Despre Tribunal

Cine lucrează la Tribunal?

Judecătorii

Tribunalul este compus din 54 de judecători, câte 2 pentru fiecare stat membru.

Fiecare stat membru își desemnează propriii judecători. Nu există norme ale Uniunii care să impună cum trebuie ales un judecător și fiecare stat membru poate urma propria procedură. Cu toate acestea, persoana aleasă trebuie să fie independentă și să aibă calificările necesare pentru a ocupa o funcție judiciară înaltă. Un comitet special examinează candidații pentru a se asigura că aceștia pot îndeplini rolul de judecător. Acesta este cunoscut sub denumirea de Comitetul 255, după articolul 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care a fost creat. După această etapă, judecătorii sunt numiți oficial de toate statele membre acționând împreună.

Judecătorii sunt numiți pentru o perioadă de șase ani. Aceasta poate fi reînnoită.

Știați că?

Judecătorul de la Tribunal cu cea mai mare vechime în funcție este Marc Jaeger, din Luxemburg, care a fost numit pentru prima dată în 1996. El a ocupat de asemenea funcția de președinte al Tribunalului pentru 12 ani, din septembrie 2007 până în septembrie 2019.

Judecătorii aleg un președinte și un vicepreședinte pentru o perioadă de trei ani.

Președintele actual este Marc van der Woude, care a fost ales pentru prima dată în 2019.

Avocații generali

Spre deosebire de Curtea de Justiție, Tribunalul nu dispune de avocați generali permanenți. Este însă posibil ca un judecător să îndeplinească rolul de avocat general.

În trimiterile preliminare, judecătorii aleg dintre ei doi judecători pentru a exercita funcția de avocat general. Ei sunt aleși pentru o perioadă de trei ani. Avocatul general este ascultat întotdeauna în cadrul unei trimiteri preliminare, dar nu redactează concluzii decât atunci când cauza ridică noi probleme de drept, iar concluziile sale ar putea fi utile.

Și în acțiunile directe, funcția de avocat general poate să fie încredințată, în mod excepțional, unui judecător. Acest lucru se întâmplă însă rar. Doar în câteva cauze s‑a făcut uz de această posibilitate, la începutul activității Tribunalului, mai precis la începutul anilor ʼ90.

Câți judecători judecă o cauză?

Nu toți judecătorii judecă în toate cauzele. Fiecare cauză este atribuită unei camere.

Tribunalul are 10 camere, care pot să judece cauze în complete de 3 sau de 5 judecători. Există de asemenea o Mare Cameră, de 15 judecători, și o cameră intermediară, de 9 judecători.

Numărul judecătorilor reflectă cât de importantă sau de complicată este cauza.

Majoritatea cauzelor sunt judecate de camere formate din 3 judecători. În rare situații, cauzele atribuite unei camere care judecă în complet de 3 judecători pot fi judecate de judecătorul raportor, care hotărăște în calitate de judecător unic. Cererile de decizie preliminară se judecă în complet de cinci judecători.

Președinții camerelor sunt aleși dintre judecători pentru o perioadă de trei ani.

Toate camerele pot judeca acțiuni în anulare. Dar cauzele privind proprietatea intelectuală sunt atribuite unor camere specifice, ca și cauzele privind personalul Uniunii. Această specializare contribuie la asigurarea unei soluționări cât mai eficiente a cauzelor.

Există două camere specializate care examinează trimiterile preliminare transferate Tribunalului. Fiecare cameră este compusă din șase judecători, dintre care unul este ales avocat general. Concluziile sunt prezentate de avocatul general al celeilalte camere specializate.

Grefierul și grefa

Tribunalul are propria sa grefă, care gestionează cauzele.

Grefierul este responsabil de grefă. Grefierul este numit de judecătorii Tribunalului pentru o perioadă de șase ani. Ca și în cazul judecătorilor, și mandatul său poate fi reînnoit. Actualul grefier este Vittorio Di Bucci, care a fost numit pentru prima dată în 2023.

Tribunalul face apel în activitatea sa și la celelalte servicii ale instituției.

Ce cauze judecă Tribunalul?

Tribunalul poate judeca o mare varietate de cauze. Majoritatea cauzelor sunt cele introduse de particulari și de întreprinderi împotriva deciziilor și actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

Acțiuni în anulare introduse de particulari

Tribunalul judecă toate cauzele introduse de particulari, întreprinderi sau organizații care contestă acte sau decizii adoptate de organismele Uniunii. Pentru ca acțiunea să fie admisibilă, actul atacat trebuie:

1. să fie adresat direct persoanei respective. Acesta este cazul, de exemplu, al unei decizii de înghețare a activelor unei persoane ori al unei decizii în materie de concurență prin care se aplică o amendă unei întreprinderi; sau
2. să fie un act normativ care afectează în mod direct persoana respectivă și care nu necesită nicio altă măsură de executare pentru a fi pus în aplicare; sau
3. să se refere direct și individual la situația juridică a persoanei care sesizează instanța.

