HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

28 iunie 2011


Cauza F‑55/10


AS

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Respingere a candidaturii – Interesul de a exercita acțiunea – Funcționar afectat de invaliditate – Indivizibilitatea deciziei de respingere a candidaturii și a deciziei de numire – Inexistență – Distincție între funcționari care fac parte din aceeași grupă de funcții și care sunt titulari ai aceluiași grad care au cariere diferite – Corespondență între grad și post”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care AS solicită anularea, printre altele, a deciziei Comisiei din 30 septembrie 2009 de a respinge candidatura sa pentru un post de asistent bibliotecar și obligarea Comisiei la plata sumei totale de 30 000 de euro pentru repararea prejudiciului material și moral pe care consideră că l‑a suferit

Decizia:      Anulează decizia din 30 septembrie prin care Comisia a respins candidatura reclamantului. Obligă Comisia la plata către reclamant a sumei de 3 000 de euro. Respinge acțiunea cu privire la restul concluziilor. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Reclamantul suportă un sfert din cheltuielile sale de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva respingerii unei candidaturi la un post vacant

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Decizie de respingere a unei candidaturi

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private și de familie – Secret medical – Domeniu de aplicare

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7)

4.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

5.      Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e) și art. 43 alin. (1)]

6.      Funcționari – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Post de categorie AST cu restricții în ceea ce privește cariera – Examinarea candidaturilor – Excluderea candidaților din categoria AST fără restricții în ceea ce privește cariera – Nelegalitate

[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (4) și art. 7 alin. (1); anexa XIII, art. 10]

7.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Acordarea unei reparații pecuniare

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Situația unui funcționar care a fost pensionat din oficiu ca urmare a unei incapacități permanente totale recunoscute de comisia pentru invaliditate este o situație reversibilă, astfel încât funcționarul care suferă de o astfel de invaliditate, întrucât își poate relua la un moment dat activitatea, până la proba contrară, continuă să aibă un interes în a solicita anularea deciziei privind respingerea candidaturii sale pentru un post declarat vacant.

(a se vedea punctul 29)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 9 decembrie 2010, Comisia/Strack, T‑526/08 P, punctele 73 și 74

2.      În cazul unei acțiuni introduse de un funcționar în temeiul articolelor 90 și 91 din statut, în care o decizie de respingere a candidaturii nu poate fi disociată de decizia de numire care corespunde acestei candidaturi, interesul persoanei în cauză de a obține anularea acestor decizii trebuie apreciat în mod global și unitar.

Aceasta nu înseamnă însă că respectivele decizii sunt indivizibile și că un reclamant este obligat, pentru ca acțiunea să nu fie declarată inadmisibilă, să solicite simultan anularea ambelor decizii. Astfel, este admisibilă cererea prin care reclamantul solicită numai anularea deciziei de respingere a candidaturii sale.

De altfel, este conform principiului proporționalității ca un funcționar, care dorește să protejeze drepturile terților, să se poată limita să solicite anularea deciziei de respingere a candidaturii sale, fără a fi obligat, pentru ca cererea sa să nu fie declarată inadmisibilă, să solicite anularea numirii altor funcționari.

(a se vedea punctele 30-33)

Trimitere la:

Curte: 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P

Tribunalul Uniunii Europene: Comisia/Strack, citată anterior, punctul 45

3.      Secretul medical privește printre altele informațiile pe care o persoană calificată în domeniul medical le obține în cadrul exercitării activității sale și care îi sunt comunicate de persoana a cărei îngrijire o asigură. Dreptul la protecția secretului medical, care este unul dintre aspectele dreptului la respectarea vieții private, constituie un drept fundamental protejat de ordinea juridică a Uniunii. Aceste două drepturi pot fi supuse unor restricții cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate.

În această privință și prin raportare la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, amestecul unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, care include dreptul de a păstra secrete informațiile privind starea de sănătate, poate fi justificat cu condiția să fie „prevăzut de lege”, să urmărească unul dintre obiectivele prevăzute la paragraful 2 al acestui articol, precum „bunăstarea economică” și „protejarea sănătății”, și să fie „necesar” pentru atingerea acestor obiective.

Acest lucru nu se întâmplă în cazul utilizării de către o instituție, în cadrul unei acțiuni formulate de un funcționar, a unor elemente cuprinse în dosarul medical al persoanei în cauză exclusiv în scopul de a construi o argumentare care să poată demonstra lipsa interesului acestuia de a exercita acțiunea.

