Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2022

Curtea de Justiție poate fi sesizată în principal cu:

cereri de decizie preliminară
Atunci când o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea unei norme a Uniunii sau cu privire la validitatea acesteia, suspendă procedura care se desfășoară în fața sa și sesizează Curtea de Justiție. Odată lămurită prin decizia pronunțată de Curte, instanța națională poate soluționa litigiul cu care este sesizată. În cauzele care necesită un răspuns într‑un termen foarte scurt (de exemplu în materie de azil, de control la frontiere, de răpiri de copii etc.) este prevăzută o procedură preliminară de urgență („PPU”);
acțiuni directe, care vizează:
- obținerea anulării unui act al Uniunii („acțiune în anulare”) sau
- constatarea nerespectării dreptului Uniunii de către un stat membru („acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor”). Dacă statul membru nu se conformează hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, o a doua acțiune, denumită acțiune în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”, poate determina Curtea de Justiție să îi aplice o sancțiune pecuniară;
recursuri, îndreptate împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal, la finalul cărora Curtea de Justiție poate anula decizia Tribunalului;
cereri de aviz cu privire la compatibilitatea cu tratatele a unui acord pe care Uniunea intenționează să îl încheie cu un stat terț sau cu o organizație internațională (introduse de un stat membru sau de o instituție europeană).

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Compunerea Curții de Justiție nu a cunoscut schimbări în 2022 și nici textele care reglementează activitățile sale, Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură.

După doi ani marcați de criza sanitară, anul 2022 a fost anul reintegrării generalizate a personalului în incinta instituției și al revenirii la condiții normale de funcționare, în special în ceea ce privește desfășurarea ședințelor. Dezvoltările tehnologice dictate de măsurile sanitare din ultimii doi ani au fost totuși utilizate pentru a concretiza unele proiecte importante menite să aducă justiția europeană mai aproape de cetățean.

Curtea de Justiție oferă astfel, din 26 aprilie 2022, un sistem de streaming al ședințelor care, la fel ca proiectul de vizite la distanță lansat în 2021, urmărește să consolideze dimensiunea sa de „Curte în serviciul cetățenilor”, mai accesibilă publicului larg. Difuzările sunt concepute astfel încât să permită oricărei persoane care dorește acest lucru să urmărească ședințele în aceleași condiții pe care le‑ar avea dacă ar fi prezentă fizic la Luxemburg, în sala de judecată, datorită interpretării simultane a dezbaterilor în limbile necesare pentru buna desfășurare a ședinței.

Sub aspect statistic, anul 2022 a fost din nou marcat de o activitate susținută. Astfel, 806 cauze au fost deduse judecății Curții de Justiție. La fel ca în anii anteriori, este vorba în principal despre cereri de decizie preliminară și despre recursuri, care, cu 546 și, respectiv, 209 cauze, reprezintă, singure, peste 93 % din totalul cauzelor introduse în 2022. Acestea abordează domenii foarte variate și sensibile precum păstrarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene, protecția datelor cu caracter personal, protecția consumatorilor sau a mediului, fără a uita fiscalitatea, concurența și ajutoarele de stat. Sunt de remarcat, pe de altă parte, mai multe cauze legate de criza sanitară sau de războiul din Ucraina.

808 cauze au fost soluționate de diferitele complete de judecată ale Curții de Justiție. Un număr mare de cauze (78) au fost judecate de Marea Cameră, iar două dintre acestea, referitoare la legătura dintre respectarea statului de drept și execuția bugetului Uniunii, au fost soluționate de Adunarea Plenară (cauzele C‑156/21, Ungaria/Parlamentul și Consiliul, și C‑157/21, Polonia/Parlamentul și Consiliul).

Ca urmare a recurgerii frecvente la ordonanțe, în special în materie de recursuri, durata globală a procedurilor (16,4 luni) a rămas similară celei din anul precedent (16,6 luni), dar, dată fiind complexitatea sporită a întrebărilor adresate Curții de Justiție, se remarcă o prelungire a duratei medii de soluționare a cererilor de decizie preliminară (17,3 luni, față de 16,7 luni în 2021).

La 31 decembrie 2022, numărul cauzelor pendinte la Curtea de Justiție se ridica la 1 111, respectiv, cu o diferență de două unități, același număr ca la 31 decembrie 2021 (1 113 cauze).

Având în vedere aceste statistici și ținând seama de faptul că, începând din luna iulie 2022, Tribunalul funcționează cu 54 de judecători (câte doi pentru fiecare stat membru) prin efectul finalizării reformei arhitecturii jurisdicționale a Uniunii decise în 2015, Curtea de Justiție a adresat legiuitorului Uniunii o solicitare de modificare a statutului cu privire la două aspecte. Finalitatea acesteia este de a permite Curții de Justiție să își mențină capacitatea de a pronunța hotărâri de calitate într‑un termen rezonabil, dar și să se concentreze mai mult asupra misiunilor sale centrale de instanță constituțională și supremă a Uniunii.

În primul rând, cererea de modificare constă în transferul către Tribunal a competenței de a judeca trimiteri preliminare în cinci materii clar delimitate, care ridică rareori probleme de principiu, beneficiază de o bază jurisprudențială solidă a Curții de Justiție și care reprezintă, în plus, un număr suficient de mare de cauze pentru ca transferul avut în vedere să producă un efect real asupra volumului său de muncă: sistemul comun al TVA‑ului, accizele, Codul vamal și clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată, compensarea și asistența pasagerilor, precum și sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră.

Competența preliminară a Tribunalului într‑o cauză nu ar aduce atingere posibilității acestuia de a o trimite spre soluționare Curții de Justiție în situația în care consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă să aducă atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii. Curtea de Justiție ar dispune de asemenea de posibilitatea de a proceda, în mod excepțional, la reexaminarea hotărârii pronunțate de Tribunal în cazul unui risc serios de atingere adusă acestei unități sau acestei coerențe.

În al doilea rând, într‑un context marcat de un număr mare de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului, pentru a menține eficacitatea acestei proceduri și pentru a permite Curții de Justiție să se concentreze asupra recursurilor care privesc chestiuni de drept importante, cererea legislativă preconizează o extindere a mecanismului de admitere în principiu a recursurilor intrat în vigoare la 1 mai 2019 (articolul 58a din statut).

Această extindere ar privi recursurile formulate împotriva hotărârilor Tribunalului privind deciziile camerelor de recurs independente ale anumitor organe ale Uniunii care inițial nu fuseseră menționate la articolul 58a din statut la intrarea în vigoare a acestuia, la 1 mai 2019 (de exemplu, Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea pentru Valori Mobiliare și Piețe și Autoritatea de Asigurări și Pensii Ocupaționale).

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

**806** cauze introduse

**546** de proceduri preliminare din care 5 PPU

Principalele state membre aflate la originea cererii:

Germania 98

Italia 63

Bulgaria 43

Spania 41

Polonia 39

37 de acțiuni directe, din care: 35 de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și 2 acțiuni în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”

**209** recursuri împotriva deciziilor Tribunalului

6 cereri de asistență judiciară

O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

**808** cauze soluționate

**546** de proceduri preliminare, din care 7 PPU

36 de acțiuni directe, din care 17 constatări ale neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 12 state membre

**196** de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului, din care 38 au anulat decizia adoptată de Tribunal

1 aviz

Durata medie a procedurilor: 16.4 luni

Durata medie a procedurilor preliminare de urgență: 4.5 luni

**1 111** cauze pendinte la 31 decembrie 2022

Principalele materii tratate

Ajutoare de stat 58

Concurență 64

Drept instituțional 38

Mediu 46

Spațiul de libertate, securitate și justiție 132

Fiscalitate 80

Politica socială 73

Proprietate intelectuală 33

Protecția consumatorilor 77

Apropierea legislațiilor 89

A se vedea statisticile detaliate ale Curții de Justiție

Membrii Curții de Justiție

Curtea de Justiție este compusă din 27 de judecători și 11 avocați generali.

Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile respective. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit.

Ei sunt aleși din rândul personalităților care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea în țările lor a celor mai înalte funcții jurisdicționale sau a căror competență este recunoscută.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

Judecătorii Curții de Justiție aleg dintre ei președintele și vicepreședintele. Judecătorii și avocații generali numesc grefierul pentru o perioadă de șase ani.

A. Calot Escobar

Grefier

Ordinea protocolară începând cu 7 octombrie 2022

B | Tribunalul în 2022

Tribunalul poate fi sesizat în principal, în primă instanță, cu acțiuni directe formulate de persoane fizice sau juridice, atunci când acestea sunt vizate direct și individual (indivizi, societăți, asociații etc.), și de statele membre împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, precum și cu acțiuni directe prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciilor cauzate de instituții sau de agenții lor.

O mare parte din contenciosul său este de natură economică: proprietate intelectuală (mărci, desene și modele industriale ale Uniunii Europene), concurență, ajutoare de stat și supravegherea bancară și financiară.

Tribunalul este de asemenea competent să statueze în materia funcției publice, în litigiile dintre Uniunea Europeană și agenții săi.

Deciziile Tribunalului pot face obiectul unui recurs, limitat la chestiuni de drept, în fața Curții de Justiție. În cauzele care au beneficiat deja de o dublă examinare (de către o cameră jurisdicțională independentă și apoi de către Tribunal), Curtea de Justiție admite în principiu recursul doar dacă acesta ridică o chestiune importantă pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.

Activitatea și evoluția Tribunalului

Anul 2022 a marcat întoarcerea războiului pe continentul nostru. Acest eveniment teribil trebuie să fie un moment de conștientizare colectivă pentru toți europenii. Pacea nu este niciodată garantată și necesită un angajament din partea tuturor. Instituția noastră se află în centrul acestui angajament. Astfel, misiunea Curții de Justiție și a Tribunalului este aceea de a asigura respectarea normei de drept și de a acționa pentru protecția demnității umane. În Uniune, conflictele nu se soluționează prin amenințări și arme, ci prin dezbateri și drept. În acest context, Tribunalul este solicitat în special, uneori în termene foarte scurte, să verifice legalitatea măsurilor restrictive adoptate de Uniune în privința persoanelor sau a entităților legate de agresiunea săvârșită de Federația Rusă începând cu luna februarie 2022. Hotărârea în cauza RT France/Consiliul a putut fi deci pronunțată, de Marea Cameră a Tribunalului, în cadrul unei proceduri accelerate, la cinci luni de la introducerea acțiunii. Până în prezent au fost înregistrate peste 70 de cauze având ca obiect măsuri restrictive legate de conflictul armat. Ține de onoarea Uniunii noastre ca asemenea măsuri să nu fie marcate de pecetea arbitrarului și să facă, așadar, obiectul verificării unor judecători independenți și imparțiali.

Mai mult ca oricând, cauzele aflate pe rolul Tribunalul au reflectat problemele societale majore cu care se confruntă continentul nostru. Dincolo de măsurile restrictive, care nu privesc doar agresiunea asupra Ucrainei, este vorba în special despre reglementarea concurențială a giganților digitali și despre supravegherea ajutoarelor de stat, mai ales în domeniul fiscal și în sectoarele energiei și mediului. Este vorba totodată despre dreptul bancar și financiar, despre protecția datelor cu caracter personal, despre politica comercială comună sau despre reglementarea piețelor energiei. Având în vedere evoluțiile legislative recente și contextul internațional marcat de tensiuni tot mai importante, s‑ar putea dovedi necesară intensificarea controlului privind legalitatea actelor instituțiilor Uniunii.

Să nu ne înșelăm în această privință: Tribunalul este pe deplin conștient de responsabilitățile sale. Și dispune de resurse pentru a le face față. Mai precis, anul trecut s‑au alăturat instanței opt membri noi, marcând astfel finalizarea reformei inițiate prin Regulamentul 2015/2422. Constituită în prezent din 54 de membri, această instanță dispune în sfârșit de doi judecători pentru fiecare stat membru. În vederea noii perioade de trei ani care a început în septembrie 2022, Tribunalul a efectuat de asemenea reflecții mai extinse cu privire la organizarea și la metodele sale de lucru, concentrându‑se pe aprofundarea controlului jurisdicțional, pe sprijinirea justițiabililor pe parcursul procedurilor și pe durata procedurilor (16,2 luni în medie în 2022). Tribunalul astfel consolidat și reorganizat și‑a fixat un obiectiv: acela de a oferi o justiție de calitate, inteligibilă pentru justițiabili, în termene coerente cu așteptările lumii de astăzi.

