Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2024

Curtea de Justiție poate fi sesizată în principal cu cereri de decizie preliminară. Atunci când o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea unei norme a Uniunii sau cu privire la validitatea acesteia, suspendă procedura care se desfășoară în fața sa și sesizează Curtea de Justiție. Odată lămurită prin decizia pronunțată de Curte, instanța națională poate soluționa litigiul cu care este sesizată. În cauzele care necesită un răspuns într‑un termen foarte scurt (de exemplu în materie de azil, de control la frontiere, de răpiri de copii etc.) este prevăzută o procedură preliminară de urgență.

Curtea poate fi sesizată de asemenea cu acțiuni directe, având ca obiect fie anularea unui act al Uniunii („acțiune în anulare”), fie constatarea faptului că un stat membru nu respectă dreptul Uniunii („acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor”). În cazul nerespectării de către statul membru a hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, o a doua acțiune, denumită acțiune în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”, poate determina Curtea de Justiție să îi aplice acestuia o sancțiune pecuniară.

Pe de altă parte, împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal pot fi formulate recursuri. Curtea de Justiție poate anula aceste decizii ale Tribunalului.

În sfârșit, Curții de Justiție îi pot fi adresate cereri de aviz pentru a verifica compatibilitatea cu tratatele a unui acord pe care Uniunea intenționează să îl încheie cu un stat terț sau cu o organizație internațională (introduse de un stat membru sau de o instituție europeană).

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

Anul trecut a fost marcat de adoptarea și de punerea în aplicare a reformei legislative a arhitecturii jurisdicționale a Uniunii Europene prin Regulamentul 2024/2019 al Parlamentului European și al Consiliului, care urmărește, la cererea Curții de Justiție, să echilibreze sarcina contenciosului dintre cele două instanțe ale Uniunii profitând de dublarea numărului de judecători la Tribunal, decisă în 2015 prin Regulamentul 2015/2422 al Parlamentului European și al Consiliului. Curtea de Justiție ar trebui astfel să fie în măsură să continue să își îndeplinească, în termene rezonabile, misiunea de interpretare a dreptului Uniunii în condițiile în care cunoaște o creștere semnificativă a contenciosului dedus judecății sale, precum și o creștere a numărului de cauze complexe și sensibile privind printre altele chestiuni de natură constituțională sau legate de drepturile fundamentale. Astfel, în 2024, mai mult de 900 de cauze noi au fost introduse în fața Curții de Justiție, o cifră apropiată de recordul din 2019, ceea ce confirmă tendința de creștere observată în acești ultimi ani și subliniază necesitatea acestei reforme.

În mod concret, această reformă a condus în esență la un transfer parțial al competenței preliminare de la Curtea de Justiție către Tribunal. Acest transfer, care a devenit efectiv de la 1 octombrie 2024, privește șase materii specifice, și anume sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, accizele, Codul vamal, clasificarea tarifară a mărfurilor în conformitate cu Nomenclatura combinată, compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare, a întârzierii sau a anulării serviciilor de transport și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Cu toate acestea, Curtea de Justiție rămâne competentă să soluționeze cereri de decizie preliminară care, deși se încadrează într-una dintre aceste materii specifice, privesc și alte materii sau ridică probleme independente de interpretare a dreptului primar (inclusiv a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), a dreptului internațional public sau a principiilor generale ale dreptului Uniunii.

Reforma ar trebui să conducă la o reducere semnificativă a volumului de muncă al Curții de Justiție în materie de decizii preliminare, ceea ce tind să confirme primele estimări care acoperă ultimele trei luni ale anului precedent.

Un alt aspect al reformei urmărește menținerea eficacității procedurii de recurs împotriva deciziilor Tribunalului. Pentru a permite Curții de Justiție să se concentreze asupra recursurilor care ridică probleme de drept importante, mecanismul de admitere în principiu a recursurilor se extinde, de la 1 septembrie 2024, la deciziile Tribunalului referitoare la deciziile a șase noi camere de recurs independente ale unor organe, oficii, agenții sau servicii europene, care s‑au adăugat celor patru camere de recurs vizate inițial la momentul introducerii acestui mecanism. Pe de altă parte, acesta din urmă a fost extins la litigiile referitoare la executarea unor contracte care cuprind o clauză compromisorie.

În sfârșit, reforma urmărește să consolideze transparența procedurii preliminare și să permită astfel o mai bună înțelegere a deciziilor pronunțate de Curtea de Justiție sau de Tribunal. De acum înainte, observațiile scrise depuse în cauzele preliminare vor fi astfel publicate pe site‑ul internet al instituției, într‑un termen rezonabil după închiderea cauzei, cu excepția cazului în care autorul acestor observații se opune.

Pe lângă modificarea Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene, punerea în aplicare a reformei a condus la modificarea Regulamentului de procedură al Curții de Justiție și a Regulamentului de procedură al Tribunalului, în special pentru a preciza modalitățile de prelucrare inițială a cererilor de decizie preliminară formulate în cadrul „ghișeului unic” și procedura aplicabilă cererilor transmise Tribunalului de Curtea de Justiție. Regulamentul de procedură al acesteia din urmă cuprinde, pe de altă parte, alte noutăți menite să țină seama de învățămintele desprinse din criza sanitară și de evoluția tehnologică, în special în ceea ce privește posibilitatea părților sau a reprezentanților acestora de a pleda prin videoconferință cu respectarea unor condiții juridice și tehnice precise, protecția datelor cu caracter personal în soluționarea cauzelor, modalitățile de depunere și de notificare a actelor de procedură prin intermediul aplicației e‑Curia, precum și retransmiterea anumitor ședințe pe internet.

Recomandările adresate instanțelor naționale cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare, precum și Instrucțiunile practice pentru părți au fost adaptate în consecință.

În ceea ce privește compunerea sa, instituția a fost îndoliată, în iunie 2024, de decesul domnului Ilešič (Slovenia), judecător la Curtea de Justiție din anul 2004.

Pe de altă parte, în ianuarie 2024, Curtea și‑a luat rămas bun de la domnul judecător Safjan (Polonia) și a cunoscut în luna octombrie o reînnoire parțială foarte importantă a componenței sale, odată cu încetarea funcțiilor a opt membri, și anume domnul vicepreședinte Bay Larsen (Danemarca), domnul judecător Bonichot (Franța), doamna judecătoare Prechal (Țările de Jos), domnul judecător Xuereb (Malta), doamna judecătoare Rossi (Italia), domnul judecător Wahl (Suedia) și domnii avocați generali Pikamäe (Estonia) și Collins (Irlanda), precum și cu intrarea în funcție a nouă noi membri, și anume domnul judecător Smulders (Țările de Jos), domnul avocat general Spielmann (Luxemburg), domnii judecători Condinanzi (Italia) și Schalin (Suedia), domnul avocat general Biondi (Italia), domnii judecători Gervasoni (Franța) și Fenger (Danemarca), doamna judecătoare Frendo (Malta) și domnul avocat general Norkus (Lituania).

În ceea ce privește statisticile anului trecut, acestea reflectă un număr foarte ridicat atât de cauze introduse în fața Curții (920, respectiv cu aproximativ 100 mai multe decât în cursul fiecăruia dintre ultimii trei ani), cât și de cauze soluționate de aceasta (863 de cauze, respectiv cu 80 mai mult decât anul precedent), această din urmă cifră explicându‑se în mare parte prin constrângerile legate de reînnoirea parțială a Curții. Numărul cauzelor pendinte era astfel, la 31 decembrie 2024, de 1 206. Durata medie a procedurilor, incluzând toate tipurile de cauze combinate, a fost în anul 2024 de 17,7 luni.

920

de cauze introduse

573

de proceduri preliminare, din care

proceduri preliminare de urgență

Principalele state membre aflate la originea cererilor

Italia

Germania

Polonia

Austria

Bulgaria

de acțiuni directe, din care

de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și

acțiuni în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”

277

de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului

cereri de asistență judiciară

cerere de aviz

O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

863

de cauze soluționate

580

de proceduri preliminare, din care

proceduri preliminare de urgență

de acțiuni directe, din care

de constatări ale neîndeplinirii obligațiilor împotriva a

state membre

hotărâre în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”

213

recursuri împotriva deciziilor Tribunalului, din care

de recursuri au anulat decizia adoptată de Tribunal

Durata medie a procedurilor:

17,7 luni

Durata medie a procedurilor preliminare de urgență:

3,3 luni

1 206

cauze pendinte la 31 decembrie 2024

Principalele materii tratate

Spațiul de libertate, securitate și justiție

141

Ajutoare de stat și concurență

137

Politica economică și monetară

103

Apropierea legislațiilor

Protecția consumatorilor

Mediul

Fiscalitate

Politica externă și de securitate comună

Politica socială

Proprietatea intelectuală

A se vedea statisticile detaliate ale Curții de Justiție

Membrii Curții de Justiție

Curtea de Justiție este compusă din 27 de judecători și 11 avocați generali.

Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile respective. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit.

Ei sunt aleși din rândul personalităților care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea în țările lor a celor mai înalte funcții jurisdicționale sau a căror competență este bine‑cunoscută.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

Judecătorii Curții de Justiție aleg dintre ei președintele și vicepreședintele. Judecătorii și avocații generali numesc grefierul pentru o perioadă de șase ani.

R. Frendo

Judecătoare

R. Norkus

Avocat general

A. Calot Escobar

Grefier

Ordinea protocolară începând cu 9 octombrie 2024

B | Tribunalul în 2024

Tribunalul poate fi sesizat în principal, în primă instanță, cu acțiuni directe formulate de persoane fizice sau juridice (particulari, societăți, asociații etc.), atunci când acestea sunt vizate direct și individual, și de statele membre împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, precum și cu acțiuni directe prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciilor cauzate de instituții sau de agenții lor.

Deciziile Tribunalului pot face obiectul unui recurs, limitat la chestiuni de drept, în fața Curții de Justiție. În cauzele care au beneficiat deja de o dublă examinare (de către o cameră jurisdicțională independentă și apoi de către Tribunal), Curtea de Justiție admite în principiu recursul doar dacă acesta ridică o chestiune importantă pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.

De la 1 octombrie 2024, Tribunalul este de asemenea competent să soluționeze cererile de decizie preliminară, transferate de Curtea de Justiție, care țin exclusiv de una sau de mai multe dintre următoarele șase domenii specifice: sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată; accizele; Codul vamal; clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată; compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau a întârzierii ori a anulării serviciilor de transport; schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

O mare parte din contenciosul său este de natură economică: proprietate intelectuală (mărci, desene și modele industriale ale Uniunii Europene), concurență, ajutoare de stat și supraveghere bancară și financiară. Tribunalul este de asemenea competent să statueze în materia funcției publice în litigiile dintre Uniunea Europeană și agenții săi.

