Activitatea judiciară

O reglementare a Regiunii Flamande (Belgia) a avut ca efect obligativitatea asomării prealabile a animalelor în vederea sacrificării acestora. Sacrificarea rituală fiind afectată, asociații evreiești și musulmane au încercat să obțină anularea acestei reglementări. Sesizată cu o întrebare preliminară adresată de o instanță belgiană, Curtea de Justiție a constatat că reglementarea în cauză, care nu se opune unei asomări reversibile ce nu poate conduce la moartea animalului și care nu împiedică punerea în circulație a unor produse derivate din animale care au fost sacrificate religios în afara Regiunii Flamande, asigură un just echilibru între libertatea de religie, garantată de cartă, și bunăstarea animalelor, înscrisă în TFUE (a se vedea secțiunea „Protecția consumatorilor”). Hotărârea Centraal Israëlitisch Consistorie van België din 17 decembrie 2020, C-336/19

În cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, Curtea de Justiție a statuat că restricțiile impuse de Ungaria finanțării organizațiilor civile de către persoane stabilite în afara acestui stat membru nu sunt conforme cu dreptul Uniunii. Mai precis, aceste restricții sunt contrare obligațiilor care le revin statelor membre nu numai în temeiul libertății de circulație a capitalurilor prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ci și al dispozițiilor cartei referitoare la libertatea de asociere, la dreptul la respectarea vieții private și de familie și la dreptul la protecția datelor cu caracter personal (a se vedea secțiunea „Protecția datelor cu caracter personal”). Hotărârea Comisia/Ungaria (Transparență asociativă) din 18 iunie 2020, C-78/18

Într‑o altă acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor privind Ungaria, Curtea de Justiție a analizat în lumina cartei legea națională privind învățământul superior. Această lege condiționa exercitarea în Ungaria a unei activități de învățământ de către instituțiile de învățământ superior situate în afara Spațiului Economic European (SEE) de existența unei convenții internaționale încheiate între Ungaria și statul terț în care instituția în cauză avea sediul și de realizarea de către această instituție a unor activități de învățământ în statul membru de origine. Curtea de Justiție a subliniat că astfel de condiții sunt contrare libertății universitare, libertății de a înființa instituții de învățământ superior și libertății de a desfășura o activitate comercială. Hotărârea Comisia/Ungaria (Învățământ superior) din 6 octombrie 2020, C-66/18

O procedură preliminară de urgență în fața Curții de Justiție a avut ca obiect principiul egalității de tratament între resortisanții naționali și cetățenii Spațiului Economic European (SEE). Curtea de Justiție a statuat aplicabilitatea cartei atunci când un stat membru (în speță Croația) trebuie să se pronunțe asupra unei cereri de extrădare a unui stat terț (în acest caz Rusia) cu privire la un resortisant al unui alt stat terț care este membru al Asociației Europene a Liberului Schimb și parte la Acordul privind SEE (Islanda). În consecință, statul membru care a primit cererea de extrădare trebuie să verifice că resortisantul în cauză nu va fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau unor pedepse sau tratamente inumane ori degradante în statul terț care a formulat cererea de extrădare. Hotărârea Ruska Federacija din 2 aprilie 2020, C-897/19 PPU

În contextul a două proceduri preliminare de urgență privind deficiențele sistemice sau generalizate ale independenței puterii judecătorești în Polonia, Curtea de Justiție a statuat că executarea unui mandat european de arestare (MEA) emis de o autoritate judiciară poloneză nu poate fi refuzată decât dacă, având în vedere situația individuală a persoanei vizate, natura infracțiunii în cauză și contextul factual al emiterii acestui MEA, există motive serioase și întemeiate de a crede că persoana respectivă va fi expusă, după predarea sa autorităților poloneze, unui risc real de încălcare a dreptului său la un proces echitabil, garantat de cartă. Hotărârea Openbaar Ministerie din 17 decembrie 2020, C-354/20 PPU și altele

Curtea de Justiție a declarat inadmisibile două întrebări preliminare referitoare la reglementarea poloneză din anul 2017 privind procedurile disciplinare în privința judecătorilor. Aceasta a subliniat însă că faptul că instanțele naționale au adresat întrebări preliminare care se dovedesc inadmisibile nu justifică inițierea unor proceduri disciplinare în privința lor. În sfârșit, Curtea a amintit că nu se poate admite ca dispoziții naționale să expună judecătorii naționali unor proceduri disciplinare pentru că au sesizat Curtea cu o trimitere preliminară. Astfel, faptul de a nu fi expuși unor proceduri sau sancțiuni disciplinare pentru acest motiv constituie o garanție inerentă a independenței puterii judecătorești. Hotărârea Miasto Łowicz și Prokurator Generalny din 26 martie 2020, C-558/18 și C-563/18

