel, alegerea legiuitorului de a institui o formă de drept de veto în favoarea statului membru în cauză se explică prin faptul că politica privind rețelele transeuropene integrează aspecte teritoriale și interesează, așadar, într‑o oarecare măsură, amenajarea teritoriului, care este un domeniu care ține în mod tradițional de suveranitatea statelor membre.
În speță, Tribunalul constată că Comisia a îndeplinit obligația de motivare(5) prin menționarea refuzului Republicii Franceze de a aproba includerea proiectului de interconexiune Aquind pe lista de PIC a Uniunii. De asemenea, nu se poate reproșa Comisiei că nu a solicitat Republicii Franceze explicații cu privire la motivele detaliate ale acestui refuz. În acest context, dispozițiile Regulamentului nr. 347/2013(6) nu pot fi interpretate în sensul că Comisia ar putea fi considerată responsabilă pentru o eventuală nelegalitate săvârșită de un stat membru atunci când acesta refuză să aprobe un proiect și că ar trebui, așadar, să răspundă pentru o potențială încălcare a obligației de motivare săvârșită de statul membru menționat. Potrivit Tribunalului, o asemenea abordare ar fi în contradicție cu normele care reglementează repartizarea competențelor între statele membre și Comisie, așa cum este prevăzută la articolul 172 TFUE și amintită în Regulamentul nr. 347/2013. Astfel, Tratatul FUE a stabilit în mod clar limite pentru competența Uniunii în domeniul PIC ale Uniunii, întrucât Comisia este împiedicată să includă pe lista de PIC menționate un proiect care nu a primit aprobarea statului membru pe teritoriul căruia trebuie realizat proiectul.
În al doilea rând, Tribunalul abordează o pretinsă încălcare a normelor de procedură și de drept substanțial prevăzute de Regulamentul nr. 347/2013(7). În această privință, el constată că reclamantele nu au demonstrat că faptul că proiectul de interconexiune Aquind era cel mai incert dintre proiectele susceptibile să fie incluse pe lista de PIC a Uniunii ar putea să repună în discuție legalitatea regulamentului atacat. Tribunalul subliniază că, în temeiul Regulamentului nr. 347/2013(8), Comisia era obligată să ia în considerare refuzul Republicii Franceze de a aproba includerea proiectului de interconexiune Aquind pe lista de PIC a Uniunii și că ea nu putea repune în discuție motivele pentru care acest proiect era cel mai incert. El adaugă că Regulamentul nr. 347/2013(9) a prevăzut că motivele de refuz invocate de un stat membru trebuie examinate dacă un stat membru al grupului regional în cauză solicită acest lucru. Comisia nu era, așadar, abilitată să solicite examinarea motivelor invocate de Republica Franceză și, prin urmare, nu a săvârșit nicio eroare în această privință. În speță, niciun stat membru nu s‑a manifestat pentru a solicita Republicii Franceze să explice motivele refuzului său. Chiar presupunând că constatarea efectuată de Republica Franceză, potrivit căreia proiectul de interconexiune Aquind era cel mai incert rezultă dintr‑o eroare de apreciere, Comisia nu dispunea de competența de a o rectifica și nici Tribunalul nu dispune de competența de a examina el însuși acest aspect.