Activitatea și evoluția Tribunalului

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului Uniunii Europene

Pentru Tribunal, anul 2024 a fost un an deosebit de important, întrucât a fost marcat de intrarea în vigoare a Regulamentului 2024/2019, care a reformat arhitectura jurisdicțională a Uniunii Europene. Transferul parțial al competenței preliminare de la Curtea de Justiție la Tribunal a devenit astfel efectiv la 1 octombrie 2024.

În temeiul Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene, Tribunalul este în prezent competent să judece cereri de decizie preliminară care țin exclusiv de una sau de mai multe materii specifice dintre următoarele șase: sistemul comun al TVA-ului, accizele, Codul vamal, clasificarea tarifară a mărfurilor, compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau a întârzierii ori a anulării serviciilor de transport și schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (noul articol 50b). 19 cereri de decizie preliminară introduse între 1 octombrie și 31 decembrie 2024 au făcut obiectul unei decizii de transfer.

Pe plan intern, Tribunalul a trebuit să își reorganizeze structura prin numirea celor zece judecători care fac parte din camera desemnată să soluționeze cererile de decizie preliminară, precum și a președintelui acesteia, și anume domnul Papasavvas, vicepreședintele Tribunalului. În vederea examinării optime a cererilor de decizie preliminară, Tribunalul a desemnat de asemenea trei judecători să exercite funcția de avocat general. În plus, Regulamentul său de procedură prevede în prezent posibilitatea de a se pronunța, în special în anumite cauze preliminare, în cameră intermediară, compusă din nouă judecători.

De asemenea, începând cu 1 septembrie 2024, a fost prevăzută o extindere a mecanismului de admitere în principiu a recursurilor împotriva deciziilor Tribunalului referitoare la o decizie a unei camere de recurs independente a unuia dintre organele, oficiile sau agențiile Uniunii (noul articol 58a din Statutul Curții, introdus de asemenea prin Regulamentul 2024/2019). Acest aspect al reformei sporește de asemenea responsabilitatea Tribunalului de a asigura coerența și uniformitatea dreptului în domeniile de drept vizate.

Reforma a coincis cu plecarea, la 7 octombrie 2024, a cinci membri ai Tribunalului, numiți judecători la Curtea de Justiție. Astfel, au părăsit Tribunalul domnul judecător Gervasoni, domnii președinți de cameră Spielmann și Schalin, doamna judecătoare Frendo și domnul judecător Norkus. Tribunalul le mulțumește pentru contribuția lor durabilă și importantă la jurisprudența sa. La aceeași dată, domnii judecători Cassagnabère și Meyer au depus jurământul ca noi membri ai Tribunalului.

Această reorganizare majoră și plecările membrilor nu au încetinit însă activitatea judiciară a Tribunalului, întrucât acesta din urmă a putut, în cursul anului 2024, să închidă 922 de cauze. În același an au fost introduse numai 786 de cauze, numărul cauzelor pendinte fiind astfel redus. Durata medie de 18,5 luni a procedurilor demonstrează o gestionare eficientă a cauzelor, cu precizarea că Tribunalul este în măsură să reacționeze chiar mai rapid atunci când particularitățile cauzei o impun. Astfel, Tribunalul a putut pronunța prima sa hotărâre în domeniul piețelor digitale în termen de 8,2 luni (Hotărârea T‑1077/23 Bytedance/Comisia).

În anul 2024, 20,2 % dintre cauzele soluționate au fost soluționate de completuri extinse. În plus, Tribunalul își continuă abordarea care constă în judecarea în Marea Cameră, compusă din 15 judecători, a cauzelor ce prezintă o importanță certă în special pentru statul de drept (a se vedea capitolul „Retrospectiva hotărârilor marcante ale anului trecut”). În această componență solemnă, Tribunalul a judecat cauzele Ordre néerlandais des avocats du barreau de Bruxelles ș.a./Consiliul, Medel ș.a./Consiliul și Fridman ș.a./Consiliul și Timchenko și Timchenko/Consiliul.

Pe baza noii sale competențe de a se pronunța cu titlu preliminar, precum și a noilor responsabilități în urma extinderii mecanismului de admitere în principiu a recursurilor, Tribunalul s‑a dotat cu toate instrumentele necesare pentru o soluționare eficientă și proactivă a cauzelor cu care este sesizat, pregătindu‑se în același timp pentru următoarea perioadă de trei ani care va începe în octombrie 2025.

786

de cauze introduse

667

de acțiuni directe, din care:

Proprietate intelectuală și industrială

268

Funcția publică a Uniunii Europene

Ajutoare de stat și concurență

acțiuni introduse de statele membre

de cereri de asistență judiciară

trimiteri preliminare

O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

Inovații jurisprudențiale

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Anul 2024 marchează revenirea în centrul atenției a Marii Camere, cea mai solemnă formațiune a Tribunalului, care nu a fost solicitată până în prezent decât rareori și în mod episodic. Compusă din 15 judecători, Marea Cameră este sesizată cu cauzele cele mai importante, precum și cu cele care prezintă probleme de drept dificile sau împrejurări speciale [articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]. Astfel, șase decizii care regrupează mai multe cauze au fost pronunțate de acest complet de judecată în cursul anului trecut în contextul, pe de o parte, al agresiunilor comise de Rusia împotriva Ucrainei și, pe de altă parte, al punerii în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență, în cadrul planului de redresare NextGenerationEU.

Mai întâi, în hotărârile sale din 11 septembrie 2024, Fridman ș.a./Consiliul și Timchenko și Timchenko/Consiliul (T‑635/22 și T‑644/22), Tribunalul a confirmat competența Consiliului de a adopta obligații de raportare a fondurilor și de cooperare cu autoritățile naționale competente în sarcina persoanelor vizate de măsurile restrictive, pe de o parte, și competența de a asimila nerespectarea acestor obligații cu o eludare a măsurilor de înghețare a fondurilor, pe de altă parte.

În continuare, în Hotărârile din 2 octombrie 2024, Ordre néerlandais des avocats du barreau de Bruxelles ș.a./Consiliul, Ordre des avocats à la cour de Paris și Couturier/Consiliul și ACE/Consiliul (T‑797/22, T‑798/22 și T‑828/22), Tribunalul a confirmat legalitatea interdicției de a furniza, în mod direct sau indirect, servicii de consultanță juridică guvernului Rusiei și persoanelor juridice, entităților și organismelor stabilite în Rusia (Regulamentul [UE] nr. 833/2014 al Consiliului) privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina. Cauzele tratează chestiunea dacă există un drept fundamental de acces la un avocat, în special în situații care nu au nicio legătură cu o procedură jurisdicțională. Tribunalul a respins acțiunea, însă s‑a concentrat în special asupra întinderii dreptului la o cale de atac efectivă (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și a dreptului la secretul profesional (articolul 7).

În sfârșit, prin Ordonanța din 4 iunie 2024, Medel ș.a./Consiliul (T‑530/22-T‑533/22), Tribunalul a respins cererile de anulare a deciziei de punere în aplicare prin care Consiliul a aprobat evaluarea planului de redresare și reziliență al Poloniei și a specificat jaloanele și țintele care trebuie atinse de acest stat membru astfel încât contribuția financiară pusă la dispoziția sa în decizia atacată să poată fi eliberată. Marea Cameră a considerat că reclamantele, patru asociații reprezentative ale judecătorilor la nivel internațional ai căror membri erau, în general, asociații profesionale naționale, inclusiv poloneze, nu se puteau prevala de o calitate procesuală activă.

Acest nou impuls dat Marii Camere va continua cu siguranță în anul 2025, alte cauze fiind în prezent pendinte în fața acestui complet de judecată. Acesta va fi însoțit probabil de trimiteri la camera intermediară, creată prin Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2019, pentru a completa arsenalul de formațiuni solemne de care dispune Tribunalul.

922

de cauze soluționate

832

de acțiuni directe, din care:

Proprietate intelectuală și industrială

276

Ajutoare de stat și concurență

Funcția publică a Uniunii Europene

Trimitere preliminară

Durata medie a procedurilor

18,5 luni

Proporția deciziilor care au făcut obiectul unui recurs în
fața Curții de Justiție

35 %

1 705

cauze pendinte (la 31 decembrie 2024)

Principalele materii tratate

Drept instituțional

552

Proprietate intelectuală și industrială

322

Politica economică și monetară

167

Ajutoare de stat și concurență

153

Funcția publică a Uniunii Europene

112

Măsuri restrictive

Accesul la documente

Agricultura

Achiziții publice

Sănătate publică

A se vedea statisticile detaliate ale Tribunalului

Membrii Tribunalului

Tribunalul este compus din doi judecători pentru fiecare stat membru.

Judecătorii sunt aleși dintre persoanele care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea necesară pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Ei sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit. Judecătorii Tribunalului aleg dintre ei președintele și vicepreședintele, pentru o perioadă de trei ani. Aceștia numesc un grefier pentru un mandat de șase ani.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

V. Di Bucci

Grefier

Ordinea protocolară începând cu 9 octombrie 2024

C | Jurisprudența în 2024

Focus

Pachetul Mobilitate 2020: concurența loială și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru un sector rutier mai sigur, sustenabil și echitabil

Hotărârea Lituania ș.a./Parlamentul și Consiliul din 4 octombrie 2024 (C‑541/20-C‑555/20)

Pachetul Mobilitate 2020

În 2020, Uniunea Europeană a adoptat un pachet de reforme în sectorul transportului rutier pentru a atinge două obiective principale:

1. Îmbunătățirea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto:

– prin interzicerea repausului săptămânal la bordul vehiculelor;

– prin garantarea întoarcerii regulate la domiciliu sau la centrul operațional (la fiecare trei sau patru săptămâni) pentru a petrece acolo perioadele de repaus;

– prin devansarea datei intrării în vigoare a obligației de a instala tahografe inteligente de a doua generație.

2. Stabilirea unei concurențe loiale:

– prin impunerea întoarcerii vehiculelor la un centru operațional situat în statul membru de stabilire al întreprinderii de transport la fiecare opt săptămâni;

– prin introducerea unei perioade de așteptare de patru zile după un ciclu de cabotaj într‑un stat membru gazdă (în care operatorilor de transport rutier de mărfuri nerezidenți nu li se permite să efectueze operațiuni de cabotaj cu același vehicul în statul membru respectiv);

– prin calificarea conducătorilor auto drept „lucrători detașați” în anumite cazuri specifice, astfel încât aceștia să beneficieze de condițiile de muncă și de remunerare în vigoare în statul membru gazdă.

Cabotajul este transportul efectuat în interiorul unui stat membru de către un transportator care nu este stabilit în statul respectiv. Acesta este permis atât timp cât nu este efectuat în așa fel încât să creeze o activitate permanentă în acest stat membru.

