Recurs introdus la 14 aprilie 2021 de Petr Fryč împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 11 februarie 2021 în cauza T-239/21 P, Š. Ohark/Comisia

(Cauza C-239/21 P)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurent: Petr Fryč (reprezentant: Š. Oharková, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Partea care a declarat recursul (denumită în continuare recurentul) solicită Curții să dispună trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare și să impună Tribunalului obligația de a reexamina de asemenea argumentele cuprinse în memoriul în replică din 2 octombrie 2020, întrucât acestea au fost total ignorate în hotărârea atacată pronunțată de Tribunal;

In ipoteza în care cauza nu va fi trimisă Tribunalului spre rejudecare, recurentul solicită Curții să constate că instituțiile Uniunii Europene au săvârșit o încălcare gravă a obligațiilor lor și i-au cauzat un prejudiciu întrucât:

a) Comisia Europeană a adoptat Regulamentul general de exceptare pe categorii [denumit în continuare „RGEC”] într-o formă care, inter alia, depășește limitele competenței legale atribuite Comisiei prin tratate, nu asigură respectarea principiilor constituționale potrivit cărora o ingerință în ceea ce privește concurența care afectează piața comună trebuie să aibă caracter excepțional și să fie justificată și a permis în mod nelegal ca ajutoarele de stat să fie puse în aplicare în contextul unui Program Operațional Întreprinderi și Inovație [denumit în continuare „OPPI”], care a cauzat prejudicii activității comerciale a reclamantului;

b) prin decizia din 3 decembrie 2007, Comisia Europeană a adoptat un program operațional care încalcă tratatele și carta și nu a publicat această decizie;

c) Comisia Europeană nu a procedat în mod adecvat la examinarea plângerii formulate de recurent cu privire la nelegalitatea OPPI întrucât, în primul rând, nu a analizat împrejurările creării și ale punerii în aplicare a OPPI și, în al doilea rând, nu a justificat în mod corespunzător respingerea plângerii recurentului;

d) Tribunalul a refuzat să examineze fondul cauzei în cadrul acțiunii în anularea RGEC și a respins acțiunea ca vădit nefondată, încălcându-și astfel obligația legală de a aplica principiul proporționalității, și, printr-o abordare unilaterală și excesiv de formală, a încălcat dreptul constituțional al recurentului la o cale de atac jurisdicțională efectivă și la un proces echitabil;

stabilirea obligației Comisiei de a plăti recurentului suma de 4 800 000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat în modul descris mai sus, în termen de 3 zile de la data la care hotărârea rămâne definitivă;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent către reprezentantul legal al acestuia.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive:

1. Primul motiv, întemeiat pe consecințele sistemului de ajutoare de stat aplicabil în prezent, care conduce la o modificare artificială și prejudiciabilă a întregii structuri economice. Acesta determină denaturarea funcționării pieței în ansamblu și încălcarea principilor economice, succesul pe piață fiind determinat în principal de posibilitatea de a beneficia de un ajutor de stat, care este decis în mod politic, iar nu pe considerente legale.

2. Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unui control al activității Comisiei. Sistemul de ajutoare publice devine astfel un cec în alb pentru instituțiile puterii executive, care le permite să considere oricare dintre sectoarele enumerate sau stabilite ulterior de ele drept compatibil cu piața comună.

3. Al treilea motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a datei la care a început să curgă termenul de depunere a cererii introductive. Recurentul era convins că există în cadrul Uniunii un mecanism care garantează că Comisia examinează în permanență dacă ajutoarele publice acordate în temeiul articolului 107 TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) afectează piața comună, astfel cum se menționează la articolul 108 alineatul (1) TFUE. Pentru acest motiv, recurentul s-a adresat Comisiei solicitându-i să verifice situația în ceea ce privește ajutoarele publice acordate în Republica Cehă în cadrul programului OPPI. Comisia a respins cererea, recurentul concluzionând din aceasta că sistemul de control prevăzut la articolul 108 TFUE nu funcționează. Recurentul considera un recurs la Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca o posibilitate extremă, la care spera să nu fie nevoit să recurgă. Recurentul a făcut eforturi neobișnuite să atragă atenția Comisiei cu privire la încălcările intervenite în conceperea și în punerea în aplicare a OPPI și, prin urmare, cu siguranță nu se poate afirma că recurentul ar fi fost inactiv pe durata termenului de prescripție.

4. Al treilea motiv, întemeiat pe interesul juridic superior. Independent de decizia Curții cu privire la aspectul dacă dreptul recurentului este prescris sau nu, recurentul este convins că, având în vedere impactul atât național, cât și paneuropean al problemei în cauză, este necesar ca Curtea să se pronunțe cu privire la stabilirea răspunderii în cazul unei politici incorecte de subvenții în sarcina Uniunii Europene sau a statului membru.

____________