Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la fel ca Tratatul privind Uniunea Europeană, face referire în mod expres la statul de drept, una dintre valorile comune ale statelor membre pe care se întemeiază Uniunea. Curtea de Justiție este determinată, din ce în ce mai des, să se pronunțe cu privire la problema respectării statului de drept de către statele membre fie în cadrul unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse împotriva acestora de Comisia Europeană, fie în cadrul unor cereri de decizie preliminară provenite de la instanțele naționale. Curtea de Justiție trebuie apoi să examineze dacă această valoare fondatoare este respectată la nivel național, în special în ceea ce privește puterea judecătorească și, mai exact, în cadrul procesului de numire sau al regimului disciplinar al judecătorilor.
Curtea de Justiție a statuat că, întrucât modificările succesive ale legii poloneze privind Consiliul Național al Magistraturii au ca efect eliminarea controlului jurisdicțional efectiv al deciziilor acestui consiliu prin care se prezintă Președintelui Republicii candidați pentru funcția de judecător la Curtea Supremă, ele sunt susceptibile să încalce dreptul Uniunii. Curtea a precizat că, în cazul unei încălcări dovedite, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale să lase neaplicate astfel de modificări. Hotărârea A.B. și alții din 2 martie 2021 (C‑824/18)
O asociație malteză care are ca obiect promovarea și protecția justiției și a statului de drept a contestat la Prim΄Awla tal-Qorti Civili – Ġurisdizzjoni Kostituzzjonali (Camera întâi a Tribunalului Civil, statuând în calitate de Curte Constituțională, Malta) procedura de numire a judecătorilor maltezi, astfel cum este reglementată de Constituție. Curtea de Justiție a statuat că dispozițiile naționale ale unui stat membru care conferă prim-ministrului o competență decisivă în numirea judecătorilor, prevăzând totodată intervenția unui organ independent însărcinat cu evaluarea candidaților și cu furnizarea unui aviz, nu sunt contrare dreptului Uniunii. Hotărârea Repubblika/Il-Prim Ministru din 20 aprilie 2021 (C‑896/19)
Curtea de Justiție s-a pronunțat cu privire la o serie de reforme din România referitoare la organizarea judiciară, la regimul disciplinar al magistraților, precum și la răspunderea patrimonială a statului și la răspunderea personală a judecătorilor pentru erori judiciare. Considerând că aceste reforme sunt de natură să încalce dreptul Uniunii cu privire la o serie de aspecte precum înființarea unei secții specializate a parchetului dedicate cauzelor care implică judecători, condițiile de angajare a răspunderii personale a judecătorilor, precum și respectarea drepturilor procedurale ale acestora, Curtea a amintit că principiul supremației dreptului Uniunii se opune unei reglementări naționale, astfel cum a fost interpretată de Curtea Constituțională, care privează o instanță inferioară de dreptul de a lăsa neaplicată din oficiu o dispoziție națională contrară dreptului Uniunii. Hotărârea Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții/Inspecția Judiciară și alții din 18 mai 2021 (C‑83/19 și altele)
Curtea de Justiție a respins acțiunea Ungariei împotriva rezoluției Parlamentului European care declanșează procedura de constatare a existenței unui risc clar de încălcare gravă de către acest stat membru a valorilor pe care se întemeiază Uniunea. Procedura respectivă poate conduce la suspendarea anumitor drepturi care rezultă din apartenența statului membru în cauză la Uniune. Aplicând regulamentul său de procedură care prevede că, pentru adoptarea sau respingerea unui text, se iau în considerare numai voturile „pentru” și „contra” (cu excepția cazurilor în care tratatele prevăd o majoritate specifică), Parlamentul nu a luat în considerare, la calcularea voturilor privind rezoluția în cauză, decât voturile favorabile și defavorabile ale membrilor săi și a exclus abținerile. Curtea de Justiție a apreciat că, la calcularea voturilor exprimate cu ocazia adoptării acestei rezoluții, Parlamentul a exclus în mod întemeiat luarea în considerare a abținerilor, contrar celor susținute de Ungaria în acțiunea sa în anulare. Hotărârea Ungaria/Parlamentul din 3 iunie 2021 (C‑650/18)
Curtea de Justiție a statuat că regimul disciplinar aplicabil judecătorilor de la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) și judecătorilor de la instanțele de drept comun nu este conform cu dreptul Uniunii. Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiție pentru a se constata că, prin acest nou regim disciplinar și, în special, prin înființarea unei noi camere disciplinare în cadrul Curții Supreme, Polonia a încălcat dreptul Uniunii. Curtea de Justiție a admis toate criticile formulate de Comisie: având în vedere contextul general al reformelor majore care au afectat recent sistemul judiciar polonez și reunirea unor elemente care au însoțit înființarea acestei noi camere, a constatat printre altele că aceasta nu oferă toate garanțiile de imparțialitate și de independență și nu este la adăpost de influențe directe sau indirecte ale autorităților legislativă și executivă poloneze. Hotărârea Comisia/Polonia din 15 iulie 2021 (C‑791/19)
Curtea de Justiție a hotărât că mutarea unui judecător fără consimțământul acestuia la o altă instanță sau între două secții ale aceleiași instanțe poate aduce atingere principiilor inamovibilității și independenței judecătorilor. Pe de altă parte, ordonanța prin care o instanță, care se pronunță în ultim grad și în complet de judecător unic, a respins calea de atac formulată de un judecător care a fost mutat împotriva voinței sale trebuie considerată că este neavenită dacă numirea acestui judecător unic a intervenit cu încălcarea vădită a normelor fundamentale privind instituirea și funcționarea sistemului judiciar în cauză. Hotărârea W. Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire) din 6 octombrie 2021 (C‑487/19)
Curtea de Justiție a apreciat că independența, imparțialitatea judecătorilor și prezumția de nevinovăție pot fi compromise de regimul în vigoare în prezent în Polonia, care permite printre altele ministrului justiției să detașeze judecători la instanțe penale superioare și să pună capăt în orice moment acestei detașări fără motivare. Inexistența unor criterii pentru aceste detașări generează un risc de control politic al conținutului deciziilor judiciare, cu atât mai mult cu cât ministrul își asumă și rolul de procuror general. Hotărârea Procedurile penale împotriva WB și alții din 16 noiembrie 2021 (C‑748/19 și altele)
Curtea de Justiție a soluționat mai multe cauze care se înscriu în contextul reformelor justiției în materie de combatere a corupției în România. S-a ridicat problema dacă aplicarea jurisprudenței rezultate din mai multe decizii ale Curții Constituționale române referitoare la normele de procedură penală aplicabile în materie de fraudă și de corupție era susceptibilă să încalce dreptul Uniunii. Curtea de Justiție a reafirmat că supremația dreptului Uniunii impune ca judecătorii naționali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curți constituționale care este contrară dreptului Uniunii, fără ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să poată fi angajată. Or, dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a unei curți constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de complete de judecată pretins compuse în mod nelegal, în măsura în care o asemenea anulare coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă. Hotărârea Euro Box Promotion și alții din 21 decembrie 2021 (C‑357/19 și altele)
Într-o cauză preliminară introdusă de o instanță maghiară, Curtea de Justiție s-a pronunțat cu privire la compatibilitatea reglementării maghiare cu directiva Uniunii privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale. Întrucât Curtea Supremă din Ungaria a decis că această cerere de decizie preliminară adresată Curții de Justiție era ilegală, aceasta din urmă a reafirmat, pe de altă parte, că sistemul de cooperare dintre instanțele naționale și Curtea de Justiție se opune ca o instanță supremă națională să constate nelegalitatea unei cereri de decizie preliminară introduse de o instanță inferioară. În plus, dreptul Uniunii se opune inițierii unei proceduri disciplinare împotriva unui judecător național pentru faptul că acesta a sesizat Curtea de Justiție cu titlu preliminar: o astfel de procedură este susceptibilă să descurajeze ansamblul instanțelor naționale să introducă trimiteri preliminare, ceea ce ar putea compromite aplicarea uniformă a dreptului Uniunii. Hotărârea IS din 23 noiembrie 2021 (C‑564/19)
Uniunea Europeană aplică norme pentru a proteja libera concurență. Practicile care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne sunt interzise. Mai precis, dreptul Uniunii interzice anumite acorduri sau schimburi de informații între o întreprindere și concurenții săi care pot avea un asemenea obiect sau efect, precum și exploatarea în mod abuziv a unei poziții dominante, pe o anumită piață, de către o întreprindere. În paralel, Regulamentul privind controlul concentrărilor urmărește să evite ca o achiziție sau o fuziune a unor întreprinderi să creeze sau să consolideze o poziție dominantă.
