HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra extinsă)

9 septembrie 2020(*)

„Agricultură – Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 – Denumiri de origine în sectorul vitivinicol – Etichetarea vinurilor – Mențiunea denumirii unui soi de struguri de vinificație care conține sau constă într‑o denumire de origine protejată – Interdicție – Derogare – Regulamentul delegat (UE) 2017/1353 – Inserarea denumirii soiului de struguri de vin «teran» în lista care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009 – Efect retroactiv de la data aderării Republicii Croația la Uniune – Denumire de origine protejată slovenă «Teran» – Securitate juridică – Încredere legitimă – Proporționalitate – Drept de proprietate – Actul privind condițiile de aderare a Croației la Uniune – Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare – Echilibru instituțional”

În cauza T‑626/17,

Republica Slovenia, reprezentată de V. Klemenc și T. Mihelič Žitko, în calitate de agenți, asistate de R. Knaak, avocat,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de B. Eggers, I. Galindo Martín și B. Rous Demiri, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Republica Croația, reprezentată de G. Vidović Mesarek, în calitate de agent, asistată de I. Ćuk, avocat,

intervenientă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Regulamentului delegat (UE) 2017/1353 al Comisiei din 19 mai 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 607/2009 în ceea ce privește soiurile de struguri de vin și sinonimele acestora care pot apărea pe etichetele vinurilor (JO 2017, L 190, p. 5),

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă),

compus din domnii H. Kanninen, președinte, J. Schwarcz, L. Madise și C. Iliopoulos și doamna I. Reine (raportoare), judecători,

grefier: doamna S. Bukšek Tomac, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 3 decembrie 2019,

pronunță prezenta

Hotărâre

I.      Cadrul juridic

A.      Dispoziții generale referitoare la protecția denumirilor de origine în sectorul vitivinicol

1.      Cu privire la Regulamentul nr. 479/2008 și la Regulamentul nr. 1234/2007

1        Articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 (JO 2008, L 148, p. 1), care a devenit aplicabil de la 1 august 2009 și care privea denumirile vinurilor care beneficiau deja de o protecție în temeiul regulamentelor anterioare, prevedea următoarele:

„(1)      Denumirile de vinuri protejate în conformitate cu articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 […] sunt protejate automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 46 din prezentul regulament.

[…]

(4)      […]

Se poate decide, până la 31 decembrie 2014, la inițiativa Comisiei și în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2) [din regulament], anularea protecției denumirilor de vinuri protejate menționate la alineatul (1), dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 34 [din acest regulament].”

2        Regulamentul nr. 479/2008 a fost abrogat de Regulamentul (CE) nr. 491/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO 2009, L 154, p. 1). Cu această ocazie, dispozițiile Regulamentului nr. 479/2008 specifice sectorului vitivinicol au fost integrate în Regulamentul nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO 2007, L 299, p. 1).

3        În acest context, dispozițiile articolului 51 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 479/2008 au fost reluate la articolul 118s alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 1234/2007.

2.      Cu privire la Regulamentul nr. 1308/2013

4        Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671) este aplicabil de la 1 ianuarie 2014.

5        Articolul 107 din Regulamentul nr. 1308/2013 reia dispozițiile articolului 118s alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 123/2007 privind protecția denumirilor existente, în următorii termeni:

„(1)      Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului […] sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul [electronic E‑Bacchus] prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

(3)      […] Comisia poate adopta, până la 31 decembrie 2014, din inițiativă proprie, acte de punere în aplicare prin care se anulează protecția denumirilor de vinuri protejate existente menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 93 [din prezentul regulament] […]”

B.      Dispoziții privind utilizarea unei denumiri de soi de struguri de vinificație care conține sau constă întro DOP pentru etichetarea vinurilor

1.      Cu privire la Regulamentul nr. 753/2002

6        Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei din 29 aprilie 2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Comisiei în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole (JO 2002, L 118, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 43, p. 3), în versiunea în vigoare până la 1 august 2009, instituise un regim specific în materie de etichetare a vinurilor. În special, articolul 19 alineatul (1) litera (c) din acest regulament prevedea următoarele:

„(1)      Numele soiurilor de viță‑de‑vie utilizate la elaborarea unui vin de masă cu indicație geografică sau a unui [vin de calitate care provine dintr‑o regiune determinată (v.c.p.r.d.)] sau sinonimele acestor denumiri pot fi înscrise pe eticheta vinurilor în cauză, cu condiția ca:

[…]

(c)      numele soiului sau unul dintre sinonimele sale să nu conțină o indicație geografică utilizată pentru desemnarea unui vin v.c.p.r.d. […]”

7        Interdicția etichetării face, cu toate acestea, obiectul unei excepții specifice la articolul 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 753/2002, care are următorul cuprins:

„(2)      Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) litera (c) [al articolului 19 din Regulamentul nr. 753/2002]:

[…]

(b)      numele soiurilor și sinonimele lor enumerate în anexa II [la regulament] pot fi utilizate cu respectarea condițiilor naționale și comunitare aplicabile la data intrării în vigoare a prezentului regulament.”

2.      Cu privire la Regulamentele nr. 479/2008, nr. 1234/2007 și nr. 1308/2013

8        Articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 479/2008 prevedea următoarele:

„Cu excepția dispozițiilor contrare din măsurile de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într‑o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.”

9        Articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 a reluat dispozițiile articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 479/2008. În versiunea sa aplicabilă la 1 iulie 2013, acesta prevedea următoarele:

„Cu excepția dispozițiilor contrare din măsurile de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într‑o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.”

10      Articolul 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013, care a înlocuit Regulamentul nr. 1234/2007 de la 1 ianuarie 2014, prevede în prezent următoarele:

„Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într‑o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227 [din Regulamentul nr. 1308/2013], acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.”

11      În plus, articolul 227 din Regulamentul nr. 1308/2013 conferă Comisiei Europene competența de a adopta acte delegate sub rezerva respectării condițiilor stabilite de acest articol.

12      Articolul 232 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 prevede că acest regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

3.      Cu privire la Regulamentul nr. 607/2009

13      Articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO 2009, L 193, p. 60), în versiunea aplicabilă litigiului, prevedea următoarele:

„Prin derogare de la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, denumirile soiurilor de struguri de vinificație și sinonimele acestora incluse în partea A din anexa XV la prezentul regulament care constau în sau conțin o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată pot apărea numai pe eticheta unui produs cu denumire de origine protejată […] în cazul în care au fost autorizate în baza normelor comunitare în vigoare la data de 11 mai 2002 sau la data aderării statelor membre, oricare dintre aceste date este ulterioară.”

14      Partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 cuprindea lista soiurilor de struguri de vinificație și a sinonimelor acestora care puteau apărea pe eticheta vinurilor în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din acest regulament.

15      Regulamentul nr. 607/2009 a fost abrogat de Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea (JO 2019, L 9, p. 2). Termenii articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 au fost reluați în esență la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul 2019/33. În plus, partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 figurează în prezent în anexa IV la Regulamentul 2019/33.

C.      Dispoziții în materie de etichetare adoptate ca urmare a aderării Republicii Croația la Uniune

1.      Cu privire la Regulamentul de punere în aplicare nr. 753/2013

16      Ca urmare a aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 753/2013 din 2 august 2013 de modificare a Regulamentului nr. 607/2009 (JO 2013, L 210, p. 21).

17      Considerentele (2), (3) și (5) ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 753/2013 au următorul cuprins:

„(2)      Legislația vitivinicolă aplicabilă în Croația înainte de aderarea sa la UE nu cuprinde dispoziții referitoare la denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate și nici la etichetarea produselor vitivinicole care să corespundă dispozițiilor din dreptul Uniunii, în special celor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei. Pentru a permite operatorilor economici stabiliți în Croația să continue comercializarea produselor obținute în conformitate cu dispozițiile aplicabile în Croația înainte de aderarea sa la Uniune, este necesar să li se acorde operatorilor respectivi posibilitatea de a epuiza stocurile de produse vitivinicole obținute în conformitate cu normele aplicabile înainte de aderare.

(3)      În perspectiva aderării sale la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013, Croația a solicitat, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, ca denumirile soiurilor de struguri de vinificație «Alicante Bouschet», «Burgundac crni», «Burgundac sivi», «Burgundac bijeli», «Borgonja istarska» și «Frankovka» utilizate în mod tradițional pentru comercializarea vinurilor produse pe teritoriul său, care conțin sau constituie o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în Uniune, să poată apărea în continuare pe eticheta vinurilor croate ce beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată. După verificare, s‑a concluzionat că este oportun ca numele Croația să fie inclus, cu efect de la data aderării, în partea A din anexa XV la regulamentul menționat în ceea ce privește denumirile soiurilor de struguri de vinificație care fac obiectul acestei solicitări.

[…]

(5)      Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 607/2009 ar trebui modificat în consecință.”

18      Articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 753/2013 prevede că vinurile produse în Croația până la 30 iunie 2013 inclusiv, care sunt conforme cu dispozițiile aplicabile la acea dată în Croația, pe de o parte, pot fi comercializate în continuare până la epuizarea stocurilor și, pe de altă parte, pot fi etichetate în conformitate cu dispozițiile aplicabile în Croația la 30 iunie 2013. Acest articol 1 prevede de asemenea în esență că numele Republicii Croația este înscris în anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009, cu efect de la data aderării sale la Uniune, în ceea ce privește denumirile soiurilor de struguri de vinificație vizate în cererea acestui stat.

2.      Cu privire la regulamentul atacat

19      La 19 mai 2017, Comisia a adoptat Regulamentul delegat (UE) 2017/1353 de modificare a Regulamentului nr. 607/2009 în ceea ce privește soiurile de struguri de vin și sinonimele acestora care pot apărea pe etichetele vinurilor (JO 2017, L 190, p. 5, denumit în continuare „regulamentul atacat”). Considerentele (2)-(5) ale acestui regulament au următorul cuprins:

„(2)      În perspectiva aderării sale la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013, [Republica] Croația a solicitat ca lista sa națională de soiuri de struguri de vin recunoscute să fie inserată în lista soiurilor de struguri de vin care conțin o indicație geografică și care pot fi înscrise pe etichetele vinurilor, listă care figura în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei și care figurează în prezent în anexa XV din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei. Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia a informat [Republica] Croația că lista națională a soiurilor nu trebuie aprobată la nivelul Uniunii și că fiecare stat membru decide cu privire la lista proprie. Comisia a informat, de asemenea, [Republica] Croația că, potrivit practicii aplicate cu ocazia aderărilor anterioare și în special potrivit dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1429/2004 al Comisiei de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 753/2002, inserarea de nume de soiuri de struguri de vin în lista din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009 se va face după aderare. Pe baza acestei precizări, [Republica] Croația și‑a retras cererea respectivă din poziția de negociere.

(3)      Anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009 a fost modificată de Regulamentul (UE) nr. 753/2013 al Comisiei pentru a include denumirile soiurilor de struguri de vin utilizate tradițional pentru comercializarea vinurilor produse pe teritoriul croat care conțin sau constau într‑o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în Uniune, astfel încât aceste denumiri de soiuri să poată continua să figureze pe eticheta vinurilor croate care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată. Având în vedere că aceasta este o chestiune sensibilă pentru [Republica] Slovenia, denumirea soiului de struguri de vin «Teran», omonimă cu denumirea de origine protejată slovenă «Teran» (DOP‑SI‑A 1581), nu a fost inclusă în regulamentul menționat în așteptarea unei poziții negociate între [Republica] Croația și [Republica] Slovenia.

(4)      [Republica] Croația și‑a limitat cererea de a utiliza denumirea soiului de struguri de vin «Teran» pentru vinurile care beneficiază de denumirea de origine protejată «Hrvatska Istra» (DOP‑HR‑A 1652). În pofida limitării teritoriale a autorizației solicitate și a eforturilor susținute ale Comisiei, s‑a dovedit imposibilă găsirea unei soluții de compromis între [Republica] Croația și [Republica] Slovenia.

(5)      În absența unei soluții negociate, în pofida tentativelor Comisiei de a reconcilia pozițiile [Republicii Croația] și [Republicii Slovenia], și după verificarea informațiilor aflate la dispoziția Comisiei cu privire la practicile de etichetare existente în ceea ce privește soiul de struguri de vin «Teran», ar trebui înscrisă denumirea soiului menționat în partea A din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009 în legătură cu denumirea de origine protejată «Hrvatska Istra».”

20      Reiese de asemenea din considerentul (8) al regulamentului atacat că acestuia trebuie să i se atribuie un efect retroactiv de la data aderării Republicii Croația la Uniune, la 1 iulie 2013, pentru motivele următoare:

„Înscrierea [Republicii Croația] în partea A din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009 în ceea ce privește utilizarea denumirii soiului de struguri de vin «Teran» ar trebui să se aplice de la data aderării sale, adică de la 1 iulie 2013, întrucât cererea [Republicii Croația] a fost făcută anterior acestei date, utilizarea tradițională a denumirii «Teran» ca soi de struguri de vin pentru comercializarea vinurilor produse pe teritoriul croat era o practică existentă în momentul aderării, iar adoptarea prezentului regulament a fost amânată doar din cauză că se aștepta o soluție negociată. Din aceleași motive, ar trebui să se prevadă o dispoziție tranzitorie cu privire la vinurile produse înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.”

21      În temeiul articolului 1 din regulamentul atacat, s‑a adăugat un rând suplimentar 55 în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009, care precizează că denumirea „Teran” putea fi menționată ca soi de struguri de vin pe eticheta vinurilor produse în Croația, însă numai pentru denumirea de origine „Hrvatska Istra” (PDO‑HR‑A 1652) și cu condiția ca „Hrvatska Istra” și „Teran” să apară în același câmp vizual și ca denumirea „Teran” să apară cu caractere de dimensiuni mai mici decât cele utilizate pentru „Hrvatska Istra”.

22      Articolul 2 din regulamentul atacat prevede, cu toate acestea, următoarea măsură tranzitorie:

„Vinurile cu denumirea de origine protejată «Hrvatska Istra» (DOP‑HR‑A 1652) produse înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament în conformitate cu legislația aplicabilă pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor, chiar dacă nu respectă condițiile de etichetare prevăzute în rândul 55 din partea A din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 607/2009, astfel cum a fost adăugat de articolul 1 din prezentul regulament.”

23      În temeiul articolului 3 primul paragraf din regulamentul atacat, acesta intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu alte cuvinte la 21 iulie 2017. Cu toate acestea, al doilea paragraf al acestui articol prevede că regulamentul atacat se aplică de la 1 iulie 2013.

II.    Istoricul litigiului

A.      În ceea ce privește aderarea Republicii Slovenia la Uniune și denumirea de origine protejată „Teran”

24      Republica Slovenia a aderat la Uniune la 1 mai 2004.

25      Ca urmare a acestei aderări, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1429/2004 din 9 august 2004 de modificare a Regulamentului nr. 753/2002 (JO 2004, L 236, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 59, p. 161). În conformitate cu articolul 3, Regulamentul nr. 1429/2004 se aplică retroactiv de la data aderării Republicii Slovenia la Uniune.

