Traducerea și interpretarea la Curte

  Articolul 42 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție  

Articolul 42 Serviciul lingvistic al Curții

Curtea înființează un serviciu lingvistic compus din experți cu o cultură juridică adecvată
și o cunoaștere aprofundată a mai multor limbi oficiale ale Uniunii.

Interpretarea

În cadrul unui sistem de interpretare multilingvă integral, pot fi utilizate toate limbile oficiale, iar interpretarea poate fi asigurată către toate aceste limbi. Cu toate acestea, în practică, este nevoie rar să se recurgă la această acoperire lingvistică completă. Serviciul de interpretariat asigură un sistem „à la carte” adaptat în funcție de nevoile reale. La Curte sunt utilizate două modalități de interpretare: interpretarea simultană și interpretarea consecutivă.

Pentru interpretarea simultană, interpreții, repartizați în cabine, interpretează pledoariile, întrebările și răspunsurile schimbate în sălile de ședință de diferiții actori din cadrul ședinței. Interpreții sunt cel puțin doi într-o cabină, deoarece, ținând seama de efortul intelectual necesitat de interpretare, ei trebuie să se înlocuiască pentru a continua să asigure același nivel de concentrare și deci de calitate. Calitatea interpretării depinde în mare măsură de pregătirea minuțioasă a fiecărei cauze de către interpreți. Această muncă de pregătire se desfășoară în spirit de echipă, în colaborare atât cu asistenții care întocmesc dosarele și documentele de referință, cât și cu serviciile transversale, în special în cazul în care este nevoie de sprijin în domeniul terminologic.

Interpretarea consecutivă, o altă tehnică de interpretare, constă pentru interpret în a lua note în timpul discursului oratorului și în a-i reda conținutul într-o a doua etapă. Această tehnică este adesea utilizată cu ocazia unor evenimente protocolare, vizite sau vernisaje.

În măsura în care este posibil, interpretarea în timpul ședințelor este asigurată direct. Interpretul retransmite în propria sa limbă și fără intermediar discursul vorbitorului. Uneori, interpretul trebuie să utilizeze așa-numita interpretare în „punte”. În acest caz, interpretarea nu este asigurată din limba vorbitorului, ci din interpretarea oferită de un coleg dintr-o altă cabină lingvistică, care este în măsură să o furnizeze direct în limba sa.

În principiu, fiecare interpret interpretează numai către limba sa maternă. Totuși, unii interpreți stăpânesc o altă limbă până la punctul de a putea interpreta în această limbă ca o limbă activă, ca și cum ar fi limba lor maternă. Aceasta este denumită interpretare „retur”.

Traducerea juridică

În centrul activității de traducere la Curte se află juristul-lingvist, un jurist care a absolvit un ciclu complet de studii juridice în unul dintre statele membre și care, la momentul recrutării, are o bună cunoaștere a cel puțin două alte limbi și sisteme juridice. Juristul-lingvist este responsabil de o sarcină complexă și tehnică: el trebuie să gestioneze un portofoliu de traduceri combinând în același timp un nivel foarte ridicat de calitate și de randament, totul cu respectarea strictă a termenelor.

Înainte de a se lansa în traducerea stricto sensu, este esențial ca juristul-lingvist să identifice, să obțină și să analizeze toate documentele de referință relevante, astfel încât să dobândească o bună înțelegere a contextului juridic al cauzei și să identifice terminologia de referință. Traducerea la Curte nu este o traducere liberă: actele normative, jurisprudența sau actele de procedură citate direct sau indirect trebuie reproduse cu scrupulozitate. Același lucru va fi valabil și pentru terminologia utilizată.

Fiecărei sarcini de traducere îi corespunde în realitate un întreg dispozitiv care urmărește asigurarea eficienței, bazat pe o pregătire organizațională și tehnică a activității asigurate în amonte de unitățile transversale și de coordonare.

Pentru a-și desfășura activitatea, juriștii-lingviști se bazează pe metode și strategii specifice și utilizează din ce în ce mai mult instrumentele informatice, pe care trebuie să le cunoască pentru a integra aportul lor fără a pierde calitatea, în special din perspectiva preciziei și a fiabilității.

Traducerea directă este întotdeauna privilegiată atunci când competențele sunt disponibile în cadrul unităților lingvistice. Totuși, cu 24 de limbi oficiale, numărul de combinații lingvistice posibile este în prezent de 552. Prin urmare, a fost necesar să se instituie un sistem complementar în raport cu traducerea directă, și anume traducerea printr-un număr limitat de limbi pivot alese pe baza unor criterii tehnice. Astfel, o limbă pivot este o limbă prestabilită în care este tradus un text pentru a fi retradus apoi în celelalte limbi. Fiecărei unități lingvistice pivot i s-au atribuit mai multe limbi din care va fi efectuată traducerea în limba acestei unități. Această versiune pivot va fi apoi utilizată de celelalte unități pentru traducerea în limba lor.

A se vedea și

> Multilingvismul – Lucrare - volumul 1