Tahograful inteligent de a doua generație este un dispozitiv electronic care înregistrează timpul de conducere, pauzele și perioadele de repaus ale conducătorilor auto. Acesta contribuie la garantarea siguranței rutiere, a respectării condițiilor de muncă ale conducătorilor auto și a prevenirii fraudelor.

Pachetul privind mobilitatea cuprinde trei acte legislative referitoare la regimul juridic al transportului rutier. Această reformă ambițioasă a creat dezbateri intense care au condus la o serie de acțiuni în justiție. Astfel, șapte state membre – Lituania, Bulgaria, România, Cipru, Ungaria, Malta și Polonia – au introdus la Curtea de Justiție 15 acțiuni în anulare împotriva anumitor dispoziții ale pachetului privind mobilitatea.

Hotărârea Curții a confirmat în mare măsură validitatea acestuia.

Deși recunoaște că îmbunătățirea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto se poate traduce printr‑o creștere a costurilor suportate de întreprinderile de transport, Curtea a subliniat că aceste norme, aplicabile fără distincție în întreaga Uniune, nu discriminează întreprinderile de transport stabilite în state membre situate „la periferia Uniunii”. Eventualul impact mai important al acestor norme asupra anumitor întreprinderi depinde de alegerea lor economică de a furniza servicii unor destinatari situați în state membre îndepărtate de locul lor de stabilire.

În ceea ce privește calificarea drept „lucrători detașați” (care permite conducătorilor auto să beneficieze mai degrabă de condițiile minime de muncă și de remunerare ale statului membru gazdă decât, eventual, de cele mai puțin favorabile ale statului de stabilire al operatorului de transport), aceasta este o măsură menită să asigure condiții de muncă echitabile și să combată practicile de concurență neloială. Această evoluție, deși benefică pentru angajați, a generat dezbateri între statele membre, dintre care unele, în special cele cu costuri salariale reduse, și‑au exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea costurilor pentru întreprinderile lor și la complexitatea administrativă a noilor norme. Curtea a confirmat această măsură adoptată de legiuitorul Uniunii în scopul realizării unui echilibru just între diferitele interese în cauză.

În ceea ce privește obligația de a respecta o perioadă de așteptare de patru zile după un ciclu de cabotaj într‑un stat membru gazdă, Curtea a subliniat că aceasta urmărește să protejeze întreprinderile locale și să prevină o concurență neloială, evitând ca operațiunile de cabotaj repetate să conducă în fapt la o activitate permanentă în statul membru gazdă. Unele state membre au contestat această obligație, deoarece ar limita flexibilitatea întreprinderilor, obligându‑le să își ajusteze rutele pentru a evita perioadele de inactivitate care conduc la pierderi de venituri. Curtea a respins aceste argumente subliniind că măsura se limitează să interzică în această perioadă operațiunile de cabotaj în același stat membru gazdă, ceea ce nu împiedică realizarea altor operațiuni de transport internațional sau de cabotaj în alte state membre.

Curtea a anulat însă obligația vehiculelor de a se întoarce la centrul operațional al întreprinderii de transport la fiecare opt săptămâni. Curtea a statuat că Parlamentul și Consiliul nu au demonstrat că dispuneau de elemente suficiente pentru a aprecia proporționalitatea acestei măsuri și repercusiunile sale sociale, de mediu și economice.

Focus

Producție ecologică și etichetarea produselor ecologice

Hotărârea Herbaria Kräuterparadies II (C‑240/23)

Societatea germană Herbaria produce băutura „Blutquick”, care este comercializată ca supliment alimentar. Această băutură conține ingrediente care provin din producția ecologică, dar și vitamine nevegetale și gluconat feros adăugate. Pe ambalaj figurează logoul Uniunii pentru producția ecologică și o referire la „agricultura ecologică controlată”.

În ianuarie 2012, autoritățile germane au interzis Herbaria să facă trimitere la producția ecologică protejată, întrucât dreptul Uniunii nu permite adăugarea de vitamine și minerale la produsele prelucrate care poartă termenul „ecologic” decât dacă utilizarea acestora este impusă prin lege.

Curtea de Justiție, sesizată cu titlu preliminar în cadrul unei prime cauze (cauza C‑137/13), a statuat că utilizarea substanțelor respective este considerată ca fiind impusă de lege numai în cazul în care o normă a Uniunii sau o normă națională conformă impune în mod direct adăugarea lor într‑un aliment ca acesta să poată fi comercializat. Întrucât cazul vitaminelor și al gluconatului feros adăugate în „Blutquick” nu îndeplinește această cerință, acțiunea formulată de Herbaria a fost respinsă de instanța germană care s‑a adresat Curții.

Cauza a fost introdusă ulterior la Curtea Administrativă Federală germană, în fața căreia Herbaria nu a mai contestat interdicția de a afișa logoul Uniunii Europene pentru producție ecologică, ci a invocat o inegalitate de tratament între produsul său și un produs similar importat din Statele Unite.

Într‑adevăr, Statele Unite sunt recunoscute de dreptul european ca țară terță ale cărei norme de producție și de control sunt echivalente cu cele ale Uniunii Europene. Potrivit Herbaria, acest lucru ar permite comercializarea în Uniune a produselor provenite din Statele Unite conforme cu normele lor de producție ecologică. Această situație ar conduce la o inegalitate de tratament, deoarece produsele concurente americane ar putea afișa logoul Uniunii pentru producție ecologică fără a respecta normele privind producția ecologică aplicabile în cadrul acesteia.

Curtea Administrativă Federală din Germania a solicitat Curții să se pronunțe cu privire la acest aspect.

În hotărârea sa, Curtea a statuat că numai produsele care respectă toate cerințele Regulamentului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice pot utiliza logoul ecologic al Uniunii. Prin urmare, acest logo nu poate fi utilizat pentru produse fabricate într‑o țară terță potrivit unor norme doar echivalente cu cele prevăzute de dreptul Uniunii. Această interdicție se extinde de asemenea la utilizarea termenilor care se referă la această producție.

Curtea subliniază că a permite utilizarea acestui logo și a acestor termeni atât pentru produse – fabricate fie în Uniune, fie în țări terțe – conforme cu normele europene de producție ecologică, cât și pentru produse fabricate în țări terțe conform unor norme doar echivalente cu acestea ar aduce atingere concurenței loiale în cadrul pieței interne. În plus, aceasta ar putea induce în eroare consumatorii, în timp ce rațiunea de a fi a logoului este de a informa consumatorii în mod clar și fără ambiguități cu privire la faptul că produsul respectă pe deplin cerințele instituite prin regulament.

În schimb, Curtea statuează că logoul pentru producție ecologică al țării terțe poate fi utilizat pentru produse fabricate în țara respectivă, chiar și atunci când acesta conține termeni care fac referire la producția ecologică.

Logoul ecologic al Uniunii Europene

Logoul ecologic al Uniunii Europene oferă o identitate vizuală coerentă produselor ecologice obținute în Uniune. Acesta le permite consumatorilor să identifice mai ușor produsele ecologice și îi ajută pe agricultori să le comercializeze în toate statele membre.

Logoul ecologic este rezervat produselor certificate ca fiind ecologice de către un organism autorizat, asigurând respectarea unor standarde stricte de producție, prelucrare, transport și depozitare. Un produs poate purta logoul ecologic numai dacă conține cel puțin 95 % ingrediente ecologice și numai dacă restul de 5 % respectă condiții stricte. Același ingredient nu poate fi prezent în formă ecologică și neecologică.

Regulamentul 2018/848

Regulamentul 2018/848 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice urmărește să asigure o concurență loială, funcționarea adecvată a pieței interne în acest sector și încrederea consumatorilor în produsele etichetate ca ecologice.

Acesta stabilește norme de producție generale și detaliate. În materie de etichetare, acesta impune respectarea normelor privind informarea consumatorilor, în special pentru a evita confuzia sau inducerea în eroare. Acesta stabilește de asemenea dispoziții specifice privind etichetarea produselor ecologice și în conversie, pentru a proteja atât interesele operatorilor – care doresc ca produsele lor să fie identificate în mod corespunzător și să beneficieze de o concurență loială –, cât și pe cele ale consumatorilor.

Alte hotărâri ale Curții de Justiție privind produsele ecologice

Hotărârea din 12 octombrie 2017, Kamin und Grill Shop (C‑289/16)

Potrivit Regulamentului nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, un operator care comercializează produse ecologice este obligat să își supună întreprinderea unui sistem de control. Operatorii care vând produse direct consumatorului sau utilizatorului final pot fi exonerați de această obligație în anumite condiții. Curtea de Justiție a statuat că este necesar ca vânzarea să se efectueze atât în prezența operatorului sau a personalului său de vânzări, cât și a consumatorului final. În consecință, operatorii care comercializează online aceste produse nu pot beneficia de această scutire.

Hotărârea din 26 februarie 2019, Œuvre d’assistance aux bêtes d’abattoirs (C‑497/17)

Regulamentul nr. 834/2007 nu permite aplicarea logoului ecologic al Uniunii pe produse provenite de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări rituale fără asomare prealabilă, efectuată în condițiile stabilite de Regulamentul nr. 1099/2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii.

Hotărârea din 29 aprilie 2021, Natumi (C‑815/19)

Regulamentul nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007 se opune utilizării unei pudre obținute din sedimente ale algei Lithothamnium calcareum care sunt curățate, uscate și măcinate ca ingredient neecologic de origine agricolă în procesarea produselor alimentare ecologice (în special a băuturilor ecologice pe bază de orez și de soia) în scopul îmbogățirii lor cu calciu.

Focus

Accesul publicului la contractele de achiziționare de vaccinuri împotriva COVID-19

Hotărârile Auken ș.a./Comisia (T‑689/21) și Courtois ș.a./Comisia (T‑761/21)

În iunie 2020, Uniunea Europeană și‑a lansat strategia privind achiziționarea de vaccinuri împotriva COVID-19. În acest cadru, Comisia a semnat un acord cu cele 27 de state membre, care o autoriza să încheie în numele lor contracte de achiziție anticipată cu producătorii.

Întrucât recurgerea timpurie la vaccinare este în interesul sănătății publice, perioada de dezvoltare a vaccinurilor de către întreprinderile farmaceutice a fost scurtată. Pentru a compensa riscurile la care sunt expuse aceste întreprinderi, Comisia și statele membre au inclus în strategia lor de vaccinare principiul partajării riscurilor între producător și statele membre, reducând astfel răspunderea producătorului în cazul unor reacții adverse ale produsului său.

Versiunile contractelor publicate erau cenzurate, omițându-se informații privind riscurile financiare, donațiile sau revânzările, precum și declarațiile privind absența conflictelor de interese.

În anul 2021, cetățeni și deputați europeni au contestat refuzul parțial al Comisiei Europene de a furniza un acces complet la anumite documente legate de contractele de achiziționare de vaccinuri din 2020. Cererile de acces priveau clauzele de despăgubire pentru întreprinderile farmaceutice. Potrivit acestor clauze, laboratoarele trebuiau să despăgubească victimele în cazul unei abateri săvârșite cu intenție sau al unei încălcări grave în cursul fabricării, în timp ce, în celelalte cazuri, această răspundere revenea statelor membre.

