Curtea de Justiție – cum se derulează procedura
La Curtea de Justiție, cauzele sunt soluționate potrivit modalităților prevăzute de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de Regulamentul de procedură.
Procedura în fața Curții de Justiție are două părți principale, faza scrisă și faza orală. Există câteva mici diferențe în modalitatea în care sunt examinate inițial trimiterile preliminare și acțiunile directe sau recursurile, însă elementele principale ale procedurii sunt aceleași.
În faza scrisă, părțile își prezintă argumentele și observațiile în scris și răspund la argumentele celorlalte părți. Faza orală începe cu o ședință de audiere a pledoariilor și se încheie cu prezentarea concluziilor avocatului general. În general, cauzele se încheie printr‑o hotărâre. Atât ședința de audiere a pledoariilor, cât și pronunțarea hotărârii sunt publice, iar unele pronunțări sunt transmise în streaming pe site‑ul internet.
De la introducerea cererii până la hotărâre, o cauză este soluționată în medie într‑un interval cuprins între 16 și 18 luni.
Statutul Curții, Regulamentul de procedură și textele oficiale
Principiile fundamentale care guvernează procedura în fața Curții de Justiție sunt stabilite în Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Norme detaliate pot fi găsite în Regulamentul de procedură și se completează cu alte decizii și texte oficiale.
Toate aceste documente se găsesc pe pagina noastră privind Texte privind procedura.
Cele ce urmează reprezintă un scurt ghid privind modul în care se derulează procedura. În cazul în care sunteți implicat într‑o cauză la Curtea de Justiție, vă invităm să citiți Regulamentul de procedură în integralitate.
Introducerea unei acțiuni
Acțiunile sunt depuse la grefa Curții de Justiție. Acest serviciu reprezintă punctul de contact pentru părți și pentru judecătorii naționali și răspunde pentru modul în care se derulează procedura.
Cererile de decizie preliminară sosesc direct de la instanța națională care judecă în cauza principală. Toate celelalte acțiuni sunt depuse de avocați care acționează pentru reclamant (partea care dorește să introducă acțiunea).
Limba de procedură
Limba de procedură este o caracteristică importantă a procedurii.
Faptul de a putea sesiza instanța într‑o limbă pe care o înțelegeți și de a putea citi hotărârile judecătorești reprezintă un aspect fundamental al democrației și al statului de drept.
De aceea, Curtea de Justiție lucrează în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii. Acțiunile pot fi introduse în oricare dintre aceste limbi. Pentru motive de eficiență, Curtea lucrează la nivel intern doar în câteva limbi, în principal în limba franceză. Cu toate acestea, toate comunicările cu părțile se fac în limba de procedură.
Limba de procedură este stabilită la momentul la care acțiunea ajunge la Curtea de Justiție.
În trimiterile preliminare, limba de procedură este limba instanței naționale care a adresat cererea de decizie preliminară.
În acțiunile directe, limba de procedură este limba aleasă de reclamant. Dacă pârâtul este un stat membru al Uniunii Europene, limba de procedură trebuie să fie una dintre limbile oficiale ale statului respectiv.
În recursuri, limba de procedură este limba în care a fost pronunțată hotărârea Tribunalului.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este singura instanță din lume care lucrează în atât de multe limbi.
Primii pași și faza scrisă a procedurii
Cererile de decizie preliminară
Cererea de decizie preliminară formulată de instanța națională este tradusă de serviciul de traducere al Curții. Apoi, grefa trimite o notificare oficială părților din procedura națională, statelor membre și instituțiilor Uniunii.
Cererea de decizie preliminară a instanței naționale este publicată în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții, în toate limbile oficiale.
Părțile din procedura națională, statele membre, Comisia și celelalte instituții ale Uniunii care consideră că au un interes special în cauza respectivă pot prezenta apoi observații Curții de Justiție, în termen de două luni și zece zile de la notificare. În această etapă, observațiile nu sunt documente publice. După închiderea dosarului, aceste observații sunt publicate în baza de date a jurisprudenței, cu excepția cazului în care autorul lor se opune.
Acțiunile directe și recursurile
După ce primește acțiunea, grefa atribuie cauzei un număr și o înregistrează în registru. Cererea se comunică în integralitate pârâtului (pârâților). Fiecare pârât are la dispoziție două luni și zece zile pentru a depune un memoriu în apărare sau un răspuns.
Grefa redactează de asemenea un rezumat al motivelor și al argumentelor reclamantului. Acest rezumat se traduce în toate celelalte 23 de limbi oficiale ale Uniunii și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în baza de date a jurisprudenței Curții.
Mai poate fi depus un al doilea rând de memorii cu argumente scrise, cunoscute sub numele de replică și de duplică. În recurs, este necesară permisiunea președintelui pentru aceasta. Replica permite reclamantului să răspundă la argumentele pârâtului, iar duplica oferă pârâtului posibilitatea de a răspunde la aceasta.
Aceste documente nu sunt accesibile publicului.
Desemnarea judecătorului și a avocatului general
În același timp, președintele repartizează cauza unui judecător, cunoscut sub numele de judecător raportor, care va urmări cauza îndeaproape și va pregăti proiectul de hotărâre.
Primul avocat general repartizează cauza unui avocat general, care de asemenea va urmări cauza.
Raportul preliminar și atribuirea cauzei unei camere
După încheierea procedurii scrise, Curtea de Justiție întreabă părțile dacă doresc organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor.
Judecătorul raportor pregătește un raport preliminar, prezentând faptele și argumentele tuturor părților la procedură. Acest document nu este public.
