Statisticile judiciare ale Curții de Justiție - 2023

I. Cauzele introduse

La diferență de o unitate, numărul de cauze introduse la Curtea de Justiție în anul 2023 se situează exact în media ultimilor trei ani, în contextul în care, cu 821 de cauze, numărul de cauze introduse în anul 2023 este cu 15 unități mai mare decât numărul cauzelor introduse în anul 2022 (806 cauze) și cu 17 unități mai mic decât numărul cauzelor introduse în anul 2021 (838 de cauze). Repartizarea contenciosului în funcție de natura cauzelor este de asemenea similară în mod global cu cea din anii precedenți – trimiterile preliminare și recursurile reprezentând în continuare, doar ele, mai mult de 90 % din toate cauzele cu care este sesizată Curtea (cu 518 noi cereri de decizie preliminară și, respectiv, 231 de recursuri, recursuri privind măsurile provizorii sau recursuri în intervenție) –, însă ceea ce va reține mai ales atenția cititorului este creșterea numărului de acțiuni directe formulate în fața Curții în anul 2023.

În timp ce acest număr a atins un minim istoric în anul 2021, cu doar 29 de cauze noi, el se ridică astfel la 60 de cauze în anul 2023, adică mai mult decât dublu. Această majorare se explică atât prin creșterea numărului de acțiuni în anulare (opt acțiuni introduse în 2023, față de numai două în anul 2022, în condițiile în care un stat membru – Polonia – a formulat doar el șapte acțiuni în anul anterior împotriva unor acte adoptate de legiuitorul Uniunii în domeniile protecției mediului și eficienței energetice), cât și prin creșterea numărului de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru, întrucât Comisia a decis în anul 2023 să inițieze mai multe proceduri paralele de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de lipsa transpunerii sau a comunicării măsurilor luate de anumite state membre pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor. O parte semnificativă a acestor cauze privesc de asemenea domeniul mediului înconjurător (conservarea unor habitate naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, instituirea unui sistem de monitorizare a speciilor alogene invazive, promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, tratarea apelor urbane reziduale și tratarea deșeurilor...), dar mai multe dintre acestea privesc și domeniile mai clasice ale liberei circulații a persoanelor și mărfurilor, transporturilor, dreptului de autor și drepturilor conexe pe piața unică digitală sau măsurile care trebuie puse în aplicare pentru a proteja în mod eficient avertizorii[1].

În materie preliminară, în mod deloc surprinzător – având în vedere contextul geopolitic general și numeroasele focare de conflicte armate la porțile Uniunii –, în domeniul Spațiului de libertate, securitate și justiție au fost adresate Curții în anul 2023 cele mai multe întrebări (82 de cereri de decizie preliminară), multe dintre acestea privind interpretarea normelor referitoare la dreptul de azil și la sistemul de protecție internațională al resortisanților țărilor terțe. La fel ca în anul 2022, multe dintre întrebările preliminare adresate Curții anul trecut au vizat domeniile fiscalității, protecției consumatorilor și transporturilor (cu 53, 52 și, respectiv, 40 de cereri de decizie preliminară), în timp ce recursurile introduse în 2023 împotriva deciziilor Tribunalului au vizat în esență domeniile proprietății intelectuale, concurenței, ajutoarelor de stat și funcției publice. În pofida apariției unor noi focare de contencios, aceste domenii reprezintă astfel în continuare o parte importantă a activității Tribunalului.

În ceea ce privește proveniența geografică a cererilor de decizie preliminară primite de Curte în anul 2023, vom arăta că instanțele din toate statele membre, fără excepție, s‑au adresat Curții în cursul anului precedent, ceea ce demonstrează vitalitatea dialogului „de la instanță la instanță” instituit de tratate. La fel ca în anii precedenți, instanțele germane se află în continuare în fruntea „clasamentului geografic” al trimiterilor (cu 94 de cereri de decizie preliminară adresate Curții în anul 2023), însă nu mai sunt urmate de această dată de instanțele italiene, ci de instanțele bulgare și poloneze, care s‑au adresat Curții de 51 și, respectiv, de 48 de ori în cursul anului trecut. În ceea ce privește Polonia, numărul trimiterilor preliminare efectuate în anul 2023 constituie cel mai mare număr de la aderarea acestui stat la Uniunea Europeană, în urmă cu 20 de ani, în timp ce numărul de trimiteri efectuate de instanțele bulgare în anul 2023 se apropie, la rândul său, de numărul record de trimiteri efectuate de aceste instanțe în anul 2021 (58 de cereri).