26      În temeiul anexei II la Regulamentul nr. 1429/2004, diferitele denumiri ale soiurilor de viță‑de‑vie care conțin o indicație geografică și care pot figura pe etichetele vinurilor au fost inserate în lista prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 753/2002 pentru Republica Slovenia. În ceea ce privește denumirea „Teran”, aceasta a fost reluată, pentru Republica Slovenia, în lista „mențiunilor tradiționale suplimentare” din Uniune, adică lista termenilor utilizați în mod tradițional în statele membre producătoare pentru a indica vinurile, care se referă în special la metoda de producție, de elaborare, de maturare sau la calitatea, culoarea, tipul locului sau la un eveniment istoric legat de istoria vinului în cauză și care sunt definiți în legislația statelor membre producătoare în scopul desemnării vinurilor în cauză produse pe teritoriul lor. Mențiunea tradițională suplimentară „Teran” era astfel asociată cu vinul de Kras ca „vin de calitate produs în regiuni determinate” (v.c.p.r.d.).

27      La 17 februarie 2006, în conformitate cu articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1493/1999, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2006, C 41, p. 1) o listă actualizată a v.c.p.r.d., stabilită pe baza datelor comunicate de statele membre. Această listă menționează denumirea „Kras, teran” pentru Slovenia.

28      Prin e‑mailul din 7 iulie 2009, Republica Slovenia a comunicat Comisiei o nouă listă națională a v.c.p.r.d. ale sale, care menționa, de această dată, denumirile „Teran, Kras” și „Kras”. Această nouă listă, care reflecta situația în Slovenia la 31 iulie 2009, a fost publicată în Jurnalul Oficial la 8 august 2009 (JO 2009, C 187, p. 1). În aplicarea articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 479/2008, denumirile care figurau în această listă au beneficiat de o protecție automată în temeiul noului regulament. Cu toate acestea, Republicii Slovenia îi revenea sarcina să depună la Comisie dosarele tehnice, precum și deciziile naționale de aprobare a acestor denumiri.

29      La 6 decembrie 2011, Republica Slovenia a depus la Comisie dosarul tehnic prevăzut la articolul 118c din Regulamentul nr. 1234/2007 (care corespunde articolului 35 din Regulamentul nr. 479/2008) privind denumirea vinicolă „Teran” în vederea protecției acestei denumiri ca denumire de origine protejată (DOP) în sensul articolului 118b din acest regulament.

30      La 17 decembrie 2014, în Comunicarea C(2014) 9593 final, adresată Comisiei, membrul Comisiei însărcinat cu agricultura și dezvoltarea rurală a invitat colegiul membrilor Comisiei să aprobe rezultatele examinării efectuate de Direcția Generală (DG) Agricultură și Dezvoltare Rurală a dosarelor tehnice privind denumirile de vinuri existente, primite de Comisie în conformitate cu articolul 118s alineatul (2) din Regulamentul nr. 1234/2007 (care corespunde articolului 51 din Regulamentul nr. 479/2008). Denumirea slovenă „Teran” figura în lista denumirilor de vinuri existente pentru care protecția ca DOP era confirmată. O notă de subsol preciza, cu toate acestea, că utilizarea denumirii „Teran” de Republica Slovenia nu afecta drepturile producătorilor croați de a utiliza această denumire pentru a desemna un soi de struguri de vinificație, în conformitate cu actul delegat pe care Comisia intenționa să îl adopte în temeiul articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013.

B.      În ceea ce privește denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” în Croația

31      În vederea aderării sale la Uniune, Republica Croația a prezentat poziția sa de negociere la 8 septembrie 2008. La pagina 51 din acest document, în capitolul 11, privind agricultura, Republica Croația a solicitat printre altele ca „[l]ista sa națională de soiuri de struguri de vinificație recunoscute [să fie] inclusă în lista soiurilor de viță‑de‑vie sau a sinonimelor acestora care conțin o indicație geografică și care pot fi înscrise pe etichetele vinurilor, la care se face referire în anexa II la Regulamentul nr. 753/2002 al Comisiei”.

32      La 28 ianuarie 2011, Republica Croația a indicat, într‑un addendum la poziția sa de negociere privind capitolul 11, intitulat „Agricultură și dezvoltare rurală”, că dorea să își retragă cererea vizată la punctul 31 de mai sus. Aceasta sublinia că a înțeles că lista națională a soiurilor de viță‑de‑vie sau a sinonimelor acestora care conțin o indicație geografică și care pot fi înscrise pe etichetele vinurilor trebuia să fie stabilită de fiecare stat membru în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1234/2007 și că o listă a acestor soiuri urma să fie elaborată de Comisie conform articolului 62 alineatul (4) din Regulamentul nr. 607/2009.

33      În poziția sa comună AD 12‑11 din 15 aprilie 2011 privind capitolul 11, consacrat agriculturii și dezvoltării rurale, Uniunea a arătat că Republica Croația „renunțase la cererea sa de includere a listei sale naționale a soiurilor de struguri de vinificație recunoscute în lista soiurilor de viță‑de‑vie sau a sinonimelor acestora care conțin o indicație geografică și care pot fi înscrise pe etichetele vinurilor, la care se face referire la articolul 62 alineatul (4) din Regulamentul nr. 607/2009”.

C.      În ceea ce privește procesul de adoptare a regulamentului atacat

34      Într‑o scrisoare adresată Comisiei din data de 13 mai 2013, Republica Croația și‑a exprimat îngrijorările cu privire la posibilitatea de a continua să utilizeze denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” pentru etichetarea vinurilor sale, după aderarea sa la Uniune la 1 iulie 2013, din cauza faptului că această denumire era deja înregistrată ca DOP slovenă. Astfel, aceasta a solicitat Comisiei să găsească o soluție care să satisfacă toate părțile implicate. În acest context, ea a invitat Comisia să reexamineze statutul privind DOP slovenă „Teran”.

35      Printr‑o a doua scrisoare adresată Comisiei în aceeași zi, Republica Croația a prezentat o propunere de revizuire a listei A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009. Această propunere nu viza denumirea „teran”.

36      Prin scrisoarea din 5 iulie 2013, Comisia a răspuns Republicii Croația în sensul că înregistrarea DOP „Teran” constituia o problemă delicată care era atent examinată de serviciile sale.

37      Prin scrisoarea din 16 aprilie 2014 adresată Comisiei, Republica Croația și‑a exprimat încă o dată îngrijorările privind imposibilitatea utilizării denumirii „Teran” pentru etichetarea vinurilor sale din cauza existenței DOP slovene cu același nume. Aceasta propunea să se includă denumirea „teran” în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009. Republica Croația a indicat de asemenea că Comisia propusese găsirea unei soluții negociate cu Republica Slovenia și că astfel, la 11 februarie 2014, avusese loc o reuniune a miniștrilor croat și sloven.

38      Comisia a pregătit un proiect de regulament delegat care viza modificarea părții A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009, în vederea includerii denumirii soiului de struguri de vinificație „teran”. Acest proiect, care trebuia să fie discutat inițial în cursul reuniunii grupului de experți ai statelor membre GREX WINE din 8 septembrie 2014, a fost în final retras de pe ordinea de zi a acestei reuniuni.

39      Într‑o scrisoare din 11 noiembrie 2014, Republica Slovenia a mulțumit Comisiei pentru reuniunea bilaterală care avusese loc cu aceasta, privind problema vinului „Teran”. Ea a adăugat că această problemă avea o importanță esențială pentru producătorii de vinuri și că a fost foarte surprinsă să afle că Comisia pregătea un proiect de regulament delegat care urmărea să autorizeze Republica Croația să utilizeze această denumire pentru etichetarea vinurilor sale, având în vedere declarațiile contrare exprimate în mod public de Comisie în luna aprilie a anului 2013.

40      La 4 decembrie 2014, Comisia a răspuns Republicii Slovenia că, desigur, denumirea slovenă „Teran” era protejată, dar că Republica Croația invocase aspectul utilizării denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în cursul negocierilor care au precedat aderarea la Uniune, că aceasta nu avusese posibilitatea să se opună înregistrării denumirii „Teran” ca DOP slovenă și că Comisia avea dreptul să prevadă derogări de la protecția absolută a DOP conform textelor în vigoare.

41      Ulterior, au avut loc mai multe reuniuni și a avut loc un schimb de mai multe scrisori între Comisie și Republica Slovenia.

42      La 24 ianuarie 2017, proiectul de regulament delegat care urmărea să permită Republicii Croația să utilizeze denumirea „Teran” pentru etichetarea vinurilor sale a fost discutat în cadrul grupului de experți GREX WINE. Republica Slovenia și Republica Croația și‑au prezentat observațiile în acest cadru.

43      Între 17 martie și 14 aprilie 2017, proiectul de regulament delegat menționat la punctul 42 de mai sus a fost publicat pe portalul „O mai bună legiferare” al Comisiei. Diverși intervenienți, inclusiv producători și o asociație de producători sloveni de vinuri, au comunicat punctul lor de vedere cu privire la acest proiect de regulament.

44      La 19 mai 2017, Comisia a adoptat regulamentul atacat.

III. Procedura și concluziile părților

45      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 septembrie 2017, Republica Slovenia a introdus prezenta acțiune.

46      Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 4 decembrie 2017.

47      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 29 decembrie 2017, Republica Croația a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei.

48      Republica Slovenia a depus replica la grefa Tribunalului la 23 februarie 2018.

49      Prin Decizia din 1 martie 2018, președintele Camerei a patra a Tribunalului a admis intervenția Republicii Croația în susținerea concluziilor Comisei.

50      Comisia a depus duplica la grefa Tribunalului la 16 mai 2018.

51      Republica Croația a depus memoriul în intervenție la grefa Tribunalului la 16 mai 2018.

52      Republica Slovenia a depus observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție la grefa Tribunalului la 26 iulie 2018.

53      Comisia nu a depus observații cu privire la memoriul în intervenție.

54      Prin scrisoarea din 3 august 2018, Republica Slovenia a arătat că dorea să fie ascultată în ședință.

55      La propunerea Camerei a patra, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să trimită cauza spre rejudecare în fața unui complet de judecată extins.

56      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

57      Prin scrisoarea grefei din 10 octombrie 2019, în cadrul unor măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a adresat întrebări părților solicitând un răspuns scris, înaintea ședinței. Părțile au răspuns la această scrisoare în termenele stabilite.

58      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 3 decembrie 2019.

59      Republica Slovenia solicită Tribunalului:

–        anularea în totalitate a regulamentului atacat;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

60      Comisia solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii drept nefondată;

–        obligarea Republicii Slovenia la plata cheltuielilor de judecată.

61      Republica Croația solicită în esență Tribunalului respingerea acțiunii.

IV.    În drept

62      În susținerea recursului formulat, Republica Slovenia invocă opt motive întemeiate:

–        primul, pe încălcarea articolului 232 din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament;

–        al doilea, pe încălcarea principiilor securității juridice, respectării drepturilor dobândite, protecției încrederii legitime, precum și proporționalității;

–        al treilea, pe încălcarea articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”);

–        al patrulea, pe încălcarea articolului 41 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația la Uniune, în măsura în care regulamentul atacat prevede o perioadă de tranziție pentru comercializarea vinului produs înainte de 1 iulie 2013;

–        al cincilea, pe încălcarea articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, având în vedere sensul pe care principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, precum și articolul 17 din cartă și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO îl dau acestei dispoziții;

–        al șaselea, pe încălcarea articolului 13 alineatul (2) TUE și a articolului 290 TFUE, întrucât Comisia a depășit limitele împuternicirii atribuite de tratate pentru a adopta acte delegate;

–        al șaptelea, pe încălcarea articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 și a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 coroborate cu articolul 4 alineatul (3) și cu articolul 49 alineatul (2) TUE, întrucât Republica Croația nu a prezentat o cerere pentru a include denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 înainte de aderarea sa la Uniune și întrucât Republica Slovenia nu a fost informată de o astfel de cerere în vederea negocierilor de aderare;

–        al optulea, pe încălcarea punctului V.28 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO 2016, L 123, p. 1, denumit în continuare „acordul interinstituțional”) și a punctului II.7 din Înțelegerea comună între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind actele delegate (denumită în continuare „înțelegerea comună”), precum și a principiului echilibrului instituțional.

A.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 232 din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament

63      În primul rând, Republica Slovenia subliniază că temeiul juridic al regulamentului atacat, și anume articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, este aplicabil numai de la 1 ianuarie 2014, conform articolului 232 din acest regulament. Or, reiese din articolul 3 din regulamentul atacat că acesta este aplicabil de la 1 iulie 2013, respectiv anterior datei la care a devenit aplicabil regulamentul în temeiul căruia a fost adoptat. În consecință, prin atribuirea unui efect retroactiv regulamentului atacat care acoperă o perioadă anterioară intrării în vigoare și chiar existenței Regulamentului nr. 1308/2013, Comisia ar fi depășit limitele împuternicirii prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 232 din acest regulament.

64      În al doilea rând, Republica Slovenia susține că, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, inserarea denumirii „teran” în partea A din anexa XV la acest regulament trebuia să fie autorizată conform normelor Uniunii în vigoare la data aderării Republicii Croația, adică la 1 iulie 2013. Or, la 1 iulie 2013, Regulamentul nr. 1308/2013, care constituie temeiul juridic al adoptării regulamentului atacat, nu era încă în vigoare. Dispozițiile aplicabile la acea dată erau astfel cele ale Regulamentului nr. 1234/2007, în special articolul 118j din acesta, care a încetat să se aplice la 1 ianuarie 2014. În consecință, potrivit Republicii Slovenia, Regulamentul nr. 1308/2013 nu poate fi considerat un regulament în vigoare la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, în sensul articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009.

65      Comisia contestă argumentele Republicii Slovenia.

1.      Cu privire la încălcarea articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 232 din acest regulament

66      Este necesar să se constate că regulamentul atacat a fost adoptat la 19 mai 2017 și că a intrat în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, adică la 21 iulie 2017. Cu toate acestea, articolul 3 din acest regulament prevede că el se aplică în mod retroactiv de la 1 iulie 2013. Astfel cum subliniază Republica Slovenia, această dată este anterioară datei la care a devenit aplicabil Regulamentul nr. 1308/2013, care constituie temeiul juridic al regulamentului atacat, și anume 1 ianuarie 2014.

67      Prin urmare, este necesar să se verifice dacă, astfel cum susține în esență Republica Slovenia, Comisia și‑a depășit competențele conferite de articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 232 din acest regulament, în măsura în care aceste dispoziții nu i‑ar fi permis nicidecum să pună în aplicare în mod retroactiv delegarea de competențe conferită de acestea.

68      În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea garantării respectării principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, normele de drept substanțial trebuie interpretate în sensul că nu au în vedere situații împlinite anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect (Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, EU:C:2002:524, punctul 119, și Hotărârea din 19 iunie 2015, Italia/Comisia, T‑358/11, EU:T:2015:394, punctul 112).

69      În speță, conform articolului 232 din Regulamentul nr. 1308/2013, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament se aplică numai de la 1 ianuarie 2014. Niciun considerent și nicio altă dispoziție din acest regulament nu indică faptul că ar fi necesar să se stabilească momentul de la care această din urmă dispoziție are efect la o dată diferită de cea care rezultă din articolul 232 din regulamentul menționat. Chiar dacă reiese din articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament că această dispoziție are ca obiectiv protejarea practicilor de etichetare existente, aceasta nu implică faptul că astfel de practici pot fi protejate încă dinainte de data aplicării delegării de competențe în cauză. În acest context, nu se poate considera că împuternicirea conferită Comisiei de articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 autorizează Comisia să se folosească de competențele sale delegate pentru a acorda o derogare care ar acoperi o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2014.