Arhitectura jurisdicțională a Uniunii trebuie să se adapteze în permanență la provocările timpului nostru. În această stare de spirit, Curtea de Justiție a introdus în noiembrie 2022 o cerere legislativă având ca obiect principal definirea domeniilor specifice în care Tribunalul ar putea fi competent să soluționeze întrebările preliminare adresate de instanțele statelor membre (articolul 256 TFUE). Tribunalul este disponibil pentru a susține Curtea de Justiție, care se confruntă cu un volum de muncă din ce în ce mai important. Implicat îndeaproape în reflecțiile care au condus la această inițiativă, Tribunalul pregătește deja punerea ei în aplicare.

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului

**858** de cauze soluționate

**760** de acțiuni directe, din care:

**1 474** de cauze pendinte (la 31 decembrie 2022)

Principalele materii

A se vedea statisticile detaliate ale Tribunalului

Inovații jurisprudențiale

La Tribunal, la fel ca în alte părți, realitatea este în continuă schimbare. În timp ce litigiile care decurg din pandemia Covid‑19 încă îl conduc pe căi neexplorate, așa cum o dovedește Hotărârea Roos și alții/Parlamentul din 27 aprilie 2022 (T‑710/21, T‑722/21 și T‑723/21), care a examinat pentru prima dată legalitatea anumitor restricții impuse de instituțiile Uniunii Europene pentru a proteja sănătatea personalului lor, agresiunea militară comisă de Federația Rusă împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022 a determinat apariția unei noi surse de litigii. Astfel, în Hotărârea RT France/Consiliul din 27 iulie 2022 (T‑125/22), Marea Cameră a Tribunalului s‑a pronunțat într‑un mod inedit, la finalul unei proceduri accelerate, cu privire la legalitatea măsurilor restrictive adoptate de Consiliu și care vizează interzicerea difuzării de conținut audiovizual.

Oricât de bogată ar fi, această realitate nu poate totuși să eclipseze numeroasele progrese jurisprudențiale pe care Tribunalul le‑a făcut în contexte mai clasice.

Astfel, în materie instituțională, Tribunalul a examinat pentru prima dată, în Hotărârea Verelst/Consiliul din 12 ianuarie 2022 (T‑647/20), legalitatea Deciziei de punere în aplicare 2020/1117 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European, adoptată în temeiul Regulamentului 2017/1939 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea parchetului respectiv. La finalul analizei sale, Tribunalul a ajuns la concluzia că Consiliul dispune de o largă marjă de apreciere în evaluarea și în compararea meritelor candidaților pentru funcția de procuror european al unui stat membru, adăugând că, în speță, selecția și numirea candidatului reținut au respectat limitele acestei largi puteri de apreciere. În domeniul achizițiilor publice, Tribunalul a examinat, în Hotărârea Leonardo/Frontex din 26 ianuarie 2022 (T‑849/19), admisibilitatea unei acțiuni în anulare formulate împotriva unui anunț de participare și a anexelor acestuia de către o întreprindere care nu a participat la procedura de cerere de ofertă organizată prin anunțul respectiv. Statuând în complet extins, Tribunalul a decis că o întreprindere care dovedea că participarea sa la o procedură de cerere de ofertă a devenit imposibilă din cauza prevederilor caietului de sarcini putea justifica un interes de a exercita acțiunea împotriva mai multor documente ale unui contract. În sfârșit, în materie de concurență, Tribunalul s‑a pronunțat pentru prima dată, în Hotărârea Illumina/Comisia din 13 iulie 2022 (T‑227/21), asupra aplicării mecanismului de trimitere prevăzut la articolul 22 din Regulamentul nr. 139/2004 privind concentrările unei operațiuni a cărei notificare nu era necesară în statul care a solicitat trimiterea acesteia, dar care implica preluarea unei întreprinderi a cărei importanță pentru concurență nu se reflecta în cifra sa de afaceri. În speță, Tribunalul a admis, ca principiu, că Comisia își poate recunoaște competența într‑o astfel de situație.

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Membrii Tribunalului

Tribunalul este compus din doi judecători pentru fiecare stat membru.

Judecătorii sunt aleși dintre persoanele care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea necesară pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Ei sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit. Judecătorii îl aleg dintre ei pe președintele și pe vicepreședintele Tribunalului, pentru o perioadă de trei ani. Aceștia numesc un grefier pentru un mandat de șase ani.

Judecătorii își exercită funcțiile în deplină imparțialitate și independență.

În luna ianuarie 2022 au intrat în funcție ca judecători la Tribunal domnul Ioannis Dimitrakopoulos (Grecia), domnul Damjan Kukovec (Slovenia) și doamna Suzanne Kingston (Irlanda).

E. Tichy- Fisslberger

Judecătoare

W. Valasidis

Judecător

S. Verschuur

Judecător

E. Coulon

Grefier

Ordinea protocolară începând de la 19 septembrie 2022

C | Jurisprudența în 2022

Focus

Regulamentul care condiționează plata fondurilor europene de respectarea statului de drept este valid

Hotărârile Ungaria/Parlamentul și Consiliul și Polonia/Parlamentul și Consiliul din 16 februarie 2022 (C‑156/21 și C‑157/21)

Statul de drept

Este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii, care include:

principiul legalității, care implică existența unui proces legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist;
principiul securității juridice;
interzicerea exercitării arbitrare a competențelor executive;
principiul protecției jurisdicționale efective (accesul la o justiție independentă și imparțială);
principiul separării puterilor;
principiul nediscriminării și egalității în fața legii.

Pentru a proteja bugetul Uniunii și interesele financiare ale acesteia împotriva atingerilor care rezultă din încălcări ale statului de drept ca valoare fundamentală pe care se întemeiază Uniunea, aceasta a adoptat un nou regim de condiționalitate.

Acest regim, instituit prin Regulamentul 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului, condiționează beneficiul finanțărilor din bugetul Uniunii de respectarea de către statele membre a principiilor statului de drept. Regulamentul menționat permite Consiliului ca, la încheierea unei investigații desfășurate de Comisie, să ia măsuri – precum suspendarea plăților sau corecții financiare – pentru a proteja bugetul Uniunii și interesele sale financiare atunci când astfel de încălcări riscă să le aducă atingere.

Acest regulament a fost contestat de Ungaria și de Polonia în fața Curții de Justiție. Ținând seama de importanța lor excepțională, cauzele au fost judecate de Plenul Curții de Justiție.

La 16 februarie 2022, Curtea de Justiție a respins acțiunile Ungariei și Poloniei.

Curtea de Justiție subliniază că Uniunea se bazează pe valori comune ale statelor membre, printre care statul de drept. Aceste valori comune definesc însăși identitatea Uniunii ca ordine juridică comună și au fost acceptate de toate statele membre atunci când au aderat la Uniune. Respectarea principiilor statului de drept este, așadar, o obligație de rezultat pentru statele membre, care decurge direct din apartenența lor la Uniune. Ea constituie o condiție pentru ca aceste state să beneficieze de toate celelalte drepturi care decurg din aplicarea tratatelor.

Interesele financiare ale Uniunii pot fi grav compromise prin încălcări ale principiilor statului de drept săvârșite într‑un stat membru. Statele membre pot asigura buna gestiune financiară doar dacă autoritățile publice acționează în conformitate cu legea, dacă încălcările legii sunt urmărite în mod eficace și dacă deciziile arbitrare sau ilegale ale autorităților publice pot fi supuse unui control jurisdicțional efectiv de către un sistem judiciar independent și imparțial. Așadar, Uniunea trebuie să fie în măsură să își apere interesele financiare, în special prin măsuri de protecție a bugetului Uniunii. În consecință, Curtea de Justiție constată că regimul instituit prin regulamentul atacat se încadrează în noțiunea de normă financiară care definește printre altele procedura care trebuie adoptată pentru execuția bugetului Uniunii [articolul 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)]. Prin urmare, regulamentul a fost adoptat în mod corect pe acest temei juridic.

Curtea de Justiție explică de asemenea, ca răspuns la unele dintre argumentele Ungariei și Poloniei, că mecanismul de condiționalitate nu eludează procedura prevăzută la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Cele două proceduri urmăresc scopuri diferite și au un obiect distinct. Mai precis, articolul 7 TUE permite să se răspundă la orice încălcare gravă și persistentă a uneia dintre valorile fondatoare ale Uniunii sau la orice risc vădit al unei astfel de încălcări, în timp ce regulamentul atacat nu este aplicabil decât încălcărilor principiilor statului de drept și numai în cazul în care există motive rezonabile pentru a se considera că aceste încălcări au un impact bugetar.

Curtea de Justiție înlătură de asemenea argumentul potrivit căruia principiile statului de drept nu ar avea un conținut material concret în dreptul Uniunii. Aceste principii au fost dezvoltate pe larg în jurisprudența sa și sunt astfel precizate în ordinea juridică a Uniunii. Ele își au originea în valori comune recunoscute și aplicate de statele membre în propriile ordini juridice. În consecință, statele membre sunt în măsură să determine cu suficientă precizie conținutul esențial, precum și cerințele care decurg din fiecare dintre aceste principii.

În sfârșit, punerea în aplicare a mecanismului de condiționalitate impune stabilirea unei legături reale între o încălcare a unui principiu al statului de drept și afectarea sau riscul grav de afectare a bunei gestiuni financiare a Uniunii. Această punere în aplicare impune de asemenea cerințe procedurale stricte pentru Comisie. Prin urmare, Ungaria și Polonia nu pot pretinde în mod întemeiat că competențele acordate Comisiei și Consiliului sunt prea extinse. Curtea de Justiție concluzionează că regulamentul atacat îndeplinește cerințele de securitate juridică.

Articolul 7 TUE

Această dispoziție descrie procedura de suspendare a anumitor drepturi care îi revin unui stat membru în temeiul tratatelor în cazul unei încălcări grave și persistente a valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, printre care figurează statul de drept. Ungaria și Polonia au susținut că regulamentul privind „condiționalitatea” a permis în mod nelegal, prin introducerea unei proceduri paralele, să se eludeze condițiile precise prevăzute la articolul 7 TUE pentru a sancționa un stat membru.

Respectarea statului de drept a făcut obiectul a numeroase hotărâri ale Curții de Justiție, printre care:

Hotărârea Associação Sindical dos Juízes Portugueses (Independența judecătorilor Reducerea remunerațiilor în funcția publică națională) din 27 februarie 2018 (C‑64/16) ;
Hotărârea Comisia/Polonia (Regim disciplinar aplicabil judecătorilor – Limitarea dreptului și a obligației instanțelor naționale de a sesiza Curtea cu cereri de decizie preliminară) din 15 iulie 2021 (C‑791/19) ;
Hotărârea Repubblika (Independența judecătorilor unui stat membru – Procedura de numire – Competența prim‑ministrului – Participarea unui comitet de numire a membrilor sistemului judiciar) din 20 aprilie 2021 (C‑896/19).

Principiul securității juridice

Acest principiu impune ca normele de drept să fie clare și precise și ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili, mai ales atunci când ele pot produce consecințe defavorabile. O reglementare trebuie, așadar, să permită persoanelor interesate să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință.

Focus

Dreptul de a exercita o acțiune în justiție al asociațiilor de protecție a mediului

Hotărârea Deutsche Umwelthilfe (Omologarea de tip a autovehiculelor) din 8 noiembrie 2022 (C‑873/19)

Pentru a proteja mediul și pentru a îmbunătăți calitatea aerului, regulamentul Uniunii Europene privind omologarea de tip a autovehiculelor interzice utilizarea dispozitivelor care acționează asupra sistemelor de control al emisiilor de gaze poluante în vederea reducerii eficienței acestora (denumite dispozitive „de manipulare”). Această interdicție are totuși trei excepții, în special atunci când „necesitatea dispozitivului se justifică pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului”.