Tribunalul a confirmat decizia Comisiei de a aplica o amendă totală de aproximativ 254 de milioane de euro mai multor întreprinderi japoneze ca urmare a participării acestora, în diferite perioade cuprinse între anii 1998 și 2012, la o înțelegere pe piața condensatorilor electrolitici cu aluminiu și cu tantal, componente utilizate în aproape toate produsele electronice precum calculatoarele personale și tabletele. Hotărârile NEC/Comisia și alții din 29 septembrie 2021 (T‑341/18 și altele)
Tribunalul a respins acțiunea formulată de societatea multinațională de cablu și de telecomunicații Altice Europe împotriva deciziei Comisiei prin care i s-a aplicat, în cadrul achiziționării PT Portugal, o amendă totală de 124,5 milioane de euro. Comisia reproșa Altice Europe, pe de o parte, că a încălcat obligația de notificare a concentrării și, pe de altă parte, că nu a respectat interdicția de a pune în aplicare concentrarea înainte de notificarea sa Comisiei și înainte de autorizarea sa de către aceasta din urmă. Totuși, Tribunalul a dispus reducerea cu 6,22 milioane de euro a cuantumului amenzii pentru partea referitoare la neîndeplinirea obligației de notificare a concentrării. Hotărârea Altice Europe/Comisia din 22 septembrie 2021 (T‑425/18)
Tribunalul a confirmat deciziile Comisiei de autorizare a concentrărilor legate de achiziționarea de către easyJet și Lufthansa a anumitor active ale grupului Air Berlin. Acesta a respins acțiunea formulată de compania aeriană Polskie Linie Lotnicze „LOT”, concurentă a celor două societăți părți la concentrări, subliniind în special că Comisia poate identifica piețele relevante prin perechi de orașe dinspre sau înspre aeroporturile de care erau legate sloturile orare ale Air Berlin, în loc să examineze individual fiecare piață pe care erau prezente Air Berlin și, respectiv, Lufthansa și easyJet. Hotărârile Polskie Linie Lotnicze „LOT”/Comisia din 20 octombrie 2021 (T‑240/18 și T‑296/18)
Tribunalul a confirmat decizia Comisiei de constatare a unui abuz de poziție dominantă al Google, care a favorizat propriul serviciu de comparare de produse pe paginile sale de rezultate generale prin intermediul unei prezentări și al unei poziționări privilegiate în raport cu rezultatele serviciilor de comparare concurente. Tribunalul a confirmat de asemenea cuantumul amenzii, stabilit de Comisie la 2,42 miliarde de euro, din care 523,5 milioane de euro au fost aplicate Google în solidar cu societatea sa mamă, Alphabet. Hotărârea Google și Alphabet/Comisia (Google Shopping) din 10 noiembrie 2021 (T‑612/17)
Între anii 1997 și 1999, societatea Sumal a achiziționat două camioane de la Mercedes Benz Trucks España (MBTE), filială a grupului Daimler, a cărei societate-mamă este Daimler AG. Printr-o decizie din anul 2016, Comisia Europeană a constatat săvârșirea de către Daimler AG a unei încălcări a normelor Uniunii prin care sunt interzise înțelegerile, ca urmare a faptului că a încheiat, între luna ianuarie a anului 1997 și luna ianuarie a anului 2011, acorduri cu alți 14 producători europeni de camioane având ca obiect stabilirea prețurilor și majorarea prețurilor brute ale camioanelor în Spațiul Economic European (SEE). În urma acestei decizii, Sumal a introdus o acțiune în despăgubire împotriva MBTE pentru prejudiciul suferit ca urmare a înțelegerii respective. Curtea de Justiție a statuat că victima unei încălcări a dreptului concurenței al Uniunii care este săvârșită de o societate-mamă poate solicita filialei acesteia din urmă repararea prejudiciilor rezultate din încălcare, dar trebuie să dovedească faptul că cele două societăți constituiau o unitate economică la momentul încălcării și că filiala este activă pe piața vizată de încălcare. Hotărârea Sumal din 6 octombrie 2021 (C‑882/19)
Mediul
Protecția faunei și a florei, poluarea aerului, a solului și a apei, precum și riscurile legate de substanțele periculoase constituie tot atâtea provocări la a căror abordare Uniunea Europeană contribuie prin adoptarea unor norme stricte.
În cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulate de Comisie, Curtea de Justiție a statuat că Spania ar fi trebuit să ia în considerare captarea ilegală a apei și captarea apei destinate aprovizionării urbane cu ocazia evaluării evaluării captării apelor subterane din regiunea Doñana (Spania), în care se află cel mai mare sit natural protejat din Europa. În plus, acest stat membru nu a luat măsurile adecvate pentru a evita perturbările cauzate habitatelor protejate situate în acest parc natural. Hotărârea Comisia/Spania din 24 iunie 2021 (C‑559/19)
Pescuitul cu curent electric a fost interzis prin norme noi adoptate în anul 2019 de Parlamentul European și de Consiliu. Țările de Jos au solicitat Curții de Justiție anularea acestor dispoziții, susținând printre altele că legiuitorul Uniunii nu s-a întemeiat pe cele mai bune avize științifice disponibile cu privire la efectele ecologice de mediu asupra exploatării limbii-de-mare din Marea Nordului. Curtea de Justiție a respins această acțiune și a confirmat validitatea normelor respective: legiuitorul Uniunii dispune de o largă putere de apreciere în acest domeniu și nu este obligat să își întemeieze alegerea legislativă numai pe avize științifice și tehnice. Hotărârea Țările de Jos/Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European din 15 aprilie 2021 (C‑733/19)
În ceea ce privește autorizarea vânătorii cu nuiele unse cu clei, Curtea de Justiție a apreciat că un stat membru (în speță Franța) nu poate autoriza o astfel de metodă de capturare a păsărilor care generează capturi accidentale ce pot cauza exemplarelor în cauză alte prejudicii decât unele neglijabile. Caracterul tradițional al unei astfel de metode nu este suficient, în sine, pentru a exclude orice altă soluție alternativă satisfăcătoare. Curtea de Justiție a precizat condițiile care permit derogarea de la interdicția, impusă de Directiva păsări, de a recurge la anumite metode de capturare a păsărilor protejate. Hotărârea One Voice și Ligue pour la protection des oiseaux (LPO)/Ministre de la Transition écologique et solidaire din 17 martie 2021 (C‑900/19)
În cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse de Comisie împotriva Ungariei cu privire la depășirea sistematică și persistentă a valorilor-limită pentru particulele PM10, Curtea de Justiție a statuat că acest stat membru a încălcat normele dreptului Uniunii privind calitatea aerului înconjurător și că nu și-a îndeplinit obligațiile de a asigura, pe întregul său teritoriu, pe de o parte, respectarea valorii-limită zilnice stabilite pentru particulele PM10 și, pe de altă parte, ca perioada de depășire a acestei valori-limită să fie cât mai scurtă cu putință. Hotărârea Comisia/Ungaria din 3 februarie 2021 (C‑637/18)
Curtea de Justiție a statuat că Germania a încălcat, între anii 2010 și 2016, Directiva privind calitatea aerului prin depășirea în mod sistematic și persistentă a valorilor-limită pentru dioxidul de azot (NO2). Germania a încălcat de asemenea obligația de a adopta în timp util măsuri adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință în zonele în cauză. Hotărârea Comisia/Germania din 3 iunie 2021 (C‑635/18)
Instituțiile
Revine celor două instanțe ale Uniunii sarcina de a verifica dacă actele – sau omisiunea de a adopta anumite acte – ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii respectă dreptul Uniunii. Astfel, Curtea de Justiție și Tribunalul sunt garanți ai protecției judiciare a drepturilor justițiabililor din moment ce aceștia din urmă sunt vizați în mod direct și individual de decizii luate la nivelul Uniunii. În schimb, numai instanțele naționale sunt competente să controleze, potrivit dreptului național, legalitatea actelor autorităților naționale.
