Tribunalul

José Luis da Cruz Vilaça
José Luis da Cruz Vilaça

născut în 1944; licență în drept și master în economie politică la Universitatea din Coimbra; doctor în economie internațională (Universitatea Paris I - Panthéon Sorbonne); serviciul militar obligatoriu îndeplinit în cadrul Ministerului Marinei (Serviciul de Justiție, 1969-1972); profesor la Universitatea Catolică și la Universitatea Nova din Lisabona; a fost profesor la Universitatea din Coimbra și la Universitatea Lusíada din Lisabona (director al Institutului de Studii Europene); membru al guvernului portughez (1980-1983): secretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne, secretar de stat în cadrul președinției Consiliului de Miniștri și secretar de stat pentru afaceri europene; deputat în Parlamentul portughez, vicepreședinte al grupului creștin democrat; avocat general la Curtea de Justiție (1986-1988); președinte al Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (1989-1995); avocat în Baroul din Lisabona, specialist în drept european și în dreptul concurenței (1996-2012); membru al Grupului de reflecție asupra viitorului sistemului jurisdicțional al Comunităților Europene „Groupe Due" (2000); președinte al Consiliului de disciplină al Comisiei Europene (2003-2007); președinte al Asociației Portugheze de Drept European (începând cu anul 1999); judecător la Curtea de Justiție începând între 8 octombrie 2012 şi  8 octombrie 2018.

Donal Patrick Michael Barrington
Donal Patrick Michael Barrington

născut în anul 1928, cetăţean irlandez; Senior Counsel; specialist în drept constituţional şi în drept comercial; judecător la High Court; preşedinte al Consiliului general al Baroului din Irlanda; membru al Consiliului de administraţie al King's Inn; preşedinte al Comisiei educative a Consiliului King's Inn; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data de 10 ianuarie 1996; decedat la 3 ianuarie 2018.

Antonio Saggio
Antonio Saggio

născut în anul 1934; cetăţean italian; judecător la Tribunalul din Napoli; magistrat la Curtea de Apel din Roma şi apoi la Curtea de Casaţie; ataşat în cadrul Ufficio legislativo del ministero di Grazia e Giustizia; preşedintele Comitetului general al Conferinţei diplomatice pentru elaborarea Convenţiei de la Lugano; referent juridic al avocatului general italian la Curtea de Justiţie; profesor la Şcoala Superioară de Administraţie Publică din Roma, judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data de 17 septembrie 1995; preşedinte al Tribunalului de Primă Instanţă în perioada 18 septembrie 1995–4 martie 1998; decedat la 26 ianuarie 2010.

David Alexander Ogilvy Edward
David Alexander Ogilvy Edward

născut la data de 14 noiembrie 1934; cetăţean britanic; Advocate (Scoţia); King’s Counsel (Scoţia); secretar, apoi trezorier al Faculty of Advocates; preşedinte al Consiliului Consultativ al Barourilor din cadrul Comunităţii Europene; Salvesen Professor of European Institutions şi director al Europa Institute, Universitatea din Edinburgh; consilier special al Select Committee on the European Communities; Honorary Bencher în cadrul Gray’s Inn, Londra; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 25 septembrie 1989 şi 9 martie 1992; judecător la Curtea de Justiţie între 10 martie 1992 şi 7 ianuarie 2004.

Heinrich Kirschner
Heinrich Kirschner

născut în anul 1938; cetăţean german; magistrat în landul Nordrhein-Westfalen, funcţionar în cadrul Ministerului Justiţiei (Direcţia drept comunitar şi drepturile omului); colaborator în cabinetul membrului danez al Comisiei, apoi în cadrul DG III (piaţa internă); şef al unei secţii penale din cadrul Ministerului Federal al Justiţiei; şef de cabinet al ministrului, apoi director (Ministerialdirigent) al unei subdirecţii penale; lector în cadrul Universităţii din Saarbrücken; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data decesului său, 6 februarie 1997.

