Cerere de decizie preliminară introdusă de Ustavno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 28 ianuarie 2021 – Banka Slovenije/Državni zbor Republike Slovenije

(Cauza C-45/21)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Ustavno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banka Slovenije

Cealaltă parte din procedură: Državni zbor Republike Slovenije

Întrebările preliminare

Articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 21 din Protocolul nr. 4 trebuie interpretate în sensul că interzic ca o bancă centrală națională membră a Sistemului European al Băncilor Centrale să aibă o obligație de despăgubire din resurse proprii față de foștii titulari ai unor instrumente financiare anulate, pe care aceasta a decis să le anuleze în exercitarea competenței sale conferite de lege de a adopta măsuri cu caracter extraordinar în interes public în scopul prevenirii amenințărilor la adresa stabilității sistemului financiar, în cazul în care, în contextul unor proceduri jurisdicționale succesive, rezultă că, în cadrul anulării menționate a unor instrumente financiare, nu s-a respectat principiul potrivit căruia niciun titular al unui instrument financiar nu trebuie să se afle, din cauza unei măsuri cu caracter extraordinar, într-o situație mai gravă decât cea în care s-ar fi aflat dacă o astfel de măsură nu ar fi fost adoptată, în condițiile în care, în acest context, banca centrală națională răspunde: (a) pentru prejudiciul pe care ar fi putut să îl prevadă pe baza faptelor și a împrejurărilor, astfel cum se prezentau acestea la data deciziei băncii centrale și de care aceasta din urmă avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, și (b) pentru prejudiciul care a rezultat din comportamentul unor persoane care au acționat în exercitarea unor asemenea competențe ale băncii centrale la instrucțiunile acesteia din urmă, dar care, în acest context, ținând seama de faptele și de împrejurările de care aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință în conformitate cu atribuțiile acordate, nu au acționat cu diligența unei persoane experte și avizate?

Articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 21 din Protocolul nr. 4 trebuie interpretate în sensul că interzic ca o bancă centrală națională membră a Sistemului European al Băncilor Centrale să plătească din resurse proprii compensații monetare speciale unei părți a foștilor titulari ai unor instrumente financiare anulate (potrivit criteriului situației patrimoniale), ca urmare a anulării unor instrumente care a fost decisă de banca menționată mai sus în exercitarea competenței sale conferite de lege de a adopta măsuri cu caracter extraordinar în interes public în scopul prevenirii amenințărilor la adresa stabilității sistemului financiar, în condițiile în care, în acest context, pentru a avea dreptul la acordarea compensației, este suficient ca instrumentul financiar să fi fost anulat, fără a fi relevantă problema dacă a fost încălcat sau nu principiul potrivit căruia niciun titular al unui instrument financiar nu trebuie să se afle, din cauza unei măsuri cu caracter extraordinar, într-o situație mai gravă decât cea în care s-ar fi aflat dacă o astfel de măsură nu ar fi fost adoptată?

Articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 7 din Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca unei bănci centrale naționale să i se impună plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a exercitării competențelor sale legale, într-un cuantum de natură să aducă atingere capacității băncii menționate de a-și îndeplini în mod eficient misiunile? În această privință, pentru a concluziona că s-a încălcat principiul independenței financiare a băncii centrale naționale, prezintă relevanță condițiile prevăzute de lege în prezența cărora se poate impune obligația menționată mai sus?

Articolele 53-62 din Directiva 2013/36/UE1 sau articolele 44-52 din Directiva 2006/48/CE2 , care garantează confidențialitatea informațiilor confidențiale primite sau constituite în cadrul supravegherii prudențiale a băncilor, trebuie interpretate în sensul că aceste două directive garantează și confidențialitatea informațiilor care au fost primite sau care au fost constituite în cadrul punerii în aplicare a măsurilor care erau destinate salvării băncilor în scopul asigurării stabilității sistemului financiar, într-un moment în care riscurile de solvabilitate și de lichiditate a băncilor nu puteau fi eliminate prin intermediul măsurilor obișnuite de supraveghere prudențială, iar asemenea măsuri au fost totuși considerate măsuri de reorganizare în sensul Directivei 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit3 ?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolele 53-62 din Directiva 2013/36/UE sau articolele 44-52 din Directiva 2006/48/CE, referitoare la protecția informațiilor confidențiale primite sau constituite în cadrul supravegherii prudențiale, trebuie interpretate în sensul că, pentru stabilirea protecției oferite de acestea, este relevantă Directiva 2013/36/UE, succesivă în timp, inclusiv atunci când este vorba despre informații confidențiale primite sau constituite în perioada de aplicare a Directivei 2006/48/CE, în situația în care astfel de informații au fost divulgate în perioada de aplicare a Directivei 2013/36/UE?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la întrebarea precedentă], trebuie interpretat în sensul că nu mai sunt informații confidențiale, pentru care se aplică obligația de respectare a secretului profesional, informațiile de care o bancă centrală națională dispune în calitate de organism de supraveghere și care au devenit publice la un anumit moment ulterior celui în care au fost constituite sau informațiile care ar putea constitui secret profesional, dar care datează de cel puțin cinci ani și care, prin urmare, sunt considerate, în principiu, ca urmare a trecerii termenului, informații istorice care și-au pierdut astfel caracterul confidențial? În cazul unor informații istorice care datează de cel puțin cinci ani, menținerea caracterului confidențial depinde de aspectul dacă confidențialitatea poate fi justificată de alte motive decât situația comercială a băncilor supuse supravegherii sau a altor întreprinderi?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la a cincea întrebare], trebuie interpretat în sensul că permite ca documentele confidențiale, care nu se referă la părți terțe implicate în eforturile de salvare a unei instituții de credit și care sunt relevante din punct de vedere juridic pentru soluționarea de către instanță a cauzei civile în despăgubire inițiate împotriva organismului competent să exercite supravegherea prudențială, să fie divulgate în mod automat, chiar înainte de inițierea procedurii jurisdicționale, tuturor reclamanților și mandatarilor acestora, fără a se iniția o procedură specifică pentru a decide cu privire la legalitatea divulgării fiecărui document către fiecare parte îndreptățită și fără a se efectua o ponderare a intereselor în joc în fiecare caz concret, iar aceasta chiar și în cazul în care este vorba despre informații referitoare la instituții de credit care nu se află în stare de faliment sau de lichidare forțată, dar care au beneficiat chiar de ajutor de stat în cadrul procedurii în care au fost anulate instrumentele financiare ale acționarilor și ale creditorilor subordonați ai instituțiilor de credit?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la a cincea întrebare], trebuie interpretat în sensul că permite publicarea pe internet într-un mod accesibil tuturor a unor documente confidențiale sau a unor rezumate ale acestor documente, care nu se referă la părți terțe implicate în eforturile de salvare a unei instituții de credit și care sunt relevante din punct de vedere juridic pentru soluționarea de către instanță a cauzei civile în despăgubire inițiate împotriva organismului competent să exercite supravegherea prudențială, în cazul în care este vorba despre informații referitoare la instituții de credit care nu se află în stare de faliment sau de lichidare forțată, dar care au beneficiat chiar de ajutor de stat în cadrul procedurii în care au fost anulate instrumentele financiare ale acționarilor și ale creditorilor subordonați ai instituțiilor de credit, în măsura în care se prevede totuși ca, în contextul publicării pe internet în discuție, să fie ocultate toate informațiile confidențiale?

____________

1 Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

2 Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO 2006, L177, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 9, p. 3).

3 JO 2001, L 125, p.15, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 34.