Pe baza acestui raport și după ascultarea avocatului general, Curtea de Justiție decide câți judecători ar trebui să judece cauza și dacă sunt necesare o ședință de audiere a pledoariilor și/sau concluzii ale avocatului general.
În cazul în care Curtea de Justiție decide să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor, președintele camerei căreia i‑a fost repartizată cauza stabilește data acesteia.
Măsurile de organizare și de cercetare judecătorească
Curtea de Justiție decide de asemenea dacă sunt necesare informații suplimentare înainte de continuarea procedurii. Acestea se obțin prin „măsuri de organizare și de cercetare judecătorească”. Cea mai frecvent întâlnită dintre aceste măsuri este să se solicite părților să răspundă la întrebări în timpul ședinței. Ele pot implica și probe cu martori sau experți.
Ședința de audiere a pledoariilor
Ședința de audiere a pledoariilor se desfășoară în sălile de ședință ale Curții de Justiție, la Luxemburg. Ea poate avea loc și prin videoconferință în circumstanțe excepționale. Avocații și reprezentanții părților vin și pledează cauza în fața judecătorilor și a avocatului general. Judecătorii și avocatul general pot adresa întrebări.
Această ședință este publică. Unele ședințe sunt transmise în streaming pe site‑ul internet al Curții.
Concluziile avocatului general
Atunci când Curtea solicită avocatului general să prezinte concluzii, concluziile se citesc în mod normal la câteva luni după ședința de audiere a pledoariilor. Avocatul general își pregătește concluziile și le citește în ședință publică, aceasta putând fi transmisă în streaming pe site‑ul internet al Curții. În concluzii se analizează cauza și se propune o soluție la problemele ridicate.
Concluziile sunt publicate în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții.
Se încheie astfel faza orală a procedurii.
Deliberările și redactarea hotărârii
Judecătorul raportor pregătește un proiect de hotărâre care ia în considerare tot ceea ce s‑a spus pe parcursul procedurii.
Acest proiect de hotărâre este punctul de plecare al discuțiilor dintre judecători, care se numesc deliberări. Avocații generali nu iau parte la deliberări.
Deliberările sunt confidențiale și se desfășoară fără asistenți sau interpreți. Din acest motiv, judecătorii trebuie să delibereze într‑o limbă comună. Prin tradiție, limba utilizată este franceza.
În urma acestor discuții, judecătorii convin asupra unui text unic. Dacă este necesar, deciziile sunt luate cu majoritate. Nu există opinii divergente sau minoritare. În cazul unui vot, rezultatul nu se face public.
Hotărârea
Hotărârea este apoi tradusă, în cele mai multe cazuri, în toate limbile Uniunii. Pentru mai multe informații consultați politica noastră privind multilingvismul.
Hotărârile se pronunță în ședință publică. Pronunțarea este publică și se transmite în streaming pe site‑ul de internet al Curții.
Hotărârile sunt disponibile în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții în ziua pronunțării.
Majoritatea hotărârilor se publică apoi și în Repertoriul jurisprudenței Curții de Justiție, registrul oficial al hotărârilor Curții. Pentru mai multe informații consultați pagina noastră despre Repertoriul jurisprudenței.
Procedurile speciale
Curtea are la dispoziție și anumite proceduri speciale pentru a aborda eficient diferite situații.
Procedura simplificată
Curtea de Justiție poate recurge la o procedură simplificată dacă o întrebare adresată de o instanță națională este identică cu o întrebare la care Curtea a răspuns deja sau dacă răspunsul la aceasta este clar. În astfel de cazuri, Curtea de Justiție se pronunță printr‑o ordonanță motivată, făcând trimitere la hotărârile sale anterioare.
Procedura accelerată
Procedura accelerată permite Curții să se pronunțe rapid în cauze foarte urgente. În acest scop, termenele pentru fiecare fază a procedurii sunt reduse cât mai mult posibil. Cauzele sunt judecate cu prioritate.
Părțile (în acțiunile directe și în recursuri) sau instanța națională (în trimiterile preliminare) pot formula o cerere de procedură accelerată. Președintele Curții decide dacă admite sau nu cererea. El poate decide să aplice această procedură și din proprie inițiativă.
Procedura preliminară de urgență (PPU)
Folosind această procedură, Curtea de Justiție poate pronunța hotărâri într‑un timp foarte scurt. Acest tip de procedură poate fi utilizat numai în cererile de decizie preliminară care privesc spațiul de libertate, securitate și justiție (cooperarea polițienească și judiciară în materie civilă și penală, precum și în domeniul vizelor, azilului, imigrației și altor politici legate de libera circulație a persoanelor). Această procedură este utilizată în principal în cauzele privind autoritatea părintească sau încredințarea copiilor minori sau în cauzele în care o persoană este deținută.
Curtea de Justiție desemnează camere speciale de cinci judecători pentru a se ocupa de aceste cauze. Toate termenele sunt reduse drastic. Accesul la procedura scrisă este limitat, iar majoritatea părților participă doar la ședința de audiere a pledoariilor.
Procedura privind măsuri provizorii
În cazul în care o parte ar putea suferi un prejudiciu grav și ireparabil înainte de finalizarea cauzei, aceasta poate solicita suspendarea actului atacat până la soluționarea cauzei.
Cât costă?
Curtea nu percepe taxe pentru introducerea unei acțiuni.
Curtea nu plătește însă onorariile avocaților angajați de părți.
Dacă o parte nu își poate permite să plătească un avocat, ea poate solicita asistență judiciară. Pentru mai multe informații în acest sens, consultați pagina noastră privind asistența judiciară.