Pe de altă parte, Curtea de Justiție a constatat că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în materie de proceduri referitoare la acordarea protecției internaționale și în materie de returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. Mai precis, limitarea accesului la procedura de protecție internațională, detenția ilegală a solicitanților acestei protecții în zone de tranzit, precum și returnarea într-o zonă de frontieră a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, fără a respecta garanțiile aferente unei proceduri de returnare, constituie neîndepliniri ale obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii. Hotărârea Comisia/Ungaria din 17 decembrie 2020, C-808/18

În cadrul a trei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse de Comisie împotriva Poloniei, a Ungariei și a Republicii Cehe, Curtea de Justiție a statuat că, prin refuzul de a se conforma mecanismului temporar de transfer al solicitanților de protecție internațională, aceste trei state membre nu și-au îndeplinit obligațiile care decurg din dreptul Uniunii. Statele membre respective nu pot invoca nici menținerea ordinii publice, nici apărarea securității interne și nici pretinsa disfuncționalitate a mecanismului de transfer pentru a se sustrage de manieră generală de la aplicarea acestui mecanism. Hotărârea Comisia/Polonia, Ungaria și Republica Cehă din 2 aprilie 2020, C-715/17 și altele

În ceea ce privește prelucrarea datelor, Curtea de Justiție a confirmat că dreptul Uniunii se opune în principiu unor reglementări naționale care impun furnizorilor de servicii de comunicații electronice, în scopul combaterii infracțiunilor sau a criminalității, să transmită autorităților publice sau să stocheze datele de transfer și de localizare a utilizatorilor, în mod generalizat și nediferențiat. Curtea a precizat însă că sunt posibile excepții pentru a face față unor amenințări grave la adresa securității naționale, pentru a combate fenomene infracționale grave sau pentru a preveni amenințările grave la adresa siguranței publice. Hotărârile Privacy International și La Quadrature du Net și alții din 6 octombrie 2020, C-623/17 și C-511/18 și altele

În sfârșit, Curtea de Justiție a constatat o neîndeplinire de către Ungaria a obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii întrucât a impus restricții privind finanțarea organizațiilor civile de către persoane stabilite în afara teritoriului său. Astfel, o lege maghiară impune, sub sancțiunea aplicării unor sancțiuni, obligații de înregistrare, de declarare și de publicitate organizațiilor civile care beneficiază de un ajutor străin ce depășește un anumit prag. Curtea de Justiție a considerat că aceste restricții sunt discriminatorii și contrare nu numai libertății de circulație a capitalurilor și libertății de asociere, ci și principiilor respectării vieții private (a se vedea secțiunea „O Uniune întemeiată pe valoarea persoanei umane și pe statul de drept”) și protecției datelor personale. Hotărârea Comisia/Ungaria (Transparență asociativă) din 18 iunie 2020, C-78/18

În cauze referitoare la spații mobilate propuse spre închiriere pe site‑ul internet Airbnb, Curtea de Justiție a statuat că o reglementare națională care supune autorizării închirierea repetată a unui spațiu cu destinație de locuință, pentru perioade scurte, unei clientele ocazionale care nu își stabilește domiciliul în spațiul respectiv este conformă cu dreptul Uniunii. Astfel, Curtea de Justiție a considerat că combaterea penuriei de locuințe destinate închirierii pe termen lung constituie un motiv imperativ de interes general care justifică o asemenea reglementare. Hotărârea Cali Apartments din 22 septembrie 2020, C-724/18 și altele

În materie de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Curtea de Justiție a apreciat că, în contractele de împrumut ipotecar, clauza care prevede aplicarea unei rate a dobânzii variabile bazate pe un indice de referință al caselor de economii naționale constituie o clauză abuzivă atunci când nu este clară și inteligibilă. Dacă situația se prezintă astfel, instanțele naționale o pot înlocui cu o clauză întemeiată pe alte criterii prevăzute de lege în scopul evitării unor consecințe deosebit de nefavorabile pentru consumatori, precum declararea nulității contractului de împrumut. Hotărârea Gómez del Moral Guasch din 3 martie 2020, C-125/18

Curtea de Justiție a precizat de asemenea că, deși o reglementare națională poate să prevadă un termen de prescripție pentru acțiunea în restituire introdusă de consumator, acest termen nu trebuie să fie mai puțin favorabil decât cel prevăzut pentru acțiuni similare și nici să facă imposibilă sau excesiv de dificilă pentru consumator exercitarea drepturilor sale. Hotărârea Raiffeisen Bank din 9 iulie 2020, C-698/18 și altele