Deutsche Umwelthilfe, o asociație germană de protecție a mediului, apreciază că Oficiul Federal German pentru Circulația Autovehiculelor a încălcat interdicția în cauză atunci când a autorizat, pentru anumite vehicule purtând marca Volkswagen, utilizarea unui software care reduce recircularea gazelor poluante, în special oxidul de azot (NOx). Acest software, denumit „fereastră termică”, permitea adaptarea nivelului de purificare a gazelor de eșapament în funcție de temperatura exterioară. Prin urmare, implementarea software‑ului respectiv avea ca rezultat faptul că recircularea gazelor poluante nu era pe deplin eficientă decât dacă temperatura exterioară era mai mare de 15 °C. Or, în anul 2018, temperatura medie anuală în Germania a fost de 10,4 °C.

Deutsche Umwelthilfe a contestat autorizația în fața unei instanțe germane. Aceasta s‑a adresat Curții de Justiție pentru a obține lămuriri cu privire la două aspecte.

1. Instanța germană arată că, potrivit dreptului german, nu există posibilitatea ca Deutsche Umwelthilfe să formuleze o cale de atac împotriva autorizației acordate de Oficiul Federal întrucât reglementarea europeană pe care o invocă nu urmărește să protejeze cetățenii în mod individual. Instanța germană solicită Curții de Justiție să stabilească dacă această imposibilitate este compatibilă cu Convenția de la Aarhus și cu dreptul la o cale de atac efectivă garantat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În Hotărârea din 8 noiembrie 2022, Curtea de Justiție statuează că, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, interpretată în lumina cartei, o asociație de protecție a mediului care are capacitatea de a sta în judecată nu poate fi privată de posibilitatea de a solicita verificarea de către instanțele naționale a respectării anumitor norme ale dreptului Uniunii în materie de mediu. Astfel, o asemenea asociație trebuie să poată contesta în justiție o autorizație acordată pentru dispozitive de manipulare.

2. Instanța germană solicită de asemenea să se stabilească dacă „necesitatea” de a recurge la dispozitivul „fereastră termică”, ce permite în mod excepțional justificarea instalării sale pentru protejarea motorului ori pentru funcționarea în siguranță a acestuia, trebuie evaluată ținând seama de tehnologia existentă la data autorizării sau dacă trebuie să se țină seama de alte împrejurări.

Curtea de Justiție subliniază că un dispozitiv de manipulare precum o „fereastră termică” poate fi justificat în mod excepțional dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

dispozitivul trebuie să răspundă strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a unei componente a sistemului de recirculare a gazelor de eșapament;
aceste deteriorări trebuie să fie de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret în timpul conducerii vehiculului;
la momentul autorizării dispozitivului sau a vehiculului care este echipat cu acesta, nicio altă soluție tehnică nu permite evitarea riscurilor respective.

În sfârșit, chiar dacă necesitatea este dovedită, dispozitivul de manipulare trebuie, în orice caz, să fie interzis dacă proiectarea sa are drept rezultat faptul că, în condiții normale de circulație, funcționarea sa este activată în cea mai mare parte a anului. Astfel, în acest caz, excepția ar fi aplicată mai des decât interdicția, ceea ce ar aduce o atingere disproporționată însuși principiului limitării emisiilor de oxid de azot (NOx).

Curtea de Justiție soluționează în mod constant cauze în domeniul mediului. Printre cele mai recente se numără:

Hotărârea „Ville de Paris și alții” (Omologarea de tip a vehiculelor – Valorile emisiilor de oxizi de azot – Procedura de încercare privind emisiile în condiții reale de condus) din 13 ianuarie 2022 (C‑177/19 P și altele) ;
Hotărârea GSMB Invest, Volkswagen și Porsche Inter Auto și Volkswagen [Vehicule diesel – Emisii de oxid de azot (NOx) – Dispozitive de manipulare interzise – „Fereastră termică”] din 14 iulie 2022 (C‑128/20 și altele) ;
Hotărârea Comisia/Spania (Valori limită – NO₂) din 22 decembrie 2022 (C‑125/20) ;
Hotărârea Ministre de la Transition écologique și Premier ministre (Răspunderea statului pentru poluarea aerului) din 22 decembrie 2022 (C‑61/21).

Focus

Dreptul de a fi uitat față în față cu dreptul la informare

Hotărârea Google (Dezindexarea unui conținut pretins inexact) din 8 decembrie 2022 (C‑ 460/20)

Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD)

Intrat în vigoare în anul 2018, RGPD acordă cetățenilor mai mult control asupra datelor lor personale și responsabilizează persoanele care le dețin.

Printre drepturile consacrate în RGPD figurează:

dreptul la informare cu privire la prelucrarea datelor;
dreptul de acces la datele deținute;
dreptul de a obține corectarea datelor inexacte sau incomplete;
dreptul la ștergerea datelor care au fost prelucrate ilegal sau care nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor în care au fost prelucrate (cunoscut mai bine ca „dreptul de a fi uitat”);
dreptul la portabilitatea datelor (recuperarea datelor furnizate unui operator).

Protecția datelor cu caracter personal este reglementată la nivelul Uniunii Europene de Regulamentul general privind protecția datelor.

Dreptul la protecția datelor personale nu este însă absolut. Acesta trebuie să fie pus în balanță cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității. Printre aceste alte drepturi fundamentale se numără dreptul la libertatea de informare.

În Hotărârea Google, pronunțată la 8 decembrie 2022, Curtea de Justiție a amintit importanța acestei evaluări comparative și a pus‑o în aplicare în răspunsul la o întrebare adresată de Curtea Federală de Justiție germană cu privire la dreptul de a fi uitat.

Litigiul privea doi administratori ai unui grup de societăți de investiții care au solicitat Google să dezindexeze rezultatele căutărilor efectuate după numele lor. Rezultatul acestor căutări prelua linkuri către articole de presă care prezentau în mod critic modelul de investiții al grupului menționat. Cei doi administratori au arătat că articolele respective conțineau afirmații inexacte. În plus, ei solicitau ca fotografiile care îi reprezintă, afișate sub formă de imagini de previzualizare (thumbnails) în afara oricărui element contextual, să fie eliminate din lista acestor rezultate.

Google a refuzat să dea curs acestor cereri, făcând trimitere la contextul profesional în care se înscriau articolele și fotografiile respective și arătând că nu avea cunoștință dacă informațiile cuprinse în articole erau exacte sau nu.

Sesizată cu acest litigiu, Curtea Federală de Justiție germană a solicitat Curții de Justiție să interpreteze Regulamentul general privind protecția datelor în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, regulamentul prevede în mod expres că dreptul de a fi uitat este exclus atunci când prelucrarea datelor personale în cauză este necesară pentru exercitarea dreptului la libertatea de informare.

Curtea de Justiție subliniază că dreptul la protecția vieții private și la protecția datelor personale prevalează, ca regulă generală, asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet de a avea acces la informație. Însă acest echilibru poate depinde de natura informației și de caracterul său sensibil în ceea ce privește viața privată a persoanei vizate. Depinde de asemenea de interesul publicului de a dispune de informația respectivă. Acest interes poate varia în funcție de rolul jucat de persoana respectivă în viața publică.

Dreptul la libertatea de exprimare și de informare nu poate fi însă luat în considerare atunci când informațiile care figurează în conținutul indexat (și care nu au o importanță minoră) se dovedesc inexacte.

Atunci când o persoană formulează o cerere de dezindexare, operatorului motorului de căutare îi incumbă unele obligații:

Trebuie să verifice dacă un conținut poate continua să fie inclus în lista de rezultate ale căutărilor efectuate prin intermediul motorului său de căutare. În cazul în care cererea prezintă elemente de probă suficiente, operatorul motorului de căutare este obligat să admită această cerere.
În cazul în care cererea nu stabilește în mod vădit inexactitatea informațiilor, nu este obligat să procedeze la ștergerea acestora. În acest caz, solicitantul trebuie totuși să poată sesiza autoritatea de supraveghere a protecției datelor sau autoritatea judiciară pentru ca acestea să efectueze verificările necesare și să dispună, dacă este cazul, ca operatorul să adopte măsurile ce se impun.
Acesta trebuie să avertizeze utilizatorii de internet despre existența unei proceduri administrative sau jurisdicționale privind caracterul pretins inexact al unui conținut.
Trebuie să verifice dacă afișarea fotografiilor sub forma unor imagini de previzualizare (thumbnails) este necesară pentru exercitarea dreptului la libertatea de informare a utilizatorilor de internet potențial interesați să aibă acces la acestea. Afișarea fotografiilor unei persoane constituie într‑adevăr o ingerință deosebit de importantă în viața sa privată. Faptul că acest acces contribuie la o dezbatere de interes general constituie un element primordial care trebuie luat în considerare în evaluarea comparativă cu alte drepturi fundamentale.

Protecția datelor personale este o materie care dă naștere unui număr important de cauze în fața Curții de Justiție.

Câteva hotărâri recente în legătură cu evoluția tehnologiei informației și comunicațiilor:

Hotărârea Facebook Ireland și Schrems din 16 iulie 2020, privind nivelul de protecție care trebuie asigurat în cazul transferului de date personale către o țară terță (C‑311/18);
Hotărârea La Quadrature du Net și alții din 6 octombrie 2020, referitoare la interzicerea unei reglementări naționale care impune transmiterea sau stocarea generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare (C‑511/18 și altele);
Hotărârea Prokuratuur din 2 martie 2021, despre accesul autorităților publice la datele de transfer sau la datele de localizare în vederea combaterii infracționalității grave (C‑746/18) ;
Hotărârea Facebook Ireland și alții din 15 iunie 2021, statuând asupra competențelor autorităților naționale de supraveghere (C‑645/19) ;
Hotărârea Vyriausioji tarnybinės etikos komisija din 1 august 2022, privind transparența declarațiilor de interese private ale lucrătorilor sau ale administratorilor din sectorul public (C‑184/20).

Focus

Războiul din Ucraina: interdicția de difuzare impusă mass‑media proruse și libertatea de exprimare

Hotărârea RT France/Consiliul din 27 iulie 2022 (T‑125/22)

Procedura măsurilor provizorii

În așteptarea deciziei finale a Tribunalului, RT France a solicitat președintelui Tribunalului, la 8 martie 2022, să suspende imediat efectele deciziei de interzicere a activităților de difuzare. Această cerere, denumită procedură privind măsurile provizorii, a fost respinsă la 30 martie. Președintele a statuat în special că RT France nu a demonstrat că interdicția îi cauza un prejudiciu ireparabil. Prin urmare, nu a existat o urgență specială care să justifice această suspendare înainte de soluționarea definitivă a cauzei.

La 24 februarie 2022, Federația Rusă a declanșat un război de agresiune împotriva Ucrainei. În cadrul politicii sale externe și de securitate comune, Uniunea Europeană a reacționat la această încălcare a dreptului internațional printre altele prin impunerea de sancțiuni Federației Ruse. La 1 martie 2022, Consiliul Uniunii Europene a interzis activitățile de difuzare ale anumitor canale mass‑media în Uniune sau direcționate către Uniune pentru a contracara acțiunile de propagandă rusă.

Interdicția a vizat printre altele RT France, un post de televiziune finanțat din bugetul statului rus, care a sesizat Tribunalul Uniunii Europene la 8 martie 2022 pentru a obține anularea acestei decizii a Consiliului.

Având în vedere importanța și urgența cauzei, Tribunalul s‑a reunit în Marea Cameră (15 judecători) și a pus în aplicare din oficiu, pentru prima dată, procedura accelerată, ceea ce i‑a permis să se pronunțe în mai puțin de 5 luni.