Tribunalul a anulat decizia Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a nu acorda un acces parțial la raportul final al investigației sale referitoare la proiectele de iluminat public realizate de societatea Élios în Ungaria cu participarea financiară a Uniunii. Întrucât autoritățile maghiare au încheiat deja anchetele naționale în legătură cu acest raport, obiectivul protecției activităților de anchetă nu mai justifică refuzul accesului la documentul solicitat. Hotărârea Homoki/Comisia din 1 septembrie 2021 (T‑517/19)
Curtea de Justiție a anulat deciziile Consiliului privind aplicarea Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat semnat cu Armenia la 24 noiembrie 2017. Aceasta a statuat că, deși acordul de parteneriat prezintă anumite legături cu politica externă și de securitate comună, elementele sau declarațiile de intenție pe care le include și care pot intra sub incidența acesteia nu sunt totuși suficiente pentru a constitui o componentă autonomă a acordului respectiv susceptibilă să scindeze actul Consiliului în două decizii distincte. Această scindare a condus printre altele la recurgerea la regula de vot în unanimitate pentru unul dintre actele în cauză și la cea a majorității calificate pentru celălalt. Hotărârea Comisia/Consiliul din 2 septembrie 2021 (C‑180/20)
Tribunalul a respins acțiunea României împotriva deciziei Comisiei privind înregistrarea propunerii de inițiativă cetățenească europeană (ICE) „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale”. S-a pronunțat pentru prima dată cu privire la caracterul atacabil al unei decizii a Comisiei de a înregistra o astfel de propunere. Această propunere de ICE a fost prezentată în anul 2013 Comisiei, care, într-o primă etapă, a respins-o pentru motivul că se afla vădit în afara sferei sale de competență care să îi permită prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor. Curtea de Justiție a anulat decizia Comisiei, care, prin decizia din 30 aprilie 2019, a procedat ulterior la înregistrarea propunerii de ICE în litigiu. Hotărârea România/Comisia din 10 noiembrie 2021 (T‑495/19)
Tribunalul s-a pronunțat cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii împotriva unei decizii privind o persoană supusă Statutului funcționarilor europeni în cazul unei notificări nereușite a unei scrisori recomandate. În lipsa unor dispoziții care să reglementeze stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii în cazul neridicării unei scrisori recomandate cu confirmare de primire în litigiile care intră sub incidența statutului menționat, Tribunalul a amintit, în plus, că securitatea juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în buna administrare a justiției se opun prezumției de notificare la data expirării termenului de păstrare a scrisorii recomandate adresate la domiciliul reclamantului. În sfârșit, Tribunalul a statuat că, întrucât decizia a fost notificată prin e-mail (care a făcut obiectul unei confirmări de primire de îndată de către destinatar), termenul de introducere a acțiunii a început să curgă de la data notificării. Hotărârea Barata/Parlamentul din 3 martie 2021 (T‑723/18)
Într-o cauză între Republica Moldova și o societate ucraineană, Curții de Justiție i s-au adresat întrebări cu privire la calificarea drept „investiție”, în sensul Tratatului privind Carta Energiei (TCE), a unei creanțe rezultate dintr-un contract de vânzare de energie electrică. Curtea a statuat că achiziționarea de către o întreprindere a unei părți contractante la TCE a unei creanțe rezultate dintr-un contract de furnizare a energiei electrice, care nu este asociată unei investiții, deținută de o întreprindere dintr-un stat terț la tratatul menționat față de o întreprindere publică a unei alte părți contractante la același tratat, nu constituie o „investiție” în sensul TCE. Astfel, o creanță izvorâtă dintr-un simplu contract de vânzare de energie electrică nu poate fi considerată ca fiind conferită pentru exercitarea unei activități economice în sectorul energetic. Rezultă că un simplu contract de furnizare a energiei electrice, produsă de alți operatori, este o operațiune comercială care nu poate constitui, ca atare, o investiție. Hotărârea Moldova/Komstroy din 2 septembrie 2021 (C‑741/19)
În avizul emis la solicitarea Parlamentului European, Curtea de Justiție a arătat că tratatele nu interzic Consiliului să aștepte, înainte de adoptarea deciziei privind încheierea de către Uniune a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită Convenția de la Istanbul), „acordul comun” al statelor membre, însă Consiliul nu poate modifica procedura de încheiere a convenției menționate prin condiționarea acestei încheieri de constatarea prealabilă a unui astfel de „acord comun”. Curtea de Justiție a precizat temeiul juridic material adecvat pentru adoptarea actului Consiliului privind încheierea părții din Convenția de la Istanbul care face obiectul acordului preconizat. Aceasta a precizat de asemenea că actul de încheiere poate fi scindat în două decizii distincte atunci când este stabilită o nevoie obiectivă. Avizul Convenția de la Istanbul din 6 octombrie 2021 (1/19)
Fiscalitatea
Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, Uniunea Europeană a armonizat unele impozite indirecte, cum ar fi accizele aplicate produselor energetice. Astfel, prin stabilirea unor rate minime de impozitare printre altele a carburanților, o directivă a Uniunii urmărește reducerea diferențelor dintre ratele naționale de impozitare. Pe de altă parte, chiar și impozitele directe care intră, în principiu, în competența statelor membre, precum impozitarea societăților, trebuie să respecte normele de bază ale Uniunii Europene, cum ar fi interzicerea ajutoarelor de stat. La fel ca în anii precedenți, au fost pronunțate hotărâri în legătură cu deciziile fiscale anticipate („tax rulings”) ale anumitor state membre care au acordat întreprinderilor multinaționale un tratament fiscal special pe care Comisia l-a considerat incompatibil cu această interdicție.
În cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulate de Comisie, Curtea de Justiție a constatat că Italia a încălcat dreptul Uniunii prin scutirea de accize a carburanților navelor de agrement navlosite în scopuri private. Astfel, directiva Uniunii care prevede rate minime de impozitare a carburanților autorizează o scutire numai atunci când nava este folosită de utilizatorul final în scopuri comerciale. Faptul că navlosirea constituie o activitate comercială pentru navlositor este lipsit de relevanță în această privință. Hotărârea Comisia/Italia din 16 septembrie 2021 (C‑341/20)
În cadrul unor acțiuni introduse de Luxemburg și de Amazon, Tribunalul a anulat decizia Comisiei potrivit căreia Luxemburgul ar fi acordat, între anii 2006 și 2014, societății Amazon EU, la acea dată centrala de vânzări a Amazon pentru întreaga Europă, cu sediul în Luxemburg, ajutoare de stat contrare dreptului Uniunii, permițându-i, prin intermediul unor decizii fiscale anticipate, („tax rulings”), să plătească impozite semnificativ mai reduse decât alte întreprinderi. Potrivit Comisiei, Luxemburgul trebuia să recupereze de la Amazon avantaje fiscale necuvenite în cuantum de aproximativ 250 de milioane de euro, majorate cu dobânzi. În hotărârea pronunțată, Tribunalul a constatat că Comisia nu a demonstrat suficient că venitul impozabil al Amazon EU a fost redus în mod artificial ca urmare a supraevaluării redevenței plătite de aceasta unei alte întreprinderi din grupul Amazon pentru utilizarea anumitor drepturi de proprietate intelectuală. Hotărârea Luxemburg și Amazon/Comisia din 12 mai 2021 (T‑816/17 și altele)
Tribunalul a respins acțiunile introduse de Luxemburg și de furnizorul de energie Engie împotriva deciziei prin care Comisia a constatat că Luxemburgul a acordat Engie ajutoare de stat contrare dreptului Uniunii permițând, prin intermediul unor decizii fiscale anticipate („tax rulings”), ca două societăți din acest grup cu reședința în Luxemburg să eludeze impozitul pe cvasitotalitatea profiturilor lor. Potrivit Comisiei, Luxemburgul trebuie să recupereze aproximativ 120 de milioane de euro reprezentând impozite neplătite, majorate cu dobânzi. În hotărârea sa de confirmare a acestei decizii, Tribunalul a subliniat că Luxemburgul a renunțat să constate un abuz de drept săvârșit de Engie, deși erau îndeplinite toate criteriile. Hotărârea Luxemburg și alții/Comisia din 12 mai 2021 (T‑516/18 și altele)
Proprietatea intelectuală
Curtea de Justiție și Tribunalul asigură interpretarea și aplicarea reglementării adoptate de Uniune pentru a proteja ansamblul drepturilor exclusive asupra creațiilor intelectuale. În plus, protecția proprietății intelectuale (drepturi de autor) și industriale (dreptul mărcilor, protecția desenelor și modelelor industriale, dreptul asupra brevetului) îmbunătățește competitivitatea întreprinderilor, favorizând un mediu propice creativității și inovării.
Într-un litigiu între societatea Lego și o societate germană, Tribunalul a considerat că Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a declarat, în mod greșit, nulitatea unui desen sau model industrial al unei cărămizi dintr-un set de joc de construcție LEGO. Astfel, Tribunalul a apreciat că EUIPO ar fi trebuit să efectueze o evaluare corespunzătoare a derogărilor de la Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare, luând în considerare toate caracteristicile aspectului modelului în cauză. Tribunalul a amintit că un desen sau model industrial nu poate fi declarat nevalid dacă cel puțin una dintre aceste caracteristici nu este dictată de funcția tehnică a produsului respectiv. Hotărârea Lego A/S/EUIPO și Delta Sport Handelskontor GmbH din 24 martie 2021 (T‑515/19)
