Tribunalul – cum se derulează procedura

Statutul, Regulamentul de procedură și textele oficiale

Principiile fundamentale care guvernează procedura în fața Tribunalului sunt stabilite în Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Normele detaliate pot fi găsite în Regulamentul de procedură și în Dispozițiile practice de punere în aplicare a acestuia. Aceste dispoziții se completează cu alte decizii și texte oficiale.

Toate aceste documente se găsesc pe pagina noastră despre Texte privind procedura.

În continuare vă prezentăm un scurt ghid privind modul în care se derulează procedura. În cazul în care intenționați să sesizați Tribunalul cu o acțiune, vă invităm să citiți Regulamentul de procedură în integralitate.

Introducerea unei acțiuni

Acțiunile sunt depuse la grefa Tribunalului. Acest serviciu este punctul de contact pentru părțile  din procedură și pentru judecătorii naționali și răspunde pentru modul în care se derulează procedura.

Acțiunile trebuie să fie depuse de avocați care acționează pentru reclamant (partea care dorește să introducă acțiunea). Avocatul care depune acțiunea trebuie să fie autorizat să își exercite profesia în fața unei instanțe dintr‑un stat membru al Uniunii sau al Spațiului Economic European.

Trimiterile preliminare care intră în competența Tribunalului sunt transmise acestuia de Curtea de Justiție. Toate trimiterile preliminare trebuie introduse mai întâi în fața Curții de Justiție.

Limba de procedură

Limba de procedură este o caracteristică importantă a procedurii.

Faptul de a putea sesiza instanța și a putea citi hotărârile acesteia într‑o limbă pe care o înțelegeți reprezintă un aspect fundamental al democrației și al statului de drept.

Prin urmare, Tribunalul lucrează în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii. Acțiunile pot fi introduse în oricare dintre aceste limbi și toate comunicările cu părțile se fac în limba de procedură.

Limba de procedură este stabilită la momentul la care acțiunea ajunge la Tribunal.

În acțiunile directe, limba de procedură este limba aleasă de reclamant. Dacă pârâtul este un stat membru, limba de procedură trebuie să fie una dintre limbile oficiale ale statului respectiv.

În cauzele de proprietate intelectuală, reclamantul poate alege limba de procedură. Atunci când limba este diferită de limba utilizată în fața camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală însă, părțile din procedura în fața camerei de recurs se pot opune și pot solicita ca limba de procedură să fie cea utilizată în fața camerei de recurs.

În trimiterile preliminare, limba de procedură este limba instanței naționale care a adresat cererea de decizie preliminară.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este singura instanță din lume care lucrează în atât de multe limbi.

Primii pași și faza scrisă a procedurii

Acțiunile directe

După ce primește acțiunea, grefa pregătește un rezumat al motivelor și al argumentelor reclamantului. Rezumatele sunt traduse în toate celelalte 23 de limbi oficiale ale Uniunii și sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții.

Cererea în integralitate se comunică pârâtului (pârâților). Fiecare pârât are la dispoziție două luni pentru a depune un memoriu în apărare.

Orice persoană care demonstrează că are un interes în soluționarea cauzei poate interveni în procedură. Intervențiile trebuie să fie făcute în susținerea uneia dintre părți. Nu este posibil să se depună observații generale. Toate observațiile trebuie prezentate într‑un memoriu în intervenție. Părțile din procedură pot răspunde la acesta.

În cauzele de proprietate intelectuală, părțile pot depune un singur rând de memorii cu argumente scrise. În alte cauze mai poate fi depus un al doilea rând de memorii cu argumente scrise, cunoscute sub numele de replică și de duplică. Replica permite reclamantului să răspundă la argumentele pârâtului, iar duplica oferă pârâtului posibilitatea de a răspunde la replică.

În principiu, aceste documente nu sunt accesibile publicului.

