Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2023

Curtea de Justiție poate fi sesizată în principal cu:

cereri de decizie preliminară

Atunci când o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea unei norme a Uniunii sau cu privire la validitatea acesteia, suspendă procedura care se desfășoară în fața sa și sesizează Curtea de Justiție. Odată lămurită prin decizia pronunțată de Curte, instanța națională poate soluționa litigiul cu care este sesizată. În cauzele care necesită un răspuns într-un termen foarte scurt (de exemplu în materie de azil, de control la frontiere, de răpiri de copii etc.) este prevăzută o procedură preliminară de urgență („PPU”);

acțiuni directe, care vizează:
- obținerea anulării unui act al Uniunii („acțiune în anulare”) sau
- constatarea nerespectării dreptului Uniunii de către un stat membru („acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor”). Dacă statul membru nu se conformează hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, o a doua acțiune, denumită acțiune în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”, poate determina Curtea de Justiție să îi aplice o sancțiune pecuniară;
recursuri, îndreptate împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal, la finalul cărora Curtea de Justiție poate anula decizia Tribunalului;
cereri de aviz cu privire la compatibilitatea cu tratatele a unui acord pe care Uniunea intenționează să îl încheie cu un stat terț sau cu o organizație internațională (introduse de un stat membru sau de o instituție europeană).

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Ultimele luni ale anului 2023 au fost marcate de negocierile privind cererea legislativă adresată de Curtea de Justiție în noiembrie 2022 Parlamentului European și Consiliului în scopul, pe de o parte, de a transfera Tribunalului competența preliminară a Curții în șase domenii specifice (taxa pe valoarea adăugată, accizele, Codul vamal, clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată, compensarea și asistența pasagerilor, precum și sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră) și, pe de altă parte, de a extinde domeniul de aplicare al mecanismului, intrat în vigoare în mai 2019, de admitere în principiu a recursurilor împotriva deciziilor Tribunalului. Scopul acestei cereri legislative este de a permite să se asigure, în interesul justițiabililor pentru o justiție de calitate pronunțată în termene rezonabile, un echilibru mai bun al sarcinii de lucru între Curtea de Justiție și Tribunal, care dispune, din luna iulie 2022, de doi judecători pentru fiecare stat membru (respectiv 54 în total).

Curtea de Justiție va fi astfel în măsură să se concentreze mai mult asupra misiunilor sale centrale de instanță constituțională și supremă a Uniunii. La fel ca în ultimii ani, contenciosul cu care este sesizată Curtea, fie pe cale preliminară, fie prin intermediul unor acțiuni directe (în special acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor), se individualizează prin tematici sensibile, care mobilizează în mod regulat Marea Cameră, cum sunt protejarea valorilor statului de drept în contextul reformelor judiciare naționale, politica în materie de azil și imigrație, protecția datelor cu caracter personal și aplicarea normelor de concurență în era digitală, combaterea discriminărilor sau problemele de mediu, energetice și climatice.

În ceea ce privește transferul parțial al competenței preliminare către Tribunal, acesta se va întemeia pe două principii de bază, dictate de considerații de securitate juridică, de celeritate și de transparență: principiul „ghișeului unic”, potrivit căruia orice cerere de decizie preliminară va trebui să fie adresată întotdeauna Curții, care va stabili dacă o cauză preliminară se încadrează sau nu exclusiv în una sau mai multe dintre materiile specifice menționate anterior, și principiul unui transfer integral al tuturor cauzelor preliminare care au legătură exclusiv cu una dintre aceste materii specifice. Dacă, în schimb, cauza nu ține exclusiv de acestea, în special în măsura în care ridică probleme independente de interpretare a dreptului primar sau a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ea va fi examinată de Curte.

Transferul unei cauze preliminare către Tribunal nu va aduce însă atingere posibilității acestuia din urmă de a o retrimite Curții de Justiție în cazul în care consideră că necesită o decizie de principiu și nici posibilității Curții de Justiție de a efectua, în mod excepțional, o reexaminare a deciziei pronunțate de Tribunal în cazul unui risc grav de afectare a unității sau a coerenței dreptului Uniunii.

După mai multe luni de examinare și negocieri, s-a ajuns la un acord politic cu privire la această cerere legislativă în decembrie 2023. În cadrul acordului respectiv s-a prevăzut printre altele că memoriile sau observațiile scrise depuse de o parte care a participat la procedura preliminară vor fi publicate pe site-ul internet al Curții într-un termen rezonabil după închiderea cauzei, cu excepția cazului în care această parte se opune publicării.

Calendarul exact al adoptării formale a modificărilor Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și data intrării în vigoare a acestor modificări nu sunt cunoscute încă în mod definitiv la ora la care aceste rânduri sunt scrise și rămân încă lucrări care trebuie finalizate, în special în ceea ce privește modificarea regulamentelor de procedură ale Curții de Justiție și ale Tribunalului pe care o necesită aplicarea acestei reforme. Această aprobare de principiu deschide însă calea unei redefiniri a limitelor funcționării instanțelor Uniunii pentru anii următori.

Pe planul compunerii sale, Curtea a cunoscut în 2023 o evoluție legată de plecarea domnului avocat general Pitruzzella datorită numirii sale în calitate de judecător la Curtea Constituțională italiană.

În ceea ce privește statisticile din anul precedent, acestea reflectă din nou caracterul susținut al activităților Curții de Justiție în ultimii ani. Astfel, în anul 2023, Curtea a fost sesizată cu 821 de cauze, însemnând câteva cauze în plus față de anul 2022, și a soluționat 783 de cauze, adică un număr destul de apropiat de cel din cei trei ani precedenți. Durata medie a procedurilor, indiferent de natura cauzelor, a fost de 16,1 luni, iar numărul de cauze pendinte la 31 decembrie 2023 este de 1 149.

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

821

de cauze introduse

518

proceduri preliminare, din care

PPU

Principalele state membre aflate la originea cererii:

Germania

Bulgaria

Polonia

Italia

România

de acțiuni directe, din care:

de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și

acțiuni în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”

231

de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului

cereri de asistență judiciară

O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

783

de cauze soluționate

532

de proceduri preliminare, din care

PPU

de acțiuni directe, din care

constatări ale neîndeplinirii obligațiilor împotriva a

state membre

hotărâri în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”

201

recursuri împotriva deciziilor Tribunalului, din care

de recursuri au anulat decizia adoptată de Tribunal

Durata medie a procedurilor:

16,1 luni

Durata medie a procedurilor preliminare de urgență:

4,3 luni

1 149

de cauze pendinte la 31 decembrie 2023

Principalele materii tratate

Ajutoare de stat și concurență

143

Spațiul de libertate, securitate și justiție

118

Apropierea legislațiilor

Fiscalitate

Protecția consumatorilor

Transporturi

Mediu

Principiile dreptului Uniunii

Politica socială

Proprietate intelectuală

A se vedea statisticile detaliate ale Curții de Justiție

Membrii Curții de Justiție

Curtea de Justiție este compusă din 27 de judecători și 11 avocați generali.

Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile respective. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit.

Ei sunt aleși din rândul personalităților care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea în țările lor a celor mai înalte funcții jurisdicționale sau a căror competență este bine cunoscută.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

Judecătorii Curții de Justiție aleg dintre ei președintele și vicepreședintele. Judecătorii și avocații generali numesc grefierul pentru o perioadă de șase ani.

T. Ćapeta

Avocată generală

L. Medina

Avocată generală

A. Calot Escobar

Grefier

Ordinea protocolară începând cu 15 noiembrie 2023

B | Tribunalul în 2023

Tribunalul poate fi sesizat în principal, în primă instanță, cu acțiuni directe formulate de persoane fizice sau juridice (particulari, societăți, asociații etc.) atunci când acestea sunt vizate direct și individual și de statele membre împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, precum și cu acțiuni directe prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciilor cauzate de instituții sau de agenții lor.

O mare parte din contenciosul său este de natură economică: proprietate intelectuală (mărci, desene și modele industriale ale Uniunii Europene), concurență, ajutoare de stat și supraveghere bancară și financiară.

Tribunalul este de asemenea competent să statueze în materia funcției publice, în litigiile dintre Uniunea Europeană și agenții săi.

Deciziile Tribunalului pot face obiectul unui recurs, limitat la chestiuni de drept, în fața Curții de Justiție. În cauzele care au beneficiat deja de o dublă examinare (de către o cameră jurisdicțională independentă și apoi de către Tribunal), Curtea de Justiție admite în principiu recursul doar dacă acesta ridică o chestiune importantă pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.

Activitatea și evoluția Tribunalului

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului

În cursul anului 2023, reforma Tribunalului care prevedea dublarea numărului judecătorilor săi (Regulamentul 2015/2422) și-a produs pe deplin efectele. Statisticile judiciare ale instanței dovedesc acest lucru. Tribunalul a soluționat 904 cauze, pentru 868 de cauze introduse (făcându-se abstracție de 404 cauze identice introduse la sfârșitul anului), reducând astfel numărul cauzelor pendinte. În plus, durata medie a procedurilor a fost menținută la un nivel satisfăcător, 18,2 luni în medie, ceea ce reprezintă un indicator al unei gestionări eficiente a cauzelor.