Christos Yeraris
Christos Yeraris

născut în anul 1938, cetăţean grec; consilier principal în cadrul Consiliului de Stat, apoi consilier superior; membru al Curţii Supreme Speciale; membru al tribunalelor instituite în materie de mărci; consilier al administraţiei în materia aplicării dreptului comunitar; profesor de drept comunitar la Şcoala Naţională de Administraţie Publică şi la Institutul pentru Formare Continuă; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data de 18 septembrie 1992.

Romain Schintgen
Romain Schintgen

născut în anul 1939; studii universitare la facultățile de drept și de științe economice din Montpellier și din Paris; doctor în drept (1964); avocat (1964); avocat avoué (1967); administrator general la Ministerul Muncii și Securității Sociale; membru (1978 1989), ulterior președinte (1988-1989) al Consiliului Economic și Social; administrator al Societății Naționale de Credit și Investiții și al Societății Europene a Sateliților (până în 1989); membru (1993 1995), ulterior președinte al consiliului Institutului Universitar Internațional Luxemburg (1995 2004); cadru didactic la Universitatea din Luxemburg; membru guvernamental al Comitetului Fondului Social European, al Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor și al Consiliului de administrație al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (până în 1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din 25 septembrie 1989 până la data de 11 iulie 1996; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 12 iulie 1996 şi până la data de 14 ianuarie 2008.

Cornelis Paulus Briët
Cornelis Paulus Briët

născut în 1944; cetăţean olandez; asistent la agenţia D. Hudig & Co, agent asigurări la Granaria BV; judecător la Tribunalul Arondismentului Rotterdam (tribunal local); membru al Curţii de Justiţie a Antilelor olandeze; judecător de canton la Rotterdam; vicepreşedinte al Tribunalului Arondismentului Rotterdam; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând din 25 septembrie 1989 până la 17 septembrie 1998.

Bo Vesterdorf
Bo Vesterdorf

născut în anul 1945; jurist-lingvist la Curtea de Justiţie; administrator la Ministerul Justiţiei; magistrat asistent; ataşat juridic la reprezentanţa permanentă a Danemarcei pe lângă Comunitatea Economică Europeană; judecător interimar la Østre Landsret (Curtea de Apel); şeful Secţiei de drept constituţional şi administrativ din cadrul Ministerului Justiţiei; director la Ministerul Justiţiei; conferenţiar universitar; membru al Comitetului Director pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei (CDDH) şi, ulterior, membru al Biroului CDDH; membru al Comitetului ad-hoc pentru formarea juridică din cadrul Academiei de Drept European din Trier, Germania; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă din 25 septembrie 1989; preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă începând cu data de 4 martie 1998.

Rafael García-Valdecasas y Fernández
Rafael García-Valdecasas y Fernández

născut în anul 1946; Abogado del Estado (la Jaén şi Granada); grefier la Tribunalul Economic Administrativ din Jaén şi, ulterior, din Cordoba; membru al Ordinului Avocaţilor (Jaén, Granada); şeful Serviciului de contencios comunitar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; şef al delegaţiei spaniole din cadrul grupului de lucru al Consiliului pentru crearea Tribunalului de Primă Instanţă; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989.

Jacques Biancarelli
Jacques Biancarelli

născut în anul 1948; cetăţean francez; inspector fiscal; consilier, apoi consilier principal în cadrul Consiliului de Stat; consilier juridic al mai multor miniştri; conferenţiar şi lector în cadrul mai multor institute şi universităţi; referent juridic la Curtea de Justiţie; director al Serviciului juridic din cadrul Crédit Lyonnais; preşedinte de onoare al Asociaţiei Europene pentru Drept Bancar şi Financiar; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 până la data de 18 septembrie 1995; decedat la data de 9 septembrie 2020.