Prin Hotărârea din 27 iulie, Tribunalul respinge acțiunea în totalitate. Hotărârea se întemeiază pe trei elemente esențiale:

Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în definirea măsurilor restrictive în materie de politică externă și de securitate comună. Poate recurge la o interdicție temporară de difuzare a conținuturilor anumitor canale mass‑media finanțate din bugetul statului rus dacă respectivele canale mass‑media susțin agresiunea militară a Rusiei. Punerea în aplicare uniformă a unei interdicții de acest tip este realizată mai bine la nivelul Uniunii decât la nivel național.
Interdicția de difuzare, care a fost decisă fără a asculta în prealabil RT France, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare. Contextul excepțional și de extremă urgență legat de declanșarea unui război la frontierele Uniunii necesita o reacție rapidă. Punerea în aplicare imediată a măsurilor de interzicere a unui vector de propagandă în favoarea agresiunii militare era esențială pentru asigurarea eficacității acestora.
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice. Această libertate este aplicabilă nu numai ideilor admise în mod favorabil sau considerate inofensive, ci și celor care ofensează, șochează sau neliniștesc. Acest lucru decurge din cerințele pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere, fără de care nu există o societate democratică.

Se poate însă dovedi necesar în societățile democratice să se sancționeze formele de exprimare care propagă, justifică sau incită la ura întemeiată pe intoleranță, folosirea și apologia violenței.

Măsura de interdicție adoptată împotriva RT France urmărește acest obiectiv. Ea este menită să protejeze ordinea și securitatea publice ale Uniunii, amenințate de campania sistematică de propagandă instituită de Rusia, și să exercite presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt agresiunii militare. Măsura respectivă este și proporțională, întrucât este adecvată și necesară în raport cu scopurile urmărite. Există suficiente indicii concrete, precise și concordante care demonstrează că RT France susținea în mod activ politica destabilizatoare și agresivă desfășurată de Federația Rusă, care a condus în cele din urmă la o ofensivă militară de anvergură împotriva Ucrainei. Niciunul dintre elementele prezentate de RT France nu permite să se ateste că aceasta asigura un tratament echilibrat din punct de vedere global al informațiilor referitoare la războiul în curs și care respectă principiile privind „îndatoririle și responsabilitățile” mass‑mediei audiovizuale.

Măsurile restrictive sau sancțiunile

Acestea sunt instrumente de care dispune Uniunea Europeană pentru promovarea obiectivelor politicii sale externe și de securitate comune. Este vorba în special despre protejarea valorilor Uniunii, a intereselor sale fundamentale și a securității sale, despre consolidarea și susținerea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional, despre menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale.

Aceste măsuri pot viza guvernele unor țări terțe sau entități fără caracter statal (de exemplu întreprinderi) și indivizi (cum ar fi grupurile teroriste). În majoritatea cazurilor, măsurile vizează persoane sau entități și constau în înghețarea activelor și în interdicția de călătorie în Uniune.

Tribunalul este sesizat cu un număr mare de cauze care implică măsuri restrictive: este vorba printre altele despre sancțiuni în contextul acțiunilor care compromit sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei sau din cauza situației din Siria și din Belarus ori împotriva Republicii Democratice Congo.

Focus

Amendă‑record de 4,125 miliarde de euro aplicată Google pentru restricții impuse producătorilor de dispozitive mobile Android

Hotărârea Google și Alphabet/Comisia (Google Android) din 14 septembrie 2022 (T‑604/18)

Google este o întreprindere din sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor, specializată în produse și servicii legate de internet. Aceasta obține cea mai mare parte a veniturilor sale din produsul său principal, motorul de căutare Google Search. Modelul său comercial se bazează pe interacțiunea dintre, pe de o parte, o serie de produse și servicii oferite cel mai adesea gratuit utilizatorilor și, pe de altă parte, servicii de publicitate online care utilizează datele colectate de la acești utilizatori. Google oferă, în plus, sistemul de operare Android, care, potrivit Comisiei Europene, în luna iulie 2018 era instalat pe aproximativ 80 % din dispozitivele mobile inteligente utilizate în Europa.

În urma plângerilor adresate Comisiei, aceasta a inițiat în anul 2015 o procedură împotriva Google. Procedura menționată s‑a finalizat în anul 2018 cu o sancțiune de 4,343 miliarde de euro aplicată Google pentru că a impus restricții nelegale producătorilor de dispozitive mobile Android și operatorilor de rețele mobile. Aceste restricții constau în a impune producătorilor de dispozitive mobile:

să preinstaleze Google Search și Chrome pentru a putea obține licența de utilizare a Play Store;
să nu vândă dispozitive echipate cu versiuni Android care nu sunt aprobate de Google;
să renunțe la preinstalarea unui serviciu de căutare concurent pentru a putea obține o parte din veniturile publicitare ale Google.

Potrivit Comisiei, aceste restricții aveau ca obiectiv consolidarea poziției dominante a motorului de căutare Google și a veniturilor sale obținute prin intermediul anunțurilor publicitare legate de aceste căutări.

Ce este un abuz de poziție dominantă?

Poziția dominantă este o situație de putere economică deținută de o întreprindere, care îi conferă capacitatea de a se opune menținerii unei concurențe efective și de a se comporta independent de concurenții săi, de clienții săi, de furnizorii săi și de consumatorul final.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice întreprinderilor să abuzeze de poziția lor dominantă pentru a restrânge sau a denatura concurența, de exemplu prin impunerea unor prețuri abuzive, a unor acorduri de vânzare exclusive sau a unor prime de fidelitate menite să deturneze furnizorii concurenților lor.

Este vorba despre amenda cea mai importantă aplicată vreodată în Europa de o autoritate de concurență. Google a introdus o acțiune la Tribunal pentru a contesta decizia Comisiei.

În situația cauzei Google și Alphabet, dosarul cauzei reprezenta mai mult de 100 000 de pagini. La ședință au fost prezenți 72 de avocați și reprezentanți, pentru 13 părți diferite (reclamantele, Google și Alphabet, pârâta, Comisia Europeană, și 11 intervenienți în susținerea fie a reclamantelor, fie a pârâtei). Ședința s-a desfășurat pe parcursul a cinci zile.

Cauza a fost soluționată prin Hotărârea Google și Alphabet/Comisia din 14 septembrie 2022. Tribunalul a confirmat în mare măsură decizia Comisiei și a respins cea mai mare parte a acțiunii. Totuși, Tribunalul a statuat că Comisia nu a demonstrat în mod suficient capacitatea anumitor comportamente ale Google de a restrânge concurența și că aceasta nu ar fi trebuit să refuze Google posibilitatea de a‑și prezenta argumentele cu privire la acest aspect în cadrul unei audieri. În urma propriei aprecieri a tuturor circumstanțelor, Tribunalul reduce în cele din urmă cuantumul amenzii aplicate Google la 4,125 miliarde de euro.

Verificarea de către Tribunal a situației de fapt și a bunei aplicări a dreptului

Cauzele de concurență în fața Tribunalului sunt adesea complexe și voluminoase. Tribunalul judecă în primă instanță: prin urmare, acesta examinează nu numai dacă Comisia a aplicat corect dreptul, ci și dacă faptele sunt stabilite în suficientă măsură. Dosarele pot conține elemente de probă și studii economice detaliate menite să dovedească sau să conteste efectele comportamentelor întreprinderilor pe piață.

Hotărârea Qualcomm/Comisia din 15 iunie 2022 (T‑235/18)

Într‑o altă cauză privind abuzul de poziție dominantă, Tribunalul a anulat în totalitate decizia Comisiei prin care a aplicat Qualcomm o amendă de aproximativ 1 miliard de euro pentru că a abuzat de poziția sa dominantă pe piața chipseturilor LTE (componente electronice cu care sunt echipate smartphone‑urile și tabletele). Potrivit Comisiei, acest abuz se caracteriza prin existența unor acorduri care prevedeau plăți stimulative, în temeiul cărora Apple trebuia să se aprovizioneze cu chipseturi LTE exclusiv de la Qualcomm. Tribunalul a constatat că mai multe neregularități procedurale au afectat dreptul la apărare al Qualcomm, printre care lipsa înregistrării anumitor interviuri în cadrul investigației. Pe de altă parte, Tribunalul a arătat și că analiza Comisiei cu privire la efectele anticoncurențiale ale acordurilor nu a ținut seama de toate împrejurările de fapt relevante, în special de lipsa unei alternative tehnice la chipseturile LTE în ceea ce privea Apple.

Retrospectiva marilor hotărâri ale anului

Mediul

Curtea de Justiție și mediul
Vizionați pe YouTube

Protecția faunei și a florei, poluarea aerului, a solului și a apei, precum și riscurile legate de substanțele periculoase constituie tot atâtea provocări la a căror abordare Uniunea Europeană contribuie prin adoptarea unor norme stricte. Acesta este cazul stabilirii valorilor‑limită ale emisiilor de poluanți, în special în aglomerările urbane.

În cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Italiei, Comisia a solicitat Curții de Justiție să constate că acest stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile având în vedere nerespectarea, sistematică și continuă, a valorilor‑limită anuale la emisiile de dioxid de azot (NO₂) în diferite zone, și anume în orașele Torino, Milano, Bergamo, Brescia, Genova, Florența, Roma și Catania. Prin hotărârea sa, Curtea a admis acțiunea Comisiei, constatând că Italia și‑a încălcat obligațiile care decurg din Directiva 2008/50 întrucât nu a asigurat evitarea depășirii sistematice și persistente a valorilor‑limită anuale stabilite pentru dioxidul de azot. Totodată, Italia nu și‑a îndeplinit obligațiile și pentru că nu a adoptat, începând de la 11 iunie 2010, măsuri – precum planuri mai bine adaptate pentru îmbunătățirea calității aerului sau măsuri suplimentare specifice pentru protejarea categoriilor de populație sensibile – care să garanteze respectarea valorilor‑limită ale NO₂ în zonele vizate.
Hotărârea a Comisia/Italia (Valori‑limită pentru NO₂) din 12 Mai 2022 (C‑573/19)
Naufragiul petrolierului Prestige în luna noiembrie 2002 în largul coastelor Galiciei (Spania) a cauzat o importantă maree neagră care a afectat coastele spaniolă și franceză. Este vorba despre cea mai gravă catastrofă de mediu suferită de Spania. În cadrul unei cauze privind prejudiciile cauzate de mareea neagră legată de acest naufragiu, Curtea de Justiție a statuat că o hotărâre pronunțată de o instanță britanică, ce confirmă o sentință rezultată dintr‑un arbitraj inițiat în Regatul Unit, nu putea împiedica recunoașterea unei hotărâri spaniole prin care un asigurător era obligat să repare aceste prejudicii. Astfel, aceasta a apreciat că o sentință arbitrală nu se poate opune recunoașterii hotărârilor judecătorești ale altor state membre decât dacă conținutul său ar fi putut face obiectul și al unei hotărâri judecătorești adoptate cu respectarea Regulamentului nr. 44/2001. În speță, Curtea nu a admis că hotărârea britanică se poate opune recunoașterii hotărârii pronunțate în Spania ca urmare a unei acțiuni directe introduse de persoana vătămată împotriva asigurătorului pentru a obține repararea efectivă a prejudiciului pe care l‑a suferit.
Hotărârea . Hotărârea London Steam‑Ship Owners’ Mutual Insurance Association din 20 iunie 2022 (C‑700/20)

Direcția Cercetare și Documentare propune profesioniștilor dreptului, în cadrul Colecției de rezumate, o „Selecție a marilor hotărâri” și un „Buletin lunar de jurisprudență” a Curții de Justiție și a Tribunalului.

Energia

Într‑un context marcat de războiul din Ucraina și de dependența energetică a continentului european față de restul lumii, Uniunea Europeană asigură aprovizionarea și securitatea energetică pe teritoriul său. Aceasta contribuie la garantarea funcționării pieței energiei și la controlul creșterii prețurilor la energie, în special la gaze naturale și electricitate. În plus, asigură interconectarea rețelelor energetice ale statelor membre. De asemenea, Uniunea promovează dezvoltarea energiei din surse regenerabile și reducerea dependenței de combustibilii fosili. Întrucât investițiile statelor membre sunt susceptibile să compromită concurența pe piața energiei, compatibilitatea lor cu dreptul Uniunii este supusă aprecierii Tribunalului.