În materie de etichetare a unui produs cosmetic, Curtea de Justiție a statuat că menționarea „funcției”, care trebuie să figureze pe recipientul și pe ambalajul acestuia, trebuie să informeze în mod clar consumatorul cu privire la utilizarea și la modul de utilizare a produsului respectiv. Astfel, mențiunile referitoare la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea acestui produs cosmetic, la funcția sa și, respectiv, la ingredientele sale nu pot figura într‑un catalog al întreprinderii la care face trimitere simbolul unei mâini cu o carte deschisă aplicat pe recipient sau pe ambalaj. Hotărârea A.M./E.M. din 17 decembrie 2020, C-667/19

În materie de protecție a consumatorilor și a mediului, Curtea de Justiție a statuat că un constructor de automobile nu poate instala pe vehiculele sale un program informatic capabil să denatureze rezultatele testelor de omologare referitoare la emisiile de gaze poluante. Consumatorii care au suferit un prejudiciu prin cumpărarea unor vehicule manipulate în mod ilicit pot introduce o acțiune în justiție împotriva producătorului de autovehicule în fața instanțelor din statele membre în care le-au fost vândute vehiculele respective. Astfel, prejudiciul cumpărătorului se materializează în statul membru în care achiziționează vehiculul la un preț superior valorii sale reale. Hotărârea CLCV și alții din 17 decembrie 2020, C-693/18 / Hotărârea Verein für Konsumenteninformation din 9 iulie 2020, C-343/19

O mai bună protecție a consumatorilor și a mediului decurge de asemenea din hotărârea Tribunalului prin care s‑a respins cererea PlasticsEurope, asociație internațională care reprezintă și apără interesele unor întreprinderi care produc și importă produse din material plastic, și s‑a confirmat decizia Agenției Europene pentru Produse Chimice care supune bisfenolul A autorizării ca substanță care afectează sistemul endocrin și poate avea efecte grave asupra mediului. Hotărârea PlasticsEurope din 16 decembrie 2020, T-207/18

Două hotărâri pronunțate în anul 2020 privesc consumul de carne. Curtea de Justiție a statuat în una dintre aceste hotărâri că dreptul Uniunii nu se opune unei reglementări naționale care impune asomarea prealabilă sacrificării animalelor (a se vedea secțiunea „O Uniune întemeiată pe valoarea persoanei umane și pe statul de drept”). În cealaltă hotărâre, Tribunalul a respins acțiunea a doi dintre cei mai importanți producători și distribuitori mondiali de carne care urmăreau să obțină anularea unui regulament prin care li s‑a interzis, pentru motive de sănătate publică, să exporte în Uniune anumite produse de origine animală. Astfel, în speță, autoritățile braziliene nu ofereau, pentru anumite unități naționale, garanțiile cerute în Uniune în materie de sănătate publică. Hotărârea Centraal Israëlitisch Consistorie van België din 17 decembrie 2020, C-336/19 / Hotărârea BRF și SHB Comercio e Industria de Alimentos din 8 iulie 2020, T-429/18

Între compania aeriană TAP și un pasager a apărut un litigiu în legătură cu compensația pasagerului respectiv pentru o întârziere de aproape 24 de ore la sosirea unui zbor de la Fortaleza (Brazilia) la Oslo (Norvegia) prin Lisabona (Portugalia). Această întârziere decurgea din faptul că, în timpul unui zbor anterior, aeronava care a efectuat zborul Lisabona‑Oslo fusese deviată pentru debarcarea unui pasager care agresase fizic alți pasageri. Curtea de Justiție a statuat că comportamentul perturbator al unui pasager aerian poate exonera operatorul de transport de obligația sa de compensare pentru anularea sau întârzierea prelungită a zborului în cauză sau a unui zbor următor operat de el însuși cu aceeași aeronavă. Hotărârea Transportes Aéreos Portugueses din 11 iunie 2020, C-74/19

Unui pasager kazah i s‑a refuzat îmbarcarea, la Larnaca (Cipru), pe un zbor al companiei aeriene românești Blue Air cu destinația București (România). Acest refuz la îmbarcare a fost motivat prin prezentarea unor documente de călătorie considerate inadecvate. Întrebată de o instanță cipriotă, Curtea de Justiție a apreciat că nu revine operatorului de transport aerian sarcina de a stabili el însuși, în mod definitiv, caracterul inadecvat al unor astfel de documente și că, în situația contestării de către un pasager, revine, așadar, unei instanțe naționale sarcina de a aprecia dacă refuzul la îmbarcare prezintă un caracter temeinic. În caz contrar, pasagerul are dreptul la compensarea și la asistența prevăzute de dreptul Uniunii. Hotărârea Blue Air din 30 aprilie 2020, C-584/18