Cetățenii și deputații au solicitat de asemenea accesul la declarațiile privind absența conflictelor de interese ale membrilor echipei de negociere pentru achiziționarea vaccinurilor. Aceștia doreau să clarifice modul în care s‑au desfășurat negocierile, în special cu privire la un megacontract din mai 2021, pentru achiziționarea a 1,8 miliarde de doze de vaccin suplimentare în valoare de 35 de miliarde de euro.

Comisia a acordat numai un acces parțial la documentele respective și a publicat versiuni cenzurate ale acestora, invocând confidențialitatea afacerilor și protejarea vieții private.

Sesizat cu două acțiuni împotriva deciziilor Comisiei, Tribunalul le‑a anulat în parte.

În ceea ce privește cererea de acces mai larg la clauzele de despăgubire, Tribunalul a amintit că motivul integrării lor în contracte – și anume compensarea riscurilor suportate de întreprinderile farmaceutice legate de scurtarea termenului de dezvoltare a vaccinurilor – a fost asumat de statele membre și ținea de domeniul public. Acesta a statuat că Comisia nu a demonstrat în ce mod un acces mai larg la aceste clauze, la anumite definiții prezente în contracte (cum ar fi „abaterea intenționată” și „toate eforturile rezonabile posibile”), precum și la clauzele referitoare la donațiile și la revânzările vaccinurilor ar afecta în mod concret interesele comerciale ale companiilor farmaceutice în cauză.

În ceea ce privește cererea de divulgare – în declarațiile privind absența conflictelor de interese – a identității membrilor echipei de negociere, Tribunalul a confirmat că aceasta urmărea un scop de interes public. Numai divulgarea acestei identități permite, astfel, să se verifice lipsa unei situații de conflict de interese în ceea ce privește membrii echipei de negociere. Or, această transparență a procesului de negociere a contractelor consolidează încrederea cetățenilor Uniunii în strategia de vaccinare a Comisiei și contribuie la combaterea difuzării de informații false. Prin urmare, Tribunalul a statuat că Comisia nu a evaluat comparativ în mod corect interesele în cauză, legate de lipsa unui conflict de interese și de riscul de atingere adusă vieții private.

Accesul public la documente: un element‑cheie al transparenței

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului urmărește să ofere publicului cel mai larg drept de acces cu putință la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei. Scopul său este de a consolida transparența, legitimitatea și responsabilitatea instituțiilor.

Acest drept nu este însă absolut. Există excepții în vederea protejării anumitor interese publice sau private, cum ar fi siguranța publică, confidențialitatea deliberărilor interne și a consultanței juridice, interesele financiare, economice sau comerciale sau protecția datelor cu caracter personal.

Instituțiile trebuie să concilieze transparența și protecția acestor interese, evaluând în fiecare caz dacă divulgarea riscă să le aducă atingere. În cele din urmă, o divulgare poate fi necesară în cazul în care se demonstrează existența unui interes public superior.

În caz de refuz al accesului, solicitantul poate cere instituției în cauză o reexaminare, iar apoi – în cazul unui nou refuz – poate sesiza Ombudsmanul European sau poate introduce o acțiune în fața Tribunalului Uniunii Europene.

Câteva principii consacrate de Tribunal și de Curtea de Justiție

În Hotărârea De Capitani/Parlamentul (T‑540/15), Tribunalul a considerat că instituțiile Uniunii nu pot refuza accesul la anumite documente din cadrul procesului legislativ decât în cazuri justificate în mod corespunzător.

Instituția sau organismul care refuză accesul trebuie să demonstreze modul în care acesta ar compromite „concret, efectiv și previzibil în mod rezonabil” interesul protejat de una dintre excepțiile prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în Hotărârea ClientEarth/Comisia (C‑57/16 P), o atingere ipotetică sau vagă nu este suficientă pentru a justifica un astfel de refuz.

Problema accesului la memoriile depuse de un stat membru sau de o instituție în cadrul procedurilor judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene a fost abordată în mai multe hotărâri importante. În cauza Comisia/Breyer (C-213/15 P), Curtea a considerat că memoriile unui stat membru, deținute de Comisie, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001. Deși confidențialitatea acestor memorii trebuie păstrată pe durata procedurii judiciare, Comisia nu poate, fără un motiv suplimentar, să refuze acordarea accesului la acestea după încheierea procedurii.

Curtea a stabilit deja această prezumție generală de nedivulgare în cursul procedurii judiciare în Hotărârile Suedia ș.a./AIP și Comisia (C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P) pentru memoriile depuse de o instituție a Uniunii. Totuși, după încheierea procedurii, fiecare cerere trebuie evaluată de la caz la caz pentru a verifica dacă se aplică excepțiile prevăzute în regulament.

Focus

Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei

Hotărârile Mazepin/Consiliul din 20 martie 2024 (T‑743/22); Fridman ș.a./Consiliul și Timchenko și Timchenko/Consiliul din 11 septembrie 2024 (T‑635/22 și T‑644/22); NSD/Consiliul din 11 septembrie 2024 (T‑494/22)

Măsurile restrictive sau „sancțiunile” constituie un instrument-cheie al politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene. Acestea pot lua forma înghețării activelor, a interdicțiilor de intrare pe teritoriul Uniunii sau a sancțiunilor economice. Scopul lor este de a apăra valorile fundamentale, interesele esențiale și securitatea Uniunii, exercitând presiune asupra persoanelor sau entităților vizate, inclusiv asupra guvernelor țărilor terțe, pentru ca acestea să își schimbe politicile sau comportamentul.

Acțiunile care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei întreprinse de Rusia începând din 2014 și, mai ales, războiul său de agresiune lansat împotriva acestui stat în 2022 au intensificat sancțiunile Uniunii împotriva persoanelor fizice și juridice care oferă sprijin guvernului Rusiei. Dând naștere unor contestații cu privire la legitimitatea și la întinderea lor, deciziile Consiliului în materie au făcut obiectul a zeci de cauze deduse judecății Tribunalului Uniunii Europene.

Acestea ilustrează căutarea unei concilieri între fermitatea sancțiunilor impuse, necesară pentru eficacitatea lor, și protecția drepturilor individuale. Tribunalul a confirmat competențele extinse ale Uniunii de a acționa împotriva sprijinului economic și material al guvernului rus, solicitând în același timp dovezi și o justificare solidă a măsurilor adoptate.

Hotărârea NSD/Consiliul (T‑494/22)

Tribunalul a confirmat sancțiunile impuse societății ruse National Settlement Depository (NSD). Considerată de Consiliu ca fiind esențială în cadrul sistemului financiar din Rusia, această societate a furnizat sprijin material și financiar atât guvernului rus, cât și băncii centrale ruse.

Tribunalul a constatat că, în calitate de instituție financiară de importanță sistemică, NSD a facilitat mobilizarea de către guvernul rus a unor resurse considerabile, utilizate pentru acțiuni de destabilizare a Ucrainei. Tribunalul a respins de asemenea argumentele NSD potrivit cărora măsurile restrictive au condus la înghețarea fondurilor deținute de clienți care nu fac obiectul sancțiunilor, subliniind că aceștia din urmă pot sesiza instanțele naționale pentru a contesta o încălcare a dreptului lor de proprietate, ca efect colateral al măsurilor aplicate împotriva NSD.

Hotărârea Mazepin/Consiliul (T‑743/22)

Tribunalul Uniunii Europene a anulat menținerea domnului Nikita Mazepin, fost pilot de Formula 1, pe lista persoanelor vizate de sancțiuni. Numele său a fost înscris de Consiliu ca urmare a asocierii cu tatăl său, domnul Dmitry Mazepin, un om de afaceri important a cărui activitate generează venituri importante pentru guvernul rus și care ar fi fost principalul sponsor al activităților fiului său ca pilot de curse în cadrul echipei Haas.

Tribunalul a considerat că asocierea dintre domnul Dmitry Mazepin și fiul său nu era suficient dovedită, arătând în special că acesta din urmă nu mai era pilot de curse în cadrul echipei în discuție la momentul adoptării deciziei atacate. Pe de altă parte, Tribunalul a subliniat că doar relația familială nu este suficientă, ca atare, pentru a dovedi interese comune de natură să justifice menținerea sancțiunilor în privința domnului Nikita Mazepin.

Hotărârile Fridman ș.a./Consiliul și Timchenko și Timchenko/Consiliul (T‑653/22 și T‑644/22)

Tribunalul a confirmat obligația persoanelor și a entităților sancționate de a‑și declara fondurile și de a coopera cu autoritățile competente pentru a evita eludarea înghețării fondurilor prin intermediul unor aranjamente juridice și financiare. Aceste obligații, instituite de Consiliu, au fost considerate necesare pentru a asigura eficacitatea și uniformitatea sancțiunilor în toate statele membre. Tribunalul a înlăturat de asemenea contestațiile potrivit cărora Consiliul ar fi exercitat competențe penale rezervate statelor membre, considerând că aceste măsuri nu sunt de natură penală și că adoptarea lor respectă ansamblul cadrului prevăzut de dreptul Uniunii.

Sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei

Începând din martie 2014, Uniunea a impus în mod progresiv Rusiei măsuri restrictive specifice ca răspuns, printre altele, la anexarea ilegală a Crimeei (2014) și la agresiunea militară împotriva Ucrainei (2022).

Aceste măsuri vizează slăbirea bazei economice a Rusiei, privând‑o de tehnologii și de piețe critice și reducând considerabil capacitatea sa de a purta războaie. De asemenea, Uniunea a adoptat sancțiuni împotriva Belarusului, Iranului și Coreei de Nord ca răspuns la sprijinul lor acordat Rusiei în războiul împotriva Ucrainei.

Peste 2 300 de persoane și entități (bănci, partide politice, întreprinderi, grupuri paramilitare) sunt vizate de sancțiuni. Acestea includ:

interdicția de a intra în Uniunea Europeană;
înghețarea activelor;
blocarea fondurilor.

Consiliul estimează valoarea activelor private înghețate în Uniune la 24,9 miliarde de euro. Activele Băncii Centrale a Rusiei blocate în Uniune se ridică la 210 miliarde de euro.

Măsurile restrictive, impuse în temeiul deciziilor Consiliului, fac obiectul unei monitorizări permanente. Acestea se reînnoiesc sau se modifică, după caz, în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele lor nu au fost îndeplinite.