Cererile de decizie preliminară

Cererea de decizie preliminară formulată de instanța națională este tradusă de serviciul de traducere al Curții. Apoi, grefa notifică în mod oficial părțile din procedura națională. Ea trimite de asemenea o copie a cererii statelor membre și instituțiilor Uniunii.

Cererea de decizie preliminară a instanței naționale este publicată în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții.

O informație privind cauza se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Părțile din procedura națională, statele membre, Comisia și celelalte instituții ale Uniunii care consideră că au un interes special în cauza respectivă pot prezenta apoi observații Tribunalului. În această etapă, observațiile nu sunt documente publice. În schimb, după închiderea cauzei, cu excepția cazului în care autorul lor se opune, aceste observații sunt publicate în baza de date a jurisprudenței.

Atribuirea cauzei unei camere și desemnarea unui judecător raportor

În același timp, președintele atribuie cauza unei camere, luând în considerare o serie de criterii. În cauzele de proprietate intelectuală și în cele privind personalul Uniunii, președintele are în vedere diferitele specializări ale camerelor. Este numit un judecător raportor, care va urmări cauza cu cea mai mare atenție și care va redacta hotărârea.

Cererile de decizie preliminară transferate la Tribunal sunt încredințate celor două camere specializate. Aceste cauze se judecă în complet de cinci judecători. Concluziile sunt prezentate de avocatul general al celeilalte camere specializate.

Raportul prealabil

După încheierea procedurii scrise, părțile pot solicita organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor.

Judecătorul raportor pregătește un raport prealabil, prezentând faptele și argumentele tuturor părților din procedură, precum și o primă analiză a problemelor ridicate. Raportul nu este un document public.

Pe baza raportului respectiv, camera căreia i‑a fost repartizată cauza hotărăște dacă aceasta va fi examinată de un complet format din trei judecători. În cazul în care camera propune creșterea numărului de judecători, Tribunalul va decide dacă este cazul să fie atribuită unui număr mai mare de judecători. Camera decide și dacă este necesară o ședință de audiere a pledoariilor.

Dacă Tribunalul decide să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor, președintele camerei stabilește o dată, care se aduce la cunoștința părților.

Măsurile de organizare și de cercetare judecătorească

Tribunalul decide totodată dacă sunt necesare informații suplimentare înainte de continuarea procedurii. Acestea se obțin prin „măsuri de organizare și de cercetare judecătorească”. Cea mai frecvent întâlnită dintre aceste măsuri este să se solicite părților să răspundă la întrebări scrise înainte de ședința de audiere a pledoariilor ori în timpul ședinței sau să prezinte anumite documente.

Ședința de audiere a pledoariilor

Dacă Tribunalul decide să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor într‑o cauză privind o acțiune directă, înainte ca ședința să aibă loc, judecătorul raportor poate redacta un document numit „raport de ședință”. Acest document prezintă situația de fapt a cauzei și argumentele părților și ale intervenienților. Raportul este pus la dispoziția publicului în ziua ședinței, în limba de procedură.

Ședința de audiere a pledoariilor se desfășoară în sălile de ședință ale Tribunalului, la Luxemburg. Ea poate avea loc și prin videoconferință în circumstanțe excepționale. Avocații și reprezentanții părților vin și pledează în fața judecătorilor. Judecătorii pot pune întrebări dacă doresc.

Această ședință este publică.

Concluziile avocatului general

Dacă s‑a solicitat avocatului general să prezinte concluzii în cadrul unei trimiteri preliminare, acestea se prezintă după ședința de audiere a pledoariilor. Avocatul general își pregătește concluziile și le citește în ședință publică. Prezentarea anumitor concluzii este transmisă în streaming pe site‑ul internet al Curții. În concluzii se analizează cauza și se propune o soluție pentru a asista Tribunalul la soluționarea problemelor ridicate. Aceste concluzii nu sunt însă obligatorii.

Concluziile sunt publicate în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții.

