Statisticile judiciare ale Curții de Justiție - 2025

Cauze introduse

La fel ca în anii precedenți, anul trecut a fost marcat de un aflux important de cauze noi, întrucât în anul 2025 au fost înregistrate în registrul grefei 889 de cauze. Această cifră marchează în aparență o ușoară scădere în raport cu anul anterior (2024), în cursul căruia în registrul grefei fuseseră înregistrate 920 de cauze, dar, dacă se iau în considerare cele 65 de cereri de decizie preliminară care au fost depuse la Curte în 2025 și transmise Tribunalului, după analiza preliminară prevăzută la articolul 93a din Regulamentul de procedură al Curții, în realitate în anul 2025 au fost introduse la Curte nu mai puțin de 954 de cauze, respectiv un număr foarte apropiat de recordul atins în anul 2019 în care 966 de cauze fuseseră înregistrate de Curte.

Atunci când se examinează mai îndeaproape distribuția cauzelor cu care a fost sesizată Curtea în anul 2025, cererile de decizie preliminară sunt, deloc surprinzător, cele care ocupă partea predominantă a acestor noi cauze. Pe lângă cele 65 de cereri menționate mai sus, transmise Tribunalului în măsura în care se referă exclusiv la una sau mai multe domenii specifice prevăzute la articolul 50b din statut, în registrul grefei au fost astfel înregistrate în anul 2025 580 de cereri noi de decizie preliminară. Acesta este numărul cel mai mare din ultimii cinci ani.

La fel ca în anul 2024, trimiterile preliminare efectuate în anul 2025 provin din cvasitotalitatea statelor membre, cu un număr considerabil de cereri de decizie preliminară formulate de instanțele italiene (110 cereri, dintre care jumătate au fost depuse doar în cursul lunii februarie 2025) și poloneze (63 de cereri, adică cel mai mare număr de la aderarea acestei țări la Uniunea Europeană în anul 2004).

Numărul mare de trimiteri efectuate de instanțele italiene se explică, în mare parte, prin întrebările acestor instanțe – confruntate cu un aflux masiv de acțiuni introduse de resortisanți ai unor țări terțe împotriva măsurilor de îndepărtare adoptate de autoritățile naționale – cu privire la interpretarea dispozițiilor Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale și în special la interpretarea care trebuie dată conceptului de „țară de origine sigură”[1].

În ceea ce privește trimiterile preliminare efectuate de instanțele poloneze, domeniul protecției consumatorilor a fost cel care a atras în mod special atenția acestor instanțe, mai mult de jumătate dintre cererile de decizie preliminară adresate Curții de către instanțele poloneze în anul 2025 referindu-se la interpretarea dispozițiilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii[2] sau a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori[3].

Dacă numărul cererilor de decizie preliminară formulate de instanțele italiene și poloneze în 2025 a fost deosebit de ridicat, numărul cererilor provenite din Germania și Franța a rămas, în schimb, la un nivel foarte scăzut, cu doar 61 și, respectiv, 17 cereri. Deși numărul de trimiteri efectuate de instanțele franceze este unul dintre cele mai scăzute înregistrate în ultimii 20 de ani, vom arăta totuși că, în ceea ce privește trimiterile efectuate de instanțele germane, multe dintre acestea se referă tocmai la domeniile specifice în care competența preliminară a fost transferată Tribunalului și, în special, sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau a întârzierii ori a anulării serviciilor de transport. Celor 61 de cereri examinate chiar de Curte, trebuie, așadar, să li se adauge mai mult de 20 de cereri depuse la Curte și transmise Tribunalului pentru motive de competență.

În afara trimiterilor provenite din cele patru state citate anterior, vom sublinia nivelul, susținut în continuare, al cererilor de decizie preliminară adresate de instanțele austriece și bulgare cu 47 și, respectiv, cu 42 de trimiteri efectuate în anul 2025, precum și prima trimitere efectuată de o instanță britanică după ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană și expirarea perioadei de tranziție la 31 decembrie 2020. Întemeiată pe articolul 158 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice[4], cererea de decizie preliminară a fost formulată la 24 octombrie 2025 de High Court of Justice (King’s Bench Division) și privește interpretarea articolului 17 alineatul (2) din acordul menționat anterior, referitor la drepturile legate de ședere și la permisele de ședere recunoscute membrilor de familie aflați în întreținerea cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit[5].