Autoritatea italiană de concurență a reproșat Ryanair că a publicat pe site‑ul său internet prețuri ale unor servicii aeriene care nu afișau încă de la prima lor indicare anumite elemente fundamentale. Întrebată cu privire la acest aspect, Curtea de Justiție a considerat că operatorii de transport aerian trebuie să indice, la publicarea ofertelor lor de preț pe internet și chiar din momentul ofertei inițiale, cuantumul TVA-ului aferent zborurilor naționale, taxele de plată cu cardul de credit, precum și taxele de înregistrare atunci când nu se propune nicio modalitate de înregistrare gratuită. Hotărârea Ryanair din 23 aprilie 2020, C-28/19

Întrebată de Curtea de Apel din Helsinki (Finlanda), Curtea de Justiție a considerat că un pasager aerian care a acceptat să călătorească cu un zbor de redirecționare, care trebuia asigurat de același operator de transport aerian care a anulat zborul prevăzut inițial, are dreptul la o compensație din cauza întârzierii prelungite a zborului de redirecționare. Hotărârea Finnair din 12 martie 2020, C-832/18

Într‑un litigiu între o elevă germană cu reședința în Franța și landul Renania‑Palatinat, în care aceasta frecventează o instituție de învățământ secundar, Curtea de Justiție a statuat că faptul de a condiționa rambursarea cheltuielilor de transport școlar de reședința în landul în cauză constituie o discriminare indirectă împotriva lucrătorilor frontalieri și a familiilor acestora, interzisă, în principiu, de dreptul Uniunii. În cazul transportului școlar în landul Renania‑Palatinat, o astfel de condiție privind reședința nu este justificată de un motiv imperativ de interes general legat de organizarea sistemului școlar. Hotărârea Landkreis Südliche Weinstraße/PF și alții din 2 aprilie 2020, C-830/18

Curtea de Justiție a respins acțiunile în anulare introduse de Ungaria și de Polonia împotriva directivei prin care se consolidează drepturile lucrătorilor detașați. Aceasta a indicat că, ținând seama în special de evoluția pieței interne ca urmare a extinderilor succesive ale Uniunii, legiuitorul Uniunii putea efectua o reevaluare a intereselor întreprinderilor care beneficiază de libera prestare a serviciilor și a celor ale lucrătorilor acestora detașați într‑un stat membru gazdă pentru a se asigura că libera prestare se efectuează în condiții de concurență echitabile între aceste întreprinderi și cele stabilite în statul membru menționat. Hotărârile Ungaria și Polonia/Parlamentul și Consiliul din 8 decembrie 2020, C-620/18 și C-626/18

În cadrul unei cauze privind o întreprindere de transport neerlandeză care apelează la șoferi originari din Germania și din Ungaria, Curtea de Justiție a statuat că Directiva privind detașarea lucrătorilor se aplică, în principiu, transportului rutier, în special internațional. În consecință, convențiile colective din statul membru gazdă se aplică lucrătorilor care sunt detașați în acest stat membru. Totuși, faptul că un șofer de transport internațional pus la dispoziția unei întreprinderi stabilite în statul membru gazdă primește instrucțiunile inerente misiunilor sale, le începe sau le încheie la sediul întreprinderii menționate nu este suficient în sine pentru a considera că șoferul respectiv a fost detașat în acest stat membru. Hotărârea Federatie Nederlandse Vakbeweging din 1 decembrie 2020, C-815/18

Compania aeriană spaniolă Vueling a fost condamnată penal pentru fraudă socială în Franța după ce a afiliat personalul său navigant, detașat la aeroportul parizian Roissy‑Charles De Gaulle, la sistemul spaniol de securitate socială, iar nu la sistemul francez de securitate socială. Potrivit Curții de Justiție, această constatare definitivă a fraudei nu poate să fie însă obligatorie pentru instanțele civile franceze sesizate cu cereri de despăgubire atunci când, cu încălcarea dreptului Uniunii, constatarea menționată nu a fost precedată de un dialog cu instituția spaniolă, oferindu-i acesteia posibilitatea de a reexamina dosarul și, dacă este cazul, de a anula sau de a retrage certificatele care atestă afilierea lucrătorilor la legislația spaniolă. Hotărârea CRPNPAC și Vueling Airlines din 2 aprilie 2020, C-370/17 și altele

În ceea ce privește dreptul la concediul anual plătit, Curtea de Justiție a precizat că un lucrător concediat nelegal și reintegrat în funcția deținută anterior beneficiază de acest drept pentru perioada cuprinsă între cele două evenimente, chiar dacă în această perioadă el nu a lucrat efectiv. Totuși, atunci când în perioada în discuție lucrătorul a ocupat un nou loc de muncă, el va putea invoca drepturile la concediul anual plătit corespunzătoare perioadei în care a ocupat acest loc de muncă numai în raport cu noul angajator. Hotărârea Varhoven kasatsionen sad na Republika Bulgaria și Iccrea Banca din 25 iunie 2020, C-762/18 și altele