Tribunalul a recunoscut validitatea unei mărci tridimensionale reprezentând forma unui baton de ruj. Procedând astfel, a anulat decizia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) prin care s-a respins cererea inițială de înregistrare a acestui semn ca marcă a Uniunii Europene pentru a desemna rujuri. Potrivit Tribunalului marca solicitată are un caracter distinctiv întrucât se îndepărtează în mod semnificativ de la regula și de la cutumele din sectorul rujurilor prin faptul că batonul este de formă rotunjită, iar nu verticală și cilindrică. Hotărârea Guerlain din 14 iulie 2021 (T‑488/20)
Tribunalul a statuat că un fișier audio care reproducea sunetul de la deschiderea unei cutii de băutură, urmat de un moment de liniște și de un fâsâit, nu poate fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene pentru a desemna printre altele băuturi, în măsura în care nu prezintă un caracter distinctiv. Tribunalul împărtășește astfel poziția EUIPO și amintește că un semn sonor trebuie să aibă un caracter distinctiv pentru ca un consumator să îl poată percepe ca marcă, iar nu ca un element de natură funcțională sau ca indicator fără o caracteristică intrinsecă proprie. Hotărârea Ardagh Metal Beverage Holdings din 7 iulie 2021 (T‑668/19)
Tribunalul a respins acțiunea societății Chanel împotriva cererii de înregistrare a unei mărci formulate de societatea Huawei în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) pentru motivul că semnele figurative în cauză nu sunt similare și a statuat că mărcile trebuie comparate astfel cum au fost înregistrate sau solicitate, fără a le modifica orientarea. Tribunalul a indicat că simpla prezență, în fiecare dintre mărcile în cauză, a două elemente care sunt legate între ele nu face ca mărcile să fie similare, chiar dacă au în comun forma geometrică de bază a unui cerc care înconjoară aceste elemente. Hotărârea Chanel SAS din 21 aprilie 2021 (T‑44/20)
Tribunalul s-a pronunțat cu privire la posibilitatea ca un avocat britanic să reprezinte o parte într-o procedură în fața sa în cadrul unei acțiuni împotriva unei decizii a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Tribunalul a amintit cele două condiții cumulative pentru ca o persoană să poată reprezenta în mod valabil părți (altele decât statele membre și instituțiile Uniunii) în fața instanțelor Uniunii: în primul rând, să aibă calitatea de avocat și, în al doilea rând, să fie autorizată să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Acțiunea a fost introdusă după 31 decembrie 2020, data încheierii perioadei de tranziție care precedă retragerea definitivă a Regatului Unit din Uniune, și nu se încadra în niciuna dintre ipotezele prevăzute în Acordul de retragere în care un avocat autorizat să practice în fața instanțelor din Regatul Unit și care nu a dovedit că este autorizat să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE poate reprezenta o parte în fața instanțelor Uniunii. Prin urmare, acțiunea a fost declarată inadmisibilă. Ordonanța Daimler/EUIPO din 7 decembrie 2021 (T‑422/21)
Curtea de Justiție a statuat că, atunci când titularul dreptului de autor a adoptat sau a impus măsuri restrictive împotriva framingului, încorporarea unei opere într-o pagină de internet a unui terț, prin această tehnică, constituie punere la dispoziția unui public nou a operei respective. Această comunicare publică trebuie să fie autorizată de titularul dreptului de autor. Hotărârea VG Bild-Kunst din 9 martie 2021 (C‑392/19)
Curtea de Justiție a precizat, în cadrul regimului anterior celui introdus prin noua directivă din anul 2019 referitoare la drepturile de autor, condițiile în care putea fi angajată răspunderea platformelor online (în speță, YouTube și Cyando). Curtea a statuat că operatorii unor astfel de platforme nu fac în principiu, ei înșiși, o comunicare publică a conținuturilor protejate prin dreptul de autor încărcat în mod nelegal de utilizatorii lor. Totuși, răspunderea acestora poate fi angajată pentru o comunicare cu încălcarea dreptului de autor în cazul în care contribuie, dincolo de simpla punere la dispoziție a platformelor, la acordarea accesului publicului la aceste conținuturi. Hotărârea YouTube şi alţii din 22 iunie 2021 (C‑682/18)
În această cauză, conexiunile la internet ale clienților societății Telenet au fost utilizate pentru a partaja filme care fac parte din catalogul societății Mircom pe o rețea de la utilizator la utilizator („peer-to-peer”). Protecția drepturilor titularului drepturilor de proprietate intelectuală poate justifica, a statuat Curtea de Justiție, înregistrarea sistematică a adreselor IP ale utilizatorilor și comunicarea numelui și a adreselor poștale ale acestora titularului sau unui terț pentru a permite introducerea unei acțiuni în despăgubire. Totuși, cererea de informații a unui titular de drepturi de proprietate intelectuală nu poate fi abuzivă și trebuie să fie justificată și proporțională. Hotărârea M.I.C.M. din 17 iunie 2021 (C‑597/19)
Un proprietar de baruri tapas în Spania utiliza semnul CHAMPANILLO pentru a le desemna și promova. În anunțurile publicitare erau reprezentate două cupe umplute cu o băutură spumantă. Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne (CIVC), organism care veghează asupra intereselor producătorilor de șampanie, a urmărit să obțină interzicerea utilizării termenului „champanillo” (care înseamnă în limba spaniolă „șampanie mică”) pentru motivul că utilizarea acestui semn constituia o atingere adusă denumirii de origine protejate (DOP) „Champagne”. Curtea de Justiție a precizat că produsele acoperite de o DOP beneficiază de protecție în privința acțiunilor interzise care se raportează atât la produse, cât și la servicii. Hotărârea Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne din 9 septembrie 2021 (C‑783/19)
Protecția datelor cu caracter personal
Uniunea Europeană beneficiază de o reglementare ce formează o bază solidă și coerentă pentru protecția datelor cu caracter personal, indiferent de modul și de contextul colectării lor (achiziții online, împrumuturi bancare, căutări de locuri de muncă, solicitări de informații din partea autorităților publice). Aceste norme se aplică atât persoanelor, cât și entităților publice și private stabilite în interiorul sau în afara Uniunii, inclusiv întreprinderilor care oferă bunuri sau servicii precum Facebook sau Amazon, atunci când acestea solicită sau reutilizează datele cu caracter personal ale cetățenilor Uniunii.
În anul 2021, Curtea de Justiție s-a pronunțat în mai multe rânduri cu privire la răspunderea care decurge din colectarea și prelucrarea acestor date în special de către autoritățile naționale și întreprinderile private.
Curtea de Justiție a statuat că reglementarea unui stat membru prin care autoritatea pentru siguranța rutieră este obligată să asigure accesul publicului la datele referitoare la punctele de penalizare aplicate conducătorilor auto pentru încălcarea normelor de circulație este contrară dreptului Uniunii. Astfel, Curtea a considerat că necesitatea acestui regim pentru îmbunătățirea siguranței rutiere nu era demonstrată. Cauza viza reglementarea letonă privind circulația rutieră, care prevede că informațiile referitoare la punctele de penalizare aplicate conducătorilor de vehicule sunt accesibile publicului și sunt comunicate oricărei persoane care solicită acest lucru fără ca această persoană să fie ținută să justifice un interes specific în obținerea informațiilor respective. Hotărârea Latvijas Republikas Saeima din 22 iunie 2021 (C‑439/19)
Curtea de Justiție a statuat că accesul în scopuri penale la un ansamblu de date, de transfer sau de localizare privind comunicațiile electronice, care permit deducerea unor concluzii precise cu privire la viața privată, nu este autorizat decât în vederea combaterii infracționalității grave sau a prevenirii amenințărilor grave la adresa siguranței publice. Dreptul Uniunii se opune de altfel unei reglementări naționale care conferă Ministerului Public competența de a autoriza accesul unei autorități publice la aceste date pentru a desfășura o urmărire penală. Hotărârea H. K/Prokuratuur din 2 martie 2021 (C‑746/18)
Într-o hotărâre pronunțată într-o cauză de protecție a datelor cu caracter personal care implică societatea Facebook Ireland, Curtea de Justiție a precizat condițiile de exercitare a competențelor autorităților naționale de supraveghere în privința unei prelucrări transfrontaliere de date, arătând că, în anumite condiții, o asemenea autoritate ar putea aduce orice pretinsă încălcare a dispozițiilor Regulamentului general privind protecția datelor cu caracter personal (RGPD) în fața unei instanțe a unui stat membru, chiar dacă nu este autoritatea principală pentru această prelucrare. Curtea de Justiție a apreciat de asemenea că, întrucât Facebook Ireland nu a informat suficient utilizatorii de internet cu privire la colectarea și utilizarea informațiilor care îi privesc, consimțământul lor pentru această prelucrare de date nu era valabil. Hotărârea Facebook Ireland și alții din 15 iunie 2021 (C‑645/19)
Protecția consumatorilor
Promovarea drepturilor consumatorilor, prosperitatea și bunăstarea lor sunt valori fundamentale în dezvoltarea politicilor Uniunii. Curtea de Justiție controlează aplicarea normelor care protejează consumatorii pentru a garanta protecția sănătății, a securității și a intereselor economice și juridice ale acestora, indiferent de locul în care au reședința sau se deplasează ori de unde își fac cumpărăturile în interiorul Uniunii.