70      Astfel, prin faptul că s‑a întemeiat pe împuternicirea stabilită la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 pentru a acorda o derogare în materie de etichetare precum cea prevăzută de regulamentul atacat între 1 iulie 2013 și 1 ianuarie 2014, Comisia a aplicat în mod retroactiv articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, ceea ce nu era prevăzut de acest regulament.

71      Cu toate acestea, trebuie să se examineze și dacă printr‑o astfel de aplicare retroactivă a delegării de competențe prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, regulamentul atacat este afectat de un viciu esențial de natură să determine anularea sa în ceea ce privește efectul său anterior datei de 1 ianuarie 2014 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2015, Italia/Comisia, T‑358/11, EU:T:2015:394, punctul 121).

72      În această privință, trebuie să se arate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 2 de mai sus, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 479/2008 a fost integrat ulterior în Regulamentul nr. 1234/2007 și a fost astfel înlocuit de articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, care era aplicabil la momentul aderării Republicii Croația la Uniune. Aceste dispoziții prevedeau deja o normă similară celei de la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, și anume că denumirea unui soi de struguri de vinificație care conține sau constituie o DOP și care nu este enumerată în anexa la regulamentul relevant nu poate fi înscrisă pe etichetele vinurilor, cu excepția cazului în care Comisia adoptă măsuri care prevăd contrariul. Astfel, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 nu creează o nouă împuternicire în favoarea Comisiei, ci se înscrie în continuarea directă a articolului 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, care era în vigoare și aplicabil la data aderării Republicii Croația la Uniune, la 1 iulie 2013.

73      Reiese de asemenea din articolul 230 din Regulamentul nr. 1308/2013 că trimiterile la Regulamentul nr. 1234/2007 se interpretează ca trimiteri la Regulamentul nr. 1308/2013 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIV la acest regulament. Or, acest tabel de corespondență menționează că articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007 corespunde articolului 100 din Regulamentul nr. 1308/2013.

74      În plus, interogate prin intermediul măsurilor de organizare a procedurii, părțile au recunoscut că competențele conferite Comisiei prin articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 nu prezentau nicio diferență substanțială față de cele care decurgeau din articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007.

75      Este cert că articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 prezintă specificitatea că impune explicit Comisiei să ia în considerare practicile de etichetare existente. Totuși, această precizare nu poate conduce la a considera că împuternicirea acordată Comisiei prin această dispoziție diferă în mod fundamental de cea prevăzută la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 479/2008 și ulterior la articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, în măsura în care ea urmărește numai să clarifice această împuternicire impunându‑i să ia în considerare practicile de etichetare existente. Aceasta permite, în plus, să se ofere o garanție sporită producătorilor care beneficiază de o DOP în sensul că decizia Comisiei nu va fi adoptată pe o bază arbitrară, fără să modifice însă natura sau întinderea împuternicirii acordate Comisiei de legiuitor.

76      De altfel, existența unor practici de etichetare privind denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” în Croația la momentul aderării sale la Uniune nu este contestată de părți. O astfel de constatare rămâne neschimbată, indiferent dacă se aplică Regulamentul nr. 1234/2007 sau Regulamentul nr. 1308/2013.

77      În consecință, deși Comisia a aplicat articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 într‑un mod retroactiv care nu era prevăzut de legiuitor, aceasta nu a utilizat în esență, în privința Republicii Croația, o împuternicire nouă de care Republica Slovenia nu avea cunoștință, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 1 ianuarie 2014. În plus, nu se contestă faptul că, chiar dacă Comisia s‑ar fi putut întemeia pe articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007 pentru adoptarea regulamentului atacat, ea ar fi ajuns la același rezultat, și anume la acordarea unei derogări în materie de etichetare pentru vinurile croate din momentul aderării Republicii Croația la Uniune.

78      Primul aspect al primului motiv trebuie, așadar, să fie respins ca nefondat.

2.      Cu privire la încălcarea articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 coroborat cu articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 232 din Regulamentul nr. 1308/2013

79      În ceea ce privește articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, denumirile soiurilor de struguri de vinificație și sinonimele acestora incluse în partea A din anexa XV la regulamentul menționat care conțin sau constau într‑o DOP pot apărea pe eticheta unui produs care beneficiază de o DOP numai în cazul în care au fost autorizate pe baza normelor Uniunii în vigoare, în speță, la data aderării Republicii Croația la Uniune.

80      Prin urmare, este necesar să se examineze dacă, astfel cum susține Republica Slovenia, articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 coroborat cu articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 232 din Regulamentul nr. 1308/2013 împiedica Comisia să întemeieze adoptarea regulamentului atacat pe articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din acest din urmă regulament, aplicabil de la 1 ianuarie 2014.

81      În această privință, în primul rând, este necesar să se constate că, în lipsa unei indicații în sens contrar în textul articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, „normele [Uniunii] în vigoare” vizate de această dispoziție cuprind în mod necesar normele de împuternicire a Comisiei cuprinse la articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, dar și la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013.

82      Astfel, deși este adevărat că Regulamentul nr. 1308/2013 nu era încă în vigoare și nu era nici măcar adoptat la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, la 1 iulie 2013, exista deja la această dată, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 72 de mai sus, o împuternicire expresă în favoarea Comisiei, conținută la articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007, care permitea acesteia să adopte derogări în materie de etichetare, care nu prezenta nicio diferență substanțială în raport cu împuternicirea conținută la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013.

83      Prin urmare, prin adoptarea regulamentului atacat în temeiul articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, Comisia nu a aplicat o normă de fond diferită de cea care era în vigoare la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, astfel cum însăși Slovenia a recunoscut în răspunsurile său la măsurile de organizare a procedurii.

84      În plus, Republica Slovenia nu a invocat nicio altă normă, în vigoare la 1 iulie 2013, pe care Comisia ar fi omis, în mod eronat, să o ia în considerare la adoptarea regulamentului atacat. Aceasta nici nu a susținut că Comisia nu putea să se raporteze la data aderării Republicii Croația la Uniune pentru a aprecia existența unor practici de etichetare în acest stat în ceea ce privește denumirea „teran”.

85      În al doilea rând, rezultă dintr‑o jurisprudență consacrată că dispoziția care constituie temeiul juridic al actului și care împuternicește instituția Uniunii să adopte actul în cauză trebuie să fie în vigoare la momentul adoptării acestuia (Hotărârea din 4 aprilie 2000, Comisia/Consiliul, C‑269/97, EU:C:2000:183, punctul 45; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2009, ThyssenKrupp Stainless/Comisia, T‑24/07, EU:T:2009:236, punctul 74).

86      Or, în ziua adoptării regulamentului atacat, la 19 mai 2017, dispozițiile în vigoare erau cele ale Regulamentului nr. 1308/2013. La această dată, așadar, Comisia nu mai putea să întemeieze regulamentul atacat pe articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007, în măsura în care acesta fusese abrogat și, așadar, nu mai era în vigoare. Prin urmare, unicul temei juridic pe care Comisia putea întemeia adoptarea regulamentului atacat era articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, fără ca aceasta să dispună de nicio putere de apreciere în această privință (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 noiembrie 2012, Spania/Comisia, T‑76/11, EU:T:2012:613, punctele 31 și 32).

87      În al treilea rând, articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007, precum și articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 împuternicesc Comisia să adopte o derogare în materie de etichetare pentru a permite DOP și practicilor de etichetare existente să coexiste în mod pașnic din momentul în care o DOP este înregistrată sau aplicabilă. În plus, aceste dispoziții nu prevăd nicio limitare temporală explicită cu privire la acțiunea Comisiei.

88      În speță, este necesar să se constate că Comisia nu putea să adopte regulamentul atacat înainte de aderarea Republicii Croația la Uniune, în măsura în care aceasta nu avea nicio competență ratione loci pentru a adopta un astfel de regulament anterior acestei date. În acest context, prin adoptarea regulamentului atacat cu efect retroactiv de la data aderării Republicii Croația la Uniune, Comisia s‑a raportat efectiv la momentul la care problema coexistenței dintre DOP slovenă „Teran” și practicile de etichetare croate a început să se pună în mod concret, și anume la momentul acestei aderări. Având în vedere împrejurările speței, Comisia a acționat, așadar, în conformitate cu economia și cu modul de redactare a dispozițiilor în discuție.

89      Prin urmare, motivul întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 coroborat cu articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 232 din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie respins ca nefondat.

90      În consecință, primul motiv trebuie respins.

B.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice, respectării drepturilor dobândite, protecției încrederii legitime și proporționalității

91      Republica Slovenia susține că în esență, prin atribuirea unui efect retroactiv de aproape patru ani regulamentului atacat, Comisia a încălcat, în primul rând, principiile securității juridice și nemo potest venire contra factum proprium, în al doilea rând, principiile respectării drepturilor dobândite și protecției încrederii legitime și, în al treilea rând, principiul proporționalității. În cadrul prezentului motiv, Republica Slovenia invocă de asemenea în esență o încălcare a articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 și a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009.

92      Astfel, mai întâi, nu ar reieși nici din dispozițiile Regulamentului nr. 607/2009, nici din cele ale Regulamentului nr. 1308/2013 că intenția legiuitorului a fost aceea de a recunoaște excepției prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat un efect retroactiv într‑un mod și în împrejurări precum cele prevăzute de regulamentul atacat. În continuare, cerința fundamentală a securității juridice s‑ar opune posibilității Comisiei de a întârzia la nesfârșit exercitarea competențelor sale. În plus, adoptarea regulamentului atacat la mai mult de patru ani după aderarea Republicii Croația la Uniune s‑ar îndepărta în mod sensibil de practica Comisiei urmată cu ocazia aderărilor precedente și ar fi adus atingere încrederii legitime a producătorilor de vin sloveni, încurajată de mai multe declarații ale serviciilor Comisiei încă din anul 2013. În acest context, Republica Slovenia propune Tribunalului să îl asculte în calitate de martor pe A, funcționar al Ministerului Agriculturii sloven. În sfârșit, prin adoptarea regulamentului atacat cu efect retroactiv, Comisia ar fi adus atingere tuturor procedurilor de inspecție efectuate în Republica Slovenia împotriva responsabililor pentru încălcările împotriva DOP slovene „Teran”.

93      În ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, Republica Slovenia nu dezvoltă nicio argumentație specifică. Cu toate acestea, în lumina punctelor 28 și următoarele din cererea introductivă, trebuie să se înțeleagă că aceasta invocă în esență faptul că Comisia a depășit ceea ce este necesar atunci când a conferit un efect retroactiv de aproape patru ani regulamentului atacat.

94      Comisia, susținută de Republica Croația, se opune argumentelor Republicii Slovenia.

1.      Cu privire la încălcarea principiilor securității juridice, respectării drepturilor dobândite și protecției încrederii legitime, precum și, în esență, cu privire la încălcarea articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 și a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009

95      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că principiul securității juridice impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea acestora să fie previzibilă pentru justițiabili (Hotărârea din 10 septembrie 2009, Plantanol, C‑201/08, EU:C:2009:539, punctul 46).

96      Principiul protecției încrederii legitime este, la rândul său, definit ca un drept care aparține oricărui particular care se află într‑o situație din care reiese că o administrație l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 mai 1983, Mavridis/Parlamentul, 289/81, EU:C:1983:142, punctul 21, și Hotărârea din 26 iunie 1990, Sofrimport/Comisia, C‑152/88, EU:C:1990:259, punctul 26). Acest principiu poate fi invocat și de către state (Hotărârea din 26 iunie 2012, Polonia/Comisia, C‑335/09 P, EU:C:2012:385, punctele 180 și 181; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2009, Comisia/Spania, C‑562/07, EU:C:2009:614, punctele 18-20).

97      Reiese din jurisprudență că nimeni nu poate invoca o încălcare a principiului încrederii legitime în lipsa unor asigurări precise pe care i le‑ar fi furnizat administrația (a se vedea Hotărârea din 18 ianuarie 2000, Mehibas Dordtselaan/Comisia, T‑290/97, EU:T:2000:8, punctul 59 și jurisprudența citată, Hotărârea din 9 iulie 2003, Cheil Jedang/Comisia, T‑220/00, EU:T:2003:193, punctul 33).

98      Pe de altă parte, un operator economic nu poate invoca un drept dobândit sau chiar o încredere legitimă în menținerea unei situații preexistente care poate fi modificată prin decizii adoptate de instituțiile Uniunii în cadrul puterii de apreciere a acestora (Hotărârea din 5 octombrie 1994, Germania/Consiliul, C‑280/93, EU:C:1994:367, punctul 80).

99      În ceea ce privește în special efectul retroactiv al unui act al Uniunii, este necesar să se precizeze că principiul securității juridice se opune în principiu ca punctul de pornire al aplicării în timp a unui act al Uniunii să fie stabilit la o dată anterioară publicării acestuia. Totuși, această interdicție nu este absolută și poate fi înlăturată, cu titlu excepțional, dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător (Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, EU:C:2002:524, punctul 119, și Hotărârea din 10 noiembrie 2010, OAPI/Simões Dos Santos, T‑260/09 P, EU:T:2010:461, punctul 48 și jurisprudența citată).

100    Acestea sunt principiile în lumina cărora trebuie să se verifice dacă, atunci când a conferit un efect retroactiv de aproape patru ani regulamentului atacat, Comisia a încălcat principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și respectării drepturilor dobândite ale producătorilor de vin sloveni care beneficiază de DOP „Teran”, precum și, în esență, dispozițiile Regulamentului nr. 607/2009 și ale Regulamentului nr. 1308/2013. În această privință, trebuie să se examineze fiecare dintre argumentele invocate de Republica Slovenia potrivit cărora, în primul rând, dispozițiile Regulamentului nr. 607/2009 și ale Regulamentului nr. 1308/2013 nu permiteau să se confere un efect retroactiv într‑un mod și în împrejurări precum cele din regulamentul atacat, în al doilea rând, Comisia nu putea întârzia la nesfârșit exercitarea competențelor sale, având în vedere principiul securității juridice, în al treilea rând, Comisia s‑ar fi îndepărtat de practica urmată cu ocazia aderărilor precedente și ar fi adus atingere încrederii legitime a producătorilor de vin sloveni și, în al patrulea rând, Comisia ar fi adus atingere tuturor procedurilor de inspecție efectuate în Republica Slovenia împotriva responsabililor pentru încălcările împotriva DOP slovene „Teran”.

a)      Cu privire la critica întemeiată pe încălcarea articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 și a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009

101    Argumentele Republicii Slovenia întemeiate pe încălcarea articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 și a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, precum și pe obligația pe care aceste dispoziții ar impune‑o Comisiei de a acționa cât mai repede posibil din momentul aderării unui stat la Uniune urmăresc să demonstreze în esență că aceste dispoziții cuprind o limită temporală cu privire la acțiunea Comisiei.

102    În speță, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 impune numai să se ia în considerare practicile de etichetare existente în vederea acordării unei derogări. Articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, la rândul lui, face referire la normele Uniunii în vigoare la data aderării statului membru vizat.

103    Astfel, adoptarea unei derogări în materie de etichetare impune constatarea existenței practicilor de etichetare care, dacă este cazul, trebuie menținute. Astfel de practici trebuie, așadar, în mod necesar, să existe la data la care o astfel de derogare începe să se aplice. În cazul în care, precum în speță, astfel de practici există la momentul aderării unui stat la Uniune și riscă să aducă atingere unei DOP din momentul acestei aderări, Comisia trebuie, dacă apreciază că astfel de practici trebuie să poată fi menținute, în temeiul articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, să se asigure de existența unor astfel de practici de etichetare la momentul aderării, adică la momentul la care aceste practici intră în conflict cu această DOP.