„Afectarea directă și individuală” are o semnificație foarte specifică în dreptul Uniunii. Aceasta înseamnă că, deși decizia nu numește în mod direct persoana, ea afectează situația juridică a acesteia datorită anumitor caracteristici care o deosebesc de orice alte persoane.

Dacă Tribunalul decide că decizia este eronată, el poate să o anuleze. Aceasta înseamnă ca decizia nu a existat niciodată. Instituția sau organismul care a luat decizia trebuie apoi să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii.

În cazul care s‑a aplicat o amendă, de exemplu în cauzele de concurență, Tribunalul are „competență nelimitată". Aceasta înseamnă că, atunci când constată erori în decizie, care nu sunt însă suficiente pentru a anula întreaga decizie, Tribunalul poate să modifice cuantumul amenzii. El poate decide și să majoreze amenda.

Acțiuni în anulare introduse de statele membre

Tribunalul judecă cauzele introduse de un stat membru împotriva Comisiei.

De asemenea, în anumite circumstanțe, acesta judecă cauzele introduse de un stat membru împotriva Consiliului. În aceste cauze se contestă acte care se referă la:

• ajutoare de stat;
• măsuri comerciale și antidumping;
• alte acte în care Consiliul exercită competențe de executare.

Trimiteri preliminare

Dreptul Uniunii face parte din dreptul național al fiecărei țări a Uniunii. Aceasta înseamnă că dreptul Uniunii poate fi invocat direct în fața instanțelor naționale din Uniune. Prin urmare, judecătorii naționali pot aplica direct dreptul Uniunii. Este ceea ce se numește „efectul direct” al dreptului Uniunii.

Atunci când nu este clar cum ar trebui exact interpretat dreptul Uniunii într‑o cauză, judecătorii naționali pot adresa întrebări Curții. În acest fel, ei pot clarifica înțelesul unei dispoziții din dreptul Uniunii sau pot verifica dacă aceasta este valabilă. Acest lucru le permite să aplice apoi dreptul Uniunii și să decidă dacă legislația și practicile naționale sunt în conformitate cu acest drept.

Orice instanță sau tribunal independent din Uniune poate adresa aceste întrebări dacă apreciază că este necesar.

Instanțele naționale ale căror decizii nu pot fi supuse niciunei căi de atac trebuie să adreseze aceste întrebări dacă răspunsul nu este clar și dacă acest răspuns este necesar pentru soluționarea cauzei.

Toate trimiterile preliminare sunt adresate inițial Curții de Justiție. Majoritatea sunt și judecate de Curtea de Justiție. Sunt transferate totuși Tribunalului cauzele care se referă la:

• TVA;
• taxe vamale, accize sau clasificarea tarifară a mărfurilor;
• comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră;
• compensarea pasagerilor.

atunci când aceste cauze nu necesită o decizie de principiu de natură să aducă atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii.

După ce s‑a răspuns la întrebări, cauza se întoarce la instanța națională pentru ca aceasta să ia o decizie finală în privința sa.

Decizia Tribunalului cu privire la dreptul Uniunii poate face obiectul unei reexaminări în fața Curții de Justiție în cazul în care aceasta constată că decizia respectivă afectează unitatea sau coerența dreptului Uniunii. În caz contrar, decizia este definitivă și obligatorie. Instanța națională trebuie să urmeze răspunsul dat de Tribunal. Și alte instanțe naționale din Uniune trebuie să urmeze această decizie dacă au cauze similare.

Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa

Aceste cauze sunt similare acțiunilor în anulare. Totuși, în loc să fie introduse atunci când un organism al Uniunii a luat o decizie, cauzele respective sunt introduse atunci când un organism al Uniunii nu a luat o decizie. Aceste cauze pot fi introduse numai atunci când un organism al Uniunii a fost solicitat să acționeze și este obligat să o facă.

Aceste cauze sunt rare.

Ca și în cazul acțiunilor în anulare, Tribunalul este competent să judece cauzele introduse de particulari. Curtea de Justiție este competentă să judece cauzele introduse de statele membre și de instituțiile Uniunii.

Trebuie reținut că, deși cetățenii pot aduce în atenția Comisiei o posibilă încălcare a dreptului Uniunii de către un stat membru, Comisia nu este obligată să introducă o acțiune împotriva acelui stat membru. În astfel de circumstanțe, nu este posibil să se introducă o acțiune în constatarea abținerii de a acționa împotriva Comisiei.

Cauze de proprietate intelectuală

Uniunea Europeană are propriul său sistem de mărci, desene și modele industriale. Acestea există în paralel cu mărcile naționale. O marcă a Uniunii este valabilă pe întregul teritoriu al Uniunii.