Tribunalul a anulat decizia Comisiei potrivit căreia neperceperea unei garanții pentru ambalajele de băuturi vândute de magazine frontaliere germane unor clienți cu domiciliul în Danemarca nu constituie un ajutor de stat. Concluzionând că condiția privind resursele de stat nu era îndeplinită, Comisia a săvârșit o eroare de drept. Hotărârea Dansk Erhverv/Comisia din 9 iunie 2021 (T‑47/19)
În procesarea unor alimente ecologice, precum băuturile ecologice pe bază de orez și de soia, destinată îmbogățirii cu calciu, adăugarea algei Lithothamnium calcareum (litothame) a fost interzisă de Curtea de Justiție, care a amintit că dreptul Uniunii prevede norme stricte în ceea ce privește adăugarea de minerale, precum calciul, în producția de produse alimentare ecologice. A autoriza utilizarea pudrei provenite din această algă ca ingredient neecologic de origine agricolă ar însemna, astfel, să se permită producătorilor acestor produse alimentare să eludeze normele respective. Hotărârea Natumi GmbH/Land Nordrhein-Westfalen din 29 aprilie 2021 (C‑815/19)
Curtea de Justiție a statuat că simpla deviere a unui zbor către un aeroport apropiat de aeroportul de destinație inițial nu conferă un drept la o compensație forfetară. În schimb, a indicat că compania aeriană trebuie, din proprie inițiativă, să ofere pasagerului suportarea costului transferului, spre aeroportul de destinație prevăzut inițial sau, dacă este cazul, spre o altă destinație apropiată convenită cu acesta. Pentru a se exonera de obligația de compensare a pasagerilor în eventualitatea întârzierii prelungite la sosire a unui zbor, operatorul de transport poate invoca o împrejurare excepțională care nu afectează zborul întârziat, ci un zbor anterior pe care îl operează chiar cu aceeași aeronavă. Hotărârea WZ/Austrian Airlines AG, din 22 aprilie 2021 (C‑826/19)
Curtea de Justiție a apreciat că o grevă organizată de un sindicat al personalului unui operator de transport aerian destinată printre altele să obțină majorări de salariu nu constituie o „împrejurare excepțională” care să exonereze compania aeriană de obligația sa de a plăti compensații în caz de anulare sau de întârziere prelungită. Astfel, faptul de a înlătura această calificare pentru o asemenea grevă, organizată cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația națională, nu aduce atingere nici libertății operatorului de transport aerian de a desfășura o activitate comercială, nici drepturilor sale de proprietate și de negociere. Hotărârea Airhelp Ltd/Scandinavian Airlines System SAS din 23 martie 2021 (C‑28/20)
Curtea de Justiție a statuat că un stat membru din zona euro își poate obliga administrația să accepte plăți în numerar. Totuși, a indicat că statul membru poate și să restrângă această posibilitate de plată pentru un motiv de interes public, printre altele atunci când plata în numerar poate determina un cost nerezonabil pentru administrație din cauza numărului foarte ridicat de contribuabili. Curtea a precizat de asemenea că obligația de a accepta bancnote poate fi restrânsă pentru motive de interes public dacă aceste limitări sunt proporționale cu obiectivul de interes public urmărit, ceea ce implică printre altele posibilitatea debitorilor de a dispune de alte mijloace legale pentru lichidarea creanțelor pecuniare. Hotărârea Johannes Dietrich și Norbert Häring/Hessischer Rundfunk din 26 ianuarie 2021 (C‑422/219 și C‑423/19)
Curtea de Justiție a statuat că legislația maghiară care interzice anularea unui contract de împrumut exprimat în monedă străină pentru motivul că conține o clauză abuzivă referitoare la diferența de schimb valutar pare să fie compatibilă cu dreptul Uniunii dacă această legislație permite restabilirea în drept și în fapt a situației în care s-ar fi găsit consumatorul în lipsa clauzei abuzive, chiar dacă anularea contractului ar fi fost mai avantajoasă pentru consumator. În plus, voința manifestată de consumatorul interesat nu poate prevala asupra aprecierii, care revine instanței naționale, a aspectului dacă legislația națională maghiară permite efectiv restabilirea în drept și în fapt a situației acestui consumator. Hotărârea OTP Jelzálogbank și alții din 2 septembrie 2021 (C‑932/19)
Într-o cauză în care compania maritimă irlandeză Irish Ferries a trebuit, în anul 2018, să anuleze întregul sezon al curselor, întrucât, în urma întârzierilor în livrarea unei noi nave, nu a putut să introducă în serviciu o navă de înlocuire, Curtea de Justiție a clarificat mai multe dispoziții referitoare la drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare sau pe o cale navigabilă interioară (anulare, despăgubire, prețul biletului […]). Aceasta a considerat printre altele că obligațiile de redirecționare și de despăgubire în cazul anulării unui serviciu de transport sunt proporționale cu obiectivul urmărit de regulamentul aplicabil în acest domeniu. Hotărârea Irish Ferries din 2 septembrie 2021 (C‑570/19)
Curtea de Justiție s-a pronunțat cu privire la opțiunea tarifară denumită denumită „tarif zero” pentru internet. Este vorba despre o practică comercială prin care un furnizor de acces aplică un „tarif zero” sau mai avantajos întregului trafic sau unei părți a traficului de date asociat unei aplicații sau unei categorii de aplicații specifice, propuse de parteneri ai acestui furnizor de acces. Curtea de Justiție a statuat că astfel de opțiuni tarifare sunt contrare Regulamentului privind accesul la internetul deschis, la fel ca limitările lățimii de bandă, ale partajării conexiunii sau ale utilizării în roaming, ca urmare a activării unei asemenea opțiuni. Hotărârile Vodafone și Telekom Deutschland din 2 septembrie 2021 (C‑854/19 și alții)
Dreptul familiei
Uniunea Europeană stabilește norme comune în dreptul familiei pentru ca cetățenilor europeni să nu le fie afectată exercitarea drepturilor deoarece trăiesc în diferite state membre ale Uniunii sau ca urmare a mutării lor dintr-un stat membru în altul pe parcursul vieții lor.
Dispozițiile ce reglementează litigiile transfrontaliere dintre copii și părinții lor figurează în Regulamentul Bruxelles IIa, piatra de temelie a cooperării judiciare în cadrul Uniunii în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Curtea de Justiție s-a pronunțat cu privire la un dosar de răpire internațională de copii în cadrul unei cauze privind cererea de înapoiere în Suedia a copilului unui cuplu iranian care fusese dus în Finlanda. Aceasta a considerat că nu poate constitui o deplasare (sau o reținere) ilicită situația în care un părinte, fără acordul celuilalt, a deplasat copilul din statul său de reședință obișnuită într-un alt stat membru al Uniunii, după ce autoritatea din statul de reședință competentă în materie de imigrație a considerat că cererile de azil referitoare la copil și la părintele în cauză trebuiau examinate în acest alt stat membru. Hotărârea A din 2 august 2021 (C‑262/21)
Curții de Justiție i-a fost supus cazul unui copil minor cetățean al Uniunii al cărui act de naștere întocmit de statul membru gazdă desemnează ca părinți ai acestuia două persoane de același sex. Curtea a statuat că statul membru al cărui resortisant este acest copil este obligat să îi elibereze o carte de identitate sau un pașaport, fără însă a impune întocmirea prealabilă a unui act de naștere de către autoritățile sale naționale. Acesta este de asemenea obligat să recunoască documentul emis de statul membru gazdă care permite copilului respectiv să își exercite, împreună cu fiecare dintre aceste două persoane, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii. Hotărârea Stolichna obshtina, rayon „Pancharevo“ din 14 decembrie 2021 (C‑490/20)
Asigurările sociale
Normele Uniunii Europene urmăresc coordonarea sistemelor naționale de securitate socială pentru a garanta că persoanele care se vor stabili într-un alt stat membru al Uniunii nu își pierd asigurarea socială (drepturile la pensie și la asistență medicală, de exemplu) și că știu întotdeauna care dispoziții naționale li se aplică. Cu alte cuvinte, nicio persoană care își exercită dreptul la liberă circulație în Europa nu poate fi lezată în raport cu o persoană care a avut întotdeauna reședința și a lucrat într-un singur stat membru. În acest cadru de norme și principii, Curtea de Justiție urmărește să asigure securitatea socială a cetățenilor europeni, conciliind-o în același timp cu menținerea finanțelor publice ale statului membru gazdă.
Într-o cauză privind cetățenia și afilierea la un regim național de securitate socială, Curtea de Justiție a recunoscut cetățenilor Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic și care au reședința într-un alt stat membru decât statul lor membru de origine dreptul de a fi afiliați la sistemul public de asigurări de sănătate al statului membru gazdă. A indicat însă că această afiliere nu trebuie să fie în mod necesar gratuită. Hotărârea A (Servicii publice de îngrijiri medicale) din 15 iulie 2021 (C‑535/19)
În contextul retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană, reglementarea britanică a instituit pentru cetățenii Uniunii un nou regim potrivit căruia acordarea unui drept de ședere nu este supusă unei condiții privind resursele. În schimb, îi privează pe cetățenii Uniunii de prestațiile de asistență socială calificate drept „credit universal”. Curtea de Justiție a considerat că această reglementare este compatibilă cu principiul egalității de tratament garantat de dreptul Uniunii. Totuși, autoritățile naționale competente trebuie să verifice dacă un refuz de a acorda astfel de prestații de asistență socială nu îi expune pe cetățeanul Uniunii și pe copiii săi unui risc de încălcare a drepturilor lor fundamentale, în special a dreptului la respectarea demnității umane. Hotărârea The Department for Communities in Northern Ireland din 15 iulie 2021 (C‑709/20)
Curtea de Justiție a precizat criteriile care trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă un agent de muncă temporară desfășoară în general „activități semnificative, altele decât cele strict legate de gestionarea internă”, pe teritoriul statului membru în care este stabilit. Potrivit Curții de Justiție, pentru a se considera că „își desfășoară în mod obișnuit activitățile” într-un stat membru, un agent de muncă temporară trebuie să realizeze o parte semnificativă a activităților sale de punere la dispoziție de lucrători în favoarea unor întreprinderi utilizatoare stabilite și care își desfășoară activitățile pe teritoriul statului membru respectiv. Desfășurarea unor activități de selecție și recrutare în statul membru în care este stabilit agentul de muncă temporară nu este suficientă, așadar, pentru a se considera că această întreprindere desfășoară acolo „activități semnificative”. Hotărârea Team Power Europe din 3 iunie 2021 (C‑784/19)
Egalitatea de tratament
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consacră egalitatea în fața legii a tuturor indivizilor ca ființe umane, lucrători, cetățeni sau părți la o procedură judiciară. Directiva 2000/78, în special, asigură un cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și protecția împotriva discriminării în aceste domenii pe motive de religie sau convingeri, vârstă, handicap sau orientare sexuală. Curtea de Justiție a soluționat mai multe cauze referitoare la cazuri prezumate de discriminare directă sau indirectă, subliniind respectarea principiului proporționalității între obiectivul urmărit de normele puse în discuție și principiul egalității de tratament.