104    În consecință, în cazul acordării unei derogări în materie de etichetare la momentul aderării unui stat la Uniune, precum în speță, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 impune Comisiei să se raporteze la momentul acestei aderări pentru a aprecia existența unor astfel de practici de etichetare, iar nu la o perioadă ulterioară și să se conformeze normelor în vigoare la această dată. În schimb, nu se poate deduce din modul de redactare a acestor două dispoziții că acestea impun un termen precis Comisiei pentru adoptarea unei derogări în materie de etichetare a vinurilor, din moment ce ele nu cuprind nicio indicație în acest sens.

105    În schimb, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 și articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 nu furnizează niciun temei juridic care ar fi permis Comisiei să adopte un regulament delegat precum regulamentul atacat înainte de aderarea unui stat la Uniune. Comisia nu dispune de nicio competență ratione loci în acest temei, în măsura în care statul în cauză este o țară terță. Rezultă că, atunci când acordarea unei derogări în materie de etichetare prin intermediul unui astfel de regulament delegat este legată de o astfel de aderare, Comisia trebuie, în mod necesar, să aștepte data acestei aderări înainte de a putea iniția procesul de adoptare a unui regulament delegat în temeiul articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013. Ținând seama de necesitatea urmării procedurii prevăzute la articolul 290 TFUE privind adoptarea actelor delegate, astfel cum impune articolul 227 din Regulamentul nr. 1308/2013, un astfel de proces poate dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de împrejurările speței.

106    În consecință, prezenta critică, întemeiată în esență pe limita temporală cuprinsă la articolul 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 și la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, este nefondată.

107    Cu toate acestea, lipsa unui termen prevăzut în mod expres în reglementarea aplicabilă pentru adoptarea unui regulament delegat care prevede o derogare în materie de etichetare nu înseamnă nicidecum că Comisia poate să se sustragă de la aplicarea principiilor generale care reglementează acțiunea în timp a instituțiilor Uniunii, în special de la obligația respectării principiului termenului rezonabil, precum și de la principiile securității juridice, respectării drepturilor dobândite și protecției încrederii legitime. Acesta este contextul în care este necesar să se examineze celelalte critici ale Republicii Slovenia.

b)      Cu privire la critica întemeiată pe faptul că Comisia ar fi întârziat în mod excesiv exercitarea competențelor sale

108    Astfel cum arată Republica Slovenia, chiar în lipsa unui termen precis, cerința fundamentală de securitate juridică se opune ca Comisia să poată întârzia la nesfârșit exercitarea competențelor sale (Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Spania/Comisia, T‑54/11, EU:T:2013:10, punctul 29).

109    Prin urmare, este necesar să se examineze desfășurarea procedurii de adoptare a regulamentului atacat și să se verifice în ce măsură împrejurările speței puteau justifica durata acesteia.

110    Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 31 și 32 de mai sus, Republica Croația solicitase, în poziția sa de negociere din 8 septembrie 2008, ca lista sa națională a soiurilor de struguri de vinificație recunoscute să fie inclusă în lista soiurilor de viță‑de‑vie sau a sinonimelor acestora care conțin o indicație geografică și care pot fi înscrise pe etichetele vinurilor. Ulterior, ea a retras această cerere în addendumul la poziția sa de negociere din 28 ianuarie 2011, pentru motivul că această listă era întocmită de Comisie după aderarea la Uniune.

111    Astfel cum s‑a arătat la punctul 29 de mai sus, abia la 6 decembrie 2011, adică ulterior retragerii cererii Republicii Croația, vizată la punctul 110 de mai sus, Republica Slovenia a depus la Comisie dosarul tehnic vizat la articolul 118c din Regulamentul nr. 1234/2007 (care corespunde articolului 35 din Regulamentul nr. 479/2008) privind denumirea vinicolă „Teran” în sine, în vederea protecției acestei denumiri ca DOP, în sensul articolului 118b din acest regulament. Anterior acestei date, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 27 și 28 de mai sus, denumirea „Teran” era asociată, ca mențiune suplimentară, denumirii „Kras” în lista v.c.p.r.d. slovene, mai întâi ca „Kras, teran”, iar apoi ca „Teran, Kras”.

112    În această privință, în primul rând, reiese din dosarul prezentei cauze că Republica Croația a informat Comisia cu privire la îngrijorările sale legate de posibilitatea de a continua să utilizeze denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” după aderarea sa la Uniune cel târziu într‑o scrisoare din 13 mai 2013. Această scrisoare a dat naștere la numeroase schimburi scrise, precum și la mai multe reuniuni bilaterale între Comisie și Republica Slovenia, care au avut loc printre altele la 24 septembrie, 11 noiembrie și 4 decembrie 2014, la 26 ianuarie 2015, la 8, 14 și 16 iulie 2015 și în luna ianuarie a anului 2017.

113    În plus, Republica Slovenia a trimis în mai multe rânduri documente, precum și informații suplimentare Comisiei cu privire la DOP „Teran”. La 20 ianuarie 2016, aceasta a furnizat de asemenea răspunsuri scrise la întrebări adresate de Comisie referitoare la această DOP, la practicile de etichetare și la reglementarea Uniunii.

114    Elementele menționate la punctele 110-113 de mai sus demonstrează că, pe tot parcursul perioadei anterioare adoptării regulamentului atacat, Comisia nu a rămas pasivă. Nu reiese din dosar nici că aceasta ar fi întârziat începerea discuțiilor cu părțile vizate sau că ar fi înregistrat întârzieri în astfel de discuții. Dimpotrivă, aceasta a căutat să reunească toate informațiile necesare și a încercat să găsească o soluție negociată la problematica ridicată în scrisoarea Republicii Croația din 13 mai 2013, menționată la punctul 112 de mai sus.

115    În al doilea rând, rezultă din articolul 107 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 [care corespunde articolului 118s alineatul (4) din Regulamentul nr. 1234/2007] că, până la 31 decembrie 2014, Comisia putea decide, din proprie inițiativă, să anuleze protecția acordată în mod automat denumirilor de vinuri existente care fuseseră declarate de statele membre, inclusiv a DOP slovene „Teran”, dacă acestea nu întruneau sau nu mai întruneau condițiile pentru a beneficia de o DOP prevăzute la articolul 93 din același regulament. În măsura în care o derogare în materie de etichetare pentru termenul „teran” în favoarea Republicii Croația se impunea numai ca urmare a existenței DOP slovene cu același nume, Comisia a putut, așadar, în mod legitim să aștepte finalul examinării dosarului depus de Republica Slovenia pentru DOP „Teran” înainte de a adopta regulamentul atacat.

116    În al treilea rând, în scrisoarea sa din 18 ianuarie 2017 adresată Republicii Slovenia, Comisia a indicat că mai trebuia să adopte o decizie, înainte de 30 iunie 2017, cu privire la dosarul tehnic al DOP croate „Hrvatska Istra”, vizată tocmai de denumirea soiului de struguri de vinificație „teran”. În răspuns la măsurile de organizare a procedurii, Comisia a indicat că dosarul tehnic al acestei DOP prevedea în mod expres că menționarea denumirii „teran” era autorizată pe etichete în vederea introducerii pe piață, cu condiția ca această denumire să apară în același câmp vizual ca denumirea DOP „Hrvatska Istra”. Comisia a mai precizat că, ținând seama de durata discuțiilor și de lipsa evoluției pozitive cu privire la chestiunea denumirii „teran”, aceasta nu putea să ajungă decât la concluzia imposibilității unui acord între statele membre vizate și a decis să adopte regulamentul atacat reluând modalitățile de etichetare prevăzute în dosarul tehnic al DOP croate „Hrvatska Istra”, fără să aștepte sfârșitul termenului stabilit pentru examinarea acestui dosar.

117    În al patrulea rând, astfel cum reiese din considerentul (3) al regulamentului atacat, Comisia se aștepta ca Republica Slovenia și Republica Croația să găsească o soluție negociată, ceea ce în final s‑a dovedit imposibil, în pofida eforturilor Comisiei în acest sens.

118    Din considerațiile care precedă rezultă că, în cursul celor patru ani care au precedat adoptarea regulamentului atacat, Comisia a urmărit în mod activ analiza dosarului „teran”, al cărui caracter sensibil l‑a subliniat în mai multe rânduri, asemenea Republicii Slovenia, și nu a întârziat la nesfârșit exercitarea competențelor sale. Dimpotrivă, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 116 de mai sus, aceasta a preferat chiar să nu aștepte expirarea termenului din 30 iunie 2017 pentru examinarea dosarului tehnic al DOP croate „Hrvatska Istra” pentru adoptarea regulamentului atacat.

119    În consecință, critica Republicii Slovenia întemeiată pe faptul că Comisia ar fi întârziat în mod excesiv exercitarea competențelor sale trebuie înlăturată ca nefondată.

c)      Cu privire la critica întemeiată pe amploarea nelegală a efectului retroactiv al regulamentului atacat

120    Astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul 99 de mai sus, principiul securității juridice se opune în principiu acordării unui efect retroactiv actelor Uniunii. Cu toate acestea, această interdicție poate fi înlăturată în cazul în care sunt îndeplinite două condiții cumulative, și anume, în primul rând, ca obiectivul urmărit de actul atacat să impună conferirea unui efect retroactiv și, în al doilea rând, ca încrederea legitimă a persoanelor interesate să fi fost respectată în mod corespunzător.

121    Prin urmare, trebuie examinat dacă amploarea efectului retroactiv al regulamentului atacat îndeplinește cele două condiții amintite la punctul 120.

1)      Cu privire la obiectivul urmărit de regulamentul atacat

122    Reiese din jurisprudență că actele Uniunii care au efect retroactiv trebuie să cuprindă în motivele lor, într‑un mod clar și neechivoc, mențiunile care justifică efectul retroactiv vizat (Hotărârea din 1 aprilie 1993, Diversinte și Iberlacta, C‑260/91 și C‑261/91, EU:C:1993:136, punctul 10). De asemenea, este necesar ca actul care are un astfel de efect retroactiv să fie de natură să atingă obiectivul urmărit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1991, Crispoltoni, C‑368/89, EU:C:1991:307, punctul 18).

123    În speță, reiese din considerentul (8) al regulamentului atacat că acesta trebuia să se aplice de la data aderării Republicii Croația la Uniune, la 1 iulie 2013, pentru motivul că cererea de inserare a denumirii soiului de struguri de vin „teran” în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 fusese prezentată înainte de această dată a aderării, că exista o practică de etichetare cu denumirea „teran” în acest stat la momentul aderării sale și că adoptarea regulamentului atacat fusese amânată numai în așteptarea unei soluții negociate cu Republica Slovenia.

124    Astfel, regulamentul atacat urmărește în esență să protejeze practicile de etichetare existente în Croația la 30 iunie 2013, necontestate de altfel, ca urmare a unei solicitări în acest sens care provine de la acest stat. În acest scop, trebuia soluționată situația conflictuală între, pe de o parte, aceste practici care erau atunci legale și, pe de altă parte, drepturile care rezultau din DOP slovenă „Teran”, obținută anterior datei aderării Republicii Croația la Uniune, de la data la care a apărut acest conflict.

125    Or, pe de o parte, astfel cum s‑a arătat la punctul 105 de mai sus, Comisia nu putea să adopte un regulament delegat care să acorde o derogare pentru practicile de etichetare croate în discuție înainte de data aderării Republicii Croația la Uniune, în lipsa unei competențe ratione loci pentru adoptarea unui astfel de act cu privire la o țară terță.

126    În plus, astfel cum s‑a menționat la punctul 103 de mai sus, reiese din articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 că Comisia, care nu putea să inițieze procesul de adoptare a regulamentului atacat înainte de aderarea Republicii Croația la Uniune, trebuia să se raporteze la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, iar nu la un moment ulterior, pentru a aprecia existența unor practici naționale de etichetare susceptibile să facă obiectul unei derogări de la normele generale ale Uniunii în materie de etichetare.

127    Pe de o parte, ținând seama de caracterul sensibil al problemei referitoare la denumirea „teran” pentru cele două state vizate, Comisia a putut, în mod legitim, să încerce să caute o soluție negociată între acestea, din momentul declanșării conflictului în discuție, la 1 iulie 2013, ceea ce a necesitat un anumit timp. Astfel cum s‑a constatat la punctul 118 de mai sus, încă de la această dată, Comisia a urmărit în mod activ examinarea dosarului „teran” până la adoptarea regulamentului atacat.

128    În plus, părțile nu contestă faptul că articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 urmărește tocmai să permită Comisiei să prevadă derogări pentru a permite continuarea practicilor de etichetare existente din momentul aderării unui stat la Uniune. Astfel cum a recunoscut însăși Republica Slovenia în răspunsurile sale la măsurile de organizare a procedurii, un astfel de efect retroactiv se impunea ca urmare a necesarei continuități a practicilor legale în materie de etichetare, astfel încât articolul 3 al doilea paragraf din regulamentul atacat nu putea fi anulat singur fără modificarea esenței acestui regulament.

129    În acest context, faptul de a impune Comisiei să se raporteze la momentul aderării unui stat la Uniune pentru a aprecia existența practicilor de etichetare specifice, fără să îi permită să aplice retroactiv o derogare pentru aceleași practici de etichetare la data aderării, deși aceasta se află în imposibilitatea legală și materială de a adopta un regulament chiar în ziua aderării acestui stat la Uniune, ar determina lipsirea de orice efect util a delegării prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013.

130    În consecință, este necesar să se concluzioneze că regulamentul atacat urmărea un obiectiv de interes general care impunea să i se acorde un efect retroactiv precum cel prevăzut la articolul 3 din acest regulament.

2)      Cu privire la respectarea încrederii legitime a producătorilor de vinuri sloveni

131    În ceea ce privește respectarea încrederii legitime a producătorilor de vinuri sloveni, este necesar să se verifice dacă, conform jurisprudenței citate la punctul 96 de mai sus, Comisia i‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, potrivit cărora Republicii Croația nu i‑ar fi acordată nicio derogare cu efect retroactiv în ceea ce privește mențiunea denumirii „teran” pe eticheta vinurilor produse pe teritoriul său. În această privință, trebuie amintit că constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate și concordante (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2018, Portugalia/Comisia, T‑31/17, EU:T:2018:830, punctul 86 și jurisprudența citată) și emise de surse autorizate și de încredere (Hotărârea din 9 martie 2018, Portugalia/Comisia, T‑462/16, nepublicată, EU:T:2018:127, punctul 20).

132    În vederea demonstrării faptului că Comisia a creat o încredere legitimă pentru producătorii de vinuri sloveni, Republica Slovenia invocă în esență adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 753/2013, care a prevăzut derogări în materie de etichetare în beneficiul Republicii Croația la câteva luni după aderarea sa la Uniune, precum și o declarație a lui B, atașat de presă al membrului Comisiei însărcinat cu agricultura și dezvoltarea rurală, din 22 aprilie 2013, potrivit căreia niciun vin croat nu ar putea fi comercializat utilizând denumirea „teran”. Aceasta se întemeiază de asemenea pe lipsa oricărei cereri a Republicii Croația de inserare a denumirii „teran” în lista din partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009.

