Statisticile judiciare ale Curții de Justiție - 2022

A se vedea statisticile detaliate ale Curții de Justiție PDF 

O scurtă prezentare a principalelor tendințe statistice din ultimul an

de domnul Marc‑André Gaudissart, grefier adjunct al Curții de Justiție

 

Inclusă până acum în Raportul anual propriu‑zis al Curții de Justiție a Uniunii Europene І Activitatea judiciară, prezenta contribuție are ca scop, ca în fiecare an, să ofere o scurtă prezentare generală a principalelor tendințe care se desprind din lectura statisticilor judiciare ale anului trecut. Ea aruncă o privire asupra obiectului, originii și naturii cauzelor introduse la Curtea de Justiție în 2022 și oferă câteva chei de interpretare a datelor referitoare la cauzele soluționate de instanță.

Deși anul trecut s‑a încheiat, din acest punct de vedere, cu un bilanț mai degrabă pozitiv, întrucât numărul cauzelor soluționate a depășit numărul cauzelor introduse, în ușoară scădere față de anul precedent, el a fost marcat de asemenea de o creștere a duratei medii de soluționare a cauzelor preliminare, care ridică probleme din ce în ce mai complexe și uneori de natură foarte sensibilă. Acesta este contextul în care trebuie privită cererea legislativă formulată de Curtea de Justiție, la 30 noiembrie 2022, de a extinde domeniul de aplicare material al mecanismului de admitere în principiu a recursurilor și de a efectua un transfer parțial al competenței de a judeca trimiteri preliminare a Curții către Tribunal pentru a permite acestuia să se pronunțe asupra întrebărilor adresate de instanțele naționale în temeiul articolului 267 TFUE în domenii specifice stabilite prin statut.

Cauzele introduse

Așa cum tocmai s‑a arătat, numărul de cauze introduse la Curte în 2022 (806 cauze) a fost într‑o ușoară scădere în raport cu anul precedent, când au fost înregistrate de grefă 838 de cauze noi. Această diminuare privește atât cererile de decizie preliminară, cât și recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului, dar are o întindere limitată și, mai ales, nu afectează în mod fundamental repartizarea litigiilor pe tipuri de cauze, trimiterile preliminare și recursurile reprezentând în continuare, singure, peste 90 % din totalul cauzelor introduse la Curte (cu 546 de cereri de decizie preliminară noi și, respectiv, 209 recursuri, toate categoriile considerate împreună, s‑a ajuns chiar la 93 % în 2022).

Având în vedere aceste cifre, ponderea acțiunilor directe în cauzele introduse în 2022 (4,60 %) pare relativ redusă, chiar dacă numărul acestor acțiuni (37) a crescut ușor anul trecut în raport cu anul precedent, când ele atinseseră un minim istoric (cu doar 29 de cauze noi). Printre acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introduse în 2022 vom menționa în special prima acțiune introdusă împotriva unui stat terț – Regatul Unit – în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice[1] [2].

Fie cu titlu preliminar, fie pe calea unei acțiuni directe sau a unui recurs, cauzele cu care a fost sesizată Curtea în 2022 au acoperit, din nou, o gamă extrem de largă de materii. Cu ceva mai puțin de o sută de cauze (95), spațiul de libertate, securitate și justiție a continuat să ocupe un loc preponderent în activitatea instanței, alături de litigii referitoare la fiscalitate, la protecția consumatorilor sau la protecția datelor cu caracter personal, mai multe cereri de decizie preliminară adresate Curții în acest din urmă domeniu urmărind să clarifice mai bine contururile jurisprudenței Curții referitoare la interpretarea Regulamentului general privind protecția datelor[3]. În schimb, numărul de cauze care țin de domeniul proprietății intelectuale, situat anterior la un nivel destul de ridicat, a cunoscut o scădere relativ importantă în cursul anului trecut, întrucât a trecut de la 83 de cauze noi în 2021 la numai 49 de cauze în 2022, în timp ce în alte domenii, mai clasice, asistăm, dimpotrivă, la o recrudescență a numărului de cauze noi. Aceasta este situația în special a cauzelor referitoare la cele patru libertăți fundamentale, dar și a cauzelor introduse în domeniul agriculturii, al concurenței și al achizițiilor publice, precum și în domeniul funcției publice.