În iulie 2021, Curtea de Justiție a statuat că este contrară dreptului Uniunii legislația unui stat membru care prevede imposibilitatea absolută de menținere în funcție a unui agent de penitenciar a cărui acuitate auditivă nu respectă praguri minime de percepție sonoră, fără a permite să se verifice dacă acesta este în măsură să își îndeplinească funcțiile. Astfel, potrivit Curții de Justiție, legislația respectivă instituie o discriminare bazată direct pe handicap. Hotărârea Tartu Vangla din 15 iulie 2021 (C‑795/19)
Două cauze au vizat angajate de confesiune musulmană care au decis să poarte un văl religios la locul lor de muncă. Potrivit Curții de Justiție interdicția instituită de angajator de a purta orice formă vizibilă de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase la locul de muncă poate fi justificată de o nevoie reală a angajatorului de a se prezenta în mod neutru față de clienți sau pentru a preveni conflicte sociale. Totuși, în cadrul concilierii drepturilor în discuție, instanțele naționale pot ține seama de contextul propriu statului lor membru și de dispozițiile naționale mai favorabile în ceea ce privește protecția libertății de religie. Hotărârea WABE și MH Müller Handel din 15 iulie 2021 (C‑804/18 și C‑341/19)
Ajutoarele de stat și Covid-19
În luna iunie 2020, Portugalia a notificat Comisiei un ajutor de stat în favoarea companiei aeriene Transportes Aereos Portugueses SGPS SA, societate-mamă și acționar în proporție de 100 % al TAP Air Portugal, constând într-un împrumut în cuantum maxim de 1,2 miliarde de euro. Tribunalul a anulat decizia Comisiei prin care ajutorul era declarat compatibil cu piața internă, în contextul pandemiei de Covid-19, pentru motivul că această decizie nu era suficient motivată. Totuși, ca urmare a aceluiași context, efectele anulării au fost suspendate până la adoptarea unei noi decizii de către Comisie. Hotărârea Ryanair DAC/Comisia (TAP - Covid-19) din 19 mai 2021 (T‑465/20)
În luna aprilie 2020, Germania a notificat Comisiei un ajutor individual în favoarea companiei aeriene Condor Flugdienst GmbH sub forma a două împrumuturi în cuantum de 550 de milioane de euro, garantate de stat și însoțite de dobânzi subvenționate. Tribunalul a anulat decizia Comisiei de aprobare a ajutorului pentru insuficiența motivării. Totuși, ca urmare a contextului economic și social marcat de pandemia de Covid-19, acesta a suspendat efectele anulării până la adoptarea unei noi decizii de către Comisie. Hotărârea Ryanair/Comisia (Condor - Covid-19) din 9 iunie 2021 (T‑665/20)
Tribunalul a considerat că schema de ajutor de stat instituită de Suedia sub forma unor garanții pentru împrumuturi în beneficiul companiilor aeriene titulare ale unei licențe de operare suedeze, pentru a remedia perturbarea gravă a economiei acestui stat membru pe durata pandemiei de Covid-19, este conformă cu dreptul Uniunii. Schema vizează în special companiile aeriene titulare, la 1 ianuarie 2020, ale unei licențe pentru desfășurarea de activități comerciale în domeniul aviației, cu excepția companiilor aeriene care operează zboruri neplanificate. Hotărârea Ryanair DAC/Comisia din 17 februarie 2021 (T‑238/20)
Tribunalul a validat schema de ajutor de stat instituită de Franța sub forma unui moratoriu privind plata unor taxe în beneficiul companiilor titulare ale unei licențe franceze. Astfel, această schemă de ajutor, care privește plata taxei de aviație civilă și a taxei de solidaritate pe biletele de avion datorate lunar în perioada cuprinsă între lunile martie și decembrie 2020, a fost considerată adecvată pentru a remedia prejudiciile economice provocate de pandemia de Covid-19 și nu constituie, așadar, o discriminare contrară dreptului Uniunii. Hotărârea Ryanair DAC/Comisia din 17 februarie 2021 (T‑259/20)
Tribunalul a validat ajutorul, sub forma a două linii de credit de tip revolving în cuantum maxim de 1,5 miliarde de coroane suedeze (SEK), fiecare, instituit de Suedia și de Danemarca în favoarea companiei SAS pentru prejudiciile rezultate din anularea sau din reprogramarea zborurilor ca urmare a restricțiilor de călătorie cauzate de pandemia de Covid-19. A considerat că, întrucât SAS deține o cotă de piață semnificativ mai ridicată decât cele ale celui mai apropiat concurent al său în aceste două state membre, ajutoarele în cauză nu constituie o discriminare ilegală. Hotărârile Ryanair DAC/Comisia din 14 aprilie 2021 (T-378/20 și T‑379/20)
Tribunalul a statuat că garanția acordată de Finlanda în favoarea companiei aeriene Finnair pentru a o ajuta să obțină de la un fond de pensii un împrumut de 600 de milioane de euro destinat acoperirii necesarului său de capital circulant ca urmare a pandemiei de Covid-19 este conformă cu dreptul Uniunii. Garanția era necesară în măsura în care Finnair risca falimentul din cauza eroziunii bruște a activității sale și a imposibilității de a-și acoperi necesarul de lichidități pe piețele de credit. Hotărârea Ryanair DAC/Comisia din 14 aprilie 2021 (T‑388/20)
Tribunalul a validat decizia Comisiei de autorizare a fondului de sprijin instituit de Spania pentru a asigura solvabilitatea unor întreprinderi nefinanciare care își au principalele centre de activitate în Spania, care sunt considerate sistemice sau strategice pentru economia națională și care au întâmpinat dificultăți temporare ca urmare a pandemiei de Covid-19. A subliniat că măsura în cauză, destinată adoptării unor măsuri de recapitalizare și dotată cu un buget de 10 miliarde de euro, constituie, desigur, o schemă de ajutor de stat, dar este proporțională și nediscriminatorie. Hotărârea Ryanair DAC/Comisia din 19 mai 2021 (T‑628/20)
Ajutoarele de stat
Examinarea compatibilității cu dreptul Uniunii a subvențiilor pe care statele membre le acordă în favoarea operatorilor economici poate necesita o apreciere complexă și aprofundată a împrejurărilor care au determinat autoritățile publice să interfereze în concurență. În anul 2021, Curtea de Justiție și Tribunalul au controlat, în mai multe cauze cu mize economice considerabile, aprecierea efectuată de Comisie, gardian al respectării normelor dreptului Uniunii în materie de ajutoare de stat, cu privire la aceste măsuri naționale.
Nürburgring, situat în Germania, cuprinde printre altele un circuit de curse automobilistice și un parc de agrement. În urma insolvenței proprietarilor săi, organisme de drept public, complexul a fost vândut unei întreprinderi private. Deși alți operatori economici au afirmat că vânzarea a fost realizată sub prețul pieței și în mod discriminatoriu, Comisia a decis să nu inițieze o procedură oficială de investigare. Sesizată cu recursuri în acest dosar, Curtea de Justiție a anulat decizia Comisiei, precum și hotărârea Tribunalului care a confirmat-o și a obligat Comisia să reexamineze dacă vânzarea Nürburgring implica acordarea unui ajutor de stat. Hotărârea Ja zum Nürburgring și alții/Comisia din 2 septembrie 2021 (C‑647/19 P și altele)
Comisia a constatat, prin diferite decizii, că o sentință arbitrală prin care se stabilea pentru producătorul de aluminiu grec Mytilinaios un tarif pentru energia electrică ce trebuia plătit DEI (producător și furnizor de energie electrică grec), pretins preferențial, nu presupunea, în realitate, acordarea unui avantaj. Tribunalul a anulat aceste decizii considerând că Comisia ar fi trebuit să examineze în mod diligent, suficient și complet eventuala existență a unui ajutor acordat Mytilinaios prin sentința arbitrală și să efectueze, în acest scop, aprecieri economice și tehnice complexe. Hotărârea DEI/Comisia din 22 septembrie 2021 (T‑639/14 și altele)
Au fost formulate acțiuni de către o cooperativă și de pescari angajatori împotriva deciziei Comisiei de a nu ridica obiecții cu privire la ajutoarele legate de realizarea primelor parcuri eoliene offshore în Franța, Tribunalul a constatat că aceste persoane nu erau abilitate să introducă astfel de acțiuni întrucât, pe de o parte, nu se aflau în situație de concurență cu operatorii acestor parcuri eoliene și, pe de altă parte, nu au demonstrat riscul unui efect concret al ajutoarelor în discuție asupra situației lor. Hotărârea CAPA și alții/Comisia din 15 septembrie 2021 (T‑777/19)
Dreptul social
În anul 2021, Curtea de Justiție a fost chemată să interpreteze dreptul Uniunii în domeniul politicii sociale, în special în ceea ce privește condițiile de muncă și protecția socială a lucrătorilor. Legiuitorul Uniunii a stabilit în această privință norme minime pe care statele membre trebuie să le respecte. Astfel, în materie de organizare a timpului de lucru, dreptul Uniunii definește cerințe minime de sănătate și securitate, acordând lucrătorilor beneficiul unor perioade minime de repaus. Pentru a asigura echilibrul dintre viața profesională, viața privată și viața familială, prevede de asemenea norme în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului. În plus, organizează coordonarea sistemelor de securitate socială, urmărind să asigure punerea în aplicare a principiului egalității de tratament pentru toți lucrătorii din Uniune. În sfârșit, Curtea de Justiție are ocazia să precizeze condițiile de acces al lucrătorilor resortisanți ai unor țări terțe la alocații naționale.