133    În ceea ce privește, mai întâi, Regulamentul de punere în aplicare nr. 753/2013, adoptat la scurt timp după aderarea Republicii Croația la Uniune, reiese efectiv din considerentul (3), precum și din articolul 1 punctul 2 din acest regulament că era necesar să se modifice partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 ca urmare a unei cereri a Republicii Croația în acest sens și că această modificare nu viza denumirea „teran”. Cu toate acestea, nu reiese nicidecum din Regulamentul de punere în aplicare nr. 753/2013 că cererea în discuție a Republicii Croația era exhaustivă și că, prin adoptarea acestui regulament, Comisia ar fi confirmat producătorilor de vinuri sloveni că Republicii Croația nu era susceptibil să îi fie acordată nicio altă derogare în materie de etichetare. Prin urmare, nu se pune problema unei încălcări a principiului nemo potest venire contra factum proprium în acest context.

134    În această privință, pretinsa interpretare clară a articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, invocată de Republica Slovenia, potrivit căreia orice derogare trebuia adoptată în momentul aderării, nu emană de la Comisia însăși. Dosarul nu conține nici un element probant care să permită să se demonstreze că Comisia și‑ar fi însușit în mod public interpretarea Republicii Slovenia din momentul aderării Republicii Croația la Uniune și că ar fi intenționat astfel să înlăture orice derogare în materie de etichetare pentru denumirea „teran”.

135    În continuare, în ceea ce privește pretinsa lipsă a cererii Republicii Croația de inserare a denumirii „teran” în lista din partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009, precum și lipsa negocierilor cu privire la acest aspect înainte de aderare, astfel de elemente, chiar presupunând că sunt dovedite, nu pot fi considerate asigurări precise care emană de la Comisie sau o situație creată în prealabil de Comisia însăși.

136    Este necesar să se adauge că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 111 de mai sus, Republica Slovenia a depus abia la 6 decembrie 2011 la Comisie dosarul tehnic vizat la articolul 118c din Regulamentul nr. 1234/2007 (care corespunde articolului 35 din Regulamentul nr. 479/2008) privind denumirea vinicolă „Teran” în sine, în vederea protecției acestei denumiri ca DOP în sensul articolului 118b din acest regulament. Înaintea acestei date, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 28 și 29 de mai sus, denumirea „Teran” era o mențiune suplimentară asociată denumirii „Kras” în lista v.c.p.r.d. slovene, mai întâi ca „Kras, teran”, iar apoi ca „Teran, Kras”.

137    În plus, reiese din dosar că la 22 aprilie 2013, respectiv după depunerea dosarului tehnic privind denumirea slovenă „teran” vizat la punctul 136 de mai sus și înainte de aderarea Republicii Croația la Uniune, s‑a organizat o reuniune între miniștrii agriculturii sloven și croat. Procesul‑verbal al acestei reuniuni, care figurează în anexa 6 la memoriul în intervenție al Republicii Croația, menționează faptul că această reuniune bilaterală avea ca obiectiv purtarea unei discuții cu privire la chestiunea „vinului teran” și la eventuala soluție comună, susceptibilă să permită producătorilor de vinuri croați să continue să utilizeze mențiunea „teran” pe vinurile lor, după 1 iulie 2013, în pofida DOP slovene cu același nume. Astfel, din momentul acestei reuniuni, Republica Slovenia nu putea să ignore dorința Republicii Croația de a proteja practicile sale de etichetare de la momentul aderării sale la Uniune.

138    În plus, ținând seama de poziția de negociere a Republicii Croația din 2008, apoi de addendumul la poziția de negociere a Republicii Croația din 28 septembrie 2011, în care Republica Croația a indicat că se aștepta ca aspectul privind eventualele derogări în materie de etichetare să fie soluționat după aderarea sa la Uniune, Republica Slovenia nu putea să ignore posibilitatea ca Comisia să utilizeze împuternicirea prevăzută la articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007, apoi la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, pentru a acorda astfel de derogări. Acest lucru este valabil cu atât mai mult în ceea ce privește aspectul denumirii „teran”, invocat în mod explicit de Republica Croația în cursul reuniunii vizate la punctul 137 de mai sus.

139    În ceea ce privește, în sfârșit, declarația lui B, atașat de presă al membrului Comisiei însărcinat cu agricultura și dezvoltarea rurală, din 22 aprilie 2013, potrivit căreia niciun vin croat nu ar putea fi comercializat utilizând denumirea „teran”, este necesar să se constate că această declarație este reluată în mod succint într‑un articol din jurnalul croat HRT, apărut la 23 aprilie 2013. Or, o astfel de declarație, chiar presupunând că provine dintr‑o sursă considerată autorizată să reprezinte Comisia, nu poate constitui, în sine, asigurări „precise și concordante” din partea Comisiei.

140    De altfel, această declarație a fost infirmată cel târziu atunci când, după ce a luat cunoștință de îngrijorările Republicii Croația privind utilizarea denumirii „teran” și după ce a examinat situația existentă, precum și diferitele opțiuni posibile, Comisia a comunicat statelor membre un proiect de regulament în vederea reuniunii grupului de experți GREX WINE din 8 septembrie 2014. Din acest moment, cu alte cuvinte cu mult înainte de expirarea termenului din 31 decembrie 2014 vizat la punctul 115 de mai sus, nu mai putea fi, așadar, vorba despre asigurări precise, necondiționate și concordante ale Comisiei potrivit cărora DOP slovenă „Teran” ar continua să beneficieze de o „protecție absolută”.

141    La aceasta se adaugă faptul că, astfel cum observă Comisia, în temeiul articolului 118s din Regulamentul nr. 1234/2007, devenit articolul 107 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013, Comisia putea, până la 31 decembrie 2014, să decidă anularea protecției acordate denumirilor protejate în mod automat până la acel moment dacă constata că acestea nu îndeplineau criteriile unei DOP prevăzute, în mod succesiv, la articolul 118b din Regulamentul nr. 1234/2007, apoi la articolul 93 din Regulamentul nr. 1308/2013. În această privință, Republica Slovenia nu poate susține că Comisia nu avea niciun motiv să anuleze protecția acordată denumirii „Teran”. În lipsa unor elemente de probă care să permită să se demonstreze că Comisia a dat în mod explicit o astfel de asigurare Republicii Slovenia, o astfel de percepție subiectivă nu poate astfel să fie asimilată unei asigurări precise și necondiționate furnizate de Comisie.

142    În consecință, Republica Slovenia nu a demonstrat nicidecum că Comisia ar fi creat o încredere legitimă pentru producătorii săi de vinuri în ceea ce privește lipsa adoptării regulamentului atacat.

143    Pe de altă parte, în ceea ce privește în mod specific efectul retroactiv conferit regulamentului atacat, este necesar să se constate că, la scurt timp după aderarea sa la Uniune, la 1 mai 2004, însăși Republica Slovenia a beneficiat de derogări în materie de etichetare datorită adoptării, la 9 august 2004, a Regulamentului nr. 1429/2004. Or, astfel cum reiese din articolul 3 din acesta, acest regulament prevedea deja că derogările acordate urmau să se aplice cu efect retroactiv de la data aderării Republicii Slovenia.

144    În plus, astfel cum a menționat Republica Slovenia la punctele 53 și 54 din cererea introductivă, ca urmare a aderării Republicii Bulgaria și a României la Uniune, la 1 ianuarie 2007, Comisia a adoptat de asemenea două regulamente care autorizau derogări în materie de etichetare cu efect retroactiv în beneficiul acestor state. Era vorba, pe de o parte, despre Regulamentul (CE) nr. 382/2007 al Comisiei din 4 aprilie 2007 de modificare a Regulamentului nr. 753/2002 (JO 2007, L 95, p. 12), aplicabil de la 1 aprilie 2007, și, pe de altă parte, despre Regulamentul (CE) nr. 1207/2007 al Comisiei din 16 octombrie 2007 de modificare a Regulamentului nr. 753/2002 (JO 2007, L 272, p. 23), aplicabil de la 1 iulie 2007.

145    Prin urmare, nu se poate concluziona că Comisia ar fi dat asigurări precise, necondiționate și concordante producătorilor de vinuri sloveni, potrivit cărora Republicii Croația nu i‑ar fi acordată cu efect retroactiv nicio derogare în materie de etichetare în favoarea denumirii „teran”, chiar dacă acest efect retroactiv avea o durată mai lungă decât cea prevăzută de celelalte regulamente citate la punctele 143 și 144 de mai sus.

146    În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 130 de mai sus, se impunea acordarea unui efect retroactiv regulamentului atacat, având în vedere împrejurările speței, astfel cum a recunoscut însăși Republica Slovenia.

147    În consecință, Republica Slovenia nu a demonstrat că amploarea și modalitățile efectului retroactiv al regulamentului atacat au adus atingere încrederii legitime a producătorilor de vinuri sloveni, fără să fie necesară ascultarea martorului propus de aceasta.

d)      Cu privire la critica referitoare la atingerea adusă procedurilor de inspecție efectuate în Slovenia împotriva responsabililor încălcărilor împotriva DOP „Teran”

148    În ceea ce privește pretinsa atingere adusă procedurilor de inspecție efectuate în Slovenia împotriva celor responsabili de încălcarea împotriva DOP slovene „Teran”, reiese efectiv din dosar că au fost desfășurate diferite inspecții de către autoritățile slovene, între anii 2013 și 2016, ca urmare a cărora au putut fi aplicate amenzi din cauza menționării denumirii „teran” pe sticlele de vinuri care proveneau din Republica Croația.

149    Cu toate acestea, având în vedere considerațiile care figurează la punctele 133-145 de mai sus, autoritățile slovene nu puteau să ignore nici faptul că problema utilizării denumirii „teran” de către Republica Croația era în continuare deschisă, nici faptul că Comisia preconiza, din luna septembrie a anului 2014, să adopte un regulament precum regulamentul atacat.

150    În acest context, nu se poate reproșa Comisiei că a adus atingere principiului securității juridice sau celui al protecției încrederii legitime a autorităților slovene pentru actele de inspecție pe care aceasta nici nu le‑a impus, nici nu le‑a decis ea însăși.

e)      Cu privire la critica referitoare la nerespectarea drepturilor dobândite

151    Astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 141 de mai sus, Comisia putea decide, în temeiul articolului 118s din Regulamentul nr. 1234/2007, devenit articolul 107 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013, până la 31 decembrie 2014, să anuleze protecția acordată DOP slovene „Teran” dacă constata că aceasta nu îndeplinea criteriile pentru a beneficia de protecție în temeiul unei DOP. Având în vedere jurisprudența amintită la punctul 98 de mai sus și ținând seama de puterea de apreciere a Comisiei pentru adoptarea derogărilor în materie de etichetare conform articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, Republica Slovenia nu poate invoca o încălcare a respectării necesare a drepturilor dobândite în speță.

152    Prin urmare, trebuie de asemenea înlăturate criticile Republicii Slovenia referitoare la nerespectarea drepturilor dobândite.

153    Astfel, rezultă din cuprinsul punctelor 101-152 de mai sus că ansamblul criticilor Republicii Slovenia întemeiate pe încălcarea principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și respectării drepturilor dobândite trebuie înlăturate ca nefondate.

2.      Cu privire la încălcarea principiului proporționalității

154    Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a se stabili dacă o dispoziție este conformă cu principiul proporționalității, este necesar să se verifice dacă mijloacele pe care aceasta pe pune în aplicare permit atingerea obiectivului urmărit și dacă nu depășesc ceea ce este necesar pentru a atingerea sa (Hotărârea din 22 noiembrie 2001, Țările de Jos/Consiliul, C‑301/97, EU:C:2001:621, punctul 131; a se vedea de asemenea Hotărârea din 15 martie 2006, Italia/Comisia, T‑226/04, nepublicată, EU:T:2006:85, punctul 86 și jurisprudența citată).

155    În speță, astfel cum s‑a arătat la punctul 124 de mai sus, regulamentul atacat urmărește în esență să protejeze practicile legale existente în materie de etichetare în Croația la 30 iunie 2013 și să soluționeze conflictul între aceste practici și protecția DOP slovene „Teran”.

156    Or, în măsura în care, astfel cum s‑a menționat la punctul 105 de mai sus, Comisia nu putea să inițieze procesul de adoptare a regulamentului atacat înainte de aderarea Republicii Croația la Uniune, în lipsa competenței ratione loci în acest scop, aceasta trebuia în mod necesar să confere un efect retroactiv regulamentului atacat pentru a garanta protecția practicilor de etichetare existente în Croația încă de la 1 iulie 2013, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 130 de mai sus.

157    În plus, protecția practicilor de etichetare existente în Croația la momentul aderării sale la Uniune nu ar fi putut fi asigurată dacă efectul retroactiv al regulamentului atacat se limita la numai câteva luni, fără să acopere toată perioada dintre aderarea Republicii Croația la Uniune și adoptarea acestui regulament. Prin urmare, deși efectul retroactiv acoperă, într‑adevăr în mod destul de excepțional, mai mulți ani, un efect retroactiv mai puțin lung nu ar fi permis atingerea obiectivului urmărit de acest efect.

158    În plus, durata efectului retroactiv în speță poate fi imputată caracterului deosebit de sensibil al dosarului, amintit la punctul 118 de mai sus, precum și duratei negocierilor purtate de Comisie pentru a ajunge la o soluție amiabilă între statele vizate. În această privință, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 114 de mai sus, pe tot parcursul perioadei anterioare adoptării regulamentului atacat, Comisia nu a rămas pasivă. Nu s‑a demonstrat nici că aceasta ar fi întârziat începerea discuțiilor cu părțile vizate sau că ar fi înregistrat întârzieri în astfel de discuții. Dimpotrivă, aceasta a căutat să reunească toate informațiile necesare și a încercat să găsească o soluție negociată între părțile vizate, și aceasta încă din momentul în care a devenit competentă, ratione loci, pentru a aplica articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007, devenit articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, și anume din momentul aderării Republicii Croația la Uniune.

159    Astfel, în pofida amplorii sale, efectul retroactiv al regulamentului atacat permite atingerea obiectivului urmărit și nu depășește ceea ce este necesar în acest scop.

160    Argumentele Republicii Slovenia întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității trebuie, așadar, respinse ca nefondate.

161    În consecință, este necesar să se respingă al doilea motiv în întregime.

C.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe articolul 17 din cartă și pe articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO

162    Republica Slovenia arată că, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a adus o atingere disproporționată drepturilor de proprietate intelectuală și comercială ale producătorilor de vin sloveni și, prin urmare, dreptului fundamental la proprietate al acestora, astfel cum este protejat de articolul 17 din cartă și de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Aceasta invocă, în acest sens, mai multe argumente.

163    În primul rând, spre deosebire de dreptul de proprietate intelectuală legat de DOP „Teran”, utilizarea denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” de către producătorii croați nu ar constitui un drept patrimonial în sensul articolului 17 din cartă sau al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Astfel, Comisia ar fi pus în balanță două interese juridice care nu sunt absolut deloc echivalente.