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) gestionează acest sistem și decide dacă mărcile, desenele și modelele industriale ale Uniunii pot fi înregistrate. EUIPO are propria sa procedură internă de contestare, în care o cameră de recurs examinează căile de atac împotriva acestor decizii inițiale.

Acțiunile împotriva deciziilor luate de camera de recurs a EUIPO sunt judecate de Tribunal.

Aproximativ 25 % din toate cauzele Tribunalului sunt cauze de proprietate intelectuală.

Cauze privind funcția publică

În cazul în care un angajat al Uniunii are cu angajatorul său (o instituție, o agenție a Uniunii etc.) un litigiu de muncă, Tribunalul examinează acțiunea sa împotriva deciziei administrative definitive.

În astfel de cazuri, Tribunalul acționează într‑un mod similar instanțelor competente în materia litigiilor de muncă din sistemele judiciare naționale.

Acțiuni în despăgubire

Tribunalul judecă cererile de despăgubire pentru prejudiciile cauzate de acțiunile nelegale ale instituțiilor și ale altor organisme ale Uniunii.

Contracte specifice

Contractele încheiate între Uniunea Europeană și întreprinderi sau particulari includ uneori clauze specifice care prevăd că orice cauză care rezultă dintr‑un litigiu cu privire la contract se judecă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Astfel de clauze sunt obișnuite în contracte.

Aceste cauze sunt judecate de Tribunal.

Recursurile împotriva deciziilor Tribunalului

Ca în toate sistemele judiciare, există un mecanism prin care deciziile Tribunalului pot fi atacate la Curtea de Justiție.

Recursul poate fi formulat numai cu privire la chestiuni de drept, nu și cu privire la modul în care Tribunalul a constatat și a analizat situația de fapt din speță.

În anumite tipuri de cauze, Tribunalul acționează deja ca o instanță de recurs. Multe agenții, oficii și organe ale Uniunii care iau decizii, de exemplu EUIPO sau Agenția Europeană pentru Produse Chimice, au o cameră de recurs independentă. În astfel de cazuri, propria cameră de recurs a organismului respectiv va fi examinat deja decizia inițială, înainte ca această cauză să ajungă la Tribunal. Prin urmare, aceste decizii ale Tribunalului nu pot face obiectul unui recurs decât în cazul în care Curtea de Justiție îl admite în principiu printr‑o procedură specială. Recursul este admis în principiu atunci când ridică o chestiune importantă pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.

Recursul trebuie să fie introdus în termen de două luni de la decizia Tribunalului.

În cazul în care admite recursul și anulează decizia Tribunalului, Curtea de Justiție poate fie să soluționeze ea însăși cauza, fie să o trimită înapoi pentru ca Tribunalul să o reexamineze.

Aproximativ 25 % din decizii sunt atacate cu recurs. Dintre acestea, doar 25 % sunt anulate de Curtea de Justiție. Prin urmare, doar 6 % din deciziile Tribunalului sunt anulate de Curtea de Justiție.

Deciziile pronunțate în trimiterile preliminare nu pot fi atacate cu recurs. Cu toate acestea, Curtea de Justiție poate reexamina cauza atunci când constată că decizia Tribunalului afectează unitatea sau coerența dreptului Uniunii.

Cum se derulează procedura?

Procedura în fața Tribunalului este reglementată de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Procedura cuprinde două părți de bază, cunoscute sub numele de faza scrisă și faza orală.

În trimiterile preliminare, procedura este aceeași cu cea în fața Curții de Justiție. Celelalte cauze încep prin depunerea unei cereri la grefa Tribunalului. Cererea trebuie să fie semnată de un avocat autorizat să își exercite profesia în fața unei instanțe dintr‑un stat membru.

Părțile prezintă Tribunalului argumentele lor în scris. Statele membre, instituțiile Uniunii și alte persoane care au un interes direct în soluționarea cauzei pot de asemenea interveni pentru a susține una dintre părți. Aceasta este faza scrisă a procedurii.

În multe cauze se organizează și o ședință de audiere a pledoariilor. Ședințele sunt publice, iar cele mai importante pot fi urmărite pe site‑ul nostru. Pentru mai multe informații cu privire la vizionarea ședințelor, consultați paginile noastre despre streaming și despre cum puteți să asistați la o ședință de audiere a pledoariilor. Aceasta este faza orală a procedurii.

În cazul în care Tribunalul solicită, avocatul general redactează concluzii. Concluziile se prezintă în ședință, iar unele dintre ele se transmit în streaming pe site‑ul Curții.

După încheierea fazei orale, judecătorii deliberează și adoptă o decizie.

Hotărârea este apoi pronunțată în ședință publică, iar unele pronunțări sunt transmise în direct pe site‑ul nostru.

În medie, durata unei cauze, de la introducerea cererii până la hotărâre, este de aproximativ 20 de luni.

Pentru mai multe informații, consultați pagina noastră privind Procedura în fața Tribunalului.