Denumirea cauzelor și citarea

Din ce se compune denumirea cauzelor?

Numărul cauzei

Fiecare cauză are un număr unic.

Numărul respectiv este compus din:

• o literă care desemnează instanța sesizată:
  • „C” pentru Curtea de Justiție
  • „T” pentru Tribunal
  • „F” pentru Tribunalul Funcției Publice, care a funcționat din 2005 până în 2016;
• o liniuță de unire;
• un număr care desemnează numărul de înregistrare al cauzei la instanța respectivă în acel an;
• o bară oblică;
• două cifre pentru anul de înregistrare a cauzei.

De exemplu, cauza C‑250/25 este cea de a 250‑a cauză înregistrată de Curte în 2025.

Sufixe care desemnează proceduri specifice

Unele proceduri specifice sunt identificate printr‑o literă imediat după numărul cauzei. Cel mai des întâlnite sunt:

• P – pentru recurs (în franceză, pourvoi)
• PPU – pentru procedura preliminară de urgență
• AJ – pentru o cerere de asistență judiciară
• R – pentru o cerere de măsuri provizorii (în franceză, procédure de référé)
• DEP – pentru o procedură de stabilire a cheltuielilor de judecată (în franceză, dépens).

Lista completă a acestor denumiri figurează în anexa 1 la Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului.

Denumirea cauzei

Numărul cauzei este urmat de denumirea cauzei. În cazul acțiunilor directe și al recursurilor, denumirea ei se compune din numele părților, cu excepția cazului în care s‑a solicitat anonimizarea cauzei sau omiterea datelor cu caracter personal.

În cadrul trimiterilor preliminare, Curtea aplică în prezent un sistem de nume fictive în cauzele care implică particulari. Acest sistem este în vigoare din ianuarie 2023.

Inițiativa urmărește să faciliteze identificarea cauzelor anonimizate, reținerea denumirii acestora și citarea lor în jurisprudență și în alte contexte.

Denumirile fictive sunt atribuite:

• cauzelor care implică proceduri între persoane fizice (ale căror nume au fost înlocuite cu inițiale începând cu 1 iulie 2018 pentru motive legate de protecția datelor)
• cauzelor care implică proceduri între persoane fizice și persoane juridice, cum ar fi societățile, care nu au un nume distinctiv.

Aceste denumiri nu sunt atribuite trimiterilor preliminare atunci când numele persoanei juridice este suficient de distinctiv. În acest caz, numele persoanei juridice respective va da numele cauzei.

Denumirile fictive sunt denumiri inexistente. Ele nu corespund numelui real al niciunei părți din procedură. Denumirile sunt sugerate de un generator automat de nume computerizat care împarte cuvintele în silabe și le combină în mod aleatoriu.

Citarea jurisprudenței instanțelor Uniunii

Metoda prin care Curtea citează jurisprudența include:

• data deciziei
• numele cauzei
• numărul cauzei atribuit de instanță
• numărul ECLI (a se vedea mai jos).

Această metodă

• îmbunătățește accesibilitatea hotărârilor judecătorești: fiecare citare conține toate informațiile necesare pentru identificarea unei decizii
• asigură o mai mare neutralitate lingvistică: formatul este coerent în toate limbile, ceea ce înseamnă că trebuie traduse mai puține elemente
• permite adăugarea automată a unor hyperlink‑uri către numărul ECLI al deciziei și către punctul relevant al deciziei.

Numărul ECLI

Curtea utilizează identificatorul european de jurisprudență („ECLI” – în engleză, European Case Law Identifier) atunci când își citează hotărârile. Curtea a atribuit un număr ECLI tuturor hotărârilor pronunțate de instanțele Uniunii începând din 1954, inclusiv concluziilor avocaților generali.

Sistemul ECLI oferă referințe clare și coerente pentru jurisprudența națională și europeană. Acest sistem facilitează consultarea și citarea deciziilor judiciare în întreaga Uniune.

Numărul ECLI cuprinde, pe lângă prefixul „ECLI”, patru elemente obligatorii:

1. codul jurisdicției: statul membru al instanței în cauză sau EU dacă este vorba despre o instanță a Uniunii;
2. abrevierea Curții: instanța care a pronunțat decizia;
3. anul: anul în care a fost pronunțată decizia;
4. numărul de ordine: un identificator unic format din maximum 25 de caractere alfanumerice, definit de fiecare stat membru sau de instanța Uniunii.

Diferitele părți ale unui ECLI sunt separate prin două puncte („:”).

De exemplu, numărul ECLI al Hotărârii Curții din 12 iulie 2005 în cauza Schempp (C‑403/03) este EU:C:2005:446, care se descompune astfel:

1. „EU” = decizie pronunțată de una dintre instanțele Uniunii;
2. „C” = decizie pronunțată de Curtea de Justiție;
3. „2005” = decizie pronunțată în 2005;
4. „446” = acesta este cel de al 446‑lea număr ECLI atribuit în anul respectiv.

Atunci când se citează decizii ale Curții de Justiție, ale Tribunalului sau ale Tribunalului Funcției Publice se poate omite prefixul ECLI înaintea acestor patru elemente.