164    În al doilea rând, utilizarea de către producătorii de vin croați a denumirii soiului de struguri de vinificație „teran”, care este un omonim perfect al DOP „Teran”, ar crea riscul ca consumatorii să fie ușor înșelați, astfel cum ilustrează printre altele Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Viiniverla (C‑75/15, EU:C:2016:35) și adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1166/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de modificare și rectificare a Regulamentului (CE) nr. 606/2009 al Comisiei de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului nr. 479/2008 al Consiliului în privința categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice și a restricțiilor care se aplică acestora (JO 2009, L 314, p. 27). O astfel de utilizare a denumirii „teran” ar fi de asemenea în contradicție cu articolul 100 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1308/2013 și ar permite producătorilor croați să profite în mod necuvenit de reputația DOP slovene în discuție. În plus regulamentul atacat ar putea să conducă la lipsirea DOP „Teran” de conținut, mergând până la a‑i atribui caracteristici generice care să o priveze de protecție, contrar interdicției exprese de la articolul 103 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013.

165    În al treilea rând, regulamentul atacat ar depăși ceea ce este rezonabil și necesar în vederea atingerii obiectivelor urmărite de reglementarea în materie de DOP, deoarece producătorii croați ar putea utiliza un sinonim al denumirii „teran”, și anume denumirea „istrijanac”. În această privință, Republica Slovenia citează Hotărârea din 12 mai 2005, Regione autonoma Friuli‑Venezia Giulia și ERSA (C‑347/03, EU:C:2005:285). În plus, regulamentul atacat ar fi susceptibil să cauzeze un prejudiciu economic important producătorilor de vinuri sloveni.

166    Republica Slovenia adaugă că articolul 100 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 nu permite o derogare automată pentru toate practicile de etichetare existente, astfel cum ar demonstra practica Comisiei înseși, printre altele în ceea ce privește denumirile soiurilor de struguri croate Barbera și Portugizac, precum și Montepulciano. În această privință, Republica Slovenia apreciază că Comisia a încălcat principiul general al egalității de tratament, deoarece a tratat în mod diferit situații comparabile.

167    În al patrulea rând, adoptarea regulamentului atacat după aproape patru ani de la aderarea Republicii Croația la Uniune ar încălca principiul proporționalității. În plus, Comisia ar fi acționat în mod incoerent în raport cu practica sa anterioară în situații comparabile și nu ar exista niciun motiv obiectiv pentru această divergență de abordare.

168    În al cincilea rând, Republica Slovenia mai arată că posibilitatea Comisiei de a prevedea o derogare la momentul aderării unui nou stat membru la Uniune este subordonată acordului statului membru ai cărui producători beneficiază de o DOP, astfel cum ar rezulta din articolul 49 al doilea paragraf TUE. Comisia ar trebui cel puțin să ia în considerare opinia statului membru vizat înainte de adoptarea actului delegat.

169    Comisia, susținută de Republica Croația, se opune argumentelor Republicii Slovenia.

1.      Evocarea principiilor

170    Dreptul de proprietate constituie un drept fundamental, consacrat la articolul 17 din cartă. Acest drept nu constituie totuși o prerogativă absolută. Astfel, după cum reiese din articolul 52 alineatul (1) din cartă, pot fi instituite restricții în privința exercitării dreptului de proprietate, cu condiția ca aceste restricții să fie prevăzute de lege, să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising și alții/Comisia și BCE, C‑8/15 P‑C‑10/15 P, EU:C:2016:701, punctul 70).

171    În ceea ce privește controlul jurisdicțional al respectării principiului proporționalității, Curtea a admis că, în exercitarea competențelor care îi sunt conferite, legiuitorului Uniunii i se acordă o largă putere de apreciere în domeniile care implică alegeri de natură politică, economică și socială și în care este chemat să efectueze evaluări complexe. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește politica agricolă comună, un domeniu în care legiuitorul Uniunii dispune de o largă putere de apreciere, care corespunde responsabilităților politice pe care i le atribuie articolele 40-43 TFUE (Hotărârea din 17 martie 2011, AJD Tuna, C‑221/09, EU:C:2011:153, punctul 80, și Hotărârea din 14 martie 2013, Agrargenossenschaft Neuzelle, C‑545/11, EU:C:2013:169, punctul 43).

172    În plus, această largă putere de apreciere nu este rezervată legiuitorului. Astfel, s‑a stabilit că, în domeniul politicii agricole comune, Consiliul putea ajunge să confere Comisiei puteri largi de apreciere (a se vedea Ordonanța din 22 martie 2010, SPM/Consiliul și Comisia, C‑39/09 P, nepublicată, EU:C:2010:157, punctul 38 și jurisprudența citată).

173    Ținând seama de faptul că, în speță, Comisia dispune de o largă putere de apreciere legată de luarea în considere a practicilor de etichetare existente, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 171 și 172 de mai sus, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care Comisia intenționează să îl urmărească poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 1994, SMW Winzersekt, C‑306/93, EU:C:1994:407, punctul 21, și Hotărârea din 2 iulie 2009, Bavaria și Bavaria Italia, C‑343/07, EU:C:2009:415, punctul 81). Unicul criteriu care trebuie să se aplice în acest context nu este, așadar, cel privind stabilirea aspectului dacă măsura adoptată de legiuitor era singura sau cea mai bună posibilă, ci dacă aceasta era în mod vădit neadecvată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Beneo‑Orafti, C‑150/10, EU:C:2011:507, punctul 77, și Hotărârea din 28 iulie 2011, Agrana Zucker, C‑309/10, EU:C:2011:531, punctul 44).

174    Acest grad restrâns de control nu înseamnă totuși că instanțele Uniunii nu pot supune măsurile atacate unei analize riguroase pentru verificarea proporționalității lor. În această privință, instanțele Uniunii trebuie să se asigure printre altele că instituția Uniunii vizată a ținut seama pe deplin de interesele în cauză, în afară de obiectivul principal urmărit (Hotărârea din 12 iulie 2012, Association Kokopelli, C‑59/11, EU:C:2012:447, punctul 40; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2001, Jippes și alții, C‑189/01, EU:C:2001:420, punctul 85), și că, în acest context, interesele persoanelor afectate în mod negativ au fost luate în considerare în mod corespunzător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 iulie 1997, Afflish, C‑183/95, EU:C:1997:373, punctul 43).

2.      Aplicarea în speță

175    În speță, regulamentul atacat prevede o derogare de la interdicția etichetării vinurilor croate cu mențiunea soiului de struguri de vin „teran”. Acest regulament nu vizează, așadar, să împiedice orice comercializare a vinurilor care beneficiază de DOP slovenă „Teran”, nici, a fortiori, să o înlăture. În schimb, Comisia a extins grupul de persoane care au dreptul să utilizeze denumirea „teran” pe etichetele vinurilor lor pentru a include în acesta producătorii de vinuri croați. În acest sens, Comisia a limitat amploarea protecției care decurgea din dreptul de proprietate acordat beneficiarilor DOP slovene „Teran”, în măsura în care, din cauza regulamentului atacat, acești beneficiari au pierdut monopolul utilizării denumirii „Teran” pentru etichetarea vinurilor lor.

176    În acest context, este necesar să se verifice dacă condițiile stabilite de jurisprudența citată la punctele 170-173 de mai sus au fost efectiv respectate.

177    Mai întâi, nu se contestă faptul că derogarea în materie de etichetare în cauză a fost prevăzută de un regulament delegat al Comisiei, el însuși adoptat în temeiul delegării prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013. În consecință, condiția privind faptul că atingerea adusă dreptului de proprietate trebuie să fi fost prevăzută de lege este îndeplinită în speță. Acest aspect nu este, de altfel, nicidecum contestat de părți.

178    În continuare, în ceea ce privește obiectivul urmărit de regulamentul atacat, s‑a arătat deja, la punctele 123 și 124 de mai sus, că acest regulament urmărește să protejeze practicile de etichetare existente în Croația la 30 iunie 2013 și să soluționeze conflictul născut la momentul aderării sale la Uniune între, pe de o parte, aceste practici de etichetare și, pe de altă parte, DOP slovenă „Teran”. Acest obiectiv este însoțit de necesitatea concilierii cererilor contradictorii ale Republicii Croația și Republicii Slovenia și, prin urmare, a intereselor diferite ale producători croați și sloveni. Un astfel de obiectiv, care urmărește să găsească un echilibru între interesele legitime ale beneficiarilor DOP slovene „Teran” și cele ale producătorilor de vinuri croați, poate fi considerat un scop legitim de interes general, ceea ce, de altfel, nu este contestat de Republica Slovenia.

179    În sfârșit, în ceea ce privește caracterul proporțional al derogării în discuție în raport cu obiectivul urmărit, reiese din considerentul (5) al regulamentului atacat că Comisia nu s‑a limitat să acorde o simplă derogare, ci a verificat existența practicilor legale de etichetare în Republica Croația la momentul aderării sale la Uniune. În plus, astfel cum s‑a precizat în considerentul (6) al regulamentului atacat, aceasta a însoțit derogarea în litigiu de condiții specifice tocmai pentru a ține seama de rezervele exprimate de Republica Slovenia.

180    Astfel, pentru a nu induce în eroare consumatorul, aceasta a precizat că denumirea soiului de struguri de vin „teran” putea să figureze pe eticheta vinurilor croate acoperite de DOP „Hrvatska Istra” numai cu condiția ca termenii „Hrvatska Istra” și „teran” să apară în același câmp vizual și ca denumirea „teran” să fie redactată cu caractere de dimensiuni mai mici decât cele utilizate pentru mențiunea DOP „Hrvatska Istra”. În ședință, Comisia a indicat că o astfel de condiție de etichetare era excepțională, în măsura în care nu sunt prevăzute condiții specifice de etichetare pentru niciun alt soi de struguri de vin, iar această condiție fusese adoptată tocmai pentru a ține seama de reticențele Republicii Slovenia.

181    În acest context, este necesar să se verifice, în lumina argumentelor invocate de Republica Slovenia, dacă Comisia a acționat în mod vădit disproporționat în raport cu scopul urmărit, amintit la punctul 178 de mai sus.

a)      Cu privire la lipsa echivalenței intereselor

182    În ceea ce privește faptul că interesul producătorilor de vinuri croați de a putea continua să își eticheteze vinurile cu mențiunea „teran” nu era nicidecum echivalent cu dreptul producătorilor de vinuri sloveni beneficiari ai DOP „Teran”, protejat prin diverse texte legislative, este necesar să se considere, precum Comisia, că acest element a fost deja în mod necesar luat în considerare de legiuitorul Uniunii atunci când a făcut alegerea politică de a adopta articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013.

183    Astfel, articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 urmărește tocmai să permită excepții de la monopolul utilizării care decurge dintr‑o DOP, atunci când există alte interese în cauză, și anume cele ale producătorilor de vinuri care nu beneficiază de DOP și ale consumatorilor care au fost obișnuiți să vadă că anumite mențiuni figurează pe etichetele vinurilor produse de acești producători. Prin urmare, chiar legiuitorul Uniunii este cel care a introdus posibilitatea de a prevedea o astfel de derogare pentru a permite unui omonim al unei DOP, precum denumirea „teran”, să fie utilizat pentru etichetarea vinurilor care nu beneficiază de această DOP.

184    În acest context, spre deosebire de ceea ce sugerează Republica Slovenia, faptul că articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 prevede numai o posibilitate, iar nu o obligație a Comisiei de a acorda o derogare sau faptul că mențiunea DOP pe eticheta vinurilor este obligatorie, spre deosebire de cea a soiului de struguri de vinificație utilizat, nu demonstrează că derogarea conținută în regulamentul atacat este în mod vădit disproporționată în raport cu obiectivul de interes general urmărit.

b)      Cu privire la omonimia soiului de struguri de vinificație „teran” și a DOP „Teran”

185    În ceea ce privește omonimia denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” și a DOP slovene „Teran”, mai întâi, nu reiese nicidecum din modul de redactare a articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 că o astfel de împrejurare ar exclude orice posibilitate de derogare în materie de etichetare. Unica condiție impusă pentru acordarea acesteia constă în existența unor practici legale de etichetare la momentul aderării statului vizat la Uniune.

186    Reiese, de altfel, din modul de redactare a articolului 100 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 că acesta vizează situația în care denumirea unui soi de struguri de vinificație „constă” într‑o DOP, astfel încât omonimia este o ipoteză avută în vedere de această dispoziție.

187    În plus, interdicția de principiu prevăzută la articolul 100 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1308/2013, invocată de Republica Slovenia, privește numai înregistrarea unei denumiri omonime sau parțial omonime cu o denumire deja înregistrată. Or această ipoteză este diferită de cea din speță. Astfel, nu reiese nicidecum din dosar că denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” ar fi făcut obiectul unei cereri de înregistrare ca DOP concurentă a DOP slovene cu același nume.

188    În continuare, este necesar să se constate, pe de o parte, că Comisia a luat în mod specific în considerare riscul ca consumatorii să fie induși în eroare în ceea ce privește vinurile croate produse după intrarea în vigoare a regulamentului atacat, deoarece, astfel cum s‑a arătat la punctul 179 de mai sus, acest regulament impune, în mod cu totul excepțional, condiții de etichetare specifice acestor vinuri, fapt pe care Republica Slovenia nu îl contestă. Astfel, consumatorul va trebui totdeauna să citească mențiunea soiului de struguri de vinificație croat „teran” împreună cu indicația DOP croate „Hrvatska Istra” (Istria croată), care trebuie să apară cu caractere de dimensiuni mai mari decât cele ale denumirii „teran”.

189    Pe de altă parte, în ceea ce privește vinurile care poartă DOP croată „Hrvatska Istra” care au fost produse înainte de intrarea în vigoare a regulamentului atacat, este adevărat că aceste vinuri pot continua să fie comercializate până la epuizarea stocurilor în temeiul articolului 2 din acest regulament, fără a fi însă necesar să respecte condițiile de etichetare specifice impuse de acest regulament pentru vinul produs din momentul intrării în vigoare a acestuia, amintite la punctul 188 de mai sus. Cu toate acestea, este vorba despre un simplu regim tranzitoriu care, în plus, nu vizează decât vinurile care poartă DOP croată „Hrvatska Istra”. Eventualul risc de confuzie cu vinurile care poartă DOP slovenă „Teran” este, așadar, limitat la anumite vinuri produse într‑o perioadă definită și care provin dintr‑o regiune determinată.

190    În plus, astfel cum a explicat Comisia în răspunsurile sale la măsurile de organizare a procedurii, denumirea „Hrvatska Istra” era deja protejată în Croația la momentul aderării sale la Uniune. În vederea conservării acestei protecții în calitate de DOP, astfel cum rezultă din articolul 118s alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1234/2007, Republica Croația era obligată să prezinte un dosar tehnic care să permită să se demonstreze că această denumire respecta efectiv condițiile articolului 118b din același regulament. Comisia a arătat, fără să fie contrazisă cu privire la acest aspect, că dosarul tehnic astfel prezentat de Republica Croația indica că mențiunea „teran” nu era autorizată pe etichetele vinului „Hrvatska Istra” decât cu condiția ca denumirea „teran” să apară în același câmp vizual ca denumirea „Hrvatska Istra” și cu caractere de dimensiuni mai mici decât cele ale acesteia din urmă. Or, având în vedere astfel de condiții de etichetare existente, riscul de confuzie între vinul „teran” produs în Croația înainte de data intrării în vigoare a regulamentului atacat și vinul sloven care poartă DOP omonimă „Teran” apare ca fiind redus, în special deoarece nu poate privi, în ceea ce privește vinurile care beneficiază de dispoziția tranzitorie criticată, adică vinurile produse între luna iulie a anului 2013 și luna iulie a anului 2017, decât vinuri care utilizează denumirea „Hrvatska Istra”, a căror etichetare nu este pe deplin conformă cu dosarul tehnic sus‑menționat.