Întrebată de o instanță română cu privire la interpretarea Directivei privind organizarea timpului de lucru, Curtea de Justiție a analizat situația unor experți angajați de Academia de Studii Economice din București (ASE) în temeiul mai multor contracte de muncă și care au cumulat, în anumite zile, cele opt ore de muncă prestate în cadrul programului de bază cu orele de muncă prestate în cadrul unuia sau mai multor proiecte. Aceasta a indicat că, în cazul în care un lucrător a încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator, perioada minimă de repaus zilnic se aplică contractelor considerate în ansamblul lor, iar nu fiecărui contract luat în considerare în mod separat. Hotărârea Academia de Studii Economice din București/Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman – Ministerul Educației Naționale din 17 martie 2021 (C‑585/19)
În cadrul unui litigiu între un fost subofițer al armatei slovene și Ministerul Apărării cu privire la remunerarea activității sale de gardă, Curtea de Justiție a precizat cazurile în care Directiva privind organizarea timpului de lucru nu se aplică activităților exercitate de militari. Aceasta din urmă nu se opune de altfel ca o perioadă de gardă în care un militar este obligat să rămână în cazarma în care este repartizat, fără a presta o muncă efectivă, să fie remunerată în mod diferit față de o perioadă de gardă în care prestează o muncă efectivă. Hotărârea Ministrstvo za obrambo din 15 iulie 2021 (C‑742/19)
Într-o cauză preliminară introdusă de o instanță luxemburgheză, Curtea de Justiție a interpretat Directiva de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului. A precizat că un stat membru nu poate supune dreptul la concediu pentru creșterea copilului cerinței ca părintele să fi avut un loc de muncă la momentul nașterii sau al adopției copilului. Acest stat membru poate totuși să impună ca părintele să fi ocupat, fără întrerupere, un loc de muncă pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni imediat înaintea începerii acestui concediu pentru creșterea copilului. Hotărârea XI/Caisse pour l’avenir des enfants din 25 februarie 2021 (C‑129/20)
În Italia, acordarea unei alocații de naștere și a unei alocații de maternitate a fost refuzată mai multor resortisanți ai unor țări terțe care dețin un permis unic de muncă obținut în temeiul legislației naționale de transpunere a unei directive a Uniunii pentru motivul că aceste persoane nu dețin statutul de rezident pe termen lung. Sesizată de Corte costituzionale (Curtea Constituțională, Italia), Curtea de Justiție a statuat că acești resortisanți ai unor țări terțe aveau dreptul de a beneficia de alocațiile respective astfel cum sunt prevăzute de reglementarea italiană. Hotărârea O. D. și alții/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS) din 2 septembrie 2021 (C‑350/20)
Uniunea bancară
Uniunea bancară este o componentă esențială a uniunii economice și monetare a Uniunii care a fost creată ca răspuns la criza financiară din anul 2008 și la criza datoriei suverane care a urmat în zona euro. Uniunea bancară urmărește ca sectorul bancar din zona euro și, în sens mai larg, din Uniunea Europeană să fie stabil, sigur și fiabil și contribuie astfel la stabilitatea financiară generală, ca băncile să poată rezista crizelor financiare și să se ofere o soluție la dificultățile băncilor fără a recurge la banii contribuabililor din Uniune, minimizând totodată consecințele lor asupra economiei Uniunii. Statele membre din zona euro fac parte din uniunea bancară, iar cele care nu fac parte pot participa la aceasta prin intermediul unei cooperări strânse cu Banca Centrală Europeană. Curtea de Justiție și Tribunalul trebuie să soluționeze în mod constant probleme care au legătură cu uniunea bancară.
În luna iunie 2018, Ministerul Public leton l-a trimis în judecată pe guvernatorul Băncii Centrale a Letoniei pentru diferite infracțiuni de corupție. În această calitate, guvernatorul respectiv era și membru al Consiliului General și al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE). Având în vedere această particularitate, instanța letonă sesizată cu cauza a ridicat problema dacă persoana interesată putea beneficia de imunitate în temeiul Protocolului privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, care acordă funcționarilor și altor agenți ai Uniunii imunitate de jurisdicție pentru toate actele îndeplinite de aceștia în calitatea lor oficială. Curtea de Justiție a statuat că, atunci când o autoritate penală constată că actele unui guvernator al unei bănci centrale a unui stat membru nu au fost în mod vădit îndeplinite de acesta în cadrul funcției sale, imunitatea nu se aplică. Actele de fraudă, de corupție sau de spălare de bani nu sunt îndeplinite de un guvernator al unei bănci centrale în calitatea sa oficială. Hotărârea LG Ģenerālprokuratūra din 30 noiembrie 2021 (C‑3/20)
În anul 2016, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) a emis un ghid privind mecanismele de supraveghere și de guvernanță a produselor pentru produsele de retail bancar. Printr-un aviz publicat pe site-ul său internet, Autorité de contrôle prudentiel et de résolution (Autoritatea de Supraveghere Prudențială și de Rezoluție, ACPR, Franța) a anunțat că se conformează acestui ghid, care a devenit, astfel, aplicabil tuturor instituțiilor financiare supuse controlului său. În aceste condiții, Fédération bancaire française (Federația Bancară Franceză, FBF) a solicitat Conseil d’État (Consiliul de Stat) francez anularea avizului, considerând că ABE nu avea competența de a emite un asemenea ghid. Conseil d’État a sesizat Curtea de Justiție cu titlu preliminar în ceea ce privește căile de atac disponibile pentru a asigura controlul legalității ghidului în litigiu și validitatea acestuia. Curtea de Justiție a precizat că procedura trimiterii preliminare poate fi utilizată pentru a controla această validitate și că ghidul este, în speță, valid. Hotărârea FBF din 15 iulie 2021 (C‑911/19)
Măsurile restrictive și politica externă
Măsurile restrictive sau „sancțiunile” constituie un instrument esențial al politicii externe și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene. Ele sunt utilizate în cadrul unei acțiuni integrate și globale care include printre altele un dialog politic. Uniunea recurge la acestea în special pentru a proteja valorile, interesele fundamentale și securitatea Uniunii, precum și pentru a preveni conflictele și a consolida securitatea internațională. Astfel, sancțiunile au scopul de a determina o schimbare în politica sau comportamentul persoanelor sau entităților vizate în vederea promovării obiectivelor PESC.
„Sancțiunile secundare” se bazează pe capacitatea guvernului american de a utiliza supremația sistemului său financiar pentru a constrânge entități străine să renunțe la tranzacții, de altfel legale, cu persoanele sancționate. Dreptul Uniunii interzice acestor entități să se conformeze sancțiunilor respective, cu excepția autorizării de către Comisia Europeană, atunci când nerespectarea legislațiilor străine ar prejudicia grav interesele acestor entități. Deutsche Telekom a reziliat unilateral, fără motivare și fără autorizarea Comisiei, contractele de furnizare de servicii care o legau de sucursala germană a băncii iraniene Melli, deținută de statul iranian. Curtea de Justiție a statuat că interdicția impusă de dreptul Uniunii de a se conforma sancțiunilor secundare adoptate de Statele Unite împotriva Iranului poate fi invocată într-un proces civil, chiar în lipsa unei somații sau a unei instrucțiuni specifice adresate de o autoritate a Statelor Unite. Instanța germană căreia i s-a adresat banca iraniană trebuie, așadar, să pună în balanță obiectivul urmărit de această interdicție, precum și probabilitatea și amploarea pierderilor economice pe care Deutsche Telekom ar putea să le suporte dacă nu ar putea pune capăt relațiilor sale comerciale cu această bancă. Hotărârea Bank Melli Iran din 21 decembrie 2021 (C‑124/20)
Ținând seama de deteriorarea situației în materie de drepturile omului, de stat de drept și de democrație, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în anul 2017 un regulament care introduce măsuri restrictive împotriva Venezuelei. În aceste condiții, Venezuela a solicitat Tribunalului anularea măsurilor respective, însă Tribunalul a considerat că aceasta nu avea calitate procesuală activă pentru a ataca un astfel de regulament. Sesizată cu recurs, Curtea de Justiție a statuat, dimpotrivă, că statul menționat avea în mod efectiv calitate procesuală activă pentru a formula o acțiune împotriva unui regulament care introduce măsuri restrictive în privința sa și, în consecință, a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe pe fond cu privire la acțiunea în anulare. Hotărârea Venezuela/Consiliul din 22 iunie 2021 (C‑872/19 P)
Spațiul penal european
Spațiul penal european se construiește în jurul mai multor axe: recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare, apropierea dreptului penal al statelor membre, instituirea unor actori integrați de cooperare și, în sfârșit, consolidarea cooperării internaționale în acest domeniu. Astfel, obiectivul stabilit pentru Uniunea Europeană de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție a condus la eliminarea extrădării între statele membre și la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între autoritățile judiciare. Mandatul european de arestare constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce, care este piatra de temelie a cooperării judiciare între statele membre. Acesta este o decizie judiciară a unui stat membru în vederea arestării și a predării unei persoane căutate într-un alt stat membru pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Deciziile referitoare la executarea mandatului european de arestare trebuie să facă obiectul unor controale suficiente la nivel național și, întrucât uneori apar dificultăți de interpretare, Curtea de Justiție este sesizată pentru a înlătura aceste dificultăți.