Curtea de Justiție a fost de asemenea chemată să examineze legalitatea punerii la dispoziție de resurse de stat în beneficiul a două organisme de asigurări de sănătate care își desfășoară activitatea sub controlul autorităților slovace în cadrul unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate. Curtea a constatat că, în pofida existenței unei anumite concurențe între diverșii actori, atât privați, cât și publici, care fac parte din sistemul respectiv, acesta urmărea un obiectiv social și punea în aplicare principiul solidarității. În consecință, Curtea a statuat, confirmând astfel decizia Comisiei, că situația celor două organisme în cauză nu intra sub incidența normelor Uniunii în materie de ajutoare de stat. Hotărârea Comisia și Slovacia/Dôvera zdravotná poistʼovňa din 11 iunie 2020, C-262/18 P și altele

De asemenea, Curtea de Justiție a examinat natura subvențiilor pe care Franța le-a acordat, sub forma unor reduceri ale contribuțiilor salariaților, pescarilor și acvacultorilor afectați de naufragiul navei Erika și de intemperii violente în anul 1999. Comisia a constatat că aceste reduceri priveau sarcini care nu grevau întreprinderile, ci salariații lor. În consecință, reducerile menționate nu confereau niciun avantaj întreprinderilor respective, astfel încât normele Uniunii în materie de ajutoare de stat, care vizează numai întreprinderile, nu erau aplicabile acestei situații. Prin urmare, Curtea de Justiție a invalidat în parte decizia Comisiei prin care se dispunea ca Franța să recupereze subvențiile menționate. Hotărârea Ministre de l’Agriculture et de l’Alimentation/Compagnie des pêches de Saint‑Malo din 17 septembrie 2020, C-212/19

În schimb, Curtea de Justiție a obligat Italia la plata unei sume forfetare de 7,5 milioane de euro și a unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice de 80 000 de euro pentru că nu a recuperat ajutoare, în cuantum de aproximativ 13,7 milioane de euro, acordate ilegal sectorului hotelier în Sardinia. Astfel, deși în anul 2008 Comisia a dispus ca Italia să recupereze aceste ajutoare, iar în anul 2012 Curtea de Justiție a constatat o neîndeplinire a obligațiilor de către Italia în această privință, statul membru respectiv nu își îndeplinise încă obligația de recuperare. Comisia a introdus, așadar, o a doua acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pentru a impune sancțiuni pecuniare Italiei, acțiune pe care Curtea de Justiție a admis‑o. Hotărârea Comisia/Italia din 12 martie 2020, C-576/18

La rândul său, Tribunalul a anulat decizia Comisiei privind calificarea drept ajutor de stat ilegal a soluțiilor fiscale anticipate irlandeze în favoarea Apple. Potrivit Comisiei, Irlanda a acordat Apple avantaje fiscale nelegale de aproximativ 13 miliarde de euro, care trebuiau, așadar, recuperate de statul membru de la beneficiarul lor. Cu toate acestea, Tribunalul a constatat că Comisia nu a reușit să demonstreze suficient că soluțiile fiscale anticipate în cauză acordau Apple un avantaj economic selectiv și constituiau un ajutor de stat în favoarea sa. Hotărârea Irlanda/Comisia și Apple Sales International din 15 iulie 2020, T-778/16 și altele

De asemenea, Tribunalul a anulat decizia Comisiei prin care au fost declarate nelegale ajutoarele acordate de comunitatea autonomă Valencia (Spania) în favoarea cluburilor de fotbal spaniole Valencia CF și Elche CF. Potrivit Comisiei, aceste ajutoare au luat forma unor garanții în beneficiul asociațiilor legate de aceste cluburi pentru a acoperi împrumuturile bancare pe care le contractaseră în scopul participării la majorarea de capital a clubului de care erau legate. Tribunalul a considerat însă că decizia Comisiei era afectată de mai multe erori, privind în special existența unor garanții comparabile pe piață. Hotărârile Valencia Club de Fútbol și Elche Club de Fútbol din 12 martie 2020, T-732/16 și T-901/16