O constatare similară poate fi făcută în ceea ce privește cererile de decizie preliminară provenite din România. Astfel, cu nu mai puțin de 40 de cereri adresate Curții în anul 2023, instanțele române au efectuat un număr ridicat de trimiteri, care amintește, la rândul său, vârful atins în 2019, an în care au fost adresate Curții 49 de cereri de decizie preliminară. Întrebările adresate de instanțele române în anul 2023 privesc materii diverse, precum clasificarea tarifară a cablurilor din fibre optice, siguranța alimentară, protecția consumatorilor împotriva clauzelor abuzive în contractele de credit încheiate în monedă străină, dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată, suportarea cheltuielilor medicale efectuate în alt stat membru decât statul de afiliere sau relația delicată dintre standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale și respectarea principiilor supremației, unității și efectivității dreptului Uniunii.

În ceea ce privește contenciosul de urgență, se va observa că, la fel ca în anul 2022, cererile de aplicare a procedurii accelerate sau a procedurii de urgență au fost mult mai puțin numeroase decât în anul 2021. În timp ce în cursul anului respectiv au fost formulate nu mai puțin de 90 de cereri, toate tipurile de cauze luate în considerare împreună, în anul 2023 au fost depuse 41 de cereri de accelerare a procedurii. Curtea nu a judecat nicio cauză în procedura accelerată, în timp ce procedura preliminară de urgență a fost declanșată de două ori în anul 2023, în cauze privind interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164) coroborat cu articolele 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[2] și interpretarea articolului 325 alineatul (1) TFUE, a articolului 2 alineatul (1) din Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995, și, respectiv, a principiului supremației dreptului Uniunii[3].

În schimb, în materie de recursuri, asistăm la un fenomen invers. În timp ce în anul 2021 Curtea fusese sesizată cu 9 recursuri cu privire la măsurile provizorii sau la intervenție, în anul 2023 a fost sesizată cu 18 de recursuri de această natură, respectiv dublu.

II. Cauzele soluționate

Similar cu cauzele introduse, numărul de cauze soluționate de Curtea de Justiție în anul 2023 se situează în media ultimilor trei ani. Astfel, de‑a lungul anului precedent, Curtea a soluționat 783 de cauze, față de 771 de cauze în anul 2021 și 808 cauze în anul 2022. Reflectare fidelă a părții pe care o reprezintă în cauzele cu care este sesizată Curtea, trimiterile preliminare și recursurile constituie, în mod deloc surprinzător, cea mai mare parte a cauzelor soluționate de instanță în anul 2023.

Dacă examinăm mai îndeaproape modul de soluționare a cauzelor în cursul anului precedent, vom observa că acesta este de asemenea foarte apropiat de modul de soluționare a cauzelor în anul 2022. Într‑adevăr, în timp ce Curtea a adoptat în 2022 466 de hotărâri și 265 de ordonanțe, de toate tipurile, în anul 2023 numărul hotărârilor și al ordonanțelor se ridică la 469 și, respectiv, la 253, adică un număr aproape identic cu cel din anul precedent. Această constatare este valabilă și pentru ordonanțele cu caracter jurisdicțional prin care se finalizează judecata, altele decât ordonanțele de radiere, de nepronunțare asupra fondului sau de trimitere spre rejudecare la Tribunal. Numărul lor s‑a ridicat la 167 în anul 2022 și, respectiv, la 163 în anul 2023, însă repartizarea acestor ordonanțe în funcție de natura cauzelor este ușor diferită.

În timp ce în 2022 12,7 % din cauzele preliminare fuseseră finalizate prin ordonanță adoptată fie în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, fie în temeiul articolului 99 din acest regulament sau chiar în temeiul combinat al acestor două dispoziții, acest nivel a urcat anul trecut la 14,6 %. În ceea ce privește recursurile, în schimb, procentul cauzelor soluționate prin ordonanță în temeiul articolului 181 sau al articolului 182 din Regulamentul de procedură a scăzut, din moment ce a trecut de la 56,8 % în anul 2022 la 45,9 % în anul 2023. Această variație se explică prin soluționarea prin hotărâre, în anul 2023, a unui număr mai mare de recursuri, întrucât mai multe cauze complexe au necesitat organizarea unei ședințe și/sau prezentarea concluziilor avocatului general.