(a se vedea punctele 41 și 42)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 13 iulie 1995, K/Comisia, T‑176/94, punctele 34-46

4.      Deși instanța Uniunii nu se poate întemeia din oficiu pe un motiv care nu a fost invocat de părți, cu excepția cazului în care este vorba despre un motiv de ordine publică, aceasta trebuie totuși să interpreteze motivele invocate de un reclamant având în vedere mai ales conținutul lor, mai degrabă decât calificarea lor juridică, cu condiția însă ca motivele respective să reiasă suficient de clar din cererea introductivă. Cu toate acestea, independent de orice aspect de natură terminologică, motivele trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului Funcției Publice să se pronunțe cu privire la acțiune, eventual fără a trebui să solicite alte informații.

(a se vedea punctul 50)

Trimitere la:

Curte: 15 decembrie 1961, Fives Lille Cail și alții/Înalta Autoritate, 19/60, 21/60, 2/61 și 3/61; 13 decembrie 2005, Comisia/Aktionsgemeinschaft Recht und Eigentum, C‑78/03 P, punctul 45

Tribunalul de Primă Instanță: 24 februarie 2000, ADT Projekt/Comisia, T‑145/98, punctul 66

Tribunalul Uniunii Europene: 26 martie 2010, Proges/Comisia, T‑577/08, punctul 21

5.      În cazul în care un reclamant se bazează, în cadrul reclamației și al acțiunii sale, pe un motiv de legalitate internă, acesta poate invoca un nou motiv de legalitate internă, precum încălcarea statutului, pentru prima oară în fața Tribunalului Funcției Publice. În această privință, nu este important că noul motiv se bazează pe un raționament juridic precis și diferit, în esență, de primul motiv.

(a se vedea punctele 51-53)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctele 108-123

6.      Prin faptul că prevede că autoritatea împuternicită să facă numiri repartizează fiecare funcționar într‑un post din grupa sa de funcții corespunzătoare gradului său, articolul 7 alineatul (1) din statut nu permite ca autoritatea menționată să excludă accesul anumitor funcționari la un post care corespunde gradelor AST 1-AST 7 numai pentru motivul că au vocație să ajungă la gradul AST 11. Astfel, acest articol, precum și articolul 5 alineatul (4) din statut permit instituțiilor să stabilească numai o corespondență, în cadrul unei grupe de funcții, între grade și posturi.

În această privință, faptul că dispozițiile tranzitorii ale articolului 10 din anexa XIII la statut stabilesc unele limitări în ceea ce privește cariera anumitor funcționari, proveniți din fostele categorii C și D, nu permite ca o instituție, numai pe baza acestui fapt și numai pentru acest motiv, să le rezerve anumite posturi și, în consecință, să blocheze accesul la aceste posturi al altor funcționari, chiar dacă au același grad.

Menținerea de către o instituție a unei distincții de principiu între funcționari care au același grad și care fac parte din aceeași grupă de funcții, în ceea ce privește accesul la anumite posturi, nu este compatibilă cu unul dintre obiectivele urmărite cu ocazia reformei statutului, care consta în fuzionarea fostelor categorii B, C și D într‑o singură grupă de funcții AST. Astfel, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate în mod legal să examineze separat meritele unor funcționari care au același grad în funcție de apartenența lor la diferite grupe ale fostului statut, întrucât legiuitorul a intenționat să le reunească într‑o singură grupă de funcții.

(a se vedea punctele 58 și 63-65)

Trimitere la:

Curte: 4 martie 2010, Angé Serrano și alții/Parlamentul European, C‑496/08 P, punctul 106

7.      Prejudiciul moral suferit de un funcționar ca urmare a unei greșeli de serviciu de natură să atragă răspunderea administrației dă naștere dreptului la acordarea unei despăgubiri în cazul în care anularea actului nelegal atacat nu poate constitui prin ea însăși o reparare adecvată a acestui prejudiciu.

Aceasta este situația atunci când o instituție, prin faptul că refuză în mod nelegal să examineze candidatura unui funcționar pentru un post declarat vacant, deși persoana în cauză exercitase acest tip de atribuții timp de mai mulți ani, îi cauzează un prejudiciu moral care nu este reparat în mod corespunzător prin simpla anulare a actului nelegal, întrucât persoana în cauză nu mai poate, ca urmare a invalidității sale, să beneficieze de măsurile de executare pe care respectiva instituție ar trebui să le adopte.

(a se vedea punctele 79 și 80)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 7 iulie 2009, Bernard/Europol, F‑99/07 și F‑45/08, punctele 103-107