Tribunalul Funcției Publice

Paul J. Mahoney
Paul J. Mahoney

născut în 1946; studii juridice (Master of Arts, Universitatea din Oxford, 1967; Master of Laws, University College London, 1969); lector la University College London (1967-1973); barrister (Londra, 1972-1974); administrator, administrator principal la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1974-1990); profesor de drept invitat la Universitatea Saskatchewan, Saskatoon, Canada (1988); șef al personalului la Consiliul Europei (1990-1993); șef de secție (1993-1995), grefier adjunct (1995-2001), grefierul Curții Europene a Drepturilor Omului (2001-septembrie 2005); președintele Tribunalului Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 6 octombrie 2011.

Sean Van Raepenbusch
Sean Van Raepenbusch

născut în 1956; licențiat în drept (Universitatea Liberă din Bruxelles, 1979); diplomă specială de licență în drept internațional (Bruxelles, 1980); doctor în drept (1989); responsabil al Serviciului juridic din cadrul Société anonyme du canal et des installations maritimes din Bruxelles (1979 1984); funcționar la Comisia Comunităților Europene (Direcția Generală Afaceri Sociale, 1984-1988); membru al Serviciului Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1988-1994); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1994-2005); titular de curs la Centrul Universitar din Charleroi (drept social internațional și european, 1989-1991), la Universitatea din Mons-Hainaut (drept european, 1991-1997), la Universitatea din Liège (dreptul funcției publice europene, 1989-1991; dreptul instituțional al Uniunii Europene, 1995-2005; drept social european, 2004-2005) și din 2006 la Universitatea Liberă din Bruxelles (dreptului instituțional al Uniunii Europene); numeroase lucrări publicate în domeniul dreptului social european și al dreptului instituțional al Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005; președintele Tribunalului Funcției Publice începând 07 octombrie 2011 și 31 august, in 2016.

Heikki Kanninen
Heikki Kanninen

născut în 1952; licențiat al Școlii de Înalte Studii Comerciale din Helsinki și al Facultății de Drept a Universității din Helsinki; referent la Curtea Administrativă Supremă din Finlanda; secretar general al Comitetului pentru reforma protecției juridice în administrația publică; administrator principal la Curtea Administrativă Supremă; secretar general al Comitetului pentru reforma contenciosului administrativ, consilier la Direcția legislativă a Ministerului Justiției; grefier adjunct la Curtea AELS; referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene; judecător la Curtea Administrativă Supremă (1998-2005); membru al Comitetului pentru Refugiați; vicepreședinte al Comitetului de dezvoltare a instituțiilor judiciare finlandeze; judecător la Tribunalul Funcției Publice în perioada 6 octombrie 2005-6 octombrie 2009; judecător la Tribunal începând cu data de 7 octombrie 2009; vicepreședinte al Tribunalului începând cu 17 septembrie 2013.

Haris Tagaras
Haris Tagaras

născut în 1955; licențiat în drept (Universitatea din Salonic, 1977); diplomă specială de licență în drept european (Institutul de Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles, 1980); doctor în drept (Universitatea din Salonic, 1984); jurist lingvist la Consiliul omunităților Europene (1980-1982); cercetător la Centrul de Drept Economic Internațional și European din Salonic (1982-1984); administrator la Curtea de Justiție a Comunităților Europene și la Comisia Comunităților Europene (1986-1990); profesor de drept comunitar, de drept internațional privat și de drepturile omului la Universitatea Panteion din Atena (din 1990); colaborator extern pentru afaceri europene la Ministerul Justiției și membru al Comitetului permanent al Convenției de la Lugano (1991-2004); membru al Comisiei Naționale de Concurență (1999-2005); membru al Comisiei Naționale a Poștei și Telecomunicațiilor (2000-2002); membru al Baroului din Salonic, avocat pe lângă Curtea de Casație; membru fondator al Uniunii Avocaților din Europa (UAE); membru asociat al Academiei Internaționale de Drept Comparat; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 6 octombrie 2011.