În schimb, Tribunalul a respins acțiunile împotriva deciziei Comisiei prin care a fost declarat ilegal ajutorul acordat de Regiunea autonomă Sardinia mai multor companii aeriene care deservesc Sardinia. Acest ajutor, prin care se urmărea îmbunătățirea serviciilor de transport aerian pe insulă și asigurarea promovării acesteia ca destinație turistică, fusese pus la dispoziția beneficiarilor prin intermediul operatorilor principalelor aeroporturi din Sardinia. Tribunalul a confirmat că ajutorul nu a fost acordat acestor operatori, ci companiilor aeriene vizate, care trebuie, așadar, să îl ramburseze. Hotărârile Volotea, Germanwings și easyJet din 13 mai 2020, T-607/17, T-716/17 și T-8/18

Tribunalul a confirmat de asemenea decizia Comisiei potrivit căreia sistemul fiscal spaniol aplicabil anumitor acorduri de leasing financiar încheiate de șantiere navale cu grupuri de interes economic (GIE) constituia, în calitate de vehicul de investiții care permite procurarea unor avantaje fiscale, o schemă de ajutor de stat în favoarea membrilor GIE în cauză. Potrivit Comisiei, acest sistem, în cadrul căruia o companie maritimă achiziționează o navă nu direct de la un șantier naval, ci prin intermediul unui GIE, era parțial incompatibil cu piața internă întrucât permitea și companiilor maritime să beneficieze de o reducere de 20‑30 % din prețul de achiziționare a navelor construite de șantiere navale spaniole. Hotărârea Spania/Comisia din 23 septembrie 2020, T-515/13 RENV și altele

În sfârșit, Tribunalul a confirmat decizia prin care Comisia a constatat că garanția publică nelimitată acordată de Franța în favoarea IFP Énergies nouvelles (IFPEN), o instituție publică franceză însărcinată în special cu misiuni de cercetare și de dezvoltare în domeniile energiei, era o măsură care constituia în parte un ajutor de stat. Tribunalul a considerat că IFPEN și Franța nu au reușit să răstoarne prezumția potrivit căreia acordarea unei astfel de garanții conferea beneficiarului său un avantaj economic față de concurenții săi. Hotărârea Franța/Comisia și alții din 5 octombrie 2020, T-479/11 RENV și altele

Tribunalul a confirmat existența, demonstrată de Comisie, a unei înțelegeri pe piața cipurilor de memorie pentru carduri inteligente între mai multe întreprinderi care și‑au coordonat politica de prețuri. Tribunalul a redus totuși amenda aplicată de Comisie printre altele societății Infineon, ținând seama de numărul limitat al contactelor anticoncurențiale pe care aceasta din urmă le avusese cu concurenții săi, precum și de insuficiența probelor privind unul dintre contactele reținute de Comisie. Hotărârea Infineon Technologies din 8 iulie 2020, T-758/14 RENV

Pentru prima dată, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe cu privire la legalitatea unei reglementări adoptate de o federație sportivă internațională. Tribunalul a considerat că reglementarea International Skating Union (Uniunea Internațională de Patinaj) împiedica libera concurență prin faptul că prevedea sancțiuni împotriva atleților care participă la probe de patinaj de viteză neautorizate de aceasta. Tribunalul a apreciat că restricțiile care decurg din sistemul de autorizare prealabilă prevăzut de reglementarea în cauză nu pot fi justificate de obiectivul de protecție a integrității sportului. Hotărârea International Skating Union din 16 decembrie 2020, T-93/18

Tribunalul a confirmat decizia Comisiei privind constatarea unui abuz de poziție dominantă al Lietuvos geležinkeliai AB (LG), societatea națională a căilor ferate din Lituania, pe piața lituaniană a transportului feroviar de marfă. LG a încheiat un acord de transport feroviar de marfă cu societatea Orlen în vederea transportului de produse petroliere către Europa de Vest. În urma unui litigiu cu LG, Orlen a dorit să încredințeze acest transport societății naționale de căi ferate din Letonia. Întrucât LG a demontat linia feroviară care leagă locul de plecare al mărfurilor, în Lituania, de Letonia, aceasta a împiedicat întreprinderea concurentă letonă să încheie contractul cu Orlen. Un astfel de comportament a fost considerat un abuz de poziție dominantă. Hotărârea Lietuvos geležinkeliai AB din 18 noiembrie 2020, T-814/17

În cadrul unui litigiu între o societate care exploatează un hotel în Germania și societatea de drept neerlandez Booking.com BV care exploatează o platformă de rezervare hotelieră, Curtea de Justiție, sesizată de o instanță germană, a statuat că un hotel care utilizează platforma Booking.com poate să o acționeze în justiție în fața unei instanțe a statului membru în care este stabilit acest hotel pentru a obține încetarea unui eventual abuz de poziție dominantă. În ceea ce o privește, Booking.com a pretins că acțiunea împotriva sa trebuia introdusă în fața unei instanțe a statului membru în care se află sediul său, teză pe care Curtea de Justiție, așadar, nu a urmat‑o. Hotărârea Wikingerhof GmbH & Co. KG/Booking.com BV. din 24 noiembrie 2020, C-59/19