Se încheie astfel faza orală a procedurii.

Deliberările și redactarea hotărârii

Judecătorul raportor pregătește un proiect de hotărâre care ia în considerare tot ceea ce s‑a spus pe parcursul procedurii.

Acest proiect de hotărâre este punctul de plecare al discuțiilor dintre judecători, care se numesc „deliberări”. Avocații generali nu iau parte la deliberări.

Deliberările sunt confidențiale și se desfășoară fără asistenți sau interpreți. Din acest motiv, judecătorii trebuie să delibereze într‑o limbă comună. Prin tradiție, limba utilizată este franceza.

În urma acestor discuții, judecătorii convin asupra unei hotărâri unice. Dacă este necesar, deciziile sunt luate cu majoritate. Nu există opinii divergente sau minoritare. În cazul unui vot, rezultatul nu se face public.

Hotărârile

Hotărârile sunt apoi traduse. Pentru mai multe informații privind hotărârile care sunt traduse și în ce limbi consultați politica noastră privind multilingvismul. Toate hotărârile sunt disponibile cel puțin în limba de procedură și în limba în care au fost redactate, și anume franceza.

Hotărârile sunt pronunțate în ședință publică. Unele pronunțări sunt transmise în streaming pe site‑ul internet al Curții.

Hotărârile sunt disponibile în baza de date a jurisprudenței de pe site‑ul internet al Curții în ziua pronunțării.

Majoritatea hotărârilor sunt apoi publicate și în Repertoriul jurisprudenței, registrul oficial al hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. Pentru mai multe informații consultați pagina noastră despre Repertoriul jurisprudenței.

Procedurile speciale

Tribunalul are la dispoziție și anumite proceduri speciale pentru a aborda eficient diferite situații.

Procedura accelerată

Procedura accelerată permite Tribunalului să se pronunțe rapid în cauze foarte urgente. În acest scop, termenele pentru fiecare etapă a procedurii sunt reduse cât mai mult posibil. Cauzele sunt judecate cu prioritate.

Părțile sau instanța națională pot formula o cerere de procedură accelerată. Tribunalul decide dacă admite sau nu cererea.

Tribunalul poate decide să aplice această procedură și dacă părțile nu o solicită.

Procedura privind măsuri provizorii

Introducerea unei cauze la Tribunal nu suspendă efectele deciziei atacate.

O parte poate solicita Tribunalului însă, prin intermediul unei proceduri speciale, suspendarea actului atacat până la soluționarea cauzei.

Pentru ca Tribunalul să dispună suspendarea acestuia, trebuie să fie îndeplinite trei condiții:

• reclamantul trebuie, la prima vedere, să aibă cel puțin un argument rezonabil pentru a ataca actul în cauză;
• reclamantul va suferi un prejudiciu grav și ireparabil dacă decizia nu va fi suspendată în regim de urgență;
• suspendarea trebuie să fie în interesul tuturor părților implicate și în interesul public.

Decizia se ia printr-o ordonanță a președintelui sau a vicepreședintelui Tribunalului. Nu este vorba nicidecum despre o decizie asupra fondului cauzei, aceasta fiind soluționată ulterior de Tribunal.

Ordonanța poate fi atacată la Curtea de Justiție.

Cât costă?

Tribunalul nu percepe taxe pentru introducerea unei acțiuni.

Tribunalul nu plătește însă pentru avocații angajați de părți. În principiu, partea care pierde procesul este obligată să plătească toate cheltuielile de judecată ale părții care a câștigat procesul sau un procent din acestea. Atunci când părțile nu sunt de acord cu privire la cuantumul exact al acestor cheltuieli, Tribunalul ia o decizie. Intervenienții trebuie să își suporte propriile cheltuieli de judecată.

Dacă o parte nu își poate permite să plătească un avocat, este posibil să solicite asistență judiciară. Pentru mai multe informații în acest sens consultați pagina noastră privind asistența judiciară.