191    Pe de altă parte, în ceea ce privește Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Viiniverla (C‑75/15, EU:C:2016:35), este necesar să se arate că aceasta privește interpretarea articolului 16 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO 2008, L 39, p. 16). Această dispoziție, în plus față de faptul că privește numai „băutura spirtoasă” definită la articolul 2 din regulament, cu excluderea vinurilor, protejează indicațiile geografice împotriva oricărei uzurpări, imitații sau evocări și nu prevede nicio posibilitate de derogare în materie de etichetare. Această hotărâre privește, așadar, o dispoziție și un context diferite față de cele în discuție în speță.

192    Republica Slovenia nu poate invoca nici Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Viiniverla (C‑75/15, EU:C:2016:35), pentru a demonstra că utilizarea denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” de către producătorii de vinuri croați va crea o asociere de idei în percepția publicului cu privire la originea produsului, permițând astfel acestor producători să obțină foloase necuvenite din reputația DOP slovene „Teran”. Astfel, pe de o parte, părțile nu contestă nicidecum că, la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, existau practici legale de etichetare referitoare la menționarea termenului „teran” în acest stat, astfel încât nu se poate considera că prin această mențiune se obțin foloase „necuvenite” din reputația DOP slovene „Teran”. Pe de altă parte, spre deosebire de situația prezentă în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Viiniverla (C‑75/15, EU:C:2016:35), în care nicio mențiune specifică nu completa etichetarea băuturilor în cauză, în regulamentul atacat, Comisia a luat în considerare riscul de confuzie pentru consumator, impunând ca eticheta vinurilor croate „teran” să menționeze în mod clar că vinul provine din Istria croată (DOP „Hrvatska Istra”).

193    În plus, în ceea ce privește argumentul Republicii Slovenia întemeiat pe Regulamentul nr. 1166/2009, pe de o parte, este necesar să se constate că acest regulament nu urmărește să pună în aplicare articolul 118j din Regulamentul nr. 1234/2007 (devenit articolul 100 din Regulamentul nr. 1308/2013). Dimpotrivă, acesta se întemeiază pe articolul 113d alineatul (2) și pe articolul 121 al treilea și al patrulea paragraf din același regulament, care nu sunt în discuție în speță.

194    Pe de altă parte, Republica Slovenia nu a furnizat niciun element susceptibil să demonstreze că împrejurările care au însoțit adoptarea Regulamentului nr. 1166/2009 erau similare cu cele din speță. Dimpotrivă, reiese din considerentul (2) al acestui regulament că decizia de a impune, în Italia, utilizarea termenului „glera” pentru a desemna soiul de viță‑de‑vie în cauză provenea chiar de la autoritățile italiene. Comisia s‑a limitat să ia act de această decizie și să modifice în consecință Regulamentul nr. 606/2009, pentru a evita o disparitate între reglementarea italiană și reglementarea Uniunii. În speță, în schimb, Comisia a trebuit să concilieze interese naționale contradictorii și să examineze practicile de etichetare existente în Croația.

195    În sfârșit, Republica Slovenia nu este îndreptățită să susțină că mențiunea denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” pentru vinurile din Istria croată ar lipsi de orice conținut DOP slovenă „Teran”, mergând până la a face din aceasta o denumire generică, astfel încât să o priveze de protecție.

196    Este cert că reiese din articolul 101 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013 că protecția ca DOP este refuzată unei denumiri atunci când aceasta a devenit generică în Uniune. Totuși, această dispoziție privește condițiile care se aplică unei cereri de protecție a unei denumiri ca DOP. În schimb, în ceea ce privește articolul 103 din acest regulament, acesta reglementează întinderea protecției DOP odată ce aceasta a fost acordată. Rezultă astfel de la alineatul (3) al acestei dispoziții că, atunci când s‑a considerat că o denumire îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de DOP în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, această DOP nu mai poate ulterior să piardă un asemenea statut chiar dacă a dobândit aparent un caracter generic în Uniune.

c)      Cu privire la existența unui sinonim al denumirii „teran” și la incoerența acțiunii Comisiei

197    Astfel cum observă Republica Slovenia, reiese din anexele la scrisoarea Republicii Croația adresată Comisiei din 13 mai 2013, care conținea o cerere de revizuire a listei care figura în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009, că denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” poate de asemenea să fie desemnată în Croația prin sinonimul „istrijanac”.

198    Cu toate acestea, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a luat în considerare practicile de etichetare existente în Croația la momentul aderării sale la Uniune, astfel cum impune articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013. Ca urmare a unei examinări aprofundate a dosarului, ea a concluzionat că denumirea „teran” era utilizată în acest stat pentru a desemna un soi de struguri de vinificație și că, datorită acestei utilizări, era necesar să se adopte o derogare în materie de etichetare pentru această denumire a soiului.

199    Or, nu reiese nicidecum din dosar că Republica Croația ar fi formulat o cerere similară în ceea ce privește utilizarea denumirii „istrijanac”. Dosarul nu conține nici elemente susceptibile să demonstreze că denumirea „istrijanac” era utilizată în mod efectiv în Croația în materie de etichetare la momentul aderării sale la Uniunii, astfel încât Comisia ar fi trebuit să țină cont de acesta atunci când a adoptat regulamentul atacat.

200    Este cert că în Hotărârea din 12 mai 2005, Regione autonoma Friuli‑Venezia Giulia și ERSA (C‑347/03, EU:C:2005:285, punctul 133), care privește interdicția utilizării denumirilor italiene de soiuri „Tocai friulano” și „Tocai italico” din cauza existenței indicației geografice maghiare „Tokaj”, Curtea a subliniat existența sinonimelor pentru a înlocui denumirile „Tocai friulano” și „Tocai italico”, pentru a justifica proporționalitatea interdicției în discuție.

201    Cu toate acestea, faptul că o interdicție de etichetare a fost considerată proporțională datorită existenței sinonimelor nu înseamnă că regulamentul atacat, care vizează, în mod invers, autorizarea utilizării unei denumiri de soi de struguri de vinificație în materie de etichetare în temeiul unei împuterniciri legale în acest scop [articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013], este disproporționat din moment ce există sinonime ale acestei denumiri de soi. Astfel, caracterul proporțional sau nu al regulamentului atacat trebuie apreciat în raport cu obiectivul urmărit în speță, și anume luarea în considerare a practicilor de etichetare existente în Croația la data aderării sale la Uniune și concilierea intereselor contradictorii ale celor două state. Or, prin autorizarea utilizării denumirii soiului de struguri de vinificație „teran”, cu condiția respectării unor condiții de etichetare specifice, Comisia nu a depășit în mod vădit ceea ce era necesar pentru atingerea unui astfel de obiectiv.

202    În ceea ce privește consecințele economice excesive pe care regulamentul atacat ar putea să le implice pentru producătorii de vinuri sloveni, astfel cum arată Comisia, acest argument se întemeiază pe premisa, invocată de Republica Slovenia, potrivit căreia consumatorii vor fi induși în eroare asupra originii adevărate a vinului croat produs din soiul de struguri de vinificație „teran” și vor prefera să cumpere acest vin croat, care ar fi mai abundent și mai ieftin decât vinul sloven care beneficiază de DOP „Teran”.

203    Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 188 de mai sus, Comisia a luat în considerare riscul inducerii în eroare a consumatorilor cu privire la originea vinurilor vizate și a prevăzut condiții de etichetare specifice suficiente pentru a evita o astfel de eroare.

204    În orice caz, nu reiese nicidecum din dosar că previziunile catastrofale invocate de Republica Slovenia se vor produce. În această privință, faptul că Republica Croația prezintă un potențial de producție de vin „teran” mult mai ridicat decât cel al Republicii Slovenia nu implică nicidecum faptul că producătorii de vinuri din Istria croată vor abandona cultivarea anumitor soiuri în favoarea soiului de struguri de vinificație „teran” sau că vor prefera să planteze acest soi mai degrabă decât un altul. Cifrele referitoare la producția și la suprafețele cultivate, citate de Republica Slovenia, demonstrează, desigur, importanța producției de vin „Teran” în acest stat (pentru 88 % dintre producătorii sloveni de Teran, DOP „Teran” reprezintă mai mult de jumătate din producție), însă nu dovedesc faptul că autorizarea etichetării vinului croat cu mențiunea „teran” va genera pierderi atât de importante pentru producătorii sloveni.

205    În ceea ce privește argumentul Republicii Slovenia referitor la incoerența acțiunii Comisiei, care ar fi tratat situații comparabile în mod diferit, trebuie amintit că principiul egalității de tratament, care face parte dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 13 februarie 2014, Ungaria/Comisia, C‑31/13 P, EU:C:2014:70, punctul 73). Astfel, pentru a se constata o încălcare a acestui principiu, este necesar, mai întâi, să se verifice dacă situațiile invocate în speță sunt comparabile.

206    În această privință, reiese din scrisoarea Republicii Croația din 13 mai 2013 privind modificarea listei care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 că acest stat solicitase Comisiei inserarea denumirilor „barbera”, „montepulciano” și „portugizac” în această listă și că, în pofida acestui lucru, Regulamentul de punere în aplicare nr. 753/2013 nu a acordat nicio derogare privind etichetarea pentru denumirile acestor soiuri.

207    Cu toate acestea, acest element nu este suficient pentru a demonstra că exista, pentru toate denumirile menționate la punctul 206 de mai sus, o practică de etichetare comparabilă cu cea a „teran” în Croația, la momentul aderării sale la Uniune. Dosarul nu conține niciun element de probă în acest sens. Astfel, în lipsa demonstrării existenței unor situații comparabile, Republica Slovenia nu poate reproșa Comisiei că a încălcat principiul egalității de tratament în speță și nici că a acționat în mod incoerent în această privință.

d)      Cu privire la termenul care a precedat adoptarea regulamentului atacat

208    În ceea ce privește caracterul pretins disproporționat al termenului de adoptare a regulamentului atacat, trebuie să se considere că Republica Slovenia invocă în esență același argument ca cel invocat în cadrul celui de al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi întârziat în mod nelegal exercitarea competențelor sale.

209    Or, pentru motivele prezentate la punctele 112-118 de mai sus și ținând seama de caracterul sensibil al dosarului, nu se poate reproșa Comisiei că a avut nevoie de aproape patru ani pentru a trata dosarul „teran” și nici că a încurajat o soluție negociată între părți.

210    Rezultă din tot ceea ce precedă că Republica Slovenia nu a demonstrat nicidecum că Comisia ar fi adus atingere în mod vădit disproporționat dreptului de proprietate al producătorilor de vin sloveni care purta DOP „Teran”. În consecință, al treilea motiv trebuie respins. Cu toate acestea, această concluzie nu afectează examinarea argumentelor Republicii Slovenia menționate la punctul 168 de mai sus, care fac parte din cel de al șaptelea motiv și care vor fi examinate în acest cadru.

D.      Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Actul de aderare a Republicii Croația

211    Republica Slovenia subliniază că, în temeiul articolului 41 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (JO 2012, L 112, p. 21, denumit în continuare „Actul de aderare a Republicii Croația”), eventualele măsuri tranzitorii în materie de politică agricolă comună care vizează facilitarea aderării Republicii Croația la Uniune nu pot fi adoptate decât în cursul unei perioade de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor se limitează la perioada respectivă.

212    Or, potrivit Republicii Slovenia, măsura tranzitorie prevăzută la articolul 2 din regulamentul atacat, în măsura în care permite epuizarea stocurilor de vin croat produs înainte de aderarea Republicii Croația la Uniune, la 1 iulie 2013, chiar dacă nu respectă noile condiții de etichetare stabilite la articolul 1 din același regulament, s‑ar aplica pentru o perioadă mai lungă decât cea de trei ani prevăzută de articolul 41 din actul de aderare, ca urmare a efectului retroactiv al acestui regulament, de aproape patru ani. Astfel, Comisia ar fi prevăzut o nouă perioadă de tranziție pentru acest vin, la mai mult de trei ani după aderarea menționată, ceea ce este contrar articolului 41 din Actul de aderare a Republicii Croația.

213    Comisia contestă argumentele Republicii Slovenia.

214    În speță, articolul 41 din Actul de aderare a Republicii Croația trebuie coroborat cu articolul 2 primul paragraf din acest act de aderare. Această din urmă dispoziție prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru Republica Croația și se aplică în acest stat în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin actul de aderare în discuție. Rezultă că, de la aderarea sa la Uniune, la 1 iulie 2013, Republica Croația a fost supusă în principiu ansamblului dispozițiilor aplicabile în materie de etichetare a produselor vitivinicole, inclusiv interdicției privind etichetarea formulate la articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007 [devenit articolul 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013] și posibilității de derogare de la această interdicție prevăzute la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009.

215    Acesta este contextul în care articolul 41 din Actul de aderare a Republicii Croația autorizează adoptarea unor dispoziții tranzitorii în domeniul politicii agricole comune, în vederea facilitării trecerii acestui stat de la regimul său național anterior la cel al Uniunii. Măsurile tranzitorii vizate sunt, așadar, cele care urmăresc derogarea, pentru o perioadă limitată de timp, de la textele Uniunii în vigoare la 1 iulie 2013 și care, fără aceste dispoziții, s‑ar fi aplicat imediat Republicii Croația la această dată.

216    Or, măsura tranzitorie cuprinsă la articolul 2 din regulamentul atacat nu se înscrie în cadrul definit la punctele 214 și 215 de mai sus. Astfel, această dispoziție nu urmărește derogarea de la o reglementare în vigoare la momentul aderării Republicii Croația la Uniune, ci de la noile cerințe în materie de etichetare prevăzute de un regulament adoptat de Comisie ulterior acestei date, în temeiul unei împuterniciri exprese conferite de articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009.

217    În consecință, al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

E.      Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, ținând seama de sensul pe care principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, precum și articolul 17 din cartă și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO îl atribuie acestei dispoziții, și cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 13 alineatul (2) TUE și a articolului 290 TFUE

218    În susținerea celui de al cincilea motiv, Republica Slovenia arată că articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie să facă obiectul unei interpretări restrictive compatibile cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, în special cu principiile securității juridice, respectării drepturilor dobândite, protecției încrederii legitime și proporționalității, precum și cu articolul 17 din cartă și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Prin adoptarea regulamentului atacat, care nu ar respecta aceste principii, Comisia ar fi depășit limitele împuternicirii prevăzute la articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat.

219    Prin intermediul celui de al șaselea motiv, Republica Slovenia susține de asemenea că Comisia și‑a depășit competențele prin faptul că a adus atingere esenței înseși a Regulamentului nr. 1308/2013, al cărui obiectiv principal este protecția intereselor legitime ale producătorilor și ale consumatorilor împotriva înșelătoriei și buna funcționare a pieței interne. Aceasta ar fi încălcat astfel articolul 13 TUE și articolul 290 TFUE.

220    Comisia contestă argumentele Republicii Slovenia și face trimitere la răspunsurile pe care le‑a formulat în cadrul primelor trei motive.

221    În speță, este necesar să se constate că argumentele Republicii Slovenia referitoare la luarea în considerare a principiilor securității juridice, protecției drepturilor dobândite, protecției încrederii legitime, precum și proporționalității au fost deja abordate în cadrul celui de al doilea motiv, la punctele 95-161 de mai sus, și au fost deja considerate nefondate. Astfel, în măsura în care al cincilea motiv se confundă cu al doilea motiv, el trebuie respins pentru același motive ca acesta din urmă.