La fel ca în anii precedenți, recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului și a acțiunilor directe au constituit în anul 2025, numeric, a doua și a treia categorie de cauze cu care a fost sesizată Curtea. Cu 245 de cauze, recursurile, recursurile privind măsurile provizorii și recursurile în materie de intervenție au cunoscut o ușoară scădere în raport cu anul precedent, în cursul căruia numărul recursurilor din toate categoriile s-a ridicat la 277 de cauze, în timp ce acțiunile directe au cunoscut, pe de altă parte, o ușoară creștere. Pe lângă câteva acțiuni în anulare și o acțiune în despăgubire, 50 de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor au fost astfel introduse în anul 2025 în fața Curții. Acestea vizează aproximativ 20 de state membre și se referă la aspecte foarte diverse precum protecția mediului – sub toate formele sale (calitatea aerului, calitatea apei destinate consumului uman, tratarea apelor urbane reziduale, gestionarea deșeurilor, prevenirea și reducerea efectelor negative legate de expunerea la zgomot, conservarea habitatelor naturale) –, politica socială și combaterea utilizării abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive sau transporturile, impozitarea și libera circulație a capitalurilor. Astfel, în luna martie 2025, Comisia Europeană a introdus acțiuni împotriva a șase state membre diferite ca urmare a neadoptării sau a necomunicării de către aceste state a măsurilor necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE[6].

În sfârșit, această prezentare generală a cauzelor introduse ar fi cu siguranță incompletă dacă nu s-ar menționa cererea de aviz prezentată de Comisia Europeană la 21 noiembrie 2025 referitoare la compatibilitatea cu tratatele a proiectului de acord revizuit privind aderarea Uniunii Europene la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950. Prezentată în temeiul articolului 218 alineatul (11) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, această cerere vine în continuarea a două cereri anterioare pe aceeași temă prezentate în aprilie 1994 și, respectiv, în iulie 2013, dintre care prima s-a soldat cu constatarea necompetenței Comunității de a adera la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale[7], iar a doua cu constatarea incompatibilității proiectului de acord privind aderarea Uniunii Europene la convenția menționată cu articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și Protocolul nr. 8 referitor la acest articol[8]. Prezenta cerere de aviz privește tocmai textul rezultat din negocierile care au urmat acestui aviz de incompatibilitate (1/25).

Pentru a încheia această scurtă trecere în revistă a cauzelor introduse, vom arăta că un procent deloc neglijabil al acestora a fost însoțit de o cerere de accelerare a procedurii, având în vedere că o cerere sau o propunere de aplicare a procedurii accelerate sau a procedurii de urgență a fost prezentată în cel puțin 88 de cauze, ceea ce echivalează cu 10 % din ansamblul cauzelor cu care a fost sesizată Curtea în anul 2025. Procedura preliminară de urgență a fost pusă efectiv în aplicare în cursul anului trecut în patru cauze[9], în timp ce două cereri de aplicare a procedurii accelerate au fost admise[10], iar această din urmă procedură a fost inițiată chiar de președinte într-o cauză sensibilă privind interpretarea articolelor din Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri[11].

Cauze soluționate

Deși Curtea a înregistrat în 2025 un număr mare de cauze, anul trecut a fost de asemenea marcat de o activitate jurisdicțională intensă, întrucât Curtea a soluționat 774 de cauze, adică un număr destul de apropiat de cel al anilor anteriori (792 de cauze soluționate în 2020, 772 în 2021, 808 în 2022 și 783 în anul 2023). Este vorba, desigur, despre un număr semnificativ mai mic decât numărul de cauze care fuseseră soluționate în 2024 (862 de cauze), dar vom aminti că acest an a fost marcat de reînnoirea parțială a compunerii Curții și de necesitatea, concomitentă, de a soluționa un număr semnificativ de cauze înainte de plecarea judecătorilor ajunși la sfârșitul mandatului lor.