O poziție dominantă pe piața comunicațiilor electronice și pe cea a mijloacelor de informare în masă poate să pună în pericol pluralismul informației. Această considerație a inspirat o reglementare italiană care interzicea întreprinderilor care aveau o putere semnificativă pe prima piață să dobândească o dimensiune economică importantă pe cea de a doua. În contextul campaniei ostile de achiziționare de acțiuni ale societății italiene Mediaset lansate de societatea franceză Vivendi și al litigiului care a urmat, Curtea de Justiție a statuat totuși că o astfel de reglementare, atunci când nu este de natură să protejeze pluralismul informației, constituie un obstacol interzis în calea libertății de stabilire. Hotărârea Vivendi SA din 3 septembrie 2020, C-719/18

În materie de concentrări de întreprinderi, Tribunalul a anulat decizia Comisiei de respingere a proiectului de achiziționare a Telefónica UK de către Hutchison 3G UK. Acesta a statuat că Comisia nu a dovedit că o astfel de achiziționare ar determina un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața telefoniei mobile britanice. Tribunalul a arătat de asemenea că Comisia nu a demonstrat că o asemenea operațiune ar determina o creștere a prețurilor serviciilor și o reducere a calității acestora. Hotărârea CK Telecoms UK Investments din 28 mai 2020, T-399/16

Într‑o altă cauză maghiară, Curtea de Justiție a statuat că impozitele speciale prelevate în Ungaria pe cifra de afaceri a întreprinderilor de telecomunicații și din sectorul comerțului cu amănuntul sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Întreprinderile respective, care sunt deținute majoritar de persoane fizice sau juridice din alte state membre, realizează cifrele de afaceri cele mai importante pe piețele maghiare vizate și suportă, așadar, în principal aceste impozite speciale. Curtea de Justiție a statuat însă că această împrejurare reflectă realitatea economică a acestor piețe și nu constituie, așadar, o discriminare împotriva acestor întreprinderi. Hotărârile Vodafone Magyarország și Tesco‑Global Áruházak din 3 martie 2020, C-75/18 și C-323/18

În anul 2020, Tribunalul a pronunțat primele sale patru hotărâri referitoare la decizii ale Băncii Centrale Europene (BCE) privind aplicarea de sancțiuni pecuniare în temeiul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit. Astfel, acesta a anulat în parte trei decizii din cauza caracterului lor insuficient motivat. În fapt, nu a fost furnizată nicio precizare în ceea ce privește metodologia aplicată de BCE pentru a stabili cuantumul sancțiunilor aplicate. Hotărârile VQ/BCE din 8 iulie 2020, T-203/18, T-576/18, T-577/18 și T-578/18

În ceea ce privește caracterul distinctiv indispensabil pentru validitatea unei mărci, Tribunalul a amintit că o formă a cărei înregistrare se solicită ca marcă tridimensională este lipsită de acest caracter atunci când nu se deosebește în mod semnificativ de norma sau de uzanțele sectorului în cauză. În cazul unui șiret de încălțăminte, Tribunalul a arătat că noutatea formei sale și frumusețea designului său nu sunt suficiente în sine pentru a concluziona în sensul existenței unui caracter distinctiv. Într‑adevăr, o marcă are drept funcție să indice originea comercială a produsului și să permită astfel consumatorilor să facă legătura între anumite produse și o anumită întreprindere. Hotărârea Hickies din 5 februarie 2020, T-573/18

În același spirit, dar în cazul unei mărci figurative, Tribunalul a observat că un motiv reprezentând un cap de leu înconjurat de un lanț constituie o formă de realizare difuzată și tipică a butonilor și a articolelor de bijuterie și, prin urmare, este lipsit de caracter distinctiv pentru aceste produse. Dimpotrivă, într‑o altă cauză, Tribunalul a reproșat EUIPO că nu a ținut seama de anumite probe pentru a aprecia caracterul distinctiv, dobândit prin utilizare, al unei mărci constituite dintr‑un motiv de damier pentru genți și bagaje. Hotărârea Pierre Balmain din 5 februarie 2020, T-331/19 și T-332/19 / Hotărârea Louis Vuitton Malletier din 10 iunie 2020, T-105/19

O marcă verbală este de asemenea lipsită de caracter distinctiv atunci când se limitează să descrie o caracteristică a produsului pentru care se solicită înregistrarea sa. Tribunalul a apreciat că marca verbală WAVE pentru lămpi de acvariu poate prezenta un caracter distinctiv întrucât termenul „wave” nu descrie o caracteristică a lămpilor respective. Hotărârea Tetra GmbH din 23 septembrie 2020, T-869/19