În ceea ce privește proveniența geografică a cererilor de decizie preliminară adresate Curții în anul care s‑a încheiat vom evidenția o relativă stabilitate în raport cu anul precedent. La fel ca în 2021, Germania, Italia și Bulgaria au continuat să ocupe fruntea clasamentului „geografic” al trimiterilor (cu 98, 63 și, respectiv, 43 de cereri de decizie preliminară înregistrate la Curte în 2022), însă Bulgaria a fost urmată îndeaproape de Spania și de Polonia, ale căror instanțe s‑au adresat Curții de 41 și, respectiv, de 39 de ori în cursul aceluiași an. Cu 34 de cauze, numărul de cereri de decizie preliminară formulate de instanțele austriece a rămas destul de apropiat de nivelul anului precedent (37 de cereri în 2021), în timp ce, cu 28, 29 sau, respectiv, 30 de cereri, instanțele neerlandeze, române și belgiene rămân corespondente constante ale Curții. Pe de altă parte, vom observa o creștere semnificativă a numărului de trimiteri efectuate de instanțele portugheze, acestea din urmă sesizând Curtea de 28 de ori în 2022 (față de 20 de trimiteri în 2021).

În ceea ce privește, în sfârșit, contenciosul urgenței vom observa o diminuare importantă a numărului de cereri de aplicare a procedurii accelerate sau a procedurii de urgență. Deși acest număr a atins un vârf în 2021 (cu nu mai puțin de 90 de cereri), el a scăzut din nou la 54 de cereri în cursul anului precedent. Nicio cerere de aplicare a procedurii accelerate nu a condus la inițierea efectivă a acestei proceduri în 2022, în timp ce procedura preliminară de urgență a fost inițiată de șapte ori în cauze care priveau atât interpretarea normelor referitoare la acordarea sau la retragerea protecției internaționale, cât și în cele care țin de cooperarea judiciară în materie civilă sau penală și care vizează, printre altele, dreptul la interpretare și la traducere în cadrul procedurilor penale sau punerea în aplicare a principiului ne bis in idem prevăzut la articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen.

Cauzele soluționate

Dacă numărul de cauze introduse în 2022 a fost în ușoară scădere, numărul de cauze soluționate de Curte în cursul anului trecut a cunoscut, în ceea ce îl privește, o evoluție în sens invers, întrucât, de la 772 de cauze în 2021, numărul de cauze soluționate de Curte a trecut la 808 cauze în 2022. Acesta este, cu siguranță, un rezultat excelent, întrucât, cu excepția anului 2019 – în cursul căruia Curtea a soluționat nu mai puțin de 865 de cauze –, pragul de 800 de cauze soluționate într‑un an nu a fost niciodată depășit.

Din moment ce reprezintă ponderea esențială a cauzelor deduse judecății Curții, trimiterile preliminare și recursurile constituie, fără nicio surpriză, și cea mai mare parte a cauzelor soluționate de instanță, întrucât Curtea s‑a pronunțat în 2022 cu privire la nu mai puțin de 564 de cereri de decizie preliminară și 196 de recursuri. Anul trecut, Curtea a fost însă chemată să se pronunțe și cu privire la mai multe acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau în anulare importante, printre care figurează în special acțiunile formulate de Ungaria și, respectiv, de Republica Polonă împotriva Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii[4]. Reunită în plen, Curtea a respins astfel motivele invocate de aceste două state împotriva regulamentului citat și, prin urmare, a validat legătura stabilită de acesta din urmă între respectarea statului de drept și buna execuție a bugetului Uniunii, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare[5].

Într‑un alt registru, menționăm și decizia dată de Curte cu privire la cererea de aviz prezentată de Regatul Belgiei referitoare la compatibilitatea cu tratatele, în special cu articolele 19 TUE și 344 TFUE, a proiectului de tratat modernizat privind Carta energiei. În avizul său din 16 iunie 2022, Curtea (Camera a patra) a declarat această cerere inadmisibilă din cauza caracterului său prematur, întrucât Curtea nu dispunea de elemente suficiente cu privire la conținutul acordului preconizat – mai exact cu privire la domeniul de aplicare al articolului 26 din acesta, referitor la soluționarea litigiilor dintre un investitor și o parte contractantă – pentru a se pronunța asupra compatibilității acestuia din urmă cu tratatele[6].

