ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

23 octombrie 2012

Cauza F‑61/11

Daniele Possanzini

împotriva

Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)

„Funcție publică – Agent temporar – Procedură privind prelungirea unui contract de agent temporar – Comunicarea către agent a avizului negativ al evaluatorului în privința prelungirii – Act care lezează – Inexistență – Cerere de anulare a observațiilor nefavorabile privind performanța formulate în rapoartele de evaluare anuale – Acțiune vădit inadmisibilă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabilă Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care reclamantul solicită, în esență, anularea, în primul rând, a „deciziei” din 24 ianuarie 2011 despre care a luat cunoștință în cadrul întrevederii cu evaluatorul său, întrevedere în cursul căreia acesta i‑a indicat că nu avea intenția să propună prelungirea contractului său, în al doilea rând, a unei părți din raportul său de evaluare pentru perioada cuprinsă între 1 august 2006 și 31 decembrie 2008, întocmit în 2009, și, în al treilea rând, a unei părți din raportul său de evaluare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009, întocmit în 2010

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Frontex.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Prezentare clară și precisă a motivelor invocate – Lipsă de claritate și de precizie – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf, art. 21 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin. (1) și (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Scrisoare prin care se comunică agentului avizul negativ al evaluatorului privind prelungirea contractului său – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      În temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să conțină prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste mențiuni trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive.

Cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii, cu excepția cazului în care această instanță hotărăște altfel. Această ultimă particularitate a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice explică faptul că, spre deosebire de prevederile referitoare la Curte sau la Tribunal de la articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, expunerea motivelor și a argumentelor în cerere nu poate fi sumară. O astfel de flexibilitate ar avea ca efect, în practică, lipsirea normei speciale și ulterioare prevăzute în anexa I la Statutul Curții de Justiție de o mare parte din utilitatea sa.

În temeiul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice potrivit articolului 7 alineatul (1) din anexa I la același statut, părțile, cu excepția statelor membre, a instituțiilor Uniunii, a statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și a Autorității de supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb menționate de acest acord trebuie să fie reprezentate de un avocat. Rolul esențial al acestuia din urmă, în calitate de auxiliar al justiției, este tocmai de a formula o argumentație în drept suficient de comprehensibilă și de coerentă care să stea la baza concluziilor din cererea introductivă, ținând seama tocmai de faptul că faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii.

Din moment ce capetele de cerere ale cererii introductive au fost formulate doar în mod general și nu sunt susținute de nicio argumentare, contrar normei prevăzute la articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, acestea trebuie respinse ca inadmisibile.

(a se vedea punctele 30-34)

Trimitere la:

Tribunal Funcției Publice: 15 februarie 2011, AH/Comisia, F‑76/09, punctele 29 și 31

2.      Admisibilitatea unei cereri de anulare care este bazată pe raportul de muncă dintre un funcționar și instituția sa trebuie să fie examinată în lumina prevederilor articolelor 90 și 91 din statut. În această privință, existența unui act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut este o condiție indispensabilă pentru admisibilitatea oricărei acțiuni în anulare formulate de funcționari împotriva instituției căreia îi aparțin. Numai actele sau măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele unui funcționar, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut. Astfel de acte trebuie să fie emise de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă și să aibă caracter decizional. Atunci când este vorba despre acte sau decizii a căror elaborare se realizează în mai multe etape, în special la finele unei proceduri interne, nu reprezintă în principiu acte atacabile decât măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției la sfârșitul acestei proceduri, excluzând măsurile intermediare al căror obiectiv este pregătirea deciziei finale. În domeniul acțiunilor formulate de funcționari, actele pregătitoare ale unei decizii finale nu sunt acte care lezează și nu pot fi, așadar, atacate decât pe cale incidentă, în cadrul unei acțiuni formulate împotriva actelor anulabile. Deși anumite măsuri cu caracter strict pregătitor pot leza funcționarul în măsura în care pot influența conținutul unui act atacabil ulterior, aceste măsuri nu pot face obiectul unei acțiuni independente și trebuie să fie contestate prin intermediul unei acțiuni îndreptate împotriva acestui act.

În consecință, nici un aviz negativ al evaluatorului în ceea ce privește prelungirea unui contract al unui agent Frontex, nici o scrisoare a directorului executiv al Frontex care respinge reclamația agentului privind acest aviz negativ nu constituie acte care lezează.

(a se vedea punctele 40-43, 50, 60, 62 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 3 aprilie 1990, Pfloeschner/Comisia, T‑135/89, punctul 11; 25 octombrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T‑26/96, punctul 19 și jurisprudența citată; 18 decembrie 2003, Gómez‑Reino/Comisia, T‑215/02, punctul 47; 29 iunie 2004, Hivonnet/Consiliul, T‑188/03, punctul 16; 16 martie 2009, R/Comisia, T‑156/08 P, punctul 49