Austria a contestat decizia Comisiei de aprobare a ajutorului pentru investiții furnizat de Ungaria în favoarea unei întreprinderi de stat pentru dezvoltarea a două reactoare nucleare în construcție pe amplasamentul centralei de la Paks. Tribunalul a examinat argumentele Austriei, care pretindea printre altele că ajutorul cauza denaturări disproporționate ale concurenței și inegalități de tratament care conduceau la excluderea producătorilor de energie regenerabilă de pe piața energiei electrice. Acesta a concluzionat că analiza realizată de Comisie era corectă, completă și permitea stabilirea compatibilității ajutorului de stat acordat cu dreptul Uniunii. Astfel, energia electrică produsă de noile reactoare ar fi disponibilă pe piața de comercializare cu ridicata pentru toți actorii de pe piață și în mod transparent. Prin urmare, nu exista riscul ca energia electrică produsă de societatea Paks II să fie monopolizată în contracte de lungă durată, acest tip de contract prezentând un risc pentru lichiditatea pieței.
Hotărârea Austria/Comisia din 30 noiembrie 2022 (T‑101/18)
În anul 2015, operatorul maghiar al rețelei de transport de gaze (FGSZ) s‑a angajat într‑un proiect de cooperare regională vizând creșterea independenței energetice prin introducerea gazului din Marea Neagră în rețea. Acest proiect prevedea crearea de capacitate incrementală, printre altele, între Ungaria și Austria. În anul 2018, autoritatea de reglementare austriacă a aprobat propunerea operatorului austriac de transport și de sistem de gaze (GCA) referitoare la această componentă a proiectului, în timp ce omologul său maghiar (MEKH), la propunerea FGSZ, a adoptat o decizie contrară. În luna august 2019, în lipsa unei decizii coordonate între autoritățile de reglementare naționale vizate, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) s‑a declarat competentă în materie și a aprobat componenta proiectului astfel cum a fost propusă de GCA. Sesizat cu două acțiuni formulate de MEKH și de FGSZ împotriva deciziei ACER, Tribunalul a declarat inaplicabile dispozițiile Regulamentului 2017/459 referitoare la procesul de creare de capacitate incrementală pentru transportul gazelor. Prin urmare, ACER nu era competentă să adopte decizia de aprobare și, în consecință, Tribunalul a anulat această decizie.
Hotărârea MEKH și FGSZ/ACER din 16 martie 2022 (cauzele conexate T‑684/19 și T‑704/19);

Consumatorii

Ce a făcut Curtea de Justiție pentru mine?
Vizionați pe YouTube
Curtea de Justiție: garantarea drepturilor consumatorilor din Uniunea Europeană
Vizionați pe YouTube

Respectarea drepturilor consumatorilor, prosperitatea și bunăstarea lor sunt valori fundamentale în dezvoltarea politicilor Uniunii. Curtea de Justiție controlează aplicarea normelor care protejează consumatorii pentru a garanta protecția sănătății, a securității și a intereselor economice și juridice ale acestora, indiferent de locul în care au reședința sau se deplasează ori de unde își fac cumpărăturile în interiorul Uniunii.

Potrivit dreptului Uniunii, un consumator care a încheiat cu un comerciant un contract pe internet sau prin telefon dispune, în principiu, de 14 zile pentru a se retrage din contract fără a fi nevoit să își justifice decizia. Acest drept de retragere este însă exclus pentru evenimente culturale sau sportive pentru a proteja organizatorii împotriva riscului de nevânzare a biletelor. Curtea de Justiție a precizat că această excludere se aplică și în cazul cumpărării online de bilete pentru un concert de la un furnizor de servicii de vânzare de bilete atunci când riscul economic revine organizatorului concertului.
Hotărârea CTS Eventim din 31 martie 2022 (C‑96/21)
Curtea de Justiție a statuat că un operator de transport aerian din afara Uniunii (în speță United Airlines) care nu a încheiat un contract de transport cu pasagerii, dar care a efectuat zborul poate fi obligat la plata compensației datorate pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a zborului. Astfel, operatorul de transport care, în cadrul activității sale de transport de pasageri, ia decizia de a efectua un zbor determinat constituie operatorul efectiv de transport aerian. Prin urmare, se consideră că acest operator de transport acționează în numele operatorului de transport contractual (Lufthansa). Curtea a subliniat totuși că operatorul efectiv de transport aerian (United Airlines), care este obligat să plătească compensații pasagerilor, își păstrează dreptul de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv de la terți, în conformitate cu dreptul național aplicabil.
Hotărârea United Airlines din 7 aprilie 2022 (C‑561/20)
Ca urmare a unei întârzieri de peste trei ore a zborului lor cu plecare din New York către Budapesta, unii pasageri s‑au adresat autorității maghiare responsabile de aplicarea Regulamentului privind drepturile pasagerilor aerieni pentru a obține din partea operatorului de transport LOT plata compensației prevăzute de acest regulament. Autoritatea menționată a constatat efectiv încălcarea regulamentului și a impus LOT plata unei compensații în valoare de 600 de euro fiecărui pasager în cauză. Această decizie a fost contestată de LOT în fața unei instanțe maghiare. Instanța respectivă s‑a adresat Curții de Justiție pentru a stabili dacă autoritatea în cauză putea impune unui operator de transport aerian plata unei compensații sau dacă această prerogativă era rezervată instanțelor naționale. Curtea a considerat că autoritatea națională responsabilă de aplicarea regulamentului putea, în urma unor plângeri individuale, să oblige un operator de transport să despăgubească pasagerii, cu condiția ca statul membru interesat să îi fi conferit o competență în acest sens.
Hotărârea LOT (Compensație impusă de autoritatea administrativă) din 29 septembrie 2022 (C‑597/20)
Într‑o cauză preliminară introdusă de o instanță lituaniană, Curtea de Justiție a interpretat Directiva privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor. În speță era vorba despre mai multe tipuri de bile de baie efervescente care aveau aspectul unor produse alimentare și care prezentau un risc de intoxicare pentru consumatori, în special pentru copii. Curtea a statuat că un stat membru poate, în anumite condiții, să restrângă distribuția de produse cosmetice care pot să fie confundate cu produse alimentare, întrucât au aspectul acestora, și să determine astfel riscuri pentru sănătate și a precizat că interesul de a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor poate prevala asupra dreptului de a comercializa anumite produse cosmetice.
Hotărârea Get Fresh Cosmetics din 2 iunie 2022 (C‑122/21)

Egalitatea de tratament

Curtea de Justiție: garantarea egalității de tratament și protejarea drepturilor minorităților
Vizionați pe YouTube

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consacră egalitatea în fața legii a tuturor indivizilor ca ființe umane, lucrători, cetățeni sau părți la o procedură judiciară. Directiva 2000/78, în special, asigură un cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice discriminare pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Curtea de Justiție a soluționat mai multe cauze referitoare la cazuri prezumate de discriminare directă sau indirectă, subliniind respectarea principiului proporționalității între obiectivul urmărit de normele puse în discuție și principiul egalității de tratament.

Într‑o cauză preliminară introdusă de o instanță spaniolă, Curtea de Justiție s‑a pronunțat cu privire la compatibilitatea legislației naționale privind prestațiile de securitate socială ale lucrătorilor casnici cu Directiva Uniunii privind egalitatea în domeniul securității sociale. Sistemul special spaniol de securitate socială aplicabil lucrătorilor casnici nu cuprindea protecția împotriva șomajului. Arătând că lucrătorii casnici sunt în principal persoane de sex feminin, Curtea a statuat că directiva se opune acestei excluderi care dezavantajează în mod special lucrătorii de sex feminin în raport cu lucrătorii de sex masculin și constituie astfel o discriminare indirectă pe criterii de sex. Pe de altă parte, aceasta nu este justificată de factori obiectivi și străini de orice discriminare pe criteriul menționat.
Hotărârea TGSS (Șomajul lucrătorilor casnici) din 24 februarie 2022 (C‑389/20)
Într‑o cauză preliminară introdusă de o instanță portugheză, Curtea de Justiție s‑a pronunțat cu privire la compatibilitatea legislației naționale privind calcularea indemnizației pentru concediul anual neefectuat cu Directiva Uniunii privind munca prin agent de muncă temporară. Curtea a statuat că metoda de calcul a indemnizației menționate și a indemnizației de concediu corespunzătoare prevăzute în regimul special aplicabil lucrătorilor temporari implica un dezavantaj pentru aceștia din punctul de vedere al numărului de zile de concediu plătit și al cuantumului indemnizației. Indemnizația în discuție trebuie să fie cel puțin egală cu cea care ar fi acordată lucrătorilor dacă ar fi fost recrutați direct de întreprinderea utilizatoare pentru a ocupa același loc de muncă pentru aceeași durată.
Hotărârea Luso Temp din 12 mai 2022 (C‑426/20)
Tribunal du travail francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă francofon din Bruxelles) a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la aspectul dacă termenii „apartenență religioasă sau convingeri” care figurează în Directiva referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretați ca două fațete ale unui același criteriu protejat sau, dimpotrivă, ca două criterii distincte. A mai solicitat Curții să stabilească dacă interdicția de a purta văl cuprinsă în regulamentul intern al unei societăți constituie o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă. Litigiul privea neluarea în considerare a candidaturii spontane a lui L. F., o tânără de religie musulmană, după ce aceasta a arătat, cu ocazia unui interviu, că va refuza să renunțe la văl, astfel cum prevedea politica de neutralitate promovată de regulamentul intern menționat.
În hotărârea sa, Curtea de Justiție a statuat că apartenența religioasă și convingerile (în special filozofice sau spirituale) constituie un singur motiv de discriminare. În aceste condiții, norma internă a unei întreprinderi care interzice purtarea vizibilă a unor semne religioase, filozofice sau spirituale nu constituie o discriminare directă dacă se aplică în mod general și nediferențiat tuturor lucrătorilor. Ea poate constitui însă o discriminare indirectă dacă se stabilește că obligația în aparență neutră pe care o conține conduce în fapt la un dezavantaj special pentru persoanele care aderă la o religie sau la anumite convingeri. Această discriminare indirectă poate fi totuși justificată, în anumite condiții, de un obiectiv legitim. La aprecierea existenței unei justificări, instanța națională poate acorda, în cadrul evaluării comparative a intereselor divergente, o mai mare importanță celor ale apartenenței religioase sau convingerilor decât celor care rezultă în special din libertatea de a desfășura o activitate comercială, cu condiția ca acest lucru să decurgă din dreptul său intern.
Hotărârea S.C.R.L. (Articol de îmbrăcăminte cu conotație religioasă) din 13 octombrie 2022 (C‑344/20)
O instanță italiană a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii, în special cu principiul nediscriminării, a limitei de vârstă de 30 de ani, prevăzută de legislația națională ca limită maximă pentru admiterea la concursul public pentru recrutarea de comisari de poliție. Curtea a apreciat că această limitare constituie un tratament diferențiat pe motive de vârstă, lăsând totodată instanței naționale sarcina de a verifica dacă este justificat de o nevoie profesională esențială și determinantă, precum cerința unor capacități fizice speciale legate de atribuțiile exercitate efectiv de un comisar de poliție. Revine de asemenea instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceeași limitare urmărește un obiectiv legitim și dacă este proporțională cu acest obiectiv, evaluând printre altele dacă proba de condiție fizică eliminatorie prevăzută de concurs constituie o măsură adecvată și mai puțin constrângătoare.
Hotărârea Ministero dell’Interno (Limita de vârstă pentru recrutarea comisarilor de poliție) din 17 noiembrie 2022 (C‑304/21)
A a fost aleasă președinta unei organizații a lucrătorilor în anul 1993. Această funcție politică, bazată pe încredere, cuprindea totuși anumite elemente caracteristice muncii: A era angajată cu normă întreagă, primea un salariu lunar și îi era aplicabilă Legea privind concediile de odihnă. Realeasă o dată la patru ani, A a exercitat funcția de președintă a acestei organizații până în anul 2011, dată la care, în vârstă de 63 de ani, a depășit limita de vârstă prevăzută pentru a candida la alegerile pentru funcția de președinte planificate în același an. Instanța daneză sesizată cu o acțiune formulată de Ligebehandlingsnævnet (Comisia pentru Egalitatea de Tratament), acționând în numele lui A, împotriva HK/Danmark și HK/ Privat, s‑a adresat Curții de Justiție pentru a stabili dacă Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă era aplicabilă acestei situații. Curtea a statuat că o limită de vârstă prevăzută de statutul unei organizații a lucrătorilor în vederea eligibilității pentru postul de președinte intră în domeniul de aplicare al acestei directive. Nici natura politică a unui astfel de post și nici metoda de recrutare (alegere) nu au incidență asupra aplicării sale în acest context.
Hotărârea HK/Danmark și HK/Privat din 2 iunie 2022 (C‑587/20)

Familia

Uniunea Europeană instituie norme pentru coordonarea sistemelor de securitate socială pentru ca cetățenilor europeni și mai ales familiilor acestora să nu le fie afectată exercitarea drepturilor deoarece trăiesc în diferite state membre ale Uniunii sau ca urmare a mutării lor dintr‑un stat membru în altul pe parcursul vieții lor. În aceeași ordine de idei, Regulamentul „Bruxelles IIa” reglementează cooperarea judiciară în cadrul Uniunii în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.