Cu toate că numărul total de hotărâri, avize și ordonanțe adoptate de Curte în cursul anului trecut (732) a fost puțin mai mare decât numărul din anul anterior (708), ceea ce va reține, în schimb, atenția cititorului, este ponderea și mai importantă a ordonanțelor cu caracter jurisdicțional, în special în materie de recursuri. În timp ce această parte se ridica la 37 % din recursurile soluționate în 2020 și la 47 % din cele soluționate în 2021, ea a fost de aproape 57 % în anul 2022, respectiv un procentaj mult mai mare decât cel al recursurilor soluționate prin hotărâre. Mai mulți factori explică această creștere. Ea se datorează, pe de o parte, activității susținute a Camerei de admitere în principiu a recursurilor, care s‑a pronunțat cu privire la un număr ridicat de recursuri formulate împotriva unor hotărâri ale Tribunalului referitoare la decizii ale camerelor de recurs ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală[7] și, pe de altă parte, la o recurgere sporită la posibilitățile oferite de articolele 181 și 182 din Regulamentul de procedură. În timp ce acest din urmă articol nu fusese aplicat decât o singură dată în anul 2019, nu mai puțin de șase cauze au fost soluționate astfel în temeiul articolului 182 în 2022[8].

Indiferent dacă este vorba despre cauze preliminare sau despre recursuri, utilizarea sporită a ordonanțelor explică, în parte, un alt element marcant al anului trecut, legat de numărul ridicat de cauze soluționate de camerele de trei judecători. În 2022, aceste cauze reprezentau astfel peste 50 % din toate cauzele soluționate de Curte (față de 36 % pentru cauzele soluționate de camerele de cinci judecători). Cu titlu comparativ, aceste cifre se stabileau în anul precedent la 45 % din total pentru camerele de trei judecători și la 40 % pentru camerele de cinci judecători.

O evoluție similară poate fi observată în ceea ce privește cauzele soluționate de vicepreședintele Curții. Întrucât un număr ridicat de recursuri au fost formulate în 2022 împotriva unor decizii ale Tribunalului de respingere a unor cereri de intervenție sau împotriva unor decizii adoptate de acesta în temeiul articolelor 278 sau 279 TFUE, vicepreședintele, însărcinat cu examinarea acestor recursuri, a fost chemat să emită un număr mare de decizii în 2022. Numărul ordonanțelor date de acesta a fost astfel de două ori mai mare decât în cursul anului precedent.

În schimb, în ceea ce privește cauzele soluționate de Marea Cameră, anul trecut a fost marcat de o mare stabilitate. Cu 77 de cauze soluționate de acest complet de judecată în 2022, Curtea a rămas în media celor patru ani precedenți, numărul cauzelor soluționate de Marea Cameră, prin hotărâre sau prin ordonanță, oscilând între 70 și 83 de cauze.

Reducerea duratei medii de examinare a cauzelor este o altă consecință, logică, a recurgerii sporite la ordonanțe, întrucât permite Curții să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale sau chiar fără parcurgerea fazei scrise a procedurii cu privire la cauzele cu care este sesizată. În 2022, durata medie de soluționare a cauzelor, indiferent de natura acestora, se ridică astfel la 16,4 luni, respectiv în ușoară scădere în raport cu anul precedent (16,6 luni în 2021).

O analiză mai detaliată a datelor statistice evidențiază însă un bilanț mai contrastant, întrucât, deși durata medie de soluționare a recursurilor a scăzut semnificativ de la 15,1 luni în 2021 la 11,9 luni în 2022, aceasta a continuat, în schimb, să crească în materie de acțiuni directe și mai ales în materie preliminară. În timp ce durata medie de soluționare a cererilor de decizie preliminară a fost de 15 luni în 2016 și de 15,5 luni în 2019, ea a crescut progresiv la 15,9 luni în 2020, la 16,7 luni în 2021 și la 17,3 luni în 2022. O asemenea creștere își are originea în complexitatea crescândă a cauzelor cu care este sesizată Curtea, care necesită o examinare din ce în ce mai aprofundată a întrebărilor adresate de instanțele de trimitere, dar constituie un motiv de preocupare pentru instanță, întrucât durata soluționării cauzelor de către aceasta din urmă se adaugă la durata procedurii naționale. Orice prelungire a duratei examinării cauzelor de către Curte are, așadar, o repercusiune imediată asupra duratei globale a procesului în fața instanței de trimitere și asupra posibilității acesteia din urmă de a soluționa litigiul cu care este sesizată. Acest factor, printre alții, se află la originea cererii legislative menționate în rândurile care urmează.

Cauzele pendinte

La 31 decembrie 2022 erau pendinte în fața Curții de Justiție 1 111 cauze, adică, la o diferență de două unități, un număr de cauze aproape identic cu cel cu care fusese sesizată la 31 decembrie 2021 (1 113 cauze). Cea mai mare parte a acestor cauze era constituită, pe de o parte, din cereri de decizie preliminară (774 de cauze) și, pe de altă parte, din recursuri (259 de cauze).