Tocmai din perspectiva nivelului redus al caracterului distinctiv a două semne care reprezintă un corn pentru a desemna servicii poștale, Tribunalul a exclus un risc de confuzie între acestea. Reprezentarea unui corn poștal, pe un fond adesea galben, este utilizată în mod tradițional de operatorii poștali naționali în cadrul Uniunii. Prin urmare, publicul nu va asocia cornul poștal sau culoarea galbenă cu o anumită societate ci, mai general, cu un număr nedeterminat de operatori poștali naționali. Hotărârea Deutsche Post din 11 noiembrie 2020, T-25/20

Tot cu privire la riscul de confuzie între două mărci, dar de această dată depuse pentru articole și îmbrăcăminte de sport, Curtea de Justiție a statuat că renumele jucătorului de fotbal Lionel Messi este de natură să neutralizeze orice risc de confuzie între marca sa MESSI și marca anterioară MASSI care aparține unei societăți spaniole. Hotărârea Messi din 17 septembrie 2020, C-449/18 P și alții

Într‑o altă cauză privind problema aprecierii riscului de confuzie, Tribunalul a subliniat de asemenea că prezența aceluiași termen în două mărci (în speță termenul „Teruel” în cadrul mărcilor AIRESANO BLACK El IBERICO DE TERUEL și JAMON DE TERUEL CONSEJO REGULADOR DE LA DENOMINACION DE ORIGEN) nu este suficientă pentru a crea un risc de confuzie. Hotărârea Consejo Regulador din 28 mai 2020, T-696/18

În ceea ce privește criteriul similitudinii dintre două mărci, Tribunalul a constatat că marca verbală LOTTOLAND, depusă pentru servicii industriale, prezintă o puternică similitudine cu mărcile figurative anterioare LOTTO, depuse pentru jocuri de noroc. Cu toate acestea, Tribunalul a arătat că între cele două nu există nicio legătură, având în vedere în special natura diferită a serviciilor vizate și a publicului relevant. Ca urmare a acestei lipse de legătură, utilizarea mărcii LOTTOLAND nu generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare și nu riscă să le aducă atingere. Hotărârea Lottoland din 11 noiembrie 2020, T-820/19

Se întâmplă uneori ca un litigiu privind semne distinctive să nu opună particulari sau întreprinderi, ci state membre, precum cel care privea utilizarea termenului „Teran” pentru o varietate de struguri de vin exploatată în Slovenia și în Croația. După aderarea Sloveniei la Uniune, în anul 2004, această denumire a fost recunoscută ca denumire de origine protejată (DOP). În anul 2017, un regulament a stabilit că termenul „Teran” putea fi utilizat de asemenea, începând cu data aderării Croației la Uniune, în anul 2013, pentru anumite vinuri croate. Tribunalul a respins cererea Sloveniei având ca obiect anularea acestui regulament care permite DOP-urilor să coexiste în mod pașnic, fără a aduce atingere principiilor securității juridice și încrederii legitime. Hotărârea Slovenia/Comisia din 9 septembrie 2020, T-626/17

Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect constatarea faptului că Consiliul European a refuzat în mod nelegal să îl excludă pe prim‑ministrul ceh, din cauza unui pretins conflict de interese, de la reuniunile acestei instituții referitoare la adoptarea cadrului financiar multianual al Uniunii 2021‑2027. Astfel, Tribunalul a apreciat că numai statele membre sunt competente să stabilească, dintre șefii lor de stat sau de guvern respectivi, care dintre aceste persoane trebuie să le reprezinte la reuniunile Consiliului European și pentru a determina motivele care pot conduce la imposibilitatea reprezentării la reuniunile acestei instituții de către una dintre persoanele respective. Ordonanța Wagenknecht din 17 iulie 2020, T-715/19

Domnul Shindler și alți resortisanți ai Regatului Unit locuiesc de mult timp în Italia și în Franța. Prin urmare, ei nu au fost autorizați să participe nici la referendumul privind Brexitul, nici la alegerile legislative din anul 2017, deși aceste scrutine erau hotărâtoare pentru menținerea calității lor de cetățeni ai Uniunii. Aceștia au sesizat, așadar, Tribunalul cu o acțiune având ca obiect „constatarea abținerii de a acționa” a Comisiei ca urmare a „omisiunii sale nelegale de a nu păstra cetățenia europeană”. Tribunalul a respins acțiunea, statuând că Comisia are competența să adopte un act cu caracter obligatoriu destinat să mențină, începând de la retragerea Regatului Unit din Uniune, cetățenia europeană a anumitor resortisanți ai Regatului Unit. Ordonanța Shindler din 14 iulie 2020, T-627/19