În cadrul unei cauze preliminare privind transferul reședinței unui copil din Suedia în Rusia, Curtea de Justiție a statuat că o instanță dintr‑un stat membru nu rămâne competentă să se pronunțe în materie de încredințare a unui copil în temeiul Regulamentului „Bruxelles IIa” atunci când reședința obișnuită a copilului a făcut în mod legal obiectul unui transfer, în cursul procedurii, pe teritoriul unui stat terț care este parte la Convenția de la Haga din 1996.
Hotărârea CC (Transferul reședinței obișnuite a copilului într‑un stat terț) din 14 iulie 2022 (C‑572/21)
Autoritățile germane au refuzat unei cetățene a Uniunii care nu deține cetățenia germană plata alocațiilor familiale pentru primele trei luni de la stabilirea reședinței sale în Germania. Acest refuz se întemeia pe faptul că persoana respectivă nu obținea venituri în Germania. Întrucât cerința respectivă nu era aplicată resortisanților germani care reveneau după o ședere într‑un alt stat membru, cetățeana Uniunii a contestat acest refuz în fața unei instanțe germane, care s‑a adresat Curții de Justiție. Curtea a statuat că o astfel de diferență de tratament constituie o discriminare interzisă de dreptul Uniunii. A subliniat totuși că din reglementarea Uniunii reiese că, spre deosebire de cazul în care (precum în această cauză) persoana își stabilește reședința obișnuită în statul membru în discuție, o ședere care ar fi doar temporară nu ar fi suficientă pentru a putea revendica această egalitate de tratament.
Hotărârea Familienkasse Niedersachsen-Bremen din 1 august 2022 (C‑411/20)
În luna ianuarie 2019, Austria a instituit un mecanism de ajustare pentru calcularea cuantumului forfetar al alocațiilor familiale și a celui al diferitelor avantaje fiscale pe care le acorda lucrătorilor ai căror copii aveau reședința permanentă în alt stat membru. Ajustarea se putea face în sens crescător sau descrescător, în funcție de nivelul general al prețurilor în statul membru în cauză. Comisia a apreciat că mecanismul de ajustare menționat și diferența de tratament care rezulta din acesta în principal pentru lucrătorii migranți în raport cu resortisanții naționali erau contrare dreptului Uniunii. Prin urmare, a sesizat Curtea de Justiție cu o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei. Prin hotărârea sa, Curtea a constatat că acest mecanism de ajustare, care ținea seama de statul de reședință al copiilor lucrătorilor, era contrar dreptului Uniunii întrucât constituia o discriminare indirectă nejustificată, întemeiată pe cetățenia lucrătorilor migranți.
Hotărârea Comisia/Austria din 16 iunie 2022 (C‑328/20)

Datele cu caracter personal

Curtea de Justiție în lumea digitală
Vizionați pe YouTube

Uniunea Europeană beneficiază de o reglementare ce formează o bază solidă și coerentă pentru protecția datelor cu caracter personal, indiferent de modul și de contextul colectării, stocării, prelucrării și transferului acestor date. Curtea de Justiție se asigură că datele cu caracter personal prelucrate sau stocate sunt limitate la ceea ce este strict necesar și nu afectează în mod disproporționat dreptul la viață privată.

Proximus, un furnizor de servicii de telecomunicații din Belgia, editează și liste de abonați care conțin numele, adresa și numărul de telefon ale abonaților diferiților furnizori de servicii de telefonie accesibile publicului. Aceste date de contact sunt comunicate societății Proximus de către operatori, cu excepția cazului în care abonatul și‑a exprimat dorința de a nu figura în listele de abonați. În cadrul unei cereri de retragere a consimțământului unui abonat, o instanță belgiană a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la obligațiile societății Proximus în calitate de operator de date cu caracter personal. Potrivit Curții, acest operator trebuie să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru informarea celorlalți operatori cu privire la retragerea consimțământului persoanei vizate. Acești alți operatori sunt cei care i‑au furnizat datele respective sau cei cărora le‑a transmis astfel de date. De asemenea, operatorul este obligat să ia măsuri rezonabile pentru a informa operatorii de motoare de căutare pe internet cu privire la o cerere de ștergere formulată de persoana în cauză.
Hotărârea Proximus (Liste publice electronice de abonați) din 27 octombrie 2022 (C‑129/21)
Curtea de Justiție s‑a pronunțat din nou cu privire la posibilitatea statului de a impune furnizorilor de servicii de comunicații electronice obligația de a păstra în mod generalizat și nediferențiat datele de transfer și datele de localizare. A precizat că, deși, astfel cum prevedea o lege germană, datele de transfer sunt păstrate doar 10 săptămâni, iar datele de localizare sunt păstrate doar 4 săptămâni, numărul considerabil de date colectate permite totuși să se stabilească profilul complet al persoanelor vizate. Această ingerință gravă în viața privată nu poate fi admisă decât în caz de amenințare gravă și actuală la adresa securității naționale, în special în cazul unei amenințări teroriste. În lipsa unor asemenea amenințări, autoritățile de securitate dispun de alte măsuri pentru a combate criminalitatea, precum păstrarea generalizată și nediferențiată a adreselor IP (respectiv un număr de identificare atribuit unui dispozitiv conectat la rețeaua internet), păstrarea selectivă și păstrarea rapidă („quick freeze”, care rezultă dintr‑o obligație de a păstra temporar datele prelucrate și stocate în prezent).
Hotărârea SpaceNet și alții din 20 septembrie 2022 (cauzele conexate C‑793/19 și C‑794/19)
Ligue des droits humains (LDH) este o asociație fără scop lucrativ care a sesizat Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) din Belgia, în luna iulie 2017, cu o acțiune în anularea Legii din 25 decembrie 2016, care a transpus în dreptul belgian atât Directiva PNR (privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni), cât și Directiva API (privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii) și Directiva 2010/65 (privind formalitățile aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre). Potrivit LDH, această lege încălca dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, garantat de dreptul belgian și de dreptul Uniunii. Curtea de Justiție a apreciat că respectarea drepturilor fundamentale impune o limitare a competențelor prevăzute de Directiva PNR la strictul necesar. Aceasta a considerat că, în lipsa unei amenințări teroriste reale și actuale sau previzibile cu care să se confrunte un stat membru, dreptul Uniunii se opune unei legislații naționale care prevede transferul și prelucrarea datelor PNR în cazul zborurilor intra‑UE, precum și în cazul transporturilor efectuate cu alte mijloace în interiorul Uniunii.
Hotărârea Ligue des droits humains din 21 iunie 2022 (C‑817/19)
Cour de cassation (Curtea de Casație) din Franța a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la corelarea dispozițiilor relevante ale Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Directivei privind abuzul de piață și ale Regulamentului privind abuzul de piață. Măsurile legislative naționale în cauză obligau operatorii de servicii de comunicații electronice să păstreze, cu titlu preventiv, în mod generalizat și nediferențiat, datele de transfer un an de la data înregistrării. Aceste măsuri urmăreau să contribuie la combaterea infracțiunilor de abuz de piață, inclusiv a utilizărilor abuzive ale informațiilor privilegiate. Curtea a statuat că dreptul Uniunii nu permite o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare în vederea combaterii infracțiunilor de abuz de piață și în special a utilizărilor abuzive ale informațiilor privilegiate. Măsurile care prevăd această păstrare depășesc limitele strictului necesar și nu pot fi considerate justificate într‑o societate democratică.
Hotărârea VD și SR din 20 septembrie 2022 (cauzele conexate C‑339/20 și C‑397/20)

Spațiul de libertate, securitate și justiție

Spațiul de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne este construit în jurul mai multor axe: cooperarea judiciară între statele membre în materie civilă și penală, cooperarea polițienească, controlul la frontierele externe, azilul și imigrația. Cooperarea judiciară între statele membre se concretizează printre altele prin mandatul european de arestare, decizie judiciară a unui stat membru pentru arestarea unei persoane căutate într‑un alt stat membru și pentru predarea acesteia în temeiul unei urmăriri penale sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate. În ceea ce privește azilul, dreptul Uniunii stabilește condițiile pe care resortisanții țărilor terțe sau apatrizii trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de protecție internațională (Directiva privind refugiații). Curtea este solicitată în mod constant să precizeze domeniul de aplicare al normelor aplicabile.