Într-o cauză privind executarea, în Irlanda, a unui mandat european de arestare emis de Regatul Unit înainte de retragerea sa din Uniunea Europeană, Curtea de Justiție a statuat că dispozițiile privind regimul mandatului european de arestare referitoare la Regatul Unit, prevăzute în Acordul de retragere, și cele privind noul mecanism de predare care figurează în Acordul comercial și de cooperare încheiat între Uniunea Europeană și acest stat terț sunt obligatorii pentru Irlanda. Includerea acestor dispoziții în acordurile menționate nu justifica adăugarea unui temei juridic referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție în vederea încheierii lor, astfel încât dispozițiile menționate nu impuneau ca Irlanda să fie în măsură să opteze dacă să fie supusă sau nu acestora. Hotărârea Governor of Cloverhill Prison și alții din 16 noiembrie 2021 (C‑479/21 PPU)
B | CIFRELE-CHEIE ALE ACTIVITĂȚII JUDICIARE
Curtea de Justiție
Curtea de Justiție poate fi sesizată în principal
cu cereri de decizie preliminară, atunci când o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea unui act adoptat de Uniune sau cu privire la validitatea acestuia. Instanța națională suspendă în acest caz procedura care se desfășoară în fața sa și sesizează Curtea, care se pronunță cu privire la interpretarea care trebuie dată dispozițiilor în discuție sau cu privire la validitatea lor. Odată lămurită prin decizia pronunțată de Curte, instanța națională poate soluționa litigiul cu care este sesizată. În cauzele care necesită un răspuns într-un termen foarte scurt (de exemplu în materie de azil, de control la frontiere, de răpiri de copii etc.), este prevăzută o procedură preliminară de urgență („PPU”);
cu recursuri, îndreptate împotriva deciziilor pronunțate de Tribunal, care sunt căi de atac în cadrul cărora Curtea de Justiție poate anula decizia Tribunalului;
cu acțiuni directe, care vizează în principal:
obținerea anulării unui act al Uniunii („acțiune în anulare”) sau
constatarea neîndeplinirii de către un stat membru a obligațiilor sale care decurg din dreptul Uniunii („acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor”). Dacă statul membru nu se conformează hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, o a doua acțiune, denumită acțiune în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”, poate determina Curtea să îi aplice o sancțiune pecuniară;
cu cereri de aviz cu privire la compatibilitatea cu tratatele a unui acord pe care Uniunea intenționează să îl încheie cu un stat terț sau cu o organizație internațională. Această cerere poate fi introdusă de un stat membru sau de o instituție europeană (Parlamentul, Consiliul sau Comisia).
838 de cauze introduse
Proceduri preliminare 567 dintre care 9 PPU
Principalele state membre aflate la originea cererii: Germania 106 Bulgaria 58 Italia 46 România 38 Austria 37
Acțiuni directe 29 dintre care 22 de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și 1 acțiune în „dublă constatare a neîndeplinirii obligațiilor”
232 de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului
12 cereri de asistență judiciară
O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.
772 de cauze soluționate
Proceduri preliminare
547 dintre care 9 PPU
30 de acțiuni directe
(constatări ale neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 11 state membre)
1 cerere de aviz
183 de recursuri împotriva deciziilor Tribunalului
dintre care 23 au anulat decizia adoptată de Tribunal
Durata medie a procedurilor 16,6 luni
3,7 7luni Durata medie a procedurilor preliminare de urgență
1 113 cauze pendinte la 31 decembrie 2021
Principalele materii tratate
Agricultură 24
Spațiul de libertate, securitate și justiție 136
Protecția consumatorului 63
Uniunea vamală 17
Mediu 45
Libertățile de circulație și de stabilire și piața internă 77
Proprietate intelectuală și industrială 49
Drept social 64
Concurență și ajutoare de stat 115
Fiscalitate 80
Transporturi 61
Membrii Curții de Justiție
Curtea de Justiție este compusă din 27 de judecători și 11 avocați generali.
Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile respective. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit.
Ei sunt aleși din rândul personalităților care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea, în țările lor, a celor mai înalte funcții jurisdicționale sau a căror competență este recunoscută.
K. Lenaerts
Președinte
L. Bay Larsen
Vicepreședinte
A. Arabadjiev
Președintele Camerei întâi
A. Prechal
Președinta Camerei a doua
K. Jürimäe
Președinta Camerei a treia
C. Lycourgos
Președintele Camerei a patra
E. Regan
Președintele Camerei a cincea
M. Szpunar
Primul avocat general
S. Rodin
Președintele Camerei a noua
I. Jarukaitis
Președintele Camerei a zecea
N. Jääskinen
Președintele Camerei a opta
I. Ziemele
Președinta Camerei a șasea
J. Passer
Președintele Camerei a șaptea
J. Kokott
Avocată generală
M. Ilešič
Judecător
J.-C. Bonichot
Judecător
T. von Danwitz
Judecător
M. Safjan
Judecător
F. Biltgen
Judecător
M. Campos Sánchez-Bordona
Avocat general
P. G. Xuereb
Judecător
N. J. Cardoso da Silva Piçarra
Judecător
L. S. Rossi
Judecătoare
G. Pitruzzella
Avocat general
P. Pikamäe
Avocat general
A. Kumin
Judecător
N. Wahl
Judecător
J. Richard de la Tour
Avocat general
A. Rantos
Avocat general
D. Gratsias
Judecător
M. L. Arastey Sahún
Judecătoare
A. M. Collins
Avocat general
M. Gavalec
Judecător
N. Emiliou
Avocat general
Z. Csehi
Judecător
O. Spineanu-Matei
Judecătoare
T. Ćapeta
Avocată generală
L. Medina
Avocată generală
A. Calot Escobar
Grefier
Compunerea Curții de Justiție
(Ordinea protocolară la data de 31 decembrie 2021)
Primul rând, de la stânga la dreapta:
Domnul prim avocat general M. Szpunar, domnul președinte de cameră C. Lycourgos, doamna președintă de cameră A. Prechal, domnul vicepreședinte L. Bay Larsen, domnul președinte K. Lenaerts, domnul președinte de cameră A. Arabadjiev, doamna președintă de cameră K. Jürimäe, domnii președinți de cameră E. Regan și S. Rodin
Al doilea rând, de la stânga la dreapta:
Domnii judecători T. von Danwitz și M. Ilešič, domnii președinți de cameră J. Passer, N. Jääskinen și I. Jarukaitis, doamna președintă de cameră I. Ziemele, doamna avocată generală J. Kokott, domnul judecător J.-C. Bonichot
Al treilea rând, de la stânga la dreapta:
Domnul avocat general P. Pikamäe, doamna judecătoare L. S. Rossi, domnii judecători P. G. Xuereb, F. Biltgen și M. Safjan, domnul avocat general M. Campos Sánchez-Bordona, domnul judecător N. J. Piçarra, domnul avocat general G. Pitruzzella
Al patrulea rând, de la stânga la dreapta:
Doamna judecătoare M. L. Arastey Sahún, domnul avocat general A. Rantos, domnii judecători N. Wahl și A. Kumin, domnul avocat general J. Richard de la Tour, domnul judecător D. Gratsias, domnul avocat general A. M. Collins
Al cincilea rând, de la stânga la dreapta:
Doamna avocată generală L. Medina, doamna judecătoare O. Spineanu-Matei, domnul avocat general N. Emiliou, domnii judecători M. Gavalec și Z. Csehi, doamna avocată generală T. Ćapeta, domnul grefier A. Calot Escobar
Tribunalul
Tribunalul poate fi sesizat în primă instanță cu acțiuni directe formulate de persoane fizice sau juridice (societăți, asociații etc.) și de statele membre împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene și cu acțiuni directe prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciilor cauzate de instituții sau de agenții lor. O mare parte din contenciosul său este de natură economică: proprietate intelectuală (mărci, desene și modele industriale ale Uniunii Europene), concurență, ajutoare de stat și supravegherea bancară și financiară.
Tribunalul este de asemenea competent să statueze în materia funcției publice, în litigiile dintre Uniunea Europeană și agenții săi.
Deciziile Tribunalului pot face obiectul unui recurs, limitat la chestiuni de drept, în fața Curții de Justiție. În cauzele care au beneficiat deja de o dublă examinare (de către o cameră jurisdicțională independentă și apoi de către Tribunal), Curtea de Justiție admite în principiu recursul doar dacă acesta ridică o chestiune importantă pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.
882 de cauze introduse
785 de acțiuni directe
dintre care 80 privind ajutoare de stat și concurență (inclusiv 4 acțiuni introduse de statele membre)
308 privind proprietatea intelectuală și industrială
81 în materia funcției publice a Uniunii Europene
316 alte acțiuni directe (inclusiv 11 acțiuni introduse de statele membre)
70 de cereri de asistență judiciară
O parte care nu este în măsură să facă față cheltuielilor de judecată poate solicita să beneficieze de asistență judiciară gratuită.
951 de cauze soluționate
836 de acțiuni directe
dintre care 81 privind ajutoare de stat și concurență
307 privind proprietatea intelectuală și industrială
128 în materia funcției publice a Uniunii
320 alte acțiuni directe
Durata medie a procedurilor 17,3 luni
29 % Proporția deciziilor care au făcut obiectul unui recurs în fața Curții de Justiție
1 428 de cauze pendinte la 31 decembrie 2021
Principalele materii
Accesul la documente 44
Agricultură 23
Concurență 96
Politica economică și monetară 179
Mediu 16
Proprietate intelectuală și industrială 320
Achizițiile publice 25
Măsuri restrictive 51
Statutul funcționarilor UE 133
Ajutoare de stat 273
Membrii Tribunalului
De la 1 septembrie 2019, Tribunalul Uniunii Europene este compus din doi judecători pentru fiecare stat membru. Judecătorii sunt desemnați de comun acord de statele membre pentru un mandat de șase ani, care poate fi înnoit. Judecătorii îi desemnează dintre ei pe președinte și pe vicepreședinte, pentru un mandat de trei ani, care poate fi înnoit. Ei își exercită atribuțiile în deplină imparțialitate.
.jpg)