Retrospectiva hotărârilor marcante ale anului

Drepturi fundamentale

Uniunea Europeană asigură protecția drepturilor fundamentale, în special prin intermediul Cartei drepturilor fundamentale, care enumeră drepturile individuale, civice, politice, economice și sociale ale cetățenilor europeni. Respectarea drepturilor omului este una dintre valorile pe care se întemeiază Uniunea și o obligație esențială în punerea în aplicare a politicilor și programelor sale.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – norme obligatorii cu efect real

În 2022, ca răspuns la intensificarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, Consiliul Uniunii Europene a adoptat sancțiuni pentru a face presiuni asupra Rusiei. Printre aceste măsuri figurează interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică guvernului rus și persoanelor juridice, entităților sau organismelor stabilite în Rusia. Avocați belgieni și francezi au solicitat Tribunalului Uniunii Europene anularea acestei interdicții. În opinia lor, aceasta încalcă drepturile fundamentale care garantează accesul la consiliere juridică din partea unui avocat. Tribunalul a amintit dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă, care include dreptul de a fi consiliat și reprezentat de un avocat într‑un context contencios, actual sau probabil. Cu toate acestea, Tribunalul a arătat că interdicția contestată nu privește serviciile de consultanță juridică legate de o procedură jurisdicțională și nici pe cele furnizate unor persoane fizice. În consecință, Tribunalul a respins acțiunile.

Hotărârile Ordre néerlandaise des avocats du barreau de Bruxelles ș.a./Consiliul, Ordre des avocats à la Cour de Paris și Couturier/Consiliul și ACE/Consiliul din 2 octombrie 2024 (T‑797/22, T‑798/22 și T‑828/22)
În anul 2006, ziarul Le Monde a publicat un articol care lega clubul de fotbal Real Madrid de zvonuri de dopaj. Condamnată în Spania pentru calomnie, această publicație a contestat în Franța executarea hotărârii respective, în numele libertății presei. Sesizată în această privință de Cour de cassation (Curtea de Casație) franceză, Curtea a statuat că recunoașterea reciprocă a hotărârilor poate fi limitată dacă încalcă în mod vădit drepturi fundamentale. Potrivit Curții, sancțiunile disproporționate împotriva mass‑mediei, precum daunele interese în cuantum excesiv, riscă să descurajeze presa să acopere subiecte de interes public, ceea ce este incompatibil cu valorile democratice ale Uniunii Europene.

Hotărârea Real Madrid Club de Fútbol din 4 octombrie 2024 (C‑633/22)

Date cu caracter personal

Uniunea Europeană beneficiază de o reglementare solidă și coerentă pentru protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea și stocarea acestor date trebuie să corespundă condițiilor de legalitate prevăzute de legislație, să se limiteze la strictul necesar și să nu aducă atingere în mod disproporționat dreptului la viață privată.

Curtea de Justiție în lumea digitală

Un cetățean german a contestat în fața unei instanțe germane refuzul orașului Wiesbaden de a‑i elibera o nouă carte de identitate fără includerea amprentelor digitale. Instanța germană a solicitat Curții de Justiție să verifice validitatea regulamentului european care prevede obligația de a introduce două amprente digitale în cărțile de identitate. Curtea a statuat că această obligație, justificată prin combaterea fabricării de cărți false și a furtului de identitate, este compatibilă cu drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Cu toate acestea, Curtea a invalidat regulamentul, adoptat pe un temei juridic eronat, menținând în același timp efectele sale până la 31 decembrie 2026, pentru a permite adoptarea unui nou text. Astfel, regulamentul se întemeia în mod eronat pe articolul 21 alineatul (2) TFUE (libera circulație a cetățenilor), în locul articolului 77 alineatul (3) TFUE (spațiul de libertate, securitate și justiție), care necesită unanimitate în Consiliu.

Hotărârea Landeshauptstadt Wiesbaden din 21 martie 2024 (C‑61/22)
O persoană a făcut obiectul unei înregistrări polițienești în Bulgaria în cadrul unei proceduri de cercetare penală pentru mărturie mincinoasă. După ce a fost condamnată la o pedeapsă cu suspendare de un an și a executat această pedeapsă, ea a solicitat să fie radiată din registru. Potrivit dreptului bulgar, datele care o privesc sunt păstrate în acest registru fără nicio limitare de durată, alta decât decesul persoanei. Curtea Administrativă Supremă bulgară a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii. Aceasta din urmă a răspuns că stocarea generală și nediferențiată a datelor biometrice și genetice ale persoanelor condamnate penal, până la decesul lor, este contrară dreptului Uniunii. Reglementarea națională trebuie să prevadă obligația operatorului de a verifica periodic dacă această stocare rămâne necesară și să permită persoanei vizate să solicite ștergerea datelor sale dacă nu mai este cazul.

Hotărârea Direktor na Glavna direktsia „Natsionalna politsia“ pri MVR - Sofia din 30 ianuarie 2024 (C‑118/22)
În două hotărâri distincte, Curtea de Justiție a oferit clarificări esențiale cu privire la competențele de investigare ale autorităților.

Într‑o cauză referitoare la un decret francez care vizează protejarea operelor care intră sub incidența dreptului de autor sau a unui drept conex împotriva încălcărilor săvârșite pe internet, Curtea a precizat că statele membre pot impune furnizorilor de acces la internet obligația de a păstra adresele IP în mod generalizat și nediferențiat pentru a permite autorității publice competente să identifice persoana suspectată de săvârșirea unei infracțiuni. Totuși, această stocare nu trebuie să permită să se tragă concluzii precise cu privire la viața privată a persoanei în cauză. Pentru a atinge un astfel de rezultat, modalitățile de păstrare trebuie să garanteze o separare efectiv etanșă a diferitelor categorii de date păstrate. În situații atipice, în care particularitățile unei proceduri naționale pot permite, prin corelarea datelor și a informațiilor colectate, să se tragă concluzii precise cu privire la viața privată a persoanei vizate, accesul trebuie să facă obiectul unui control prealabil efectuat de o instanță sau de o entitate administrativă independentă.

Hotărârea La Quadrature du Net II din 30 aprilie 2024 (C‑470/21)
Într‑o cauză austriacă, poliția a încercat să deblocheze telefonul mobil al destinatarului unui colet care conținea canabis. Întrebată cu privire la validitatea acestei anchete, în raport cu o directivă privind protecția datelor cu caracter personal utilizate de poliție și de autoritățile judiciare, Curtea de Justiție a precizat că accesul la datele conținute în telefonul mobil nu este în mod necesar limitat la combaterea criminalității grave. Astfel, în caz contrar, ar continua să existe un risc de impunitate pentru infracțiuni în general și, prin urmare, un risc pentru crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniune. Un astfel de acces, care constituie o ingerință gravă în drepturile persoanelor vizate la protecția datelor lor cu caracter personal, presupune totuși o autorizare prealabilă din partea unei instanțe sau a unei autorități independente și trebuie să fie proporțional. În plus, legiuitorul național trebuie să definească elementele care urmează să fie luate în considerare pentru un astfel de acces, precum natura infracțiunilor în cauză, iar proprietarul telefonului trebuie să fie informat de îndată ce acest lucru nu mai poate compromite investigația.

Hotărârea Bezirkshauptmannschaft Landeck din 4 octombrie 2024 (C‑548/21)

Egalitatea de tratament și dreptul muncii

În Uniunea Europeană există aproape 200 de milioane de lucrători. Un număr mare de cetățeni beneficiază în mod direct de dispozițiile dreptului european al muncii care stabilesc standarde minime privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă și completează astfel politicile statelor membre.

Curtea de Justiție: garantarea egalității de tratament și protejarea drepturilor minorităților

După ce a demisionat pentru a se pensiona anticipat, un funcționar public din Comune di Copertino (Italia) a solicitat plata unei indemnizații financiare pentru zilele sale de concediu neutilizate. Cu toate acestea, legislația italiană exclude acest drept pentru lucrătorii din sectorul public. Curtea de Justiție, întrebată cu privire la interpretarea Directivei privind timpul de lucru, a confirmat că un lucrător are dreptul la o indemnizație financiară dacă nu și‑a efectuat integral concediul înainte de încetarea contractului, chiar în cazul demisiei voluntare. Considerații economice, precum gestionarea cheltuielilor publice, nu pot justifica privarea de acest drept. Cu toate acestea, este posibilă o excepție în cazul în care lucrătorul s‑a abținut în mod deliberat să își efectueze zilele de concediu, iar angajatorul l‑a informat în mod suficient cu privire la riscul de a‑și pierde concediul și l‑a determinat să le efectueze.

Hotărârea Comune di Copertino din 18 ianuarie 2024 (C‑218/22)
Întrucât a considerat că anumite norme ale FIFA au împiedicat recrutarea sa de către un club belgian, un fost fotbalist profesionist din Franța le‑a contestat în fața instanțelor belgiene. Aceste norme, rezultate din Regulamentul FIFA privind statutul și transferul jucătorilor, impun despăgubiri jucătorului și noului său club în cazul în care jucătorul își reziliază contractul fără „justă cauză” înainte de încetarea acestuia. De asemenea, acestea pot conduce la sancțiuni sportive, cum ar fi interdicția impusă clubului gazdă de a recruta noi jucători, și împiedică eliberarea unui certificat internațional de transfer atât timp cât există un litigiu privind rezilierea contractului. Sesizată de cour d’appel de Mons (Curtea de Apel din Mons), Curtea de Justiție a statuat că aceste norme nu respectă libertatea de circulație a lucrătorilor și dreptul concurenței al Uniunii Europene.

Hotărârea FIFA din 4 octombrie 2024 (C‑650/20)

Cetățenia europeană

Orice persoană care are cetățenia unui stat membru este în mod automat cetățean al Uniunii Europene. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia. Cetățenii Uniunii beneficiază de drepturi specifice garantate de tratatele europene.

Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la Republica Cehă și Polonia pentru motivul că aceste state membre limitează dreptul de a adera la un partid politic doar la propriii cetățeni. Potrivit Comisiei, o astfel de situație plasează cetățenii Uniunii care au reședința în aceste două state, fără a fi resortisanți ai acestora, într‑o situație mai puțin avantajoasă în materie de eligibilitate la alegerile locale și europene. Curtea a dat dreptate Comisiei și a concluzionat că Republica Cehă și Polonia și‑au încălcat obligațiile care le revin în temeiul tratatelor. Astfel, cetățenii care au reședința într‑un stat membru fără a avea cetățenia acestuia trebuie să aibă un acces egal la aceleași mijloace, printre care apartenența la un partid politic, ca și resortisanții acestui stat pentru a‑și exercita în mod util drepturile electorale. Curtea a considerat că această diferență de tratament nu poate fi justificată prin motive care țin de respectarea identității naționale a Poloniei sau a Republicii Cehe.