Koen Lenaerts
Koen Lenaerts

născut în anul 1954; licenţiat şi doctor în drept (Universitatea Catolică din Louvain); Master of Laws, Master in Public Administration (Universitatea Harvard); asistent universitar (1979-1983), apoi profesor de drept european la Universitatea Catolică din Louvain (începând cu anul 1983); referent juridic la Curtea de Justiţie (1984-1985); profesor la Colegiul Europei din Bruges (1984-1989); avocat în cadrul Baroului din Bruxelles (1986-1989); profesor invitat în cadrul Harvard Law School (1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 25 septembrie 1989 și 6 octombrie 2003; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2003; vicepreşedinte al Curţii de Justiţie între 9 octombrie 2012 şi 8 octombrie 2015; președintele Curții de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2015.

Christopher William Bellamy
Christopher William Bellamy

născut în anul 1946; cetăţean britanic; Barrister, Middle Temple; King's Counsel, specializat în drept comercial, drept european şi drept public; coautor al primelor trei ediţii din Bellamy & Child, Common Market Law of Competition; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 10 martie 1992 şi până la data de 15 decembrie 1999.

Andreas Kalogeropoulos
Andreas Kalogeropoulos

născut în anul 1944; cetăţean grec; avocat (Atena); referent juridic al judecătorilor Chloros şi Kakouris la Curtea de Justiţie; profesor de drept public şi de drept comunitar (Atena); consilier juridic; prim-ataşat în cadrul Curţii de Conturi; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1992 şi până la data de 17 septembrie 1998.

Virpi Tiili
Virpi Tiili

născută în anul 1942; doctor în drept al Universității din Helsinki; asistent universitar de drept civil și de drept comercial la Universitatea din Helsinki; director al Direcției pentru afaceri juridice și politică comercială a Camerei Centrale de Comerț din Finlanda; director general al Administrației pentru Protecția Consumatorilor din Finlanda; membru al mai multor comitete guvernamentale și delegații, printre altele președinte al Consiliului de Supraveghere a Publicității Medicamentelor (1988-1990), membru al Consiliului pentru Problemele Consumatorilor (1990-1994), membru al Consiliului Concurenței (1991-1994) și membru al Comitetului de redacție al Nordic Intellectual Property Law Review (1982 1990); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din 18 ianuarie 1995 până la 6 octombrie 2009.

Josef Azizi
Josef Azizi

născut în 1948; doctor în drept și licențiat în științe sociale și economice al Universității din Viena; titular de curs și profesor la Universitatea de Științe Economice din Viena, la Facultatea de Drept a Universității din Viena și la alte câteva universități; profesor de onoare la Facultatea de Drept a Universității din Viena; Ministerialrat și șef de secție la Cancelaria Federală; membru al Comitetului Director pentru Cooperare Juridică din cadrul Consiliului Europei (CDCJ); mandatar ad litem în fața Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională) în proceduri judiciare de control al constituționalității legilor federale; coordonator responsabil de armonizarea dreptului federal austriac cu dreptul comunitar; judecător la Tribunal începând cu data de 18 ianuarie 1995 până la data de 16 septembrie 2013.

Pernilla Lindh
Pernilla Lindh

născută în 1945; licențiată în drept a Universității din Lund; referent juridic și judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Trollhättan (1971-1974); referent juridic la Curtea de Apel din Stockholm (1974-1975); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Stockholm (1975); consilier pe probleme juridice și administrative al Președintelui Curții de Apel din Stockholm (1975-1978); consilier special la Domstolverket (Administrația Națională a Instanțelor) (1977); consilier în cadrul cabinetului Cancelarului Justiției (Justice Chancellor) (1979-1980); magistrat‑asistent la Curtea de Apel din Stockholm (1980-1981); consilier juridic la Ministerul Comerțului (1981-1982); consilier juridic, apoi director și director general pentru probleme juridice la Ministerul Afacerilor Externe (1982-1995); obține titlul de ambasador în 1992; vicepreședinte al Swedish Market Court; responsabilă cu problemele juridice și instituționale în cadrul negocierilor SEE (vicepreședinte, apoi președinte al grupului AELS) și cu ocazia negocierilor de aderare a Regatului Suediei la Uniunea Europeană; judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 18 ianuarie 1995 și 6 octombrie 2006; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data de 6 octombrie 2011.