Pe de altă parte, trebuie amintit că colegiul judecătorilor era încă incomplet la ora la care aceste rânduri au fost scrise, întrucât un judecător care a părăsit Curtea în februarie 2024 nu fusese încă înlocuit, în timp ce un alt judecător, decedat în iunie 2024 în cursul mandatului, nu a fost înlocuit efectiv decât un an mai târziu, în iunie 2025. Astfel de factori sunt în afara controlului Curții, dar influențează în mod inevitabil productivitatea instanței.

Reflectând fidel partea pe care o ocupă în cauzele cu care este sesizată Curtea, trimiterile preliminare și recursurile constituie, deloc surprinzător, cea mai mare parte a cauzelor soluționate de instanță, întrucât în anul 2025 Curtea a soluționat 561 de cauze preliminare și 156 recursuri, respectiv peste 92 % din totalul cauzelor soluționate anul trecut.

La fel ca în anii precedenți, în anul 2025 hotărârile au constituit din nou principalul mod de soluționare a cauzelor. 447 de hotărâri au fost astfel pronunțate în cursul anului trecut, în timp ce ordonanțele prin care se finalizează judecata altfel decât prin radiere, trimitere la Tribunal sau nepronunțare asupra fondului reprezentau mai puțin de 20 % dintre cauzele soluționate. Numărul acestor ordonanțe (116) a fost însă proporțional mai mare în cazul recursurilor decât în cazul trimiterilor preliminare. În timp ce ordonanțele adoptate în temeiul articolelor 53 și/sau 99 din Regulamentul de procedură reprezentau numai 12 % dintre cauzele preliminare soluționate în anul 2025, ordonanțele adoptate fie în temeiul articolelor 170a și 170b, fie în temeiul articolului 181 sau 182 din Regulamentul de procedură reprezentau 35 % din ansamblul recursurilor soluționate anul trecut.

În ceea ce privește recursurile soluționate de Curte în anul 2025, se va reține în special scăderea ratei de anulare a deciziilor Tribunalului. În timp ce această rată se situa în jurul a 20 % în anii 2022, 2023 și 2024, ea a scăzut astfel la 15 % în anul 2025. Din 156 de recursuri soluționate anul trecut, numai 24 dintre acestea au condus la o anulare a hotărârii sau a ordonanței atacate în fața Curții. În majoritatea cazurilor (19), cauza a fost trimisă de Curte spre rejudecare la Tribunal.

În ceea ce privește, mai exact, activitatea Camerei de admitere în principiu a recursurilor, vom reține că în cursul anului precedent au fost admise în principiu două recursuri, printre care un prim recurs care intră în noul domeniu de aplicare al articolului 58a din Statut, ca urmare a reformei legislative din 2024. Este vorba, în speță, despre un recurs formulat împotriva unei decizii a Tribunalului referitoare la executarea unui contract care cuprinde o clauză compromisorie în sensul articolului 272 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Depus în decembrie 2024, recursul a fost admis în parte în principiu la 29 aprilie 2025 și este în prezent în curs de soluționare în fața Curții[12].

Dacă se examinează datele referitoare la modul de soluționare a cauzelor, se va observa că numărul și procentul de cauze soluționate cu concluzii au scăzut în cursul anului trecut. În anul 2025, 239 de cauze soluționate au beneficiat astfel de clarificările aduse prin concluziile unui avocat general, ceea ce reprezintă 31 % din numărul total de cauze soluționate în 2025, în timp ce numărul cauzelor soluționate judecate cu concluzii s-a ridicat în anul 2024 la 336 de cauze și în anul 2023 la 283 de cauze, reprezentând 39 % și, respectiv,  36 % din numărul total de cauze soluționate în anii menționați. Această diminuare s-ar putea explica, în parte, prin transferul de competență preliminară efectuat în favoarea Tribunalului chemat, în prezent, să recurgă la rândul său la concluziile unui avocat general pentru a se pronunța asupra cauzelor care i-au fost transferate de Curte, dar ea se explică mai ales prin lipsa unor probleme de drept cu adevărat noi în celelalte materii, ceea ce a determinat Curtea să utilizeze mai larg posibilitatea, prevăzută la articolul 20 al cincilea paragraf din Statut, de a judeca cauze fără concluziile avocatului general. Astfel cum reiese din tabelele următoare, numai domeniile energiei și liberei circulații a persoanelor au cunoscut în anul 2025 în raport cu anul precedent o creștere reală a numărului de cauze judecate cu concluzii.