Hotărârile Comisia/Republica Cehă (C‑808/21) și Comisia/Polonia din 19 noiembrie 2024 (C‑814/21)
Curtea de Justiție a statuat că un stat membru nu poate refuza recunoașterea schimbării prenumelui și a identității de gen dobândite în mod legal în alt stat membru. Acest refuz constituie un obstacol în calea liberei circulații și a dreptului de ședere în cadrul Uniunii. Întrucât identitatea personală, inclusiv prenumele și genul, este fundamentală, un astfel de refuz cauzează dificultăți administrative și private contrare dreptului Uniunii.

Hotărârea Mirin din 4 octombrie 2024 (C‑4/23)

Consumatorii

Politica europeană de protecție a consumatorilor urmărește protejarea sănătății, a securității, precum și a intereselor economice și juridice ale consumatorilor, indiferent de locul în care își au reședința, se deplasează sau își fac cumpărăturile în interiorul Uniunii.

Curtea de Justiție: garantarea drepturilor consumatorilor din Uniunea Europeană

O asociație germană a consumatorilor a contestat în fața unei instanțe germane publicitatea făcută de lanțul de supermarketuri Aldi Süd la unele reduceri de preț. Potrivit asociației, Aldi Süd nu are dreptul să calculeze o reducere de preț pe baza prețului imediat anterior ofertei, ci, în conformitate cu dreptul Uniunii, trebuie să o facă pe baza celui mai mic preț practicat în ultimele 30 de zile. Întrebată de o instanță germană, Curtea de Justiție a confirmat că o reducere de preț anunțată într‑o publicitate trebuie calculată pe baza prețului celui mai scăzut din ultimele 30 de zile. Astfel, comercianții sunt împiedicați să inducă în eroare consumatorii prin majorarea prețului practicat înainte de anunțarea unei reduceri de preț și, în consecință, prin afișarea unor reduceri de preț false.

Hotărârea Aldi Süd din 26 septembrie 2024 (C‑330/23)

Mediul

Uniunea Europeană se angajează să mențină și să îmbunătățească calitatea mediului și să protejeze sănătatea umană. Ea se bazează pe principiile precauției și prevenirii, precum și pe principiul „poluatorul plătește”.

Curtea de Justiție și mediul

O directivă europeană interzice din 2019 introducerea pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil, care se fragmentează prin oxidare. Unele societăți britanice ce produc un aditiv prooxidant care, în opinia lor, permite plasticului să se biodegradeze mai rapid decât plasticul oxodegradabil au sesizat Tribunalul Uniunii Europene. Acestea au solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptului că interdicția introducerii pe piață a plasticului oxodegradabil se aplică și plasticului pe care îl califică drept „oxobiodegradabil”. Tribunalul a respins acțiunea, considerând că legiuitorul european nu a săvârșit o eroare vădită. Astfel, potrivit studiilor științifice, nivelul de biodegradare a plasticului care conține un aditiv prooxidant este scăzut sau chiar inexistent. În plus, acest tip de plastic nu este adecvat pentru nicio formă de compostare. În sfârșit, reciclarea sa este problematică, deoarece tehnologia actuală nu permite identificarea și izolarea plasticului care conține un aditiv pro‑oxidant și izolarea sa de plasticul convențional.

Hotărârea Symphony Environmental Technologies și Symphony Environmental/Parlamentul ș.a. din 31 ianuarie 2024 (T‑745/20)
Lupul, specie protejată strict de Convenția de la Berna, a făcut obiectul a două hotărâri ale Curții, în care aceasta a examinat Directiva habitate. În Austria, organizațiile de mediu au contestat în fața unei instanțe din Tirol autorizația temporară de a sacrifica un lup care omorâse aproximativ 20 de oi. Curtea a confirmat validitatea interdicției vânătorii de lupi în acest stat membru, întrucât populația speciei nu se află într‑un stadiu corespunzător de conservare. Pe de altă parte, în Spania, o asociație pentru protecția lupului iberic a atacat o lege a comunității autonome Castilia și León care desemnează lupul drept o specie care poate fi vânată la nord de fluviul Duero (unde poate face obiectul unor măsuri de gestionare, deși beneficiază de o protecție riguroasă la sud de fluviul respectiv). Ca răspuns la întrebările adresate de o instanță spaniolă, Curtea a refuzat desemnarea lupului ca specie care poate fi vânată la nivel regional atunci când stadiul său de conservare la nivel național este necorespunzător.

Hotărârile WWF Österreich ș.a. din 11 iulie 2024 (C‑601/22) și ASCEL din 29 iulie 2024 (C‑436/22)
Oțelăria Ilva, care se află în Taranto, în Apulia (sudul Italiei), este una dintre cele mai mari oțelării din Europa. Efectele sale negative asupra mediului și a sănătății locuitorilor din proximitate au fost constatate în 2019 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Măsuri vizând reducerea acestui impact au fost prevăzute încă din 2012, dar punerea lor în aplicare a fost amânată în mod constant. Numeroși locuitori ai zonei din jurul oțelăriei au introdus acțiuni în fața instanțelor italiene. Curtea de Justiție, sesizată de o instanță din Milano, a considerat că nu par să fi fost îndeplinite cerințe importante pentru acordarea și menținerea autorizației de funcționare, impuse de Directiva privind emisiile industriale. Prin urmare, exploatarea oțelăriei va trebui suspendată în cazul în care se dovedește că aceasta prezintă pericole grave și importante pentru mediu și sănătatea umană.

Hotărârea Ilva ș.a. din 25 iunie 2024 (C‑626/22)

Societatea informațională

Uniunea Europeană joacă un rol esențial în dezvoltarea societății informaționale, în vederea creării unui mediu favorabil inovării și competitivității, protejând în același timp drepturile consumatorilor și oferind securitate juridică. Aceasta asigură piețe digitale echitabile și deschise și elimină în cadrul pieței interne barierele din calea serviciilor online transfrontaliere, pentru a asigura libera circulație a acestora.

Curtea de Justiție în lumea digitală

Legislația italiană a impus obligații administrative furnizorilor de servicii online stabiliți în afara Italiei, precum Airbnb, Expedia, Google și Amazon, cu scopul declarat de a asigura aplicarea efectivă a dreptului Uniunii. Acești furnizori trebuie printre altele să se înscrie într‑un registru special, să furnizeze rapoarte economice și să plătească contribuții financiare. Sesizată de o instanță italiană, Curtea de Justiție a statuat că aceste măsuri sunt incompatibile cu dreptul Uniunii. Curtea a reamintit că furnizorii de servicii online sunt supuși în principal legislației statului membru de stabilire, în speță Irlanda sau Luxemburg. Statele membre, precum Italia, în care aceștia își desfășoară activitatea sunt legate de principiul recunoașterii reciproce și, ca regulă generală, nu pot institui obligații suplimentare care ar putea restrânge libertatea de a presta aceste servicii.

Hotărârile Airbnb Ireland și Amazon Services Europe (cauzele conexate C‑662/22 și C‑667/22), Expedia (C‑663/22), Google Ireland și Eg Vacation Rentals Ireland (cauzele conexate C‑664/22 și C‑666/22) și Amazon Services Europe (C‑665/22) din 30 mai 2024
ByteDance Ltd este o societate care, prin intermediul filialelor sale, furnizează platforma rețelei de socializare online TikTok. Comisia a desemnat Bytedance drept controlor de acces al unui serviciu de platformă esențial, în temeiul Regulamentului european privind piețele digitale (Digital Market Act), ceea ce îi impune să respecte un set specific de obligații legale pentru a permite altor întreprinderi să concureze cu controlorul de acces și să împiedice anumite practici neloiale. Sesizat cu acțiunea Bytedance împotriva acestei decizii, Tribunalul Uniunii Europene a amintit că legiuitorul Uniunii a adoptat Regulamentul european privind piețele digitale pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne. Constatând că criteriile prevăzute în acest regulament, în special valoarea de piață mondială și numărul de utilizatori, sunt îndeplinite în speță, Tribunalul a concluzionat că Comisia putea să considere în mod întemeiat că Bytedance este un controlor de acces și, prin urmare, a respins acțiunea.

Hotărârea Bytedance/Comisia din 17 iulie 2024 (T‑1077/23)

Concurența, ajutoarele de stat și tax rulings

Uniunea Europeană asigură respectarea normelor care protejează libera concurență. Practicile care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne sunt interzise și pot fi sancționate prin amenzi. Pe de altă parte, ajutoarele de stat sunt interzise atunci când sunt incompatibile cu piața internă, Comisia fiind învestită în această privință cu o misiune importantă de control prin tratate.

Tribunalul – Asigurarea respectării dreptului Uniunii de către instituțiile Uniunii Europene

Proiectul de legătură fixă din strâmtoarea Fehmarn prevede un tunel pe sub Marea Baltică între Rødby, pe insula daneză Lolland, și Puttgarden, în Germania. Entitatea publică daneză Femern A/S este responsabilă de finanțarea, construcția și exploatarea sa. Comisia a decis că măsurile financiare acordate Femern A/S de Danemarca constituie ajutor de stat, compatibil însă cu piața internă. Danemarca și doi operatori de feriboturi, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland, au solicitat anularea acestei decizii în fața Tribunalului Uniunii Europene. Acesta din urmă a respins acțiunile, considerând că avantajul selectiv acordat Femern A/S consolidează poziția sa pe piața serviciilor de transport în raport cu alte întreprinderi de pe piață și afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Totuși, proiectul privind legătura fixă este de interes european comun, aducând o contribuție importantă la obiectivele politicii Uniunii în domeniul transporturilor.

Hotărârile Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia, Danemarca/Comisia și Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia din 28 februarie 2024 (T‑7/19, T‑364/20 și T‑390-20)
Qualcomm, o întreprindere americană producătoare de cipuri pentru telefoane și tablete, a fost acuzată de Icera că practică prețuri de ruinare. Nvidia, după ce a achiziționat Icera, a furnizat noi informații cu privire la aceste acuzații. În 2019, Comisia Europeană a aplicat Qualcomm o amendă de 242 de milioane de euro pentru abuz de poziție dominantă, acuzând‑o de vânzarea de cipuri în pierdere către Huawei și ZTE pentru a elimina Icera, concurenta sa. Tribunalul Uniunii Europene a respins majoritatea argumentelor prezentate de Qualcomm, cu excepția celor privind calculul amenzii. Tribunalul a statuat că Comisia s‑a îndepărtat în mod nejustificat de Orientările din 2006 și a redus amenda la 238,7 milioane de euro.

Hotărârea Qualcomm/Comisia din 18 septembrie 2024 (T‑671/19)
În anul 2017, Comisia Europeană a aplicat Google o amendă de aproximativ 2,4 miliarde de euro pentru că a abuzat de poziția sa dominantă pe mai multe piețe naționale de căutare pe internet. Comisia a constatat că, în 13 țări din Spațiul Economic European (SEE), Google a favorizat propriul comparator de produse în rezultatele căutărilor sale în raport cu serviciile de comparare ale concurenților. Într‑adevăr, rezultatele Google au fost plasate în partea de sus, puse în valoare în „casete” atractive, în timp ce rezultatele concurenților au fost lăsate în simple linkuri generice, adesea retrogradate de algoritmi. Tribunalul Uniunii Europene a confirmat în esență această decizie, iar Curtea de Justiție a respins recursul formulat de Google și de Alphabet, validând amenda.