În același timp, Tribunalul și-a consolidat practica constând în trimiterea mai multor cauze în fața unor complete extinse. În anul 2023, 13,6 % din cauzele soluționate au fost soluționate de complete extinse și nu mai puțin de 120 de cauze au fost trimise spre judecare unor astfel de complete. Tribunalul nu mai ezită să trimită Marii Camere, compusă din 15 judecători, anumite cauze de importanță excepțională. În special, în această componență solemnă, Tribunalul a pronunțat hotărârea în cauza Venezuela/Consiliul, privind măsuri restrictive adoptate de Consiliul Uniunii Europene împotriva unor întreprinderi și resortisanți venezueleni (T‑65/18 RENV; a se vedea capitolul „Retrospectiva marilor hotărâri ale anului”). De asemenea, au fost trimise în fața Marii Camere patru cauze, introduse de patru organizații europene de judecători, privind planul național de redresare și reziliență polonez (T‑530/22-T‑533/22) și două cauze legate de măsurile restrictive puse în aplicare de Uniunea Europeană împotriva Rusiei din cauza războiului din Ucraina (cauzele T‑635/22 și T‑644/22).

Aceste rezultate satisfăcătoare se datorează parțial stabilității componenței instanței. Astfel, numai doi dintre judecătorii săi și-au părăsit funcția în anul 2023, și anume domnii judecători Frimodt Nielsen și Valančius, înlocuiți fiind de domnul judecător Kalėda și, respectiv, de doamna judecătoare Spangsberg Grønfeldt. Le mulțumim pe această cale pentru contribuția lor la buna administrare a justiției Uniunii. În anul 2023 a avut loc de asemenea plecarea domnului grefier Coulon, după 18 ani de bune și loiale servicii, precum și sosirea succesorului său, domnul Di Bucci. Un colocviu de drept procedural al Uniunii, în care s-au prezentat omagii și intervenții de înalt nivel, a fost organizat cu ocazia plecării domnului Coulon.

Pe tot parcursul anului 2023, Tribunalul și-a continuat procesul de modernizare, în special în vederea ameliorării procedurii de soluționare a cauzelor celor mai voluminoase și complexe. Aceste cauze, în general în domeniul dreptului economic și financiar, merită o abordare proactivă și adaptată atât la nivelul alocării resurselor, cât și la nivelul planificării lucrărilor. Această abordare, la care vor fi asociați reprezentanții părților, va permite să se reducă durata procesului și să se răspundă mai bine așteptărilor părților.

În plus, pentru a răspunde pe deplin așteptărilor legitime ale justițiabililor în perspectiva unui transfer parțial al competenței preliminare pentru anumite materii specifice și a extinderii mecanismului de admitere în principiu a recursurilor, Tribunalul a lucrat pe tot parcursul anului 2023 la evoluțiile necesare ale modalităților sale de organizare, precum și la viitoarele sale norme de procedură.

1 271 *

de cauze introduse

1 148

de acțiuni directe, din care:

Proprietate intelectuală și industrială

309

Funcția publică a Uniunii Europene

Ajutoare de stat și concurență

acțiuni introduse de statele membre

de cereri de asistență judiciară

O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

* La sfârșitul anului 2023 a fost introdusă la Tribunal o serie excepțională de 404 cauze, în esență identice, privind drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite în cadrul sistemului de pensii complementare al deputaților europeni. Aceste cauze au fost conexate. Dacă le contabilizăm ca o singură cauză, cifrele nete sunt de 868 de cauze introduse (745 de acțiuni directe) și de 1 438 de cauze pendinte.

Inovații jurisprudențiale

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Contenciosul Tribunalului este în continuă evoluție. Sub impulsul acțiunilor formulate de justițiabili, fiecare hotărâre aduce o contribuție la edificiul jurisprudențial. Anul 2023 nu a făcut excepție de la regulă, înregistrând abordarea de către Tribunal a unor chestiuni noi în domenii clasice, dar și marcarea unor jaloane de contencios în plină dezvoltare. De asemenea, a reprezentat ocazia pentru Marea Cameră de a se reuni în jurul unei probleme speciale de politică externă și de securitate comună.

Încă de la crearea sa, controlul aplicării normelor de concurență a făcut parte din contenciosul încredințat Tribunalului. Acesta beneficiază astfel de o expertiză specială în domeniul respectiv. Întrucât mediul juridic este totuși, atât în această materie, cât și în altele, în continuă mișcare, sunt supuse examinării sale în mod constant chestiuni inedite. Aceasta este printre altele situația Hotărârii din 24 mai 2023, Meta Platforms Ireland/Comisia (T‑451/20), în care Tribunalul a examinat pentru prima dată legalitatea unei solicitări de informații prin termeni de căutare în temeiul Regulamentului nr. 1/2003, precum și legalitatea unei proceduri privind camera de date virtuale pentru prelucrarea unor documente care conțin date cu caracter personal sensibile. Tribunalul trebuia să se asigure că Comisia își limitase cererea doar la informațiile necesare pentru verificarea prezumțiilor privind săvârșirea unor încălcări care justificau desfășurarea investigației sale (a se vedea articolul „Focus”).

De asemenea, oricât de clasic și de reglementat ar fi, regimul răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene a dat naștere unor interesante și inedite probleme. Astfel, Tribunalul a fost sesizat cu o acțiune în repararea prejudiciilor material și moral pe care International Management Group le-ar fi suferit ca urmare a scurgerii în presă a unui raport de investigație al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) cu privire la statutul său juridic. Reclamantul invoca nelegalitatea comportamentelor Comisiei, cu care încheiase mai multe convenții, precum și a celor ale OLAF. Cu această ocazie, în Hotărârea din 28 iunie 2023, IMG/Comisia (T‑752/20), Tribunalul a adus precizări cu privire la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a stabili încălcarea suficient de gravă a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor.

În palmaresul contenciosului în plină dezvoltare, cel al afacerilor bancare și financiare ocupă o poziție bună. Mai exact, Tribunalul trebuie să judece un număr din ce în ce mai mare de acțiuni care decurg din instituirea în anul 2014 a Mecanismului unic de rezoluție. Acest mecanism prevede un cadru de gestionare a crizelor bancare pentru rezoluția unor bănci importante din unele state membre. Acesta se sprijină în special pe Comitetul unic de rezoluție, care are misiunea de a pregăti și de a pune în aplicare rezoluția băncilor a căror intrare în dificultate este probabilă sau dovedită. Mai precis, prin mai multe hotărâri pronunțate la 22 noiembrie 2023, Tribunalul s-a pronunțat în mod inedit cu privire la o cerere de anulare a unei decizii a Comitetului unic de rezoluție privind eventuala despăgubire a acționarilor și a creditorilor afectați în urma unei rezoluții bancare (cauzele conexate T‑302/20, T‑303/20 și T‑307/20, Del Valle Ruíz și alții/SRB, precum și cauzele T‑304/20, Molina Fernández/SRB, T‑330/20, ACMO și alții/SRB, și T‑340/20, Galván Fernández-Guillén/SRB).

În sfârșit, nu putem să nu semnalăm în cadrul noutăților jurisprudențiale care au marcat anul trecut Hotărârea din 13 septembrie 2023, Venezuela/Consiliul (T‑65/18 RENV; a se vedea capitolul „Retrospectiva marilor hotărâri ale anului”). Statuând în Marea Cameră, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la legalitatea unor măsuri restrictive care vizează un stat terț, în speță Venezuela, ca urmare a degradării constante în această țară a situației în materie de democrație, de stat de drept și de drepturi ale omului. În acest cadru, Tribunalul a trebuit să analizeze aspectele delicate ale dreptului de a fi ascultat al acestui stat terț și pretinsele încălcări ale dreptului internațional invocate de acesta.

904

cauze soluționate

786

de acțiuni directe, din care:

Proprietate intelectuală și industrială

278

Ajutoare de stat și concurență

163

Funcția publică a Uniunii Europene

acțiuni introduse de statele membre

Durata medie a procedurilor:

18,2 luni

Proporția deciziilor care au făcut obiectul unui
recurs în fața Curții de Justiție:

31%

1 841

de cauze pendinte (la 31 decembrie 2023)

Principalele materii tratate

Drept instituțional

543

Proprietate intelectuală și industrială

330

Politica economică și monetară

238

Ajutoare de stat și concurență

176

Măsuri restrictive

116

Funcția publică a Uniunii Europene

111

Accesul la documente

Sănătate publică

Agricultură

Politică comercială

A se vedea statisticile detaliate ale Tribunalului

Membrii Tribunalului

Tribunalul este compus din doi judecători pentru fiecare stat membru.