În contextul crizei migrației, Austria a reintrodus controlul la frontierele sale cu Ungaria și cu Slovenia de la jumătatea lunii septembrie 2015. Ulterior, acest control a fost prelungit în mai multe rânduri. O instanță austriacă, în fața căreia un cetățean a contestat acest control, a solicitat Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea sa cu dreptul Uniunii. Curtea a statuat că, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii sale publice sau a securității sale interne, un stat membru poate reintroduce controlul la frontierele sale cu alte state membre, fără a depăși totuși o durată totală maximă de șase luni. Numai în cazul în care intervine o nouă amenințare gravă poate fi justificată aplicarea din nou a unei astfel de măsuri.
Hotărârea Landespolizeidirektion Steiermark și alții (Durata maximă a controlului la frontierele interne) din 26 aprilie 2022 (C‑368/20)
În luna iunie 2016, autoritățile judiciare italiene au emis un mandat european de arestare (MEA) împotriva lui KL, resortisant italian cu reședința în Franța, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea de 12 ani și 6 luni. Această pedeapsă corespunde unui cumul de patru pedepse aplicate pentru patru infracțiuni săvârșite în Italia, printre care cea calificată drept „devastare și jaf”. Cour d’appel d’Angers (Curtea de Apel din Angers, Franța) a refuzat predarea lui KL autorităților judiciare italiene întrucât două dintre fapte nu constituie infracțiune în Franța. Astfel, elementele constitutive ale infracțiunii de „devastare și jaf” sunt diferite în cele două state membre în cauză: în dreptul italian, această infracțiune vizează acte de distrugere și de degradare multiple, masive, care cauzează, printre altele, o atingere adusă ordinii publice, în timp ce, în dreptul francez, punerea în pericol a liniștii publice prin distrugerea în masă a unor bunuri mobile sau imobile nu este incriminată în mod specific. Curtea de Justiție a statuat că nu este necesară o corespondență perfectă între elementele infracțiunii în cauză în statul membru emitent și în statul membru de executare. Prin urmare, autoritatea judiciară de executare nu poate refuza executarea mandatului european de arestare pentru motivul că numai o parte din faptele care corespund infracțiunii menționate în statul membru emitent constituie o infracțiune și în statul membru de executare.
Hotărârea Procureur général près la cour d’appel d’Angers din 14 iulie 2022 (C‑168/21)
Un resortisant rus care a dezvoltat, la vârsta de 16 ani, o formă rară de cancer de sânge este tratat în Țările de Jos. Tratamentul său medical, care nu este autorizat în Rusia, constă printre altele în administrarea de canabis medicinal în vederea atenuării suferinței sale. Tribunalul din Haga a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă dreptul Uniunii se opune ca o decizie de returnare sau o măsură de îndepărtare să fie luată într‑o asemenea situație. Curtea a considerat că dreptul Uniunii se opune luării unei astfel de decizii sau de măsuri atunci când există motive serioase și întemeiate de a se crede că returnarea acestei persoane ar expune‑o, ca urmare a indisponibilității în țara de destinație a unor îngrijiri adecvate în scop analgezic, riscului real de creștere semnificativă, iremediabilă și rapidă a durerii legate de boala sa gravă, care ar fi contrară demnității umane.
Hotărârea Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Îndepărtare –Cannabis medicinal) din 22 noiembrie 2022 (C‑69/21)
În anul 2019, I, resortisant egiptean, fiind încă minor, a solicitat protecție internațională în Grecia. În cadrul cererii sale, și‑a exprimat dorința de a fi reunit cu S, unchiul său, de asemenea resortisant egiptean, care avea reședința legală în Țările de Jos. Secretarul de stat neerlandez a respins cererea de preluare a lui I formulată de autoritățile elene întrucât identitatea lui I și, prin urmare, pretinsa legătură de rudenie cu S nu puteau fi stabilite. Același secretar de stat a respins contestația formulată de I și de S ca fiind vădit inadmisibilă, pentru motivul că Regulamentul Dublin III nu prevede posibilitatea solicitanților de protecție internațională de a contesta decizia de refuz de preluare adoptată de autoritățile naționale competente. Întrucât respingerea respectivă a fost contestată în fața Tribunalului din Haga (Țările de Jos), acesta a adresat întrebări Curții de Justiție, care a răspuns că Regulamentul Dublin III coroborat cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune să se confere minorului neînsoțit un drept la o cale de atac jurisdicțională împotriva unei decizii de refuz de preluare. În schimb, ruda acestui minor nu beneficiază de un astfel de drept la o cale de atac.
Hotărârea Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Refuzul de preluare a unui minor egiptean neînsoțit) din 1 august 2022 (C‑19/21)

Salvarea pe mare

În contextul operațiunilor de salvare pe mare, s‑a pus problema întinderii competențelor autorităților din statul membru al portului în scopuri de control al navelor care arborează pavilionul altui stat membru al Uniunii Europene în materie de siguranță maritimă și de mediu.

Sea Watch este o organizație umanitară germană care desfășoară o activitate sistematică de căutare și de salvare a persoanelor în Marea Mediterană, prin intermediul unor nave. În urma unor operațiuni de salvare desfășurate în anul 2020, două dintre navele sale au făcut obiectul unor inspecții și al unor măsuri de reținere din partea căpităniilor porturilor Palermo și Porto Empedocle (Italia), care au fost contestate de Sea Watch. O instanță italiană a sesizat Curtea de Justiție pentru a clarifica întinderea competențelor de control și de reținere ale statului portului în privința navelor exploatate de organizațiile umanitare. Curtea a statuat că aceste nave pot face obiectul unui control exercitat de statul portului. Statul respectiv poate însă adopta măsuri de reținere numai în cazul unui risc evident pentru siguranță, sănătate sau mediu, ceea ce trebuie să demonstreze. Curtea a subliniat de asemenea importanța principiului cooperării loiale, în temeiul căruia statele membre, printre care cel care are calitatea de stat al portului și cel care are calitatea de stat de pavilion, sunt obligate să coopereze și să se pună de acord în exercitarea competențelor proprii.
Hotărârea Sea Watch din 1 august 2022 (cauzele conexate C‑14/21 și C‑15/21)

Accesul la documente

Transparența în viața publică este un principiu‑cheie al Uniunii. Prin urmare, orice cetățean sau persoană juridică a Uniunii poate, în principiu, să aibă acces la documentele instituțiilor. Totuși, în unele cazuri, acest acces poate fi refuzat

Agrofert este o societate holding cehă, constituită inițial de domnul Andrej Babiš, prim‑ministrul Republicii Cehe din anul 2017 până în anul 2021. Într‑o rezoluție, Parlamentul European a afirmat că domnul Babiš continua să controleze grupul Agrofert, inclusiv după desemnarea sa în calitate de prim‑ministru. Considerând că această afirmație era inexactă și dorind să cunoască sursele și informațiile deținute de Parlament, Agrofert a introdus o cerere de acces la mai multe documente. În răspunsul său, Parlamentul a identificat anumite documente ca fiind accesibile publicului și a refuzat accesul la o scrisoare a Comisiei adresată prim‑ministrului ceh și la un raport redactat de Comisie. Sesizat cu o acțiune introdusă de Agrofert împotriva acestei decizii a Parlamentului, Tribunalul a confirmat validitatea sa. Tribunalul a constatat că nu mai subzistă interesul societății Agrofert de a exercita acțiunea împotriva deciziei de respingere a cererii sale de acces la raport, care îi fusese comunicat între timp, și a respins acțiunea împotriva deciziei de refuz al accesului la scrisoarea adresată prim‑ministrului, întrucât divulgarea acesteia era susceptibilă să aducă atingere obiectivelor activităților de anchetă ale Comisiei.
Hotărârea Agrofert/Parlamentul din 28 septembrie 2022 (T‑174/21)

Concurența și ajutoarele de stat

Uniunea Europeană aplică norme pentru a proteja libera concurență. Practicile care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne sunt interzise. Mai precis, dreptul Uniunii interzice anumite acorduri sau schimburi de informații între o întreprindere și concurenții săi care pot avea un asemenea obiect sau efect, precum și exploatarea în mod abuziv de către o întreprindere a unei poziții dominante pe o anumită piață. În aceeași perspectivă, ajutoarele de stat sunt în principiu interzise, cu excepția cazului în care sunt justificate și nu denaturează concurența într‑un mod contrar interesului general.

În anul 2009, Comisia a aplicat Intel Corporation o amendă de 1,06 miliarde de euro pentru că a abuzat de poziția sa dominantă pe piața mondială a procesoarelor între anii 2002 și 2007. În anul 2014, Tribunalul a confirmat această decizie. Intel a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Justiție, care, în anul 2017, a anulat‑o pentru eroare de drept. Tribunalul s‑a limitat în mod eronat să constate că reducerile în litigiu aveau prin natura lor capacitatea de a restrânge concurența, fără a analiza dacă reducerile respective aveau în mod concret acest efect. Astfel, Curtea de Justiție a trimis cauza spre rejudecare la Tribunal. În Hotărârea din 26 ianuarie 2022, Tribunalul a apreciat că analiza Comisiei privind capacitatea reducerilor în litigiu de a restrânge concurența era incompletă și, prin urmare, a anulat în parte decizia Comisiei. În ceea ce privește incidența unei asemenea anulări parțiale a deciziei atacate asupra cuantumului amenzii pe care Comisia a aplicate‑o Intel, Tribunalul a apreciat că nu era în măsură să identifice cuantumul amenzii aferent numai restricțiilor propriu‑zise. În consecință, a anulat în totalitate articolul din decizia atacată prin care i s‑a aplicat Intel o amendă în cuantum de 1,06 miliarde de euro pentru încălcarea constatată.
Hotărârea Intel Corporation/Comisia din 26 ianuarie 2022 (T‑286/09 RENV)
La 27 septembrie 2017, Comisia Europeană a constatat că societățile Scania AB, Scania CV AB și Scania Deutschland GmbH, trei entități din grupul Scania, care își desfășoară activitatea în domeniul producției și al vânzării de camioane de tonaj mare destinate transportului pe distanțe lungi, încălcaseră dreptul concurenței al Uniunii. Comisia reproșa acestor societăți că au participat împreună cu concurenții lor, în perioada ianuarie 1997-ianuarie 2011, la înțelegeri pe piața camioanelor de tonaj mediu și mare din Spațiul Economic European (SEE). Această decizie a fost adoptată în urma unei proceduri denumite „hibridă”, care asociază procedura de tranzacție și procedura administrativă ordinară în materie de înțelegeri. Procedura de tranzacție permite părților din cauzele referitoare la înțelegeri să își recunoască răspunderea și să primească, în schimb, o reducere a cuantumului amenzii aplicate. Societățile din grupul Scania au confirmat Comisiei voința lor de a lua parte la discuții în vederea unei tranzacții. Ele s‑au retras însă ulterior din această procedură. Comisia a adoptat astfel o decizie de tranzacție în privința întreprinderilor care au formulat o cerere în acest sens și a continuat investigația referitoare la societățile din grupul Scania, cărora li s‑a aplicat o amendă de 880 523 000 de euro. Tribunalul a respins în totalitate acțiunea formulată de societățile din grup împotriva deciziei Comisiei, așa încât amenda aplicată de Comisie a fost menținută.
Hotărârea Scania și alții/Comisia din 2 februarie 2022 (T‑799/17)
La 4 mai 2022, Tribunalul a confirmat decizia Comisiei privind aprobarea ajutorului pentru salvare de 36 660 000 de euro acordat de România companiei aeriene române TAROM, care își desfășoară activitatea în principal în transportul național și internațional de pasageri, de mărfuri și de curierat. Compania aeriană Wizz Air Hungary a contestat decizia respectivă în fața Tribunalului. Acesta a confirmat decizia Comisiei pentru motivul că ajutorul vizează evitarea dificultăților sociale pe care o întrerupere a serviciilor companiei aeriene române le‑ar provoca, ținând seama de starea precară a infrastructurii rutiere și feroviare române.
Hotărârea Wizz Air Hungary/Comisia din 4 mai 2022 (T‑718/20)
Guvernul Comunității autonome Valencia a acordat Fundación Valencia, o asociație legată de clubul de fotbal Valencia CF, o garanție pentru un împrumut bancar în valoare de 75 de milioane de euro, prin intermediul căruia aceasta a achiziționat 70,6 % din acțiunile Valencia CF. Garanția respectivă a fost majorată ulterior cu 6 milioane de euro. În anul 2016, Comisia a considerat că era vorba despre ajutoare de stat incompatibile cu dreptul Uniunii și a dispus recuperarea lor. Valencia CF a contestat această decizie în fața Tribunalului, care, în anul 2020, a anulat‑o (T‑732/16). În aceste condiții, Comisia a formulat recurs în fața Curții de Justiție împotriva hotărârii Tribunalului. Curtea de Justiție a respins recursul întrucât a constatat că Tribunalul nu a impus Comisiei o sarcină a probei excesivă și s‑a limitat în mod întemeiat să constate că această instituție nu a respectat cerințele pe care și le‑a impus ea însăși prin adoptarea, sub forma unei comunicări, a normelor referitoare la analiza garanțiilor oferite de statele membre.
Hotărârea Comisia/Valencia Club de Fútbol din 10 noiembrie 2022 (C‑211/20 P)

Proprietatea intelectuală

Proprietatea intelectuală la Tribunal
Vizionați pe YouTube

Curtea de Justiție și Tribunalul asigură interpretarea și aplicarea reglementării adoptate de Uniune pentru a proteja ansamblul drepturilor exclusive asupra creațiilor intelectuale. Protecția proprietății intelectuale (drepturi de autor) și industriale (dreptul mărcilor, protecția desenelor și modelelor industriale) îmbunătățește competitivitatea întreprinderilor, favorizând un mediu propice creativității și inovării. Dreptul Uniunii protejează de asemenea know‑how‑ul recunoscut al unui produs într‑o zonă geografică a Uniunii prin intermediul denumirilor de origine protejate (DOP).