Irena Boruta
Irena Boruta

născută în 1950; licențiată în drept a Universității din Wrocław (1972), doctor în drept (Łodz, 1982); avocat, membru al Baroului Republicii Polone (din 1977); cercetător invitat (Universitatea Paris X, 1987-1988; Universitatea din Nantes, 1993-1994); expert al „Solidarnosc” (1995-2000); profesor de dreptul muncii și de drept social european la Universitatea din Łodz (1997-1998 și 2001-2005), profesor agregat la Școala Superioară de Comerț din Varșovia (2002), profesor de dreptul muncii și al securității sociale la Universitatea „Cardinal Stefan Wyszynski” din Varșovia (2002-2005); viceministru al muncii și al afacerilor sociale (1998-2001); membru al Comitetului de negociatori pentru aderarea Republicii Polone la Uniunea Europeană (1998-2001); reprezentant al guvernului polonez pe lângă Organizația Internațională a Muncii (1998-2001); autor al mai multor lucrări în domeniul dreptului muncii și al dreptului social european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 și până la 7 octombrie 2013.

Stéphane Gervasoni
Stéphane Gervasoni

născut în 1967; licențiat al Institutului de Studii Politice din Grenoble (1988) și al Școlii Naționale de Administrație (1993); auditor la Consiliul de Stat [judecător raportor la Secția de contencios (1993-1997) și membru al Secției sociale (1996-1997)]; înalt funcționar („maître des requêtes") la Consiliul de Stat (1996-2008); conferențiar universitar la Institutul de Studii Politice din Paris (1993-1995); comisar al guvernului pe lângă Comisia specială de casație în materie de pensii (1994-1996); consilier juridic la Ministerul Funcției Publice și la Primăria Parisului (1995-1997); secretar general la prefectura departamentului Yonne, subprefect al arondismentului Auxerre (1997-1999); secretar general la prefectura departamentului Savoie, subprefect al arondismentului Chambéry (1999-2001); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (2001-2005); membru titular al Comisiei de recurs din cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) (2001-2005); judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene (2005-2011, președinte de cameră în perioada 2008-2011); consilier de stat (adjunct al președintelui Camerei a opta a Secției de contencios 2011-2013); membru al Comisiei de recurs din cadrul Agenției Spațiale Europene (2011-2013); judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013

Horstpeter Kreppel
Horstpeter Kreppel

născut în 1945; studii universitare la Berlin, la München și la Frankfurt am Main (1966-1972); primul examen de stat (1972); magistrat stagiar la Frankfurt am Main (1972-1973 și 1974-1975); Colegiul Europei din Bruges (1973-1974); al doilea examen de stat (Frankfurt am Main, 1976); angajat la Biroul Federal al Forței de Muncă și avocat (1976); judecător la Tribunalul pentru Litigii de Muncă (landul Hessa, 1977-1993); lector la Fachhochschule für Sozialarbeit din Frankfurt am Main și la Verwaltungsfachhochschule din Wiesbaden (1979-1990); expert național la Serviciul Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1993-1996 și 2001-2005); atașat pentru afaceri sociale la Ambasada Republicii Federale Germania la Madrid (1996-2001); judecător la Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Frankfurt am Main (februarie-septembrie 2005); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 13 aprilie 2016.