Hotărârea Google și Alphabet/Comisia (Google Shopping) din 10 septembrie 2024 (C‑48/22 P)
Google a lansat platforma sa publicitară AdSense în anul 2003. Această platformă permite operatorilor de site‑uri internet să obțină venituri prin afișarea de anunțuri publicitare legate de căutările utilizatorilor. Pentru a utiliza acest serviciu, unii editori de site‑uri au trebuit să semneze contracte cu Google, care conțineau clauze ce împiedicau sau limitau afișarea anunțurilor publicitare concurente. În anul 2019, în urma unor plângeri din partea mai multor întreprinderi, printre care Microsoft și Expedia, Comisia Europeană a aplicat Google o amendă de 1,49 miliarde de euro pentru abuz de poziție dominantă. Sesizat cu o acțiune împotriva acestei decizii, Tribunalul Uniunii Europene a statuat că Comisia a săvârșit erori în aprecierea duratei clauzelor și a cotei de piață pe care acestea o acoperă și că nu stabilise astfel în mod corect existența unui abuz de poziție dominantă. Prin urmare, Tribunalul a anulat decizia în totalitate.

Hotărârea Google AdSense/Comisia din 18 septembrie 2024 (T‑334/19)
În 2021, Comisia a constatat că băncile Deutsche Bank, Bank of America, Crédit Agricole și Credit Suisse (în prezent UBS Group) au participat la un cartel în sectorul obligațiunilor suprasuverane, al obligațiunilor suverane și al obligațiunilor unor organisme publice denominate în dolari SUA („SSA Bonds”), prin schimb de informații sensibile și prin coordonarea strategiilor lor de tranzacționare. Comisia a aplicat amenzi Bank of America (12,6 milioane de euro), Credit Suisse (11,9 milioane de euro) și Crédit Agricole (3,9 milioane de euro), în timp ce Deutsche Bank a fost scutită de amendă ca urmare a cooperării sale. Pronunțându‑se cu privire la acțiunea formulată de Crédit Agricole și de Credit Suisse, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat constatarea de către Comisie a unei încălcări și a menținut cuantumul amenzilor aplicate în anul 2021.

Hotărârile Crédit agricole și Crédit agricole Corporate and Investment Bank/Comisia și UBS Group și Credit Suisse Securities (Europe)/Comisia din 6 noiembrie 2024 (T‑386/21 și T‑406/21)
În anul 2018, Vodafone, o societate britanică de telecomunicații, a anunțat Comisia Europeană cu privire la intenția sa de a achiziționa activitățile de telecomunicații ale Liberty Global în Germania, în Republica Cehă, în Ungaria și în România. Comisia Europeană și‑a dat acordul în anul 2019, în anumite condiții. Având temeri cu privire la poziția dominantă a Vodafone pe anumite piețe, trei întreprinderi germane au sesizat Tribunalul Uniunii Europene în vederea anulării deciziei Comisiei. Tribunalul a respins aceste acțiuni, apreciind că Comisia a considerat în mod valabil că părțile la concentrare nu sunt concurenți pe piețele relevante, și anume furnizarea cu amănuntul de servicii de transmisie de semnale de televiziune în Germania.

Hotărârile NetCologne/Comisia, Deutsche Telekom/Comisia și Tele Columbus/Comisia din 13 noiembrie 2024 (T‑58/20, T‑64/20 și T‑69/20)
Impozitele directe intră, în principiu, în competența statelor membre. Totuși, acestea trebuie să respecte normele de bază ale Uniunii Europene, cum ar fi interzicerea ajutoarelor de stat. Astfel, Uniunea supraveghează legalitatea deciziilor fiscale anticipate (tax rulings) ale statelor membre care acordă întreprinderilor un tratament fiscal special. În anul 2016, Comisia Europeană a considerat că anumite întreprinderi din grupul Apple beneficiaseră, între anii 1991 și 2014, de avantaje fiscale care constituie un ajutor de stat acordat de Irlanda. Acest ajutor a vizat tratamentul fiscal al profiturilor generate de activitățile Apple în afara Statelor Unite. În anul 2020, Tribunalul Uniunii Europene a anulat decizia Comisiei, statuând că aceasta din urmă nu a dovedit suficient existența unui avantaj selectiv în favoarea întreprinderilor respective. Sesizată cu recurs, Curtea de Justiție a anulat hotărârea Tribunalului și a soluționat în mod definitiv litigiul, confirmând decizia Comisiei. Irlanda a acordat Apple un ajutor incompatibil cu piața internă, aplicând acestei întreprinderi un tratament fiscal derogatoriu de la normele irlandeze privind impozitarea profitului societăților nerezidente. Acest stat membru este astfel obligat să recupereze acest ajutor.

Hotărârea Comisia/Irlanda ș.a. din 10 septembrie 2024 (C‑465/20 P)

Proprietatea intelectuală

Reglementarea adoptată de Uniunea Europeană pentru a proteja proprietatea intelectuală (drepturi de autor) și industrială (dreptul mărcilor, protecția desenelor și modelelor industriale) îmbunătățește competitivitatea întreprinderilor, favorizând un mediu propice creativității și inovării.

Proprietatea intelectuală la Tribunal

În septembrie 2021, societatea Escobar Inc. (Puerto Rico, Statele Unite) a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) înregistrarea semnului verbal Pablo Escobar ca marcă a Uniunii. Columbianul Pablo Escobar, decedat în 1993, este prezumat a fi un baron al drogurilor și un narcoterorist care a fondat cartelul Medellín (Columbia). EUIPO a refuzat să înregistreze marca, considerând‑o contrară ordinii publice și bunelor moravuri. Sesizat de societatea Escobar cu o acțiune împotriva acestui refuz, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat decizia EUIPO subliniind că numele Pablo Escobar este asociat cu traficul de droguri și cu narcoterorismul, astfel încât marca ar fi percepută ca fiind contrară normelor morale fundamentale, precum și valorilor indivizibile și universale pe care se întemeiază Uniunea.

Hotărârea Escobar/EUIPO (Pablo Escobar) din 17 aprilie 2024 (T‑255/23)
Marca Big Mac a Uniunii Europene a fost înregistrată în 1996 în favoarea lanțului american McDonald’s. În 2017, considerând că această marcă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pentru anumite produse și servicii, lanțul irlandez de fast‑food Supermac’s a solicitat EUIPO să declare decăderea din drepturile asupra mărcii respective. EUIPO a acceptat cererea formulată de Supermac’s, dar numai în parte. Nemulțumit, Supermac’s a sesizat Tribunalul Uniunii Europene. Acesta a limitat și mai mult protecția conferită McDonald’s de marca Big Mac. În consecință, lanțul american a pierdut această marcă pentru alimente pe bază de carne de pasăre și sandvișuri cu carne de pui, pentru servicii de restaurant și „drive‑in”, precum și pentru prepararea felurilor de mâncare la pachet. Tribunalul a considerat că McDonald’s nu a demonstrat că a utilizat efectiv marca Big Mac în Uniune pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani pentru aceste produse și servicii.

Hotărârea Supermac’s/EUIPO McDonald’s International Property (BIG MAC) din 5 iunie 2024 (T‑58/23)
La 24 februarie 2022, în prima zi a invaziei ruse la scară largă în Ucraina, Roman Gribov, un polițist de frontieră ucrainean de pe Insula Șerpilor din Marea Neagră, a adresat un strigăt de război către navele rusești: „Русский военный корабль, иди на **й” („Russian warship, go f**k yourself” în engleză). Administration of the State Border Guard Service of Ukraine a solicitat EUIPO înregistrarea ca marcă a Uniunii Europene a unei mărci constând în acest strigăt de război și în traducerea sa în limba engleză. EUIPO a respins această cerere. Sesizat cu o acțiune formulată de administrația ucraineană, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat această respingere. Acesta a apreciat că fraza respectivă, devenită un simbol al luptei Ucrainei împotriva agresiunii ruse, nu ar fi percepută ca o indicație a unei origini comerciale.

Hotărârea Administration of the State Border Guard Service of Ukraine/EUIPO (RUSSIAN WARSHIP, GO F**K YOURSELF) din 13 noiembrie 2024 (T‑82/24)
În anul 2016, societatea germană Puma a obținut înregistrarea la EUIPO a unui desen sau model industrial comunitar de încălțăminte sportivă. Societatea neerlandeză Handelsmaatschappij J. Van Hilst a solicitat EUIPO să declare nulitatea acestui desen sau model industrial, susținând că, cu 12 luni înainte de depunerea cererii de înregistrare, cântăreața Rihanna, nou-numită directoare artistică a Puma, a publicat pe Instagram imagini în care purta încălțăminte ce prezenta un desen sau model industrial cu caracteristici similare. EUIPO a considerat că desenul sau modelul industrial fusese astfel făcut public înainte de cererea de înregistrare, ceea ce justifica anularea sa. Tribunalul Uniunii Europene a respins acțiunea formulată de Puma împotriva deciziei EUIPO și a confirmat că imaginile obținute din contul Instagram în cauză sunt suficiente pentru a demonstra divulgarea desenului sau modelului industrial anterior, întrucât permit identificarea tuturor caracteristicilor sale esențiale.

Hotărârea Puma/EUIPO - Handelsmaatschappij J. Van Hilst (Încălțăminte) din 6 martie 2024 (T‑647/22)

Politica comercială

Politica comercială comună este o competență exclusivă a Uniunii Europene, în temeiul căreia aceasta încheie, printre altele, acorduri comerciale internaționale. Faptul că Uniunea exprimă o singură voce pe scena mondială o plasează într‑o poziție de forță în domeniul comerțului internațional. Acțiunea Uniunii în acest domeniu trebuie totuși să respecte cadrul constituțional al Uniunii.

În 2019, acordurile UE‑Maroc privind pescuitul și produsele agricole au fost extinse la teritoriul Saharei Occidentale fără consimțământul explicit al populației sale. Frontul Polisario, recunoscut de ONU ca reprezentant privilegiat al poporului sahrawi, a contestat deciziile Consiliului Uniunii Europene de aprobare a acestor acorduri în fața Tribunalului Uniunii Europene, care le‑a anulat. Sesizată cu recurs împotriva hotărârilor Tribunalului, Curtea de Justiție a considerat că acordurile încalcă dreptul internațional, întrucât poporul sahrawi, titular al dreptului la autodeterminare, nu fusese consultat în mod valabil. Consimțământul său nu putea fi nici prezumat, întrucât acordurile nu aduceau niciun beneficiu concret poporului sahrawi, sub forma unei compensații financiare proporționale, ținând seama de exploatarea resurselor naturale ale Saharei Occidentale și ale apelor adiacente acesteia.