Judecătorii sunt aleși dintre persoanele care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea necesară pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Ei sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit. Judecătorii Tribunalului aleg dintre ei președintele și vicepreședintele, pentru o perioadă de trei ani. Aceștia numesc un grefier pentru un mandat de șase ani.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

S. Verschuur

Judecător

S. L. Kalėda

Judecător

L. Spangsberg Grønfeldt

Judecătoare

V. Di Bucci

Grefier

Ordinea protocolară începând cu 27 septembrie 2023

C | Jurisprudența în 2023

Focus

Interacțiunea dintre protecția datelor cu caracter personal și dreptul concurenței

Hotărârea Meta Platforms și alții din 4 iulie 2023 (C‑252/21)

Oficiul Federal German al Concurenței a interzis societăților din grupul Meta să subordoneze utilizarea rețelei sociale Facebook de către utilizatorii ei din Germania prelucrării datelor lor „off Facebook” fără consimțământul acestora. A considerat că prelucrarea datelor în discuție nu era conformă cu Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) și constituia, așadar, un abuz de poziție dominantă din partea grupului Meta.

Sesizată de o instanță germană în cadrul unui litigiu inițiat de grupul Meta împotriva acestei interdicții, Curtea de Justiție a statuat că o autoritate de concurență a unui stat membru are dreptul să constate, în cadrul unei anchete privind un abuz de poziție dominantă, o încălcare a RGPD. Totuși, aceasta trebuie să coopereze în mod loial cu autoritățile de supraveghere specifice instituite prin regulamentul respectiv. În cazul în care comportamentul examinat a făcut deja obiectul unei decizii din partea acestor autorități sau a Curții, autoritatea de concurență este ținută de aprecierile acestora referitoare la RGPD.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat cu privire la aspectul dacă prelucrarea așa-numitelor date „sensibile”, în principiu interzisă de RGPD, poate fi permisă în mod excepțional în cazurile în care aceste date au fost făcute publice în mod manifest de persoana vizată. Curtea a statuat că simplul fapt că un utilizator consultă site-uri internet sau aplicații care pot divulga date sensibile, precum originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau orientarea sexuală, nu înseamnă că acesta face publice în mod manifest datele sale, în sensul RGPD. Situația este aceeași atunci când un utilizator introduce date sau acționează butoane de selecție integrate, cu excepția cazului în care și-a exprimat în mod explicit opțiunea de a face aceste date accesibile public unui număr nelimitat de persoane.

Faptul că operatorul rețelei ocupă o poziție dominantă nu împiedică utilizatorul să poată consimți în mod valabil și liber la prelucrarea datelor sale. Totuși, întrucât această poziție dominantă poate afecta libertatea de alegere a utilizatorilor, este vorba despre un element important pentru a stabili dacă acest consimțământ a fost dat efectiv în mod valabil. Curtea adaugă că revine operatorului sarcina de a dovedi existența consimțământului respectiv.

RGPD

Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) uniformizează și încadrează dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal într-un regim unic.

RGPD impune obligații oricărui organism, indiferent dacă este public sau privat, în măsura în care colectează date cu caracter personal pe teritoriul Uniunii. Organismele care încalcă obligațiile prevăzute de RGPD se expun la diferite tipuri de sancțiuni.

În era digitală, Uniunea consacră prin RGPD numeroase drepturi pentru persoane, cum ar fi dreptul la informare, dreptul de a fi uitat, dreptul de a avea acces la date sau de a șterge datele cu caracter personal colectate, contribuind la consolidarea protecției vieții lor private. Aceste norme sunt considerate a fi cele mai stricte din lume în ceea ce privește protecția datelor.

Datele „off Facebook”

Meta Platforms Ireland gestionează oferta rețelei sociale online Facebook în Uniune. Prin înregistrarea pe Facebook, utilizatorii săi acceptă condițiile generale stabilite de această societate și care conțin politicile de utilizare a datelor și a modulelor cookie. În temeiul acestor politici, Meta Platforms Ireland colectează date referitoare la activitățile utilizatorilor în cadrul și în afara rețelei sociale și asociază aceste date conturilor Facebook ale utilizatorilor respectivi. Datele respective, denumite și date „off Facebook”, se referă printre altele la consultarea unor pagini de internet și a unor aplicații terțe, precum și la utilizarea altor servicii online care aparțin grupului Meta (printre care Instagram și WhatsApp). Colectarea acestor date permite personalizarea mesajelor publicitare destinate utilizatorilor Facebook.

Focus

Competențele de reglementare ale FIFA și UEFA și dreptul Uniunii

Hotărârea European Superleague Company din 21 decembrie 2023 (C‑333/21)

FIFA și UEFA sunt federații internaționale de fotbal care reglementează fotbalul profesionist în Europa. Acestea au adoptat norme care le conferă competența de a autoriza competițiile europene de fotbal intercluburi și de a exploata diferitele drepturi de difuzare în mass-media corespunzătoare. UEFA organizează de asemenea competiții între cluburile europene, cum ar fi, de exemplu, Liga Campionilor.

Douăsprezece cluburi europene de fotbal au dorit să pună în aplicare un proiect privind o nouă competiție de fotbal: Superliga. Acest proiect poate afecta desfășurarea competițiilor intercluburi ale UEFA și exploatarea drepturilor de difuzare în mass-media corespunzătoare. FIFA și UEFA s-au opus proiectului și au amenințat să aplice sancțiuni cluburilor și jucătorilor care ar decide să participe la proiectul respectiv.

Întreprinderea responsabilă de proiect, European Superleague Company, a contestat normele FIFA și UEFA în fața unei instanțe din Madrid, care a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii, care interzice obstacolele în calea liberei concurențe și a liberei prestări a serviciilor.

În conformitate cu jurisprudența sa „Bosman”, Curtea a subliniat că organizarea competițiilor sportive și exploatarea drepturilor mass-media aferente constituie activități economice care intră sub incidența dreptului Uniunii.

Curtea a statuat că competențele de reglementare, de control și de sancționare de care beneficiază FIFA și UEFA în privința organizării de competiții de fotbal potențial concurente precum proiectul Superleague trebuie, în caz contrar încălcându-se dreptul concurenței al Uniunii și libera prestare a serviciilor, să fie exercitate în mod transparent, obiectiv, nediscriminatoriu și proporțional.

Pe de altă parte, Curtea a considerat că normele FIFA și ale UEFA referitoare la exploatarea drepturilor de difuzare în mass-media erau de natură să încalce dreptul concurenței al Uniunii dacă de acestea nu beneficiază diferiții actori ai fotbalului, de exemplu prin asigurarea unei redistribuiri solidare a veniturilor generate. Curtea a arătat că aceste norme erau susceptibile să aducă prejudicii cluburilor europene de fotbal, întreprinderilor care operează pe piețele mass-media, precum și consumatorilor și telespectatorilor, împiedicându-i să profite de competiții noi potențial inovatoare sau interesante.

Jurisprudența „Bosman”

În Hotărârea sa istorică Bosman din 15 decembrie 1995 (C‑415/93), Curtea a statuat că practicarea unui sport constituie, ca regulă generală, o activitate economică ce intră sub incidența dreptului Uniunii. Curtea a considerat de asemenea că libera circulație a lucrătorilor se opune:

clauzelor de cetățenie adoptate de federațiile sportive, potrivit cărora cluburile sportive nu pot alinia decât un număr limitat de jucători profesioniști resortisanți ai altor state membre, și
clauzelor de transfer adoptate de aceste federații, potrivit cărora un jucător profesionist de fotbal resortisant al unui stat membru, la expirarea contractului încheiat cu un club, nu poate fi angajat de un club dintr-un alt stat membru decât dacă acesta din urmă a plătit clubului de origine o compensație.

Curtea și sportul

De la Hotărârea Bosman, Curtea a avut în mai multe rânduri ocazia să se pronunțe cu privire la condițiile de practicare a unui sport în raport cu dreptul economic al Uniunii:

clauzele de cetățenie la care se referă Hotărârea Bosman în ceea ce privește sportivii resortisanți ai statelor membre nu pot fi aplicate nici sportivilor care provin dintr-un stat cu care Uniunea a încheiat un acord de asociere sau de parteneriat [Hotărârea Deutscher Handballbund din 8 mai 2003 (C‑438/00) și Hotărârea Simutenkov din 12 aprilie 2005 (C‑265/03)],
reglementarea antidoping a Comitetului Internațional Olimpic ține de dreptul concurenței al Uniunii, dar nu îi este contrară întrucât este necesară pentru a asigura buna desfășurare a competițiilor sportive [Hotărârea Meca-Medina și Majcen/Comisia din 18 iulie 2006 (C‑519/04 P)],
cluburile de fotbal pot solicita o compensație proporțională de formare pentru tinerii jucători pe care i-au format în cazul în care acești jucători doresc să încheie primul contract profesional cu un club dintr-un alt stat membru [Hotărârea Olympique Lyonnais din 16 martie 2010 (C‑325/08)].

