ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI ÎNTÂI A TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

29 septembrie 2009

Cauza F‑18/05 RENV

D

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Trimitere spre rejudecare după anulare — Boală profesională — Cerere de recunoaștere a originii profesionale a agravării bolii de care suferă reclamantul — Articolul 73 din statut — Radiere — Cheltuieli de judecată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care D solicită anularea deciziei Comisiei din 4 mai 2004 de respingere a cererii acestuia de recunoaștere a originii profesionale a bolii sau a agravării bolii de care suferă și care îl împiedică să ocupe un post din categoria corespunzătoare gradului său.

Decizia: Radiază din registrul Tribunalului cauza F‑18/05 RENV, D/Comisia. Comisia suportă totalitatea propriilor cheltuieli de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Tribunalului de Primă Instanță, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, aferente procedurilor menționate. Reclamantul suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Tribunalului de Primă Instanță. Axa Belgium, intervenientă în susținerea concluziilor prezentate de Comisie, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

Procedură — Cheltuieli de judecată — Desistare justificată de conduita celeilalte părți

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 87 alin. (5); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 12]

În conformitate cu articolul 87 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis cauzelor aflate pe rolul Tribunalului Funcției publice înainte de intrarea în vigoare a propriului regulament de procedură, partea care renunță la judecată este obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea celeilalte părți, formulată în cadrul observațiilor sale privind renunțarea. Cu toate acestea, la cererea părții care renunță la judecată, cheltuielile de judecată se suportă de către cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru.

Cu toate acestea, trebuie să se procedeze la repartizarea cheltuielilor în cazul unei desistări ulterioare deciziei unei instituții de a reveni, după patru ani, asupra refuzului de a recunoaște originea profesională a unei boli, decizie împotriva căreia persoana în cauză a introdus o acțiune, atunci când desistarea nu a fost formulată decât cu trei zile lucrătoare înainte de ședință și după aproape un an de la decizia respectivă, iar instituția a avut câștig de cauză în cadrul unei hotărâri pronunțate în recurs în aceeași cauză.

(a se vedea punctele 10-14)