Hotărârile Comisia și Consiliul/Frontul Polisario din 4 octombrie 2024 (cauzele conexate C‑778/21 P și C‑798/21 P; cauzele conexate C‑779/21 P și C‑799/21 P)
Un sindicat agricol francez a contestat în fața administrației franceze etichetarea pepenilor galbeni și a tomatelor cultivate în Sahara Occidentală. Aceste produse erau exportate către Uniunea Europeană, menționând Marocul ca țară de origine, fapt pe care Confédération paysanne l‑a denunțat ca înșelător și contrar dreptului internațional. Aceasta a solicitat o etichetare specifică care să indice originea lor reală. Curtea de Justiție a clarificat faptul că Sahara Occidentală este un teritoriu distinct de Maroc în sensul dreptului Uniunii. În consecință, produsele care provin din acest teritoriu trebuie să menționeze originea lor reală, și anume Sahara Occidentală, pentru a asigura o informare transparentă și pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor. Cu toate acestea, Curtea a statuat de asemenea că statele membre, precum Franța, nu pot adopta în mod unilateral interdicții de import pentru produse etichetate greșit. Această chestiune este de competența exclusivă a Uniunii în cadrul politicii sale comerciale comune.

Hotărârea Confédération paysanne (Pepeni și tomate originare de pe teritoriul Saharei Occidentale) din 4 octombrie 2024 (C‑399/22)

Migrație și azil

Uniunea Europeană a adoptat un set de norme pentru a institui o politică europeană eficientă, umanitară și sigură în domeniul migrației. Sistemul european comun de azil stabilește standarde minime aplicabile gestionării tuturor solicitanților de azil și a cererilor acestora în întreaga Uniune.

În conformitate cu Directiva privind calificarea, persoanele înregistrate la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) sunt excluse de la acordarea statutului de refugiat în Uniunea Europeană. Totuși, aceste persoane trebuie, în principiu, să obțină statutul de refugiat în cazul în care asistența sau protecția acestui organism încetează. În cadrul unui litigiu privind apatrizi de origine palestiniană, o instanță bulgară a sesizat Curtea de Justiție pentru a clarifica criteriile care permit să se considere că această asistență a încetat. Curtea a subliniat că, având în vedere situația existentă în Fâșia Gaza, incapacitatea UNRWA de a furniza condiții de viață demne sau condiții minime de securitate în zona în cauză constituie o astfel de încetare.

Hotărârea Zamestnik‑predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite din 13 iunie 2024 (Statutul de refugiat – Apatrid de origine palestiniană) (C‑563/22)
Curtea de Justiție a obligat Ungaria la plata unei sume forfetare de 200 milioane de euro și a unei penalități cu titlu cominatoriu de 1 milion de euro pe zi pentru neexecutarea unei hotărâri pe care a pronunțat‑o în materie de azil în decembrie 2020. Ungaria nu și‑a îndeplinit obligațiile privind accesul la procedura de protecție internațională, detenția solicitanților în zonele de tranzit și îndepărtarea resortisanților aflați în situație de ședere ilegală. Abținându‑se în mod deliberat să aplice politica comună a Uniunii, Ungaria a adus o atingere gravă principiului solidarității între statele membre și unității dreptului Uniunii. Această deficiență fără precedent și excepțional de gravă transferă celorlalte state membre o responsabilitate nejustificată pentru primirea și gestionarea solicitanților de azil.

Hotărârea Comisia/Ungaria (Primirea solicitanților de protecție internațională II) din 13 iunie 2024 (C‑123/22)

Cooperarea judiciară

Spațiul de libertate, securitate și justiție include măsuri de promovare a cooperării judiciare între statele membre. Această cooperare se bazează pe recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare și urmărește armonizarea legislațiilor naționale în vederea combaterii criminalității transnaționale, asigurând protecția drepturilor victimelor, suspecților și deținuților în Uniune.

O instanță italiană a obligat un bărbat, autor al omorului fostei sale partenere, să plătească o despăgubire membrilor familiei victimei. Cu toate acestea, din cauza insolvenței autorului, statul italian a acordat despăgubiri numai copiilor și soțului victimei. Părinții, sora și copiii victimei au sesizat ulterior o instanță italiană pentru a solicita o despăgubire „echitabilă și corespunzătoare”. Curtea de Justiție, întrebată cu privire la interpretarea Directivei privind despăgubirea victimelor infracționalității, a statuat că un sistem național care exclude în mod automat anumiți membri ai familiei de la orice despăgubire ca urmare a simplei prezențe a altor membri ai familiei nu garantează o „despăgubire echitabilă și corespunzătoare” pentru victimele indirecte. Un astfel de regim trebuie să ia în considerare alte considerații, precum consecințele materiale care rezultă, pentru acești membri ai familiei, din moartea persoanei decedate sau faptul că se aflau în întreținerea acesteia.

Hotărârea Burdene din 7 noiembrie 2024 (C‑126/23)
Poliția franceză a reușit să infiltreze serviciul de telecomunicații criptate EncroChat, utilizat la nivel mondial pe telefoane mobile criptate pentru traficul ilegal de stupefiante. Prin intermediul unui server Europol, Oficiul Federal al Poliției Judiciare din Germania putea consulta datele astfel interceptate, care îi priveau pe utilizatorii EncroChat din Germania. Dând curs unor ordine europene de anchetă emise de parchetul german, o instanță franceză a autorizat transmiterea acestor date și utilizarea lor în proceduri penale în Germania. Tribunalul Regional din Berlin a ridicat ulterior problema legalității acestor decizii. Curtea de Justiție a răspuns că un procuror poate adopta, în anumite condiții, un ordin european de anchetă pentru a obține transmiterea probelor deja colectate de un alt stat membru. Emiterea sa nu impune respectarea condițiilor aplicabile strângerii de probe în statul emitent. Cu toate acestea, un control judiciar ulterior al respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate trebuie să fie posibil.

Hotărârea M.N. (EncroChat) din 30 aprilie 2024 (C‑670/22)

Politica externă și de securitate comună

Instrument esențial al politicii externe și de securitate comune (PESC) a Uniunii Europene, măsurile restrictive sau „sancțiunile” sunt utilizate în cadrul unei acțiuni integrate și globale care include, printre altele, un dialog politic. Uniunea recurge la acestea în special pentru a proteja valorile, interesele fundamentale și securitatea Uniunii, pentru a preveni conflictele și pentru a consolida securitatea internațională. Astfel, sancțiunile au scopul de a determina o schimbare în politica sau în comportamentul persoanelor sau entităților vizate, în vederea promovării obiectivelor PESC.

În anul 2008, Uniunea Europeană a lansat Misiunea civilă Eulex Kosovo pentru a ancheta infracțiunile și persoanele dispărute sau ucise în Kosovo în anul 1999. În anul următor, aceasta a înființat o comisie specială pentru examinarea plângerilor privind încălcările drepturilor omului săvârșite de Eulex Kosovo în exercitarea mandatului său. În urma plângerilor formulate de KS și KD, membri apropiați de familie ai unor persoane dispărute sau ucise în Kosovo, comisia a concluzionat că au fost încălcate mai multe drepturi fundamentale. Ulterior, KS și KD au sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru a solicita repararea prejudiciului pretins legat de anchetele desfășurate în cursul misiunii. Tribunalul s‑a declarat vădit necompetent.

În recurs, Curtea de Justiție a clarificat competențele instanțelor Uniunii în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC). Curtea a statuat că are competența de a interpreta sau de a examina legalitatea actelor sau omisiunilor PESC care nu sunt legate în mod direct de alegeri politice sau strategice (cum ar fi, de exemplu, actele referitoare la recrutarea personalului Eulex Kosovo). Aceasta a subliniat că o astfel de interpretare strictă a excepției de la competența sa jurisdicțională în domeniul PESC este conformă cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, astfel cum este stabilit și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, Curtea a anulat în parte decizia Tribunalului și a constatat că instanțele Uniunii sunt competente să se pronunțe cu privire la o parte dintre actele sau comportamentele vizate de reclamanți în acțiunea lor în despăgubire.

Hotărârea KS și KD/Consiliul ș.a. din 10 septembrie 2024 (cauzele conexate C‑29/22 P și C‑44/22 P)
Tot în domeniul PESC, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat legalitatea interdicției, adoptată de Consiliul Uniunii Europene, de a furniza servicii de consultanță juridică guvernului Rusiei și persoanelor juridice, entităților și organismelor stabilite în Rusia (a se vedea cu privire la aceeași hotărâre și rubrica „Drepturi fundamentale” și capitolul „Inovații jurisprudențiale”).

Hotărârea Ordre néerlandais des avocats du barreau de Bruxelles ș.a./Consiliul (T‑797/22, T‑798/22, T‑828/22)

Direcția cercetare și documentare propune profesioniștilor dreptului, în cadrul Colecției de rezumate, o „Selecție a celor mai importante hotărâri” și un „Buletin lunar de jurisprudență” a Curții de Justiție și a Tribunalului.

Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2024 B | Tribunalul în 2024 C | Jurisprudența în 2024

A | Curtea de Justiție în 2024

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

Membrii Curții de Justiție

In memoriam

K. Lenaerts

T. von Danwitz

F. Biltgen

K. Jürimäe

C. Lycourgos

I. Jarukaitis

M. L. Arastey Sahún

M. Szpunar

S. Rodin

A. Kumin

N. Jääskinen

D. Gratsias

M. Gavalec

J. Kokott

A. Arabadjiev

M. Campos Sánchez‑Bordona

E. Regan

N. J. Cardoso da Silva Piçarra

J. Richard de la Tour

A. Rantos

I. Ziemele

J. Passer

N. Emiliou

Z. Csehi

O. Spineanu‑Matei

T. Ćapeta

L. Medina

B. Smulders

D. Spielmann

M. Condinanzi

F. Schalin

A. Biondi

S. Gervasoni

N. Fenger

R. Frendo

R. Norkus

A. Calot Escobar

B | Tribunalul în 2024

Activitatea și evoluția Tribunalului

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului Uniunii Europene

Inovații jurisprudențiale

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Membrii Tribunalului

M. van der Woude

S. Papasavvas

A. Marcoulli

R. da Silva Passos

J. Svenningsen

M. J. Costeira

K. Kowalik‑Bańczyk

A. Kornezov

L. Truchot

O. Porchia

R. Mastroianni

P. Škvařilová‑Pelzl

M. Jaeger

H. Kanninen

J. Schwarcz

M. Kancheva

E. Buttigieg

V. Tomljenović

L. Madise

N. Półtorak

I. Reine

P. Nihoul

U. Öberg

C. Mac Eochaidh

G. De Baere

T. Pynnä

J. C. Laitenberger

A | Curtea de Justiție în 2024
B | Tribunalul în 2024
C | Jurisprudența în 2024