Focus

Protecția datelor cu caracter personal și combaterea încălcărilor în materie de concurență între întreprinderi

Hotărârea Meta Platforms Ireland/Comisia din 24 mai 2023 (T‑451/20)

Competențele de investigare ale Comisiei

Normele de concurență ale Uniunii Europene interzic acordurile între întreprinderi, deciziile asocierilor de întreprinderi și practicile concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care ar putea împiedica, restrânge sau denatura concurența în cadrul pieței interne (articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [TFUE]). De asemenea, acestea interzic întreprinderilor care dețin o poziție dominantă pe o piață să abuzeze de această poziție, de exemplu prin practicarea unor prețuri incorecte, prin limitarea producției sau prin refuzul de a inova în dezavantajul consumatorilor (articolul 102 TFUE).

Regulamentul (UE) nr. 1/2003 are un rol esențial în punerea în aplicare a normelor în materie de concurență. Acesta conferă Comisiei Europene o competență largă de investigare. Comisia poate, printre altele, să efectueze inspecții și să intervieveze orice persoană care ar putea dispune de informații utile.

În anul 2020, în cadrul unei investigații cu privire la un comportament anticoncurențial prezumat din partea grupului Facebook în utilizarea datelor personale și în gestionarea platformei sale de rețea socială, Comisia a solicitat Meta Platforms Ireland să îi furnizeze toate documentele pregătite sau primite de trei dintre responsabilii săi și care conțineau unu sau mai mulți termeni specifici.

Printre acești termeni figurau în special expresiile „big question” (marea întrebare), „for free” (gratuit), „not good for us” (care ne este defavorabil) și „shut* down” (închide).

În lipsa comunicării acestor informații, Meta era supusă unei potențiale penalități cu titlu cominatoriu de 8 milioane de euro pe zi.

În fața Tribunalului Uniunii Europene, Meta a contestat legalitatea acestei solicitări de informații a Comisiei Europene. Potrivit Meta, astfel de termeni de căutare erau în mod evident prea vagi și prea generali și făceau parte dintr-o „vânătoare de informații” de mare amploare.

Meta a introdus în același timp o cerere de măsuri provizorii pentru a suspenda cererea Comisiei în așteptarea hotărârii Tribunalului cu privire la fondul cauzei.

La 29 octombrie 2020, președintele Tribunalului s-a pronunțat cu privire la cererea de măsuri provizorii. Acesta a dispus suspendarea deciziei Comisiei Europene până la instituirea unei proceduri specifice pentru prezentarea documentelor solicitate, care nu aveau legătură cu activitățile comerciale ale Meta și care conțineau, în plus, date cu caracter personal sensibile („documente protejate”). Dând curs acestei ordonanțe, Comisia a instituit o procedură de cameră de date virtuală pentru aceste documente protejate. Potrivit acestei proceduri, documentele nu puteau fi depuse la dosarul investigației decât după ce vor fi fost examinate în această cameră virtuală de un număr restrâns de membri ai echipei însărcinate cu investigația și de avocații Meta.

La 24 mai 2023, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei. Acesta a respins în totalitate acțiunea formulată de Meta.

În hotărârea sa, Tribunalul a amintit competențele largi de investigare ale Comisiei Europene pentru a controla dacă întreprinderile respectă normele de concurență. În acest context, utilizarea unor termeni de căutare specifici se poate dovedi utilă.

META

Meta este o întreprindere tehnologică multinațională cu sediul în Statele Unite ale Americii. Pe lângă Instagram și WhatsApp, unul dintre produsele sale emblematice este rețeaua sa socială Facebook, care permite utilizatorilor înregistrați să creeze profiluri, să descarce fotografii și materiale video, să trimită mesaje și să intre în contact cu alte persoane. Meta oferă de asemenea un serviciu de anunțuri online, numit Facebook Marketplace, care permite utilizatorilor să cumpere și să vândă bunuri.

Procedura de măsuri provizorii

Cererea de măsuri provizorii urmărește să obțină imediat suspendarea executării unui act al unei instituții în așteptarea soluționării acțiunii și a hotărârii finale. Pentru ca această măsură provizorie să fie dispusă de președintele Tribunalului, acțiunea nu trebuie să pară, la prima vedere, lipsită de un temei serios. Solicitantul trebuie de asemenea să demonstreze că, în lipsa unei suspendări a executării, ar suferi un prejudiciu grav și ireparabil. În sfârșit, decizia trebuie să evalueze comparativ interesul solicitantului cu interesele celorlalte părți și cu interesul public.

Ca răspuns la argumentul Meta potrivit căruia o investigație care utilizează termeni de cercetare constituia o ingerință în viața privată a angajaților în cauză, Tribunalul a apreciat că era vorba despre o măsură adecvată pentru atingerea obiectivelor de interes general, și anume menținerea regimului concurențial urmărit de tratatele Uniunii.

Tribunalul a subliniat în această privință măsurile de însoțire care fuseseră luate. Astfel, documentele protejate trebuiau transmise Comisiei pe un suport electronic separat și plasate într-o cameră de date virtuală. Aceasta era accesibilă doar unui număr restrâns de membri ai echipei însărcinate cu investigația. Selectarea documentelor care urmau să fie depuse la dosar trebuia să se efectueze în prezența avocaților Meta. În cazul unui dezacord persistent cu privire la calificarea unui document, avea loc un arbitraj.

Cauza T‑452/20

La aceeași dată, Comisia a adoptat în privința Meta Platforms Ireland o solicitare de informații în cadrul investigației sale paralele cu privire la anumite practici referitoare la platforma Facebook Marketplace. Acțiunea în anulare introdusă de Meta Platforms Ireland împotriva acestei decizii a fost respinsă de Tribunal printr-o hotărâre pronunțată în aceeași zi în cauza T‑452/20.

Meta a formulat recursuri la Curtea de Justiție împotriva Hotărârilor Tribunalului T‑451/20 și T‑452/20 (cauzele pendinte C‑497/23 P și C‑496/23 P).

Focus

Protejarea întreprinderilor europene împotriva sancțiunilor extrateritoriale ale Statelor Unite

Hotărârea IFIC Holding/Comisia din 12 iulie 2023 (T‑8/21)

Efectul extrateritorial al legilor adoptate de state terțe

Se vorbește despre extrateritorialitatea unei legislații atunci când efectul acesteia depășește frontierele statului care a adoptat-o. Legea Uniunii Europene de blocare (Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului) protejează operatorii economici din Uniune împotriva aplicării extrateritoriale a legilor unor țări terțe. Uniunea Europeană a adoptat această lege în anul 1996 pentru a proteja întreprinderile europene ale căror activități comerciale cu Cuba, cu Iranul sau cu Libia erau vizate de Statele Unite.

În anul 2018, ca răspuns la retragerea Statelor Unite din Acordul nuclear cu Iranul, Uniunea și-a actualizat legea de blocare pentru a include sancțiunile americane extrateritoriale nou-reimpuse. Acest demers se înscrie în cadrul sprijinului Uniunii pentru punerea în aplicare continuă și completă a Acordului nuclear cu Iranul, în special prin sprijinirea relațiilor comerciale și economice dintre Uniune și Iran.

În anul 2018, Statele Unite s-au retras din Acordul nuclear cu Iranul, care avea ca obiect controlul programului nuclear iranian în schimbul unei ridicări a sancțiunilor economice împotriva Iranului. În urma acestei retrageri, Statele Unite au restabilit sancțiunile împotriva Iranului și a unor persoane ale căror active au fost blocate. De asemenea, erau interzise din nou relațiile comerciale cu orice persoană sau entitate care figurează pe lista întocmită de autoritățile americane. Această interdicție se aplica și unor întreprinderi stabilite în afara Statelor Unite, printre care și întreprinderi europene.

Ca răspuns la această reintroducere a sancțiunilor, Uniunea Europeană și-a actualizat legea așa-numită „de blocare” pentru a apăra interesele întreprinderilor sale. De asemenea, pentru a proteja întreprinderile europene împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a sancțiunilor americane, acestora li s-a interzis să se conformeze sancțiunilor respective, cu excepția unei autorizări din partea Comisiei Europene. Trebuie remarcat faptul că această autorizație poate fi acordată în cazul în care nerespectarea sancțiunilor străine este de natură să afecteze grav interesele întreprinderii în cauză sau pe cele ale Uniunii.

IFIC Holding AG este o societate germană deținută indirect de statul iranian care a fost adăugată pe listă în anul 2018. În urma înscrierii respective, Clearstream Banking AG, singura bancă depozitară de titluri de valoare autorizată în Germania, a întrerupt plata către IFIC a dividendelor pe care aceasta le primește de la diferite întreprinderi germane în care deține participații și le-a blocat într-un cont separat.

Clearstream a solicitat, pe de altă parte, Comisiei autorizația de a se conforma sancțiunilor americane în ceea ce privește titlurile sau fondurile IFIC. Inițial, Comisia a acordat această autorizație, în luna aprilie 2020, pentru 12 luni, apoi a reînnoit-o în anii 2021 și 2022. IFIC a contestat aceste decizii prin introducerea unei acțiuni în anulare în fața Tribunalului.