Maria Isabel Rofes i Pujol
Maria Isabel Rofes i Pujol

născută în 1956; studii de drept (licenciatura en derecho, Universitatea din Barcelona, 1981); specializare în comerțul internațional (Mexic, 1983); studii privind integrarea europeană (Camera de Comerț din Barcelona, 1985) și privind dreptul comunitar (Escola d'Administació Pública de Catalunya, 1986); funcționar în cadrul Generalitat de Catalunya (membru al Serviciului juridic al Ministerului Industriei și Energiei, aprilie 1984-august 1986); membru în Baroul din Barcelona (1985-1987); administrator și apoi administrator principal în cadrul Diviziei cercetare și documentare a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1986-1994); referent juridic la Curtea de Justiție (cabinetul avocatului general Ruiz-Jarabo Colomer, ianuarie 1995-aprilie 2004; cabinetul domnului judecător Lõhmus, mai 2004-august 2009); titularul cursului de contencios comunitar la Facultatea de Drept (Universitat Autònoma din Barcelona, 1993-2000); numeroase lucrări publicate și cursuri în materia dreptului social european; membru al Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (2006-2009); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 7 octombrie 2009 şi până la data de 13 aprilie 2016.

Ezio Perillo
Ezio Perillo

născut în 1950; licențiat în drept și avocat în cadrul Baroului din Padova; asistent, apoi cercetător în drept civil și comparat la Facultatea de drept a Universității din Padova (1977-1982); titular de curs în materia dreptului comunitar la Colegiul European (Parma, 1990-1998), la facultățile de drept din Padova (1985-1987), Macerata (1991-1994), Napoli (1995) și la Universitatea de Stat din Milano (2000-2001); membru al comitetului științific al Master in European integration din cadrul Universității din Padova; funcționar la Direcția bibliotecă, cercetare și documentare a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1982-1984); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă avocatul general G. F. Mancini (1984-1988); consilier juridic al secretarului general al Parlamentului European, domnul E. Vinci (1988-1993); șef de divizie la Serviciul juridic al Parlamentului European (1995-1999); director al Direcției de afaceri legislative și de concilieri, de relații interinstituționale și de relații cu parlamentele naționale din cadrul Parlamentului European(1999-2004); director al Direcției de relații externe a Parlamentului European (2004-2006); director al Direcției de afaceri legislative din cadrul Serviciului juridic al Parlamentului European (2006-2011); autor a mai multe publicații în dreptul civil italian și în dreptul Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 6 octombrie 2011 şi până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 şi până la data de 26 septembrie 2019.

René Barents
René Barents

născut în 1951; licențiat în drept și licență specială în economie (Universitatea Erasmus din Rotterdam, 1973); doctor în drept (Universitatea din Utrecht, 1981); cercetător în drept european și în drept economic internațional (1973-1974) și conferențiar în drept european și în drept economic la Institutul Europa al Universității din Utrecht (1974-1979) și la Universitatea din Leyde (1979-1981); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1981-1986); șef al secției Drepturi statutare din cadrul Diviziei de personal a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1986-1987); membru al Serviciului Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1987-1991); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1991-2000); șef de divizie (2000-2009), apoi director (2009-2011) al Direcției cercetare și documentare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (2009-2011); profesor titular (1988-2003) și profesor de onoare (începând cu 2003) în drept european la Universitatea din Maastricht; consilier la Curtea de Apel din 's-Hertogenbosch (1993-2011); membru al Academiei Regale de Științe a Țărilor de Jos (începând cu 1993); numeroase publicații în materie de drept european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 6 octombrie 2011 până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.

Kieran Bradley
Kieran Bradley

născut în 1957; licențiat în drept (Trinity College, Dublin, 1975-1979); cercetător asistent în cadrul biroului senatorului Mary Robinson (1978-79 și 1980); bursă de studii „Pádraig Pearse” la Colegiul Europei (Bruges, 1979); studii postuniversitare de drept european la Colegiul Europei (1979-1980); master în drept la Universitatea din Cambridge (1980-1981); stagiar la Parlamentul European (Luxemburg, 1981); administrator la Secretariatul comisiei juridice a Parlamentului European (Luxemburg, 1981-1988); membru al serviciului juridic al Parlamentului European (Bruxelles, 1988-1995); referent juridic la Curtea de Justiție (1995 2000); conferențiar în drept european la Harvard Law School (2000); membru al serviciului juridic al Parlamentului European (2000-2003), apoi șef de unitate (2003 2011) și director (2011); autor al numeroase publicații; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de Saselea octombrie 2011 şi până la data de 31 august 2016.