În ceea ce privește repartizarea cauzelor soluționate pe complet de judecată, camerele de trei judecători sunt cele care au pronunțat cel mai mare număr de decizii, întrucât acestea au soluționat în anul 2025 nu mai puțin de 352 de cauze. Camerele de cinci judecători au soluționat la rândul lor 255 de cauze în cursul aceluiași an, în timp ce numărul cauzelor soluționate de Marea Cameră s-a ridicat la 35. Este vorba în acest caz despre o scădere destul de accentuată în raport cu anul precedent, în cursul căruia 75 de cauze fuseseră soluționate de acest complet de judecată. Astfel cum am arătat anterior, această diferență se explică prin numărul mare de decizii pronunțate înainte de înlocuirea parțială a compunerii Curții, în octombrie 2024, printre care figura în special o hotărâre pronunțată cu privire la 15 acțiuni aferente reglementării comunitare în domeniul transporturilor.

În sfârșit, în ceea ce privește durata medie a procedurilor, aceasta s-a situat la 16,7 luni, luând în considerare toate tipurile de cauze, față de 17,7 luni în anul anterior. Reducerea duratei procedurilor privește toate tipurile de cauze, trecând de la 17,2 luni la 16,9 luni pentru cauzele preliminare, de la 21,5 luni la 20 luni în cazul acțiunilor directe și de la 18,4 luni la 15,1 luni în cazul recursurilor.

Cauze în curs de soluționare

Drept consecință logică a dezechilibrului dintre numărul cauzelor introduse în cursul anului precedent și numărul cauzelor soluționate, numărul cauzelor în curs de soluționare la 31 decembrie 2025 a fost mai mare decât în anul precedent. Astfel, acesta s-a ridicat la 1 322 de cauze față de 1 207 cauze cu un an mai devreme. Cauzele preliminare și recursurile, cu 772 de cauze și, respectiv, cu 443 de cauze, constituie în continuare partea principală a contenciosului cu care a fost sesizată Curtea.

[1]  JO L 180 din 29 iunie 2013, p. 60.

[2]  JO L 95 din 21 aprilie 1993, p. 29.

[3]  JO L 133 din 22 mai 2008, p. 66.

[4] JO L 29 din 31 ianuarie 2020, p. 7.

[5] Cauza C-682/25, Crossryn.

[6]  JO L 438 din 8 decembrie 2021, p. 1. Aceste acțiuni înregistrate cu numerele C-207/25, C-208/25, C-210/25, C-212/25, C-213/25 și C-215/25 sunt îndreptate împotriva Finlandei, Bulgariei, Spaniei, Ungariei, Țărilor de Jos și, respectiv, Portugaliei.

[7] Avizul 2/94 (Aderarea Comunității la CEDO) din 28 martie 1996 (EU:C:1996:140).

[8] Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din 18 decembrie 2014 (EU:C:2014:2454).

[9] Este vorba despre cauzele C-135/25 PPU, Kachev (în care s-a pronunțat Hotărârea din 20 mai 2025, EU:C:2025:366), C-219/25 PPU, Kamekris (în care s-a pronunțat Hotărârea din 19 iunie 2025, EU:C:2025:456), C-313/25 PP, Adrar (în care s-a pronunțat Hotărârea din 4 septembrie 2025, EU:C:2025:647), și C-712/25 PPU, Rastochev (în care s-a pronunțat Hotărârea din 12 februarie 2026, EU:C:2026:101).

[10] A se vedea cauzele C-280/25, Lin II, și C-440/25, Ebilum.

[11] Cauza C-195/25, Framholm (în care s-a pronunțat Hotărârea din 20 noiembrie 2025, EU:C:2025:904).

[12] Cauza C-881/24 P, SC/Eulex Kosovo (Ordonanța din 29 aprilie 2025, EU:C:2025:313).