Tribunalul a respins acțiunea formulată de IFIC, autorizând astfel Clearstream Banking AG să se conformeze sancțiunilor americane impuse Iranului. Tribunalul a considerat că, deși Comisia era obligată să ia în considerare interesele întreprinderii care solicită autorizarea (Clearstream), ea nu era obligată să ia în considerare interesele întreprinderii înscrise pe listă (IFIC) sau să exploreze alte posibilități mai puțin constrângătoare pentru aceasta. Tribunalul a considerat de asemenea că obiectivele urmărite de Uniunea Europeană în contextul sancțiunilor extrateritoriale ale unei țări terțe justificau limitarea dreptului IFIC de a fi audiată în cursul procesului decizional care a precedat adoptarea de către Comisie a autorizării sale.

Acțiunea în anulare

Acțiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituțiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiții, statele membre, instituțiile europene și particularii pot sesiza Curtea de Justiție sau Tribunalul cu o acțiune în anulare. Dacă acțiunea este întemeiată, actul este anulat. Prin urmare, instituția autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a remedia eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.

Hotărârea Bank Melli Iran (C‑124/20)

În această altă cauză, BMI, o bancă de stat iraniană, a invocat în fața instanțelor germane legea de blocare pentru a contesta aplicarea sancțiunilor americane în Germania. Curtea de Justiție, sesizată pentru prima dată în contextul Legii Uniunii Europene de blocare, a statuat că interdicția prevăzută de dreptul Uniunii de a se conforma sancțiunilor impuse de Statele Unite împotriva Iranului putea fi invocată în fața instanțelor naționale în cadrul unei proceduri civile.

Retrospectiva marilor hotărâri ale anului

Consumatorii

Politica europeană de protecție a consumatorilor urmărește protejarea sănătății, a securității și a intereselor economice și juridice ale consumatorilor, indiferent de locul în care au reședința sau se deplasează ori de unde își fac cumpărăturile în interiorul Uniunii.

Curtea de Justiție: garantarea drepturilor consumatorilor din Uniunea Europeană

Un particular a acționat în justiție Mercedes Benz Group, considerând că grupul i-a cauzat un prejudiciu prin echiparea vehiculului său cu un software (denumit dispozitiv de manipulare) care reduce ratele de recirculare a gazelor de eșapament pe timp rece. În opinia sa, acest software are consecințe nefaste pentru mediu și este contrar dreptului Uniunii. În dreptul german, în caz de simplă neglijență, un drept la despăgubiri poate fi recunoscut atunci când a fost încălcată o lege destinată să protejeze o altă persoană. Astfel, o instanță germană a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă dreptul Uniunii protejează interesele particulare ale cumpărătorului individual al unui astfel de autovehicul. Curtea a statuat că dreptul Uniunii stabilește o legătură directă între producătorul de autovehicule și cumpărătorul individual al unui autovehicul. Astfel, cumpărătorul unui autovehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare nelegal beneficiază de un drept la reparație din partea producătorului de autovehicule atunci când dispozitivul respectiv a cauzat un prejudiciu acestui cumpărător.

Hotărârea Mercedes-Benz Group din 21 martie 2023 (C‑100/21)
O instanță spaniolă a sesizat Curtea de Justiție cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a reglementării locale privind serviciile de închiriere de autovehicule cu șofer („AIS”) în aglomerarea Barcelona. Reglementarea respectivă impune ca întreprinderile care dețin deja o autorizație pentru furnizarea acestor servicii la nivel național să obțină o licență suplimentară pentru a putea opera în aglomerarea Barcelona. Ea limitează de asemenea numărul de licențe de servicii de AIS la o licență pentru fiecare 30 de licențe de servicii de taximetrie acordate pentru această aglomerare. Curtea de Justiție a statuat că obținerea unei licențe suplimentare față de cea prevăzută la nivel național se poate dovedi necesară pentru buna gestionare a transportului, dar că limitarea numărului de licențe pentru servicii de AIS constituie o restricție nejustificată privind libertatea de stabilire și este, prin urmare, contrară dreptului Uniunii..

Hotărârea Prestige and Limousine din 8 iunie 2023 (C-50/21)
Un ciclist care utiliza o bicicletă cu asistență electrică pe drumul public în apropiere de Bruges (Belgia) a fost lovit de un autoturism și a decedat câteva luni mai târziu. În cadrul procedurii judiciare având ca obiect stabilirea unui eventual drept la despăgubire, a apărut un diferend cu privire la aspectul dacă o bicicletă asistată electric trebuia calificată drept „vehicul”. Această calificare (care depinde de interpretarea unei directive europene) este esențială pentru a stabili dacă victima era conducătoare a unui „autovehicul” sau dacă avea dreptul la o despăgubire automată în calitate de „utilizator vulnerabil al drumului” în conformitate cu dreptul belgian. În hotărârea sa, Curtea de Justiție a considerat că o bicicletă asistată electric nu este supusă obligației de asigurare a autovehiculelor deoarece nu este acționată exclusiv în mod mecanic. Astfel, dispozitivele care nu sunt acționate exclusiv în mod mecanic, precum o bicicletă asistată electric care poate accelera fără a pedala până la o viteză de 20 km/h prin intermediul unui impuls muscular inițial, nu sunt de natură să cauzeze terților vătămări corporale sau materiale comparabile celor pe care le pot cauza motocicletele, autoturismele, camioanele sau alte vehicule acționate exclusiv în mod mecanic, acestea din urmă putând circula în mod semnificativ mai rapid.

Hotărârea KBC Verzekeringen din 12 octombrie 2023 (C‑286/22)
Pandemia de Covid-19 a determinat mai multe state membre, printre care Slovacia, să adopte măsuri referitoare la rambursarea de către agențiile de turism a sejururilor anulate pentru motive sanitare. Reglementările naționale respective permit emiterea de vouchere care pot fi utilizate timp de 18 luni și care sunt rambursate numai la expirarea acestui termen. Riscurile de insolvență și dificultățile cu care se confruntă operatorii de turism au fost invocate pentru a justifica aceste inițiative. Curtea de Justiție a statuat că statele membre nu puteau invoca forța majoră pentru a deroga de la obligația de rambursare integrală prevăzută de Directiva privind pachetele de „servicii de călătorie”. Aceasta a considerat că restituirea valorii călătoriei trebuie să se facă sub formă de bani: agențiile de turism nu pot oferi vouchere, cu excepția cazului în care călătorul acceptă în mod voluntar o astfel de modalitate. Prin adoptarea unei modificări legislative care îi privează temporar pe călători de dreptul lor de a rezilia un contract privind un pachet de servicii pentru călătorii în mod gratuit și de a primi o rambursare integrală, Slovacia nu și-a îndeplinit, așadar, obligația care îi revine în temeiul dreptului Uniunii.

Hotărârile UFC que Choisir și CLCV (C‑407/21) și Comisia/Slovacia din 8 iunie 2023 (C-540/21)

Mediul

Uniunea se angajează să mențină și să îmbunătățească calitatea mediului și să protejeze sănătatea umană. Ea se bazează pe principiile precauției și prevenirii, precum și pe principiul „poluatorul plătește”.

Curtea de Justiție și mediul

În anul 2018, Curtea a statuat că România avea obligația de a înceta depozitarea ilegală a deșeurilor și de a închide 68 de depozite neautorizate. În anul 2022, apreciind că România nu se conformase încă Hotărârii din 2018, Comisia a introdus o nouă acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. Curtea a constatat că România menține încă 31 de situri neautorizate. Prin urmare, România este obligată să plătească 1,5 milioane de euro și 600 de euro pe zi de întârziere pentru fiecare depozit de deșeuri neautorizat. La stabilirea acestei amenzi, Curtea a ținut seama de gravitatea încălcării, de durata acesteia și de capacitatea de plată a României. Nerespectarea hotărârii din anul 2018 implică un risc grav de poluare și de efecte grave asupra sănătății umane ca urmare a eliberării de substanțe nocive în sol, aer și apă.

Hotărârea Comisia/România din 14 decembrie 2023 (C‑109/22)

Datele cu caracter personal

Uniunea Europeană beneficiază de o reglementare solidă și coerentă pentru protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea și stocarea acestor date trebuie să corespundă condițiilor de legalitate prevăzute de reglementare, în special să se limiteze la strictul necesar și să nu aducă atingere în mod disproporționat dreptului la viață privată.

Curtea de Justiție în lumea digitală

Întemeindu-se pe RGPD, un cetățean a solicitat Österreichische Post, principalul operator de servicii poștale și logistice din Austria, să îi indice identitatea destinatarilor cărora acest operator le comunicase datele lui personale. Curtea Supremă a Austriei a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă RGPD oferă persoanei vizate dreptul de a cunoaște identitatea concretă a destinatarilor. Curtea de Justiție a răspuns că, atunci când datele cu caracter personal au fost sau urmează să fie divulgate unor destinatari, operatorul este obligat să furnizeze persoanei interesate, la solicitarea acesteia, identitatea însăși a acestor destinatari. Numai în cazul în care nu este (încă) posibilă identificarea acestor destinatari, operatorul se poate limita să indice numai categoriile de destinatari în cauză. Acest lucru este valabil și atunci când persoana responsabilă demonstrează că cererea este vădit nefondată sau excesivă.