Denumirea „Feta” a fost înregistrată ca denumire de origine protejată (DOP) în anul 2002. De atunci, această denumire nu poate fi utilizată decât pentru brânză originară dintr‑o arie geografică delimitată din Grecia și conformă cu caietul de sarcini aplicabil acestui produs. Danemarca considera că Regulamentul nr. 1151/2012 se aplica numai produselor vândute în Uniune și nu privea exporturile către țările terțe. Prin urmare, nu a interzis producătorilor săi să își exporte produsele sub denumirea „Feta”. Comisia a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Danemarcei, apreciind că aceasta a încălcat obligațiile care decurg din regulament. Curtea de Justiție a statuat că regulamentul nu exclude produsele destinate exportului din acțiunile pe care le interzice, printre care și încălcările dreptului de proprietate intelectuală care protejează DOP și a constatat, așadar, că Danemarca nu și‑a îndeplinit obligațiile întrucât nu a împiedicat utilizarea denumirii „Feta” pentru brânzeturi destinate exportului către țări terțe.
Hotărârea Comisia/Danemarca (PDO Feta) din 14 iulie 2022 (C‑159/20)
În luna iunie 2017, guvernul Principatului Andorra a formulat o cerere pentru înregistrarea ca marcă a Uniunii Europene, pentru o gamă largă de produse și de servicii, a următorului semn figurativ:

Întrucât înregistrarea acestei mărci a fost refuzată de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), guvernul Principatului Andorra a introdus o acțiune la Tribunal. Pentru a putea fi înregistrată, o marcă a Uniunii nu trebuie, printre altele, să aibă un caracter descriptiv, ceea ce exclude ca aceasta să se limiteze la o simplă descriere a produselor sau a serviciilor pe care le vizează. În hotărârea sa, Tribunalul a concluzionat că marca Andorra prezintă un caracter descriptiv. Publicul relevant o va putea percepe ca o indicație a provenienței produselor și a serviciilor în cauză. Este vorba despre un motiv absolut de refuz care justifică prin el însuși faptul că semnul nu poate fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene.
Hotărârea Govern d'Andorra/EUIPO (Andorra) din 23 februarie 2022 (T‑806/19)
Tribunalul a respins cele trei acțiuni formulate de Apple Inc. împotriva deciziilor Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) prin care s‑a stabilit decăderea din drepturile privind semnul verbal „THINK DIFFERENT”. În anii 1997, 1998 și 2005, Apple Inc. a obținut înregistrarea semnului verbal „THINK DIFFERENT” ca marcă a Uniunii Europene printre altele pentru produse informatice și de telecomunicații. La cererea Swatch AG, constatând că mărcile contestate nu au făcut obiectul unei utilizări serioase pentru produsele în cauză într‑o o perioadă neîntreruptă de cinci ani, EUIPO a declarat decăderea din drepturile privind mărcile contestate. Tribunalul a confirmat decizia EUIPO: potrivit acestuia, revenea Apple Inc. sarcina de a dovedi utilizarea serioasă a mărcilor respective pentru produsele vizate în cursul celor cinci ani care au precedat data depunerii cererilor de decădere, ceea ce Apple Inc nu a reușit să facă.
Hotărârea Apple/EUIPO – Swatch (Think different) din 8 iunie 2022 (cauzele conexate T‑26/21, T‑27/21 și T‑28/21)
În anul 2017, societatea britanică Golden Balls a depus la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de decădere din drepturile privind marca BALLON D’OR întrucât, în opinia sa, această marcă nu a fost suficient utilizată pentru anumite produse și servicii. Marca BALLON D’OR fusese înregistrată în prealabil în favoarea societății franceze Les Éditions P. Amaury, deținătoarea drepturilor legate de Ballon d’or (o recompensă atribuită celui mai bun jucător de fotbal al anului). În anul 2021, EUIPO a pronunțat decăderea din drepturile privind această marcă pentru majoritatea produselor și serviciilor pentru care aceasta fusese înregistrată. Sesizat cu o acțiune formulată de Les Éditions P. Amaury împotriva deciziei EUIPO, Tribunalul a anulat această decizie în ceea ce privește declararea decăderii pentru serviciile de divertisment. În schimb, Tribunalul a confirmat decăderea din drepturile privind această marcă pentru serviciile care constau în difuzarea sau editarea de programe de televiziune, producția de spectacole sau de filme și publicarea de cărți, reviste, publicații periodice sau ziare.
Hotărârea Les Éditions P. Amaury/EUIPO – Golden Balls (BALLON D’OR) din 6 iulie 2022 (T‑478/21)

Fiscalitatea

Impozitele directe intră, în principiu, în competența statelor membre. Acestea, ca de exemplu impozitarea societăților, trebuie totuși să respecte normele de bază ale Uniunii Europene, cum ar fi interzicerea ajutoarelor de stat. Astfel, deciziile fiscale anticipate („tax rulings”) ale anumitor state membre care au acordat întreprinderilor multinaționale un tratament fiscal special au făcut obiectul unor controale ale Comisiei, iar instanța Uniunii este solicitată să se pronunțe.

Deciziile fiscale anticipate sunt decizii adoptate, la cererea întreprinderilor, de administrația fiscală a anumitor state membre, care stabilește în avans impozitul la care vor fi supuse aceste întreprinderi. Având sediul social în Marele Ducat al Luxemburgului, Fiat Chrysler Finance Europe a obținut din partea autorităților fiscale luxemburgheze o decizie anticipată care aproba o metodă de determinare a remunerației Fiat Chrysler Finance Europe, în calitate de societate integrată, pentru serviciile furnizate celorlalte societăți din grupul Fiat/Chrysler. În anul 2015, Comisia a considerat că această decizie anticipată constituia un ajutor pentru funcționare incompatibil cu piața internă în sensul dreptului Uniunii. Fiat Chrysler Finance Europe și Luxemburg au introdus acțiuni la Tribunal, care, în anul 2019, a validat abordarea Comisiei și a respins acțiunile. Fiat Chrysler Finance Europe și Irlanda au contestat în mai multe privințe analiza efectuată de Tribunal pentru a stabili existența unui avantaj economic, în special din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat. Curtea de Justiție a anulat hotărârea Tribunalului, precum și decizia Comisiei. Potrivit Curții, Comisia a aplicat un principiu al concurenței depline distinct de cel definit de dreptul luxemburghez, deși, în lipsa unei armonizări în legătură cu acest aspect al dreptului Uniunii, numai dispozițiile naționale sunt relevante pentru analiza care va determina dacă anumite tranzacții ar trebui examinate în lumina principiului concurenței depline.
Hotărârea Fiat Chrysler Finance Europe/Comisia și Irlanda/Comisia din 8 noiembrie 2022 (cauzele conexate C‑885/19 P și C‑898/19 P)

Statul de drept

Susținerea statului de drept în Uniune
Vizionați pe YouTube

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – norme obligatorii cu efect real
Vizionați pe YouTube

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la fel ca Tratatul privind Uniunea Europeană, face referire în mod expres la statul de drept, una dintre valorile comune statelor membre ale Uniunii, pe care aceasta se întemeiază. Curtea de Justiție trebuie să se pronunțe din ce în ce mai des cu privire la respectarea statului de drept de către statele membre, fie în cadrul unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse împotriva acestora de Comisia Europeană, fie în cadrul unor cereri de decizie preliminară provenite de la instanțele naționale. Curtea de Justiție trebuie deci să examineze dacă această valoare fondatoare este respectată la nivel național, în special în ceea ce privește puterea judecătorească și, mai exact, în cadrul procesului de numire sau al regimului disciplinar al judecătorilor.

Ca răspuns la o întrebare preliminară adresată de Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), Curtea de Justiție a statuat că simplul fapt că un judecător a fost numit într‑o perioadă în care statul membru din care face parte nu constituia încă un regim democratic nu repune în discuție independența și imparțialitatea acestui judecător în cadrul exercitării funcțiilor sale jurisdicționale ulterioare. Mai precis, împrejurările care însoțesc prima numire a acestui judecător nu permit, în sine, generarea unor îndoieli legitime și serioase în percepția justițiabililor.
Hotărârea Getin Noble Bank din 29 martie 2022 (C‑132/20)

Măsurile restrictive și politica externă

Măsurile restrictive sau „sancțiunile” constituie un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune (PESC) a Uniunii Europene. Ele sunt utilizate în cadrul unei acțiuni integrate și globale care include printre altele un dialog politic. Uniunea recurge la acestea în special pentru a proteja valorile, interesele fundamentale și securitatea Uniunii, precum și pentru a preveni conflictele și a consolida securitatea internațională. Astfel, sancțiunile au scopul de a determina o schimbare în politica sau în comportamentul persoanelor sau entităților vizate, în vederea promovării obiectivelor PESC.

În urma gravelor încălcări ale drepturilor omului în Libia, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în luna octombrie 2020, măsuri restrictive împotriva domnului Yevgeniy Viktorovich Prigozhin, om de afaceri rus care întreține relații strânse cu grupul Wagner, implicat în operațiuni militare în acest stat. Decizia a fost prelungită în luna iulie 2021. Aceste măsuri constau în înghețarea fondurilor persoanelor care efectuează sau sprijină acte care amenință pacea, stabilitatea și securitatea în Libia. Domnul Prigozhin a introdus o acțiune împotriva măsurilor respective la Tribunal pentru a obține anularea lor. Tribunalul a respins acțiunea. Acesta a considerat printre altele că elementele de probă furnizate, de exemplu extrase din raportul Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și din articole de presă (care cuprind fotografii și mărturii), provenind din surse diferite cum sunt agenții de presă sau media, permiteau identificarea grupului Wagner și că acestea conțineau informații precise și concordante cu privire la activitățile acestui grup care amenință pacea, securitatea și stabilitatea în Libia. Probatoriul cuprindea de asemenea elemente concrete, precise și concordante care demonstrau relațiile strânse și multiple pe care le întreținea domnul Prigozhin cu grupul Wagner.
Hotărârea Prigozhin/Consiliul din 1 iunie 2022 (T‑723/20)

Activitatea judiciară

A | Curtea de Justiție în 2022B | Tribunalul în 2022C | Jurisprudența în 2022

A | Curtea de Justiție în 2022

Activitatea și evoluția Curții de Justiție

Koen Lenaerts

Președintele Curții de Justiție a Uniunii Europene

Membrii Curții de Justiție

K. Lenaerts

L. Bay Larsen

A. Arabadjiev

A. Prechal

K. Jürimäe

C. Lycourgos

E. Regan

M. Szpunar

M. Safjan

P. G. Xuereb

L. S. Rossi

D. Gratsias

M. L. Arastey Sahún

J. Kokott

M. Ilešič

J.-C. Bonichot

T. von Danwitz

S. Rodin

F. Biltgen

M. Campos Sánchez-Bordona

N. J. Cardoso da Silva Piçarra

G. Pitruzzella

I. Jarukaitis

P. Pikamäe

A. Kumin

N. Jääskinen

N. Wahl

J. Richard de la Tour

A. Rantos

I. Ziemele

J. Passer

A. M. Collins

M. Gavalec

N. Emiliou

Z. Csehi

O. Spineanu-Matei

T. Ćapeta

L. Medina

A. Calot Escobar

B | Tribunalul în 2022

Activitatea și evoluția Tribunalului

Marc van der Woude

Președintele Tribunalului

Inovații jurisprudențiale

Savvas S. Papasavvas

Vicepreședintele Tribunalului

Membrii Tribunalului

M. van der Woude

S. Papasavvas

D. Spielmann

A. Marcoulli

F. Schalin

R. da Silva Passos

J. Svenningsen

M. J. Costeira

K. Kowalik-Bańczyk

A. Kornezov

L. Truchot

O. Porchia

M. Jaeger

S. Frimodt Nielsen

H. Kanninen

J. Schwarcz

M. Kancheva

E. Buttigieg

V. Tomljenović

S. Gervasoni

L. Madise

V. Valančius

N. Półtorak

I. Reine

P. Nihoul

U. Öberg

A | Curtea de Justiție în 2022
B | Tribunalul în 2022
C | Jurisprudența în 2022