Jesper Svenningsen
Jesper Svenningsen

născut în 1966; studii de drept (Candidatus juris), Universitatea din Aarhus (1989); avocat stagiar pe lângă consilierul juridic al guvernului danez (1989-1991); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă avocatului general C. C. Gulmann (1991-1993); admis în baroul din Danemarca (1993); avocat pe lângă consilierul juridic al guvernului danez (1993-1995); titular de curs de drept european la Universitatea din Copenhaga; conferențiar la Institutul European de Administrație Publică (IEAP) (Luxemburg, 1995-1997); avocat în Baroul din Bruxelles (1997); conferențiar, ulterior director al IEAP (Luxemburg, 1997-1999); administrator la Serviciul juridic al Autorității de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) (1999-2000); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă judecătorul Gulmann (2003-2006), apoi pe lângă judecătorul L. Bay Larsen (2006-2013); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la de 7 octombrie 2013 și până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.

João Sant
João Sant'Anna

născut în 1957; licențiat în drept al Universității Clasice din Lisabona (1980); monitor de drept administrativ la Universitatea Clasică din Lisabona (1979-1980); studii în domeniul proprietății industriale la Institutul Max-Planck din München (1982-1984); administrator, apoi șef de direcție la Ministerul Afacerilor Interne (1980-1986); avocat în Baroul din Lisabona (1981-1986); în cadrul Parlamentului European, administrator în cadrul Direcției Generale Informare și relații publice (1986-1987), al Direcției Generale Cercetare și studii (1987-1992), al Direcției Generale Personal, buget și finanțe (1992 1996) și al Serviciului Juridic (1996-2000); șef al Departamentului administrativ și financiar (2000-2007), apoi director al Departamentului juridic (2007-2011) și al Direcției A (2012-2015) în cadrul Ombudsmanului European; judecător la Tribunalul Funcției Publice la 13 aprilie la 31 august 2016.

Alexander Kornezov
Alexander Kornezov

născut în 1978; licențiat în drept la universitatea Sfântul Kliment Ohridski din Sofia (2002) și Master of Laws în drept european la Colegiul Europei (Bruges, 2004); doctor în drept (2008); avocat în Baroul din Bruxelles (2004-2006); conferențiar universitar în dreptul procedural al Uniunii Europene la Universitatea de Economie Națională și Mondială din Sofia (2008 2012) și la Universitatea Sfântul Kliment Ohridski din Sofia (2010-2013); profesor asociat de drept al Uniunii Europene și de drept internațional privat la Academia de Științe din Bulgaria (din 2014); titular de curs invitat la Universitatea Cambridge și la KU Leuven; referent juridic la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (2007-2016); fondator și membru al comitetului director al Asociației Bulgare de Drept European; redactor-șef al revistei de drept european Evropeiski praven pregled; autor a numeroase publicații în materia dreptului european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 13 aprilie până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.

Waltraud Hakenberg
Waltraud Hakenberg

născută în 1955; studii juridice la Regensburg și la Geneva (1974-1979); primul examen de stat (1979); studii postuniversitare de drept comunitar la Colegiul Europei din Bruges (1979-1980); magistrat stagiar la Regensburg (1980-1983); doctor în drept (1982); al doilea examen de stat (1983); avocat la München și la Paris (1983-1989); funcționar la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1990-2005); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (cabinetul domnului judecător Jann, 1995-2005); funcții didactice în cadrul mai multor universități din Germania, Austria, Elveția și Rusia; profesor onorific al Universității din Saar (din 1999); membru în diverse comitete, asociații și comisii juridice; numeroase lucrări publicate în domeniul dreptului și al contenciosului comunitar; grefier la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de Treizeci noiembrie 2005 şi până la data de 31 august 2016; decedată la data de 05 ianuarie 2024.