Hotărârea Österreichische Post din 12 ianuarie 2023 (C‑154/21)
În anul 2014, un salariat și totodată client al băncii Pankki S a aflat că propriile sale date cu caracter personal fuseseră consultate în mai multe rânduri de alți angajați ai băncii. Având îndoieli cu privire la legalitatea acestor consultări, salariatul respectiv, care între timp fusese concediat de la Pankki S, a solicitat acesteia să îi comunice identitatea persoanelor care au consultat datele sale, datele calendaristice exacte, precum și scopurile consultărilor. Pankki S a refuzat să comunice identitatea salariaților pentru motivul că informațiile respective constituiau date cu caracter personal ale acestora. Întrebată de o instanță finlandeză, Curtea de Justiție a statuat că orice persoană are dreptul de a cunoaște data și motivele pentru care datele sale cu caracter personal au fost consultate și că împrejurarea că operatorul exercită o activitate bancară nu are incidență asupra întinderii acestui drept.

Hotărârea Pankki S din 22 iunie 2023 (C‑579/21)
Întrebată de instanța administrativă supremă din Lituania, Curtea de Justiție a statuat că Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice se opune utilizării în cadrul anchetelor privind corupția serviciului public a datelor provenite din comunicațiile electronice care au fost reținute de furnizorii de servicii de comunicații electronice și puse ulterior la dispoziția autorităților în scopul combaterii criminalității grave. În plus, datele de transfer și de localizare reținute de furnizori în scopul combaterii criminalității grave și puse la dispoziția autorităților nu pot fi transmise a posteriori altor autorități pentru a combate abaterile de serviciu legate de corupție.

Hotărârea Lietuvos Respublikos generalinė prokuratūra din 7 septembrie 2023 (C-162/22)
Un pacient a solicitat medicului său stomatolog să îi furnizeze gratuit o copie a registrului său medical, însă medicul stomatolog a solicitat suportarea cheltuielilor legate de furnizarea acestei copii. Considerând că are dreptul la o copie gratuită, pacientul a sesizat instanțele germane. Ca răspuns la întrebarea preliminară care i-a fost adresată, Curtea de Justiție a amintit că RGPD consacră dreptul pacientului de a obține o primă copie a registrului său medical fără ca aceasta să determine, în principiu, cheltuieli și că operatorul poate solicita o plată numai pentru copiile următoare. Astfel, un medic stomatolog are obligația de a furniza în mod gratuit o primă copie a datelor pacientului fără ca acesta din urmă să trebuiască să își justifice cererea.

Hotărârea FT (Copii din registrul medical) din 26 octombrie 2023 (C‑307/22)

Egalitatea de tratament și dreptul muncii

În Uniunea Europeană există peste 240 de milioane de lucrători. Prin urmare, un număr mare de cetățeni beneficiază în mod direct de dispozițiile dreptului european al muncii care stabilesc standarde minime privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă și completează astfel politicile statelor membre.

Curtea de Justiție: garantarea egalității de tratament și protejarea drepturilor minorităților

Curtea de Justiție la locul de muncă – protejarea drepturilor lucrătorilor

Întrebată de o instanță poloneză, Curtea de Justiție a amintit că protecția împotriva discriminării, oferită de Directiva 2000/78 privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, se aplică oricărei activități profesionale reale și exercitate în cadrul unui raport juridic stabil. Aceasta se aplică și unei activități efectuate de un întreprinzător independent care lucrează pe baza unui contract de antrepriză. Decizia de a înceta și de a nu reînnoi un astfel de contract plasează un lucrător independent într-o situație comparabilă cu cea a unui salariat concediat. În plus, Curtea de Justiție a subliniat că libertatea contractuală nu poate justifica refuzul de a contracta cu o persoană pe motiv de orientare sexuală a acesteia.

Hotărârea TP (Editor audiovizual pentru televiziunea publică) din 12 ianuarie 2023 (C‑356/21)
Un pilot german lucra pe fracțiune de normă pentru o companie aeriană, iar contractul său de muncă prevedea o remunerație de bază care depindea de timpul de serviciu de zbor. De asemenea, acesta putea beneficia de o remunerație suplimentară dacă efectua un anumit număr de ore de serviciu de zbor pe lună și dacă depășea anumite praguri stabilite în contractul său. Or, aceste praguri erau identice pentru piloții care lucrau cu normă întreagă și pentru cei care lucrau pe fracțiune de normă. O instanță germană a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă normele naționale care impun ca un lucrător pe fracțiune de normă să efectueze același număr de ore de muncă precum un lucrător cu normă întreagă pentru a obține o remunerație suplimentară constituie o discriminare interzisă în raport cu dreptul Uniunii. Curtea de Justiție a răspuns afirmativ, subliniind că obținerea unei remunerații majorate pentru depășirea unui anumit număr de ore de lucru nu poate defavoriza lucrătorul pe fracțiune de normă.

Hotărârea Lufthansa CityLine din 19 octombrie 2023 (C‑660/20)
Un mecanic de locomotivă angajat de MÁV‑START, societatea de căi ferate națională maghiară, a contestat decizia angajatorului său de a nu îi acorda o perioadă de repaus zilnic de cel puțin 11 ore consecutive. În temeiul Directivei privind organizarea timpului de lucru, perioada de repaus respectivă trebuie acordată lucrătorului în decursul unei perioade de 24 de ore, atunci când această perioadă precedă sau urmează unei perioade de repaus săptămânal sau unei perioade de concediu. Curtea de Justiție a arătat că perioadele de repaus zilnic și săptămânal constituie două drepturi autonome care urmăresc obiective distincte. Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct. În consecință, este necesar să se garanteze lucrătorilor exercitarea efectivă a fiecăruia dintre aceste drepturi.

Hotărârea MÁV‑START din 2 martie 2023 (C‑477/21)

Cetățenia europeană

Orice persoană care are cetățenia unui stat al Uniunii este în mod automat cetățean al Uniunii Europene. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia. Cetățenii Uniunii Europene beneficiază de drepturi specifice garantate de tratatele europene.

Fiica unei mame daneze și a unui tată american, care deține dublă cetățenie, daneză și americană, de la nașterea ei în Statele Unite, a solicitat în Danemarca, la vârsta de 22 de ani, menținerea cetățeniei sale daneze, cerere care i-a fost respinsă în temeiul reglementării daneze aplicabile. Întrebată de o instanță daneză cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, Curtea de Justiție a statuat că Danemarca poate, în principiu, să prevadă că resortisanții săi născuți în străinătate și care nu au locuit niciodată pe teritoriul său pierd cetățenia daneză la vârsta de 22 de ani. Totuși, această măsură trebuie să respecte principiul proporționalității atunci când ea determină și pierderea cetățeniei europene. Aceasta este situația în cazul în care persoana în cauză nu deține cetățenia unui alt stat membru. Astfel, dreptul Uniunii se opune pierderii definitive a cetățeniei daneze și, prin urmare, a cetățeniei europene fără ca persoana în cauză să fi fost informată în acest sens și fără ca ea să fi avut posibilitatea de a solicita o examinare individuală a consecințelor acestei pierderi.

Hotărârea Udlændinge- og Integrationsministeriet din 5 septembrie 2023 (C‑689/21)

Migrația

Uniunea Europeană a adoptat un set de norme pentru a institui o politică europeană eficientă, umanitară și sigură în domeniul migrației. Sistemul european comun de azil stabilește standarde minime aplicabile gestionării tuturor solicitanților de azil și a cererilor acestora în întreaga Uniune.

Doi resortisanți sirieni, doamna X și domnul Y, s-au căsătorit în cursul anului 2016 în Siria și au avut doi copii. În anul 2019, domnul Y a părăsit Siria pentru a se deplasa în Belgia, în timp ce doamna X și cei doi copii ai lor au rămas în Siria. În anul 2022, administrația belgiană i-a recunoscut domnului Y statutul de refugiat în Belgia. Avocatul doamnei X și al copiilor a solicitat, prin e-mail, reîntregirea familiei pentru a se alătura domnului Y în Belgia, arătând că împrejurările excepționale din nord-vestul Siriei îi împiedicau să se deplaseze la un post diplomatic belgian pentru a depune cererea acolo. Office des étrangers (Oficiul pentru Străini) a răspuns că legislația belgiană se opunea cererilor prin e mail și a invitat-o pe doamna X și pe copiii ei să contacteze ambasada belgiană. Întrebată de o instanță belgiană, Curtea de Justiție a statuat că legislația belgiană care impune prezența personală la un post diplomatic pentru o cerere de reîntregire a familiei este contrară dreptului Uniunii. Reglementarea poate totuși să prevadă posibilitatea de a solicita înfățișarea personală într-o etapă ulterioară.