222    În ceea ce privește argumentele referitoare la încălcarea articolului 17 din cartă și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, este necesar să se constate că acestea privesc protecția consumatorului împotriva înșelătoriei, omonimia completă dintre DOP „Teran” slovenă și denumirea soiului de struguri de vinificație croat „teran” și existența sinonimului „istrijanac” pentru a desemna acest soi de struguri de vinificație. Or, și aceste argumente au fost examinate în cadrul celui de al treilea motiv, la punctele 185-210 de mai sus. În măsura în care al cincilea motiv se confundă cu al treilea motiv, acesta trebuie respins ca nefondat, pentru aceleași motive.

223    De asemenea, ținând seama de faptul că argumentele invocate în susținerea încălcării articolului 13 TUE și a articolului 290 TFUE în cadrul celui de al șaselea motiv se confundă în esență cu cele de la al cincilea motiv, și acestea trebuie respinse pentru aceleași motive.

224    Prin urmare, al cincilea și al șaselea motiv trebuie respinse ca nefondate.

F.      Cu privire la al șaptelea motiv, întemeiat pe lipsa cererii Republicii Croația de includere a denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 înainte de aderarea sa la Uniune și pe neinformarea Republicii Slovenia cu privire la o astfel de cerere în vederea negocierilor de aderare

225    Republica Slovenia susține că, în temeiul articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 și al articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, Republica Croația ar fi trebuit să solicite inserarea denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în lista care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 înainte de aderarea sa la Uniune, ceea ce aceasta nu ar fi făcut. În plus, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 TUE, Comisia ar fi fost obligată să informeze Republica Slovenia cu privire la o astfel de cerere, în cazul în care aceasta ar fi fost formulată. Ținând seama de faptul că un astfel de aspect ar face parte în mod necesar din negocierile de aderare a unui stat la Uniune, Republica Slovenia ar fi trebuit în acest caz să poată alege între a accepta sau a refuza o astfel de înscriere, astfel cum ar reieși printre altele din articolul 49 al doilea paragraf TUE.

226    Comisia, susținută de Republica Croația, contestă argumentele Republicii Slovenia.

227    În ceea ce privește, în primul rând, pretinsa obligație a Republicii Croația de a prezenta, înainte de aderarea sa la Uniune, o cerere de inserare a denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în lista care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 (fosta anexă II la Regulamentul nr. 753/2002), este necesar să se constate că, în capitolul III.b.3 din Poziția de negociere din 2008, referitor la „culturi speciale, vinuri și băuturi spirtoase”, Republica Croația indicase în mod clar că dorea ca lista sa națională a soiurilor de viță‑de‑vie recunoscute să fie inclusă în lista existentă a soiurilor de viță‑de‑vie sau a sinonimelor acestora care conțineau o indicație geografică și care puteau fi înscrise pe etichetele vinurilor, cuprinsă în anexa II la Regulamentul nr. 753/2002.

228    Este cert că această cerere a fost ulterior retrasă în addendumul la Poziția de negociere a Republicii Croația din 28 septembrie 2011. Totuși, această retragere se baza în mod explicit pe premisa că lista denumirilor soiurilor care puteau apărea pe eticheta vinurilor urma să fie stabilită, în acest caz, nu în cadrul negocierilor de aderare, ci mai târziu, pe baza articolului 62 din Regulamentul nr. 607/2009.

229    În plus, este necesar să se arate că abia la 6 decembrie 2011, cu ocazia depunerii dosarului tehnic privind denumirea „Teran”, vizat la articolul 118c din Regulamentul nr. 1234/2007, Republica Slovenia a informat pentru prima dată Comisia că denumirea „Teran”, privită în mod izolat, trebuia să fie protejată ca DOP. Or, la această dată, Decizia Consiliului Uniunii Europene din 5 decembrie 2011 privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (JO 2012, L 112, p. 6), la care era anexat Actul de aderare a Republicii Croația, fusese deja adoptată.

230    Acesta este contextul în care, într‑una dintre cele trei scrisori adresate Comisiei la 13 mai 2013, care privește în mod specific problema DOP slovene „Teran”, Republica Croația a solicitat Comisiei să găsească o soluție adecvată pentru a permite producătorilor săi de vinuri să continue să utilizeze denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” pentru etichetarea vinurilor lor. Deși nu era vorba despre o cerere explicită de inserare a denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în lista vizată la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, nu este mai puțin adevărat că Republica Croația a solicitat în mod vădit intervenția Comisiei pentru a găsi o soluție privind posibilitatea utilizării denumirii „teran” pentru etichetarea vinurilor sale.

231    În orice caz, nu reiese nicidecum din modul de redactare a articolului 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009 că Republica Croația era obligată să formuleze o cerere de derogare în favoarea soiului de struguri de vinificație „teran” în cursul negocierilor de aderare la Uniune.

232    Dimpotrivă, reiese din articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013 că, în cadrul acestei dispoziții, decizia de a acorda o derogare în materie de etichetare pentru denumirea unui soi de struguri de vinificație dintr‑un stat membru revine în mod exclusiv Comisiei, în cadrul exercitării competențelor delegate. Astfel, o asemenea derogare nu se bazează pe un acord între statele membre, prealabil aderării la Uniune, ci pe o împuternicire expresă, conferită de legiuitor Comisiei, care exista deja la momentul aderării Republicii Croația la Uniune [a se vedea articolul 118j alineatul (3) din Regulamentul nr. 1234/2007].

233    Cu alte cuvinte, decizia de inserare a denumirii unui soi de struguri de vinificație în lista care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 nu face parte, în sine, din „condițiile admiterii [unui stat membru] și adaptările impuse de aceasta tratatelor pe care se întemeiază Uniunea” (articolul 49 al doilea paragraf TUE), ci din simpla punere în aplicare a unui regulament care face parte din acquis‑ul Uniunii la care aderă un nou stat.

234    În al doilea rând, în ceea ce privește faptul că Republica Slovenia nu ar fi fost informată cu privire la o cerere a Republicii Croația de inserare a denumirii soiului de struguri de vinificație „teran” în lista care figurează în partea A din anexa XV la Regulamentul nr. 607/2009 înainte de aderarea sa la Uniune și încălcarea obligației de cooperare loială care ar decurge din aceasta, trebuie amintit că acest principiu de cooperare loială, care este consacrat la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE implică o obligație a statelor membre de a lua toate măsurile pentru a garanta domeniul de aplicare și eficacitatea dreptului Uniunii și impune instituțiilor acesteia din urmă obligații reciproce de respect și de asistență față de statele membre, în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate [a se vedea Hotărârea din 1 martie 2018, Polonia/Comisia, T‑402/15, EU:T:2018:107, punctul 53 (nepublicată) și jurisprudența citată].

235    În această privință, este suficient să se amintească faptul că problema autorizației de a menționa denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” pe sticlele de vinuri croate nu făcea parte din negocierile de aderare. Dimpotrivă, aceasta a fost soluționată în temeiul unei împuterniciri legale a Comisiei în acest sens, într‑un cadru distinct de aceste negocieri, ulterior aderării Republicii Croația la Uniune, de care Republica Slovenia avea cunoștință și în cadrul căreia aceasta a fost informată și implicată direct, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 112 și 113 de mai sus. Prin urmare, nu se poate reproșa Comisiei că nu și‑a îndeplinit obligația de respect și de asistență față de Republica Slovenia în cadrul negocierilor de aderare.

236    Pe de altă parte, reiese în mod clar din scrisoarea ministrului agriculturii sloven, adresată membrului Comisiei însărcinat cu agricultura și dezvoltarea rurală din 11 noiembrie 2014, că Republica Slovenia fusese informată cu privire la cererea Republicii Croația după aderarea sa la Uniune și că ea avusese ocazia să își prezinte observațiile Comisiei cu privire la problema referitoare la „teran” în cursul unei reuniuni bilaterale cu aceasta. În plus, astfel cum se menționează în mod corect în considerentele (3), (4) și (5) ale regulamentului atacat, Republica Slovenia a fost consultată ulterior de mai multe ori cu privire la problema referitoare la „teran”, pentru ca o soluție de compromis cu Republica Croația să poată fi găsită.

237    În al treilea rând, ținând seama de faptul că derogarea în materie de etichetare referitoare la denumirea soiului de struguri de vinificație „teran” a fost acordată de Comisie în temeiul unei împuterniciri legale, străină de negocierile de aderare, argumentul Republicii Slovenia potrivit căruia acordul său era necesar în cadrul negocierilor de aderare în vederea acordării unei astfel de derogări este, și el, lipsit de orice temei.

238    În plus, necesitatea obținerii acordului prealabil al statelor membre pentru a putea adopta o derogare nu reiese nicidecum din articolul 100 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013. Interpretarea în mod diferit a acestei dispoziții ar însemna acordarea unui drept de veto fiecăruia dintre aceste state și ar lipsi, astfel, de conținut delegarea de competențe acordată Comisiei de această dispoziție.

239    În consecință, al șaptelea motiv trebuie respins ca nefondat.

G.      Cu privire la al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea punctului V.28 din acordul interinstituțional și a punctului II.7 din înțelegerea comună, precum și pe încălcarea principiului echilibrului instituțional

240    Republica Slovenia arată că, în proiectul de regulament delegat prezentat cu ocazia reuniunii grupului de experți pentru vinuri GREX WINE din 24 ianuarie 2017, Comisia prevedea autorizarea producătorilor de vinuri croați să menționeze denumirea „teran” pe sticlele lor, cu condiția respectării unor condiții de etichetare precise. Or, în versiunea sa adoptată în final, regulamentul atacat ar prevedea, în plus, o perioadă de tranziție pentru vânzarea stocurilor de vinuri croate care nu respectă noile condiții de etichetare. Ar fi vorba despre o modificare substanțială în raport cu proiectul de regulament delegat, cu privire la care experții și statele membre nu ar fi avut posibilitatea să se pronunțe.

241    Prin urmare, Comisia și‑ar fi încălcat angajamentul care figurează la punctul V.28 din acordul interinstituțional și în înțelegerea comună, anexată la acest acord. De asemenea, aceasta ar fi adus atingere principiului echilibrului instituțional.

242    Comisia contestă argumentele Republicii Slovenia.

243    În speță, argumentația Republicii Slovenia se întemeiază pe premisa potrivit căreia adăugarea dispoziției tranzitorii prevăzute la articolul 2 din regulamentul atacat ar constitui o modificare substanțială a proiectului de regulament discutat în cadrul grupului de experți pentru vinuri GREX WINE din data de 24 ianuarie 2017, în sensul punctului II.7 din înțelegerea comună.

244    În această privință, trebuie amintit că, în temeiul punctului V.28 primul paragraf din acordul interinstituțional, Comisia se angajează ca, înainte de adoptarea actelor delegate, să reunească toate cunoștințele necesare, inclusiv prin consultarea unor experți din statele membre și prin consultări publice. În plus, punctul II.7 din înțelegerea comună prevede că, „[î]n situația în care conținutul material al unui proiect de act delegat este modificat în vreun fel, Comisia le acordă experților din statele membre posibilitatea de a reacționa, dacă este cazul în formă scrisă, la versiunea modificată a proiectului de act delegat”.

245    Rezultă din coroborarea celor două dispoziții citate la punctul 244 de mai sus că Comisia s‑a angajat să reunească toate cunoștințele necesare înainte de adoptarea unui act delegat, ceea ce implică printre altele consultarea unor experți din statele membre cu privire la toate aspectele esențiale ale textului înainte de adoptarea acestuia.

246    În ceea ce privește proiectul de regulament delegat dezbătut în cadrul reuniunii grupului de experți pentru vinuri GREX WINE din 24 ianuarie 2017, este adevărat că acest text nu conținea nicio dispoziție tranzitorie precum cea care a fost inserată, în final, la articolul 2 din regulamentul atacat. Nu se contestă nici faptul că versiunea finală a regulamentului atacat nu a fost discutată în cadrul acestui grup de experți.

247    Cu toate acestea, trebuie amintit că regulamentul atacat are ca obiectiv, astfel cum indică considerentul (5) al acestuia, luarea în considerare a practicilor de etichetare existente în Croația la momentul aderării sale la Uniune și autorizarea, cu titlu de derogare, a utilizării denumirii „teran” pentru etichetarea vinurilor croate dacă sunt respectate anumite condiții. În această privință, Comisia a respectat efectiv angajamentul prevăzut la punctul V.28 primul paragraf din acordul interinstituțional, deoarece nu se contestă că aceasta a reunit efectiv cunoștințele necesare, inclusiv opiniile experților, în sensul acestui punct, pentru a evalua aceste practici de etichetare.

248    În acest context, dispoziția tranzitorie cuprinsă la articolul 2 din regulamentul atacat nu modifică nici derogarea acordată, nici condițiile în care aceasta poate fi exercitată. Această dispoziție se limitează să prevadă o normă tranzitorie restrânsă la vinurile care poartă DOP „Hrvatska Istra” care au fost produse înainte de intrarea în vigoare a regulamentului atacat, pentru ca acest regulament să nu impună, el însuși, în mod retroactiv, producătorilor croați obligații de etichetare noi pentru aceste vinuri. În această privință, Comisia, care a acționat în temeiul unei delegări de competențe, în sensul articolului 290 TFUE, a utilizat puterea de apreciere pe care o presupune o astfel de delegare, în limitele impuse de legiuitor. Aceasta a acționat mai precis conform articolului 100 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul nr. 607/2009, care conferă Comisiei o largă putere de apreciere pentru prevederea unor derogări în materie de etichetare. Astfel, inserarea unei dispoziții tranzitorii precum articolul 2 în regulamentul atacat era inerentă competențelor Comisiei.

249    În orice caz, chiar dacă s‑ar considera că Comisia nu respectase obligația prevăzută la punctul V.28 primul paragraf din acordul interinstituțional coroborat cu punctul II.7 din înțelegerea comună, Republica Slovenia nu a demonstrat modul în care o astfel de consultare ar fi putut modifica conținutul regulamentului atacat. Dimpotrivă, trebuie să se considere că măsura tranzitorie de la articolul 2 din regulamentul atacat se impunea în lumina principiului securității juridice, astfel cum este amintit la punctul 99 de mai sus. Astfel, prin adoptarea acestei dispoziții, Comisia s‑a asigurat că regulamentul atacat nu impunea el însuși, în mod retroactiv, obligații de etichetare noi producătorilor de vinuri croați.

250    Astfel, argumentele Republicii Slovenia întemeiate pe încălcarea punctului V.28 din acordul interinstituțional și a punctului II.7 din înțelegerea comună nu pot fi admise.

251    În ceea ce privește argumentul Republicii Slovenia, întemeiat pe principiul echilibrului instituțional, acesta trebuie respins pentru aceleași motive precum cele care figurează la punctele 247-251 de mai sus.

252    Din ceea ce precedă rezultă că al optulea motiv trebuie respins ca nefondat.

253    În consecință, întrucât toate motivele au fost respinse ca nefondate, acțiunea trebuie respinsă.

V.      Cu privire la cheltuielile de judecată

254    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Republica Slovenia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.

255    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Republica Croația suportă, așadar, propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Republica Slovenia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)      Republica Croația suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kanninen

Schwarcz

Madise

Iliopoulos

 

      Reine

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 septembrie 2020.

Semnături


Cuprins



*      Limba de procedură: slovena.