Pentru a putea continua să soluționeze aceste cauze în mod satisfăcător și în termene rezonabile, la 30 noiembrie 2022, Curtea a adresat, așadar, legiuitorului Uniunii o cerere vizând modificarea Protocolului (nr. 3) privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această cerere are un dublu obiectiv.

Pe de o parte, ea urmărește să extindă domeniul de aplicare al mecanismului de admitere în principiu a recursurilor, prevăzut la articolul 58a din statut, la recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului pronunțate cu privire la deciziile camerelor de recurs independente ale celor șase organe, oficii sau agenții ale Uniunii care existau la data intrării în vigoare a mecanismului menționat anterior, la 1 mai 2019, dar care nu sunt încă menționate la articolul 58a din statut[9], precum și la recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului pronunțate în temeiul articolul 272 TFUE.

Pe de altă parte, ea urmărește să exploateze posibilitatea oferită de articolul 256 alineatul (3) TFUE operând în favoarea Tribunalului un transfer parțial al competenței de a judeca trimiteri preliminare a Curții de Justiție în șase materii specifice desemnate nominal: sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, accizele, Codul vamal și clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată, compensarea și asistența pasagerilor, precum și sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră.

Evident, acest transfer de competență nu aduce atingere posibilității Tribunalului de a trimite cauza Curții în cazul în care consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă să afecteze unitatea sau coerența dreptului Uniunii, așa cum prevede de altfel în mod expres articolul 256 alineatul (3) al doilea paragraf TFUE, dar ar trebui să conducă totuși la o reducere semnificativă a sarcinii de lucru a Curții (și să îi permită acesteia să se concentreze asupra celorlalte cauze), în măsura în care cauzele deduse judecății instanței în materiile menționate mai sus reprezintă în prezent aproximativ 20 % din toate cauzele preliminare.

[1]     JO L 29 din 31 ianuarie 2020, p. 7.

[2]     Cauza C‑516/22, Comisia/Regatul Unit, în care Comisia reproșează în esență Regatului Unit nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor și al Acordului de retragere, ca urmare a unei hotărâri a Curții Supreme a acestui stat prin care s‑a dispus executarea unei hotărâri arbitrale considerată a fi contrară dreptului Uniunii de către Comisie și, ulterior, de Curtea de Justiție. Potrivit reclamantei, Curtea Supremă a Regatului Unit ar fi trebuit să suspende executarea acestei hotărâri până la soluționarea procedurii aflate pe rolul instanțelor Uniunii sau să sesizeze Curtea de Justiție cu o problemă de validitate, în temeiul articolului 267 TFUE coroborat cu articolul 127 alineatul (1) din Acordul de retragere.

[3]     Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119 din 4 mai 2016, p. 1).

[4]     JO L 433 din 22 decembrie 2020, p. 1, rectificare în JO L 373 din 21 octombrie 2021, p. 94.

[5]     Hotărârile din 16 februarie 2022 pronunțate în cauzele Ungaria/Parlamentul și Consiliul (C‑156/21, EU:C:2022:97) și Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑157/21, EU:C:2022:98).

[6]     Avizul 1/20 (Tratatul privind Carta energiei modernizat) din 16 iunie 2022 (EU:C:2022:485).

[7]     În 2022, 41 de ordonanțe au fost adoptate astfel de Camera de admitere în principiu a recursurilor. În două cauze (C‑801/21 P, EUIPO/Indo European Foods, și C‑337/22 P, EUIPO/Nowhere), recursul a fost admis și, prin urmare, procedura continuă, în conformitate cu dispozițiile relevante din titlul V din Regulamentul de procedură al Curții.

[8]     Este vorba despre cauzele C‑663/20 P, SRB/Hypo Vorarlberg Bank și, respectiv, C‑664/20 P, SRB/Portigon și Comisia, soluționate prin Ordonanțele din 3 martie 2022 (EU:C:2022:162 și EU:C:2022:161), despre cauzele conexate C‑313/21 P și C‑314/21 P, Consiliul/FI și Comisia/FI, soluționate prin Ordonanța din 22 decembrie 2022 (EU:C:2022:1045), precum și despre cauzele conexate C‑341/21 P și C‑357/21 P, Comisia/KM și Consiliul/KM, soluționate de asemenea prin ordonanță la 22 decembrie 2022 (EU:C:2022:1042).

[9]   Este vorba despre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, Comitetul unic de rezoluție, Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și, respectiv, Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate.

Statisticile judiciare privind anii anteriori pot fi consultate tot pe site‑ul Curia, în secțiunea „Istoric".