Hotărârea Afrin din 18 aprilie 2023 (C‑1/23 PPU)
Ungaria a instituit o lege care obliga persoanele din țări terțe sau apatrizii care se aflau pe teritoriul său sau care se prezentau la frontierele sale să se deplaseze mai întâi la una dintre ambasadele sale din străinătate, în Serbia sau în Ucraina, pentru a depune acolo o declarație și pentru a obține o autorizație de intrare pe teritoriu înainte de a putea solicita tot acolo protecție internațională. Curtea de Justiție a statuat că Ungaria a creat obstacole nerezonabile pentru solicitanții de azil, care contravin principiilor fundamentale ale Uniunii, întrucât a făcut ca cererea de azil să fie excesiv de complexă. Această măsură nu poate fi justificată prin combaterea bolilor contagioase în contextul pandemiei de Covid-19 deoarece este disproporționată în raport cu obiectivul urmărit.

Hotărârea Comisia/Ungaria din 22 iunie 2023 (C‑823/21)

Statul de drept

Susținerea statului de drept în Uniune

Comisia a contestat reforma justiției poloneze din decembrie 2019 la Curtea de Justiție. Aceasta a admis acțiunea Comisiei, amintind că statele membre sunt obligate să evite orice regres în raport cu valoarea statului de drept al legislației lor în materie de organizare a justiției. Curtea de Justiție a considerat incompatibil cu dreptul Uniunii faptul că judecătorii naționali, ei înșiși chemați să aplice dreptul Uniunii, riscă să vadă problemele referitoare la statutul lor și la exercitarea funcțiilor lor soluționate de o instanță care nu îndeplinește cerința independenței și imparțialității. În plus, instanțele naționale nu pot fi împiedicate să aprecieze dacă o instanță sau un judecător îndeplinește cerințele unei protecții jurisdicționale efective care decurg din dreptul Uniunii, adresând Curții, dacă este cazul, întrebări cu titlu preliminar. În sfârșit, dispozițiile naționale care impun judecătorilor să își dezvăluie eventuala apartenență la o asociație, la o fundație fără scop lucrativ sau la un partid politic și care prevăd publicarea online a acestor informații sunt contrare protecției datelor cu caracter personal și respectării vieții private.

Hotărârea Comisia/Polonia din 5 iunie 2023 (C‑204/21)

Proprietatea intelectuală

Reglementarea adoptată de Uniune pentru a proteja proprietatea intelectuală (drepturi de autor) și industrială (dreptul mărcilor, protecția desenelor și modelelor industriale) îmbunătățește competitivitatea întreprinderilor, favorizând un mediu propice creativității și inovării.

Proprietatea intelectuală la Tribunal

Cererea de înregistrare internațională a semnului verbal „EMMENTALER” a fost respinsă de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Emmentaler Switzerland a contestat această decizie, care a fost confirmată din nou de EUIPO din cauza caracterului descriptiv al mărcii. În hotărârea sa, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Emmentaler Switzerland, considerând că publicul german înțelege imediat semnul EMMENTALER ca desemnând un tip de brânză, ceea ce face din acesta o marcă descriptivă. Astfel, pentru ca un semn să fie refuzat înregistrării, este suficient ca acesta să aibă un caracter descriptiv într-o parte a Uniunii. Prin urmare, termenul „EMMENTALER” nu poate fi protejat ca marcă a Uniunii Europene pentru brânzeturi.

Hotărârea Emmentaler Switzerland/EUIPO (EMMENTALER) din 24 mai 2023 (T‑2/21)
Înregistrarea logoului Batman ca marcă a Uniunii Europene a fost contestată în fața Tribunalului de un producător italian de îmbrăcăminte de carnaval. Tribunalul a statuat că probele prezentate de acesta nu erau suficiente pentru a demonstra că această marcă, reprezentând un liliac într-un cadru oval, era lipsită de caracter distinctiv. Acest caracter distinctiv este cel care permite publicului să asocieze produsele acoperite de marcă cu editorul lui Batman, DC Comics, și să le distingă de cele ale altor întreprinderi.

Hotărârea Aprile e Commerciale Italiana/EUIPO – DC Comics din 7 iunie 2023 (T‑735/21)
În cadrul unui litigiu între organisme românești de gestiune a drepturilor de autor și un transportator aerian, Curtea de Justiție a statuat că difuzarea unei opere muzicale ca muzică ambientală într-un mijloc de transport de pasageri constituie o comunicare publică în sensul dreptului Uniunii. În schimb, simpla instalare la bordul unui mijloc de transport a unui echipament de sonorizare și, dacă este cazul, a unui program informatic care permite difuzarea de muzică ambientală nu constituie o astfel de comunicare. În consecință, dreptul Uniunii se opune unei reglementări naționale care stabilește o prezumție de comunicare publică a operelor muzicale întemeiată pe simpla prezență a unor instalații de sonorizare în mijloacele de transport.

Hotărârile Blue Air Aviation și UPFR din 20 aprilie 2023 (cauzele conexate C‑775/21 și C‑826/21)
În urma unui litigiu în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) privind înregistrarea semnului tridimensional al unui scuter „Vespa”, Piaggio a introdus o acțiune la Tribunal. Piaggio a prezentat EUIPO mai multe elemente de probă relevante, cum ar fi sondaje de opinie, date privind volumul vânzărilor, precum și prezența „Vespa” în Museum of Modern Art din New York, utilizarea scuterelor „Vespa” în filme cunoscute la nivel mondial, precum „Vacanță la Roma”, sau prezența cluburilor „Vespa” în numeroase state membre. Potrivit Piaggio, aceste elemente atestă caracterul iconic al „Vespa” și, prin urmare, recunoașterea sa globală în întreaga Uniune. Tribunalul a admis cererea Piaggio, afirmând că elementele de probă demonstrau caracterul distinctiv dobândit prin utilizarea mărcii în întreaga Uniune.

Hotărârea Piaggio & C./EUIPO – Zhejiang Zhongneng Industry Group din 29 noiembrie 2023 (T‑19/22)

Măsurile restrictive și politica externă

Măsurile restrictive sau „sancțiunile” constituie un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune a Uniunii Europene pentru a-și proteja valorile, interesele fundamentale și securitatea. Sancțiunile au scopul de a determina o schimbare în politica sau în comportamentul persoanelor sau entităților vizate.

Belaeronavigatsia, întreprindere de stat belarusă însărcinată cu reglementarea spațiului aerian, a fost inclusă pe listele de sancțiuni ale Consiliului Uniunii Europene din cauza răspunderii sale pentru deturnarea, la 23 mai 2021, a zborului FR4978 la aeroportul din Minsk, care a condus la arestarea a doi opozanți ai regimului care se aflau la bord (Raman Pratasevitch și Sofia Sapega). Interpretând pentru prima dată noțiunea „persoană răspunzătoare de represiune”, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Belaeronavigatsia considerând că întreprinderea de stat nu putea ignora că această deturnare contribuia la represiunea societății civile și a opoziției democratice din Belarus.

Hotărârea Belaeronavigatsia/Consiliul din 17 februarie 2023 (T‑536/21)
Ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei și a orașului Sevastopol de către Rusia în martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 17 martie 2014, o serie de măsuri restrictive. În urma declanșării, în februarie 2022, a războiului la scară largă purtat de Rusia împotriva Ucrainei, Consiliul a adăugat în listele persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive membri ai guvernului, bănci, oameni de afaceri și membri ai Adunării Federale (Duma de Stat). În special, Consiliul a adăugat numele doamnei Violetta Prigozhina, mama domnului Yevgeniy Prigozhin, responsabil cu desfășurarea mercenarilor din grupul Wagner care luptă pentru Rusia în Ucraina. Tribunalul a admis cererea de anulare a actelor Consiliului îndreptate împotriva doamnei Prigozhina considerând că înscrierea acesteia în liste se întemeia numai pe relația sa de rudenie cu fiul ei, ceea ce nu este suficient pentru a justifica astfel de măsuri.

Hotărârea Prigozhina/Consiliul din 8 martie 2023 (T‑212/22)
În contextul deteriorării drepturilor omului, a statului de drept și a democrației în Venezuela, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în anul 2017 măsuri restrictive având în vedere situația din acest stat. În anul 2019, Tribunalul a respins o acțiune formulată de Venezuela împotriva măsurilor menționate, întrucât situația juridică din acest stat nu era afectată în mod direct de măsurile în litigiu respective. Sesizată cu recurs, Curtea de Justiție a anulat această hotărâre a Tribunalului în anul 2021 și i-a trimis cauza spre rejudecare. Prin Hotărârea din 2023, Tribunalul a respins toate motivele invocate de Venezuela având ca obiect anularea măsurilor restrictive menționate.

Hotărârea Venezuela/Consiliul din 13 septembrie 2023 (T‑65/18 RENV)
Domnul Roman Arkadyevich Abramovich este un om de afaceri cu cetățenie rusă, israeliană și portugheză. Acesta este principalul acționar al societății-mamă a Evraz, care este unul dintre principalele grupuri rusești din domeniul siderurgiei și al minelor, precum și unul dintre cei mai mari contribuabili ruși. În urma atacului Rusiei împotriva Ucrainei, Consiliul a înghețat fondurile și a interzis intrarea în Uniunea Europeană sau tranzitul oamenilor de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Rusiei. Domnul Abramovich a contestat în fața Tribunalului includerea și menținerea sa în listele măsurilor restrictive prin care se urmărea creșterea presiunii asupra Rusiei. Tribunalul a respins acțiunea domnului Abramovich, confirmând astfel măsurile restrictive luate împotriva lui.