Deși recursurile au condus anul trecut la un număr mai mare de hotărâri decât în 2022, aceasta nu înseamnă totuși că numărul de anulări ale deciziilor Tribunalului este în creștere. În acești ultimi ani se observă într‑adevăr o mare stabilitate la nivelul sensului de soluționare a recursurilor, indiferent de modul de soluționare reținut. Dintre cele 201 recursuri soluționate în anul 2023, 37 au condus la anularea deciziei Tribunalului și doar 10 dintre acestea au determinat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal. Și în acest caz cifrele sunt comparabile cu cele din anul precedent, din moment ce deciziile Tribunalului au fost anulate de 39 de ori în anul 2022 (dintr‑un total de 196 de recursuri soluționate), iar Curtea a trimis cauza spre rejudecare la Tribunal numai în 9 cazuri.

La fel ca în anul 2022, cauzele soluționate de camerele de trei judecători – inclusiv Camera de admitere în principiu a recursurilor – reprezintă mai mult de jumătate din cauzele soluționate de Curte în anul 2023 (făcând abstracție de ordonanțele de radiere, de nepronunțare asupra fondului sau de retrimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunal). Se va observa totuși că numărul cauzelor soluționate de camerele de cinci judecători a crescut în cursul anului trecut – întrucât aceste complete de judecată au soluționat 298 de cauze în anul 2023, față de 270 anul precedent –, în timp ce numărul cauzelor soluționate de Marea Cameră s‑a redus la jumătate, trecând de la 80 de cauze soluționate de acest complet de judecată în anul 2022 la numai 36 de cauze în anul 2023. Această evoluție este consecința unei abordări mai selective a Curții în ceea ce privește cauzele care necesită intervenția Marii Camere, în special din cauza numărului și a complexității cauzelor deduse judecății Curții, însă ea se explică și prin existența unei jurisprudențe bine marcate în anumite materii, care permite mai ușor decât în trecut trimiterea cauzelor la un complet mai restrâns, compus din 5 judecători.

În ceea ce privește durata procedurilor, vom arăta că durata medie globală de soluționare a cauzelor, indiferent de natura acestora, este puțin mai mică decât cea din anul precedent, întrucât se ridică la 16,1 luni în anul 2023, față de 16,4 luni în anul 2022. Această scădere este datorată mai ales reducerii duratei medii de soluționare a acțiunilor directe (care a trecut de la 23,5 luni în anul 2022 la 20,8 luni în anul 2023) și, într‑o mai mică măsură, celei a trimiterilor preliminare (care a trecut de la 17,3 luni la 16,8 luni). Durata medie de soluționare a cauzelor rămâne totuși tributară complexității cauzelor cu care este sesizată Curtea și modului de soluționare a acestora, ceea ce explică importanța acordată de Curte cererii pe care a prezentat‑o legiuitorului Uniunii la 30 noiembrie 2022 în vederea transferării către Tribunal a unei părți din competența pe care o exercită în materie preliminară și în vederea extinderii domeniului de aplicare material al mecanismului de admitere în principiu a recursurilor.

III. Cauzele pendinte

La 31 decembrie 2023, 1 149 de cauze erau pendinte în fața Curții de Justiție, respectiv aproximativ 40 de cauze suplimentare în raport cu anul precedent. Întrucât cea mai mare parte a acestor cauze este constituită din cereri de decizie preliminară (760 de cauze) și din recursuri (289 de cauze), punerea în aplicare a reformei pe care tocmai am amintit‑o va avea în mod inevitabil impact asupra acestor statistici, întrucât va conduce, atunci când va intra în vigoare, la transferul către Tribunal al unor noi cereri de decizie preliminară care privesc anumite materii.

[1] Astfel, în anul 2023, Comisia a introdus acțiuni împotriva a 6 state membre pentru neadoptarea sau necomunicarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17). A se vedea cauzele C‑147/23, C‑149/23, C‑150/23, C‑152/23, C‑154/23 și C‑155/23 (acțiuni introduse împotriva Republicii Polone, Republicii Federale Germania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Cehe, Republicii Estonia și, respectiv, Ungariei).

[2] A se vedea Hotărârea din 18 aprilie 2023 pronunțată în cauza C‑1/23, Afrin (EU:C:2023:296).

[3] A se vedea Hotărârea din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C‑107/23, Lin (EU:C:2023:606).