Hotărârea Abramovich/Consiliul din 20 decembrie 2023 (T‑313/22)

Politica comercială

Politica comercială este o competență exclusivă a Uniunii Europene. Uniunea legiferează cu privire la aspectele comerciale și încheie acorduri comerciale internaționale. Faptul că Uniunea acționează în mod concertat prin exprimarea unei singure voci pe scena mondială o plasează într-o poziție de forță în domeniul comerțului internațional.

În 2020, Statele Unite ale Americii au majorat taxele vamale la importurile de anumite produse europene din aluminiu și oțel. Ca răspuns, Comisia a adoptat un regulament care impune taxe vamale suplimentare la importurile în Uniune de anumite produse originare din Statele Unite. Zippo Manufacturing Co., un producător american de brichete afectate de această majorare, a contestat această măsură în fața Tribunalului, care a anulat regulamentul respectiv. Potrivit Tribunalului, Comisia a încălcat dreptul Zippo de a fi ascultată și, în consecință, principiul bunei administrări. Comisia ar fi trebuit să audieze Zippo înainte de a proceda la o astfel de majorare, deoarece știa, dinainte de adoptarea sa, că majorarea taxelor vamale privea în principal brichetele Zippo.

Hotărârea Zippo Manufacturing și alții/Comisia din 18 octombrie 2023 (T‑402/20)

Tax rulings

Impozitele directe intră, în principiu, în competența statelor membre. Totuși, acestea trebuie să respecte normele de bază ale Uniunii Europene, cum ar fi interzicerea ajutoarelor de stat. Astfel, Uniunea supraveghează legalitatea deciziilor fiscale anticipate (tax rulings) ale statelor membre care acordă întreprinderilor un tratament fiscal special.

Prin intermediul unei decizii fiscale anticipate (tax ruling) din anul 2003, autoritățile luxemburgheze au acceptat propunerea grupului Amazon privind tratamentul unei filiale stabilite în Luxemburg în ceea ce privește impozitul pe profit. Comisia a considerat că acest tax ruling constituia un ajutor de stat incompatibil cu piața internă. În urma unor acțiuni în justiție introduse de Luxemburg și de Amazon, Tribunalul a anulat decizia Comisiei, considerând că aceasta nu a demonstrat că filiala Amazon a beneficiat de o reducere nejustificată a sarcinii sale fiscale. Curtea de Justiție a respins recursul Comisiei împotriva hotărârii Tribunalului, apreciind că aceasta a determinat în mod eronat „sistemul de referință” pentru a aprecia existența unui astfel de ajutor.

Hotărârea Comisia/Amazon.com și alții din 14 decembrie 2023 (C‑457/21 P)
În anul 2018, Comisia a constatat că autoritățile fiscale luxemburgheze acordaseră grupului Engie tax rulings care, în opinia acesteia, i-ar fi permis să evite impozitarea profiturilor realizate de filialele sale stabilite în Luxemburg. Comisia a considerat că aceste tax rulings constituiau ajutoare de stat incompatibile cu piața internă. Întrucât Tribunalul le-a respins acțiunile, Engie și Luxemburg au formulat recurs în fața Curții de Justiție, care a statuat că Comisia a săvârșit o eroare în determinarea „sistemului de referință” prin care urmărea să aprecieze selectivitatea acestor măsuri fiscale și, prin urmare, în calificarea lor drept ajutoare de stat interzise.

Hotărârile Luxemburg/Comisia și Engie Global LNG Holding și alții/Comisia din 5 decembrie 2023 (cauzele conexate C‑451/21 P și C-454/21 P)

Concurența

Uniunea Europeană asigură respectarea normelor care protejează libera concurență. Practicile care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne sunt interzise și pot fi sancționate prin amenzi.

Comisia a investigat geoblocarea anumitor jocuri video pentru PC pe platforma Steam. Ea a constatat că operatorul acestei platforme, Valve, și cinci editori de jocuri (Bandai, Capcom, Focus Home, Koch Media și ZeniMax) au încălcat dreptul Uniunii în domeniul concurenței. Comisia a imputat Valve și celor cinci editori că au participat la un ansamblu de acorduri anticoncurențiale sau de practici concertate. Aceștia ar fi urmărit să restrângă vânzările transfrontaliere prin instituirea unor funcții de control teritorial, în special în țările baltice, precum și în anumite țări din Europa Centrală și Europa de Est. Valve a contestat decizia Comisiei în fața Tribunalului. Tribunalul a respins acțiunea considerând că Comisia a stabilit în mod corect existența unui acord între Valve și fiecare dintre cei cinci editori prin care se urmărea restrângerea importurilor paralele prin geoblocarea cheilor de activare a jocurilor video în cauză pe platforma Steam. Această geoblocare urmărea să împiedice ca jocurile video, distribuite în anumite țări la prețuri scăzute, să fie cumpărate de distribuitori sau de utilizatori care se aflau în alte țări în care prețurile sunt semnificativ mai ridicate.

Hotărârea Valve Corporation/Comisia din 27 septembrie 2023 (T‑172/21)

Accesul la documente

Transparența în viața publică este un principiu-cheie al Uniunii. Orice cetățean sau persoană juridică a Uniunii poate, în principiu, să aibă acces la documentele instituțiilor. Totuși, în unele cazuri, acest acces poate fi refuzat dacă este justificat.

Domnul Emilio De Capitani a solicitat accesul la anumite documente schimbate în cadrul Grupului de lucru „Dreptul societăților comerciale” al Consiliului Uniunii Europene, referitoare la procedura legislativă având ca obiect modificarea Directivei 2013/34 privind situațiile financiare anuale. Consiliul a refuzat accesul pentru motivul că divulgarea lor ar aduce o gravă atingere procesului său decizional, apreciind în același timp că natura informațiilor era prea sensibilă și prea tehnică pentru ca acestea să poată fi divulgate. Domnul De Capitani a contestat această decizie la Tribunal. Tribunalul a examinat, în contextul procedurilor legislative ale Uniunii Europene, concilierea principiilor publicității și transparenței cu excepția de la divulgarea documentelor pentru a proteja procesul decizional. Tribunalul a subliniat că, într-un sistem întemeiat pe principiul legitimității democratice, legiuitorul trebuie să răspundă față de public pentru actele sale. Exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor democratice presupune posibilitatea de a urmări în detaliu procesul decizional în cadrul instituțiilor care participă la procedurile legislative. Prin urmare, Tribunalul a anulat decizia Consiliului de a refuza accesul la documentele de lucru referitoare la directivă.

Hotărârea De Capitani/Consiliul din 25 ianuarie 2023 (T‑163/21)

Direcția Cercetare și documentare propune profesioniștilor dreptului, în cadrul Colecției de rezumate, o „Selecție a celor mai importante hotărâri” și un „Buletin lunar de jurisprudență” a Curții de Justiție și a Tribunalului.

Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2023 B | Tribunalul în 2023 C | Jurisprudența în 2023

A | Curtea de Justiție în 2023

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

Membrii Curții de Justiție

K. Lenaerts

L. Bay Larsen

A. Arabadjiev

A. Prechal

K. Jürimäe

C. Lycourgos

E. Regan

M. Szpunar

T. von Danwitz

F. Biltgen

N. J. Cardoso da Silva Piçarra

Z. Csehi

O. Spineanu-Matei

J. Kokott

M. Ilešič

J.-C. Bonichot

M. Safjan

S. Rodin

M. Campos Sánchez-Bordona

P. G. Xuereb

L. S. Rossi

I. Jarukaitis

P. Pikamäe

A. Kumin

N. Jääskinen

N. Wahl

J. Richard de la Tour

A. Rantos

I. Ziemele

J. Passer

D. Gratsias

M. L. Arastey Sahún

A. M. Collins

M. Gavalec

N. Emiliou

T. Ćapeta

L. Medina

A. Calot Escobar

B | Tribunalul în 2023

Activitatea și evoluția Tribunalului

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului

Inovații jurisprudențiale

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Membrii Tribunalului

M. van der Woude

S. S. Papasavvas

D. Spielmann

A. Marcoulli

F. Schalin

R. da Silva Passos

J. Svenningsen

M. J. Costeira

K. Kowalik-Bańczyk

A. Kornezov

L. Truchot

O. Porchia

M. Jaeger

H. Kanninen

J. Schwarcz

M. Kancheva

E. Buttigieg

V. Tomljenović

S. Gervasoni

L. Madise

N. Półtorak

I. Reine

P. Nihoul

U. Öberg

C. Mac Eochaidh

G. De Baere

R. Frendo

A | Curtea de Justiție în 2023
B | Tribunalul în 2023
C | Jurisprudența în 2023