André Potocki
André Potocki

născut în anul 1950; cetăţean francez; secretar general al prim-preşedintelui Curţii de Casaţie (1988); vicepreşedinte al Tribunalului de Mare Instanţă din Paris (1990); şef al Serviciului afacerilor europene şi internaţionale din cadrul Ministerului Justiţiei (1991); magistrat la Curtea de Apel din Paris şi profesor asociat la Universitatea Paris X - Nanterre (1994); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1995 şi până la data de 19 septembrie 2001.

Rui Manuel Gens de Moura Ramos
Rui Manuel Gens de Moura Ramos

născut în anul 1950; cetăţean portughez; profesor la Facultatea de Drept din Coimbra şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Catolice din Porto; titular al Catedrei Jean Monnet; director de curs (în limba franceză) la Academia de Drept Internaţional din Haga (1984) şi profesor invitat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Paris I (1995); reprezentant al guvernului portughez în cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru drept comercial internaţional (Cnudci), al Conferinţei de la Haga pentru dreptul internaţional privat, al Comisiei internaţionale pentru starea civilă şi al Comitetului cu privire la naţionalitate al Consiliului Europei; membru al Institutului de Drept Internaţional; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1995 şi până la data de 31 martie 2003.

John D. Cooke
John D. Cooke

născut în anul 1944; înscris în Baroul din Irlanda în 1966; de asemenea, înscris în Barourile din Anglia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord şi Noua Galie de Sud; Barrister din 1966 până în 1996; înscris la Inner Bar în Irlanda (Senior Counsel) în 1980 şi în Noua Galie de Sud în 1991; preşedinte al Consiliului Barourilor Comunităţii Europene (CCBE) din 1985 până în 1986; profesor invitat la Facultatea de Drept a University College din Dublin; membru al Chartered Institute of Arbitrators; preşedinte al Royal Zoological Society din Irlanda din 1987 până în 1990; Bencher la Honorable Society of Kings Inns, Dublin; Honorary Bencher la Lincoln's Inn, Londra; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 10 ianuarie 1996 şi până la data de 15 septembrie 2008; decedat la data de 29 aprilie 2022.

Jörg Pirrung
Jörg Pirrung

născut în anul 1940; asistent-cercetător la Universitatea din Marburg; doctor în drept (Universitatea din Marburg); referent, apoi şef al Serviciului de drept internaţional privat şi, ulterior, şef al unei subdirecţii de drept civil din cadrul Ministerului Federal al Justiţiei; membru al Consiliului Director al Institutului Internaţional Unidroit (1993-1998); preşedintele comisiei însărcinate cu elaborarea Convenţiei pentru protecţia copilului din cadrul Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga (1996); Honorarprofessor la Universitatea din Trier (drept internaţional privat şi procesual, drept comunitar); începând cu anul 2002, membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Max Planck de drept privat comparat şi internaţional din Hamburg; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 11 iunie 1997; decedat la 24 octombrie 2019.

 

Paolo Mengozzi
Paolo Mengozzi

născut în anul 1938; cetăţean italian; profesor de drept internaţional şi titular al Catedrei Jean Monnet de drept comunitar în cadrul Universităţii din Bologna; doctor honoris causa al Universităţii Carol al III-lea din Madrid; profesor invitat în cadrul Universităţilor Johns Hopkins (Bologna Center), St. Johns (New York), Georgetown, Paris II, Georgia (Atena) şi al Institutului Universitar Internaţional (Luxemburg); coordonator al European Business Law Pallas Program, organizat în cadrul Universităţii din Nijmegen; membru al Comitetului consultativ al Comisiei Comunităţilor Europene cu privire la achiziţiile publice; subsecretar de stat pentru industrie şi comerţ cu ocazia preşedinţiei italiene a Consiliului; membru al grupului de reflecţie al Comunităţii Europene cu privire la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi director al sesiunii din anul 1997 a Centrului de studii consacrate OMC al Academiei de Drept Internaţional de la Haga; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 4 martie 1998 şi 3 mai 2006; avocat general la Curtea de Justiţie începând între 4 mai 2006 şi  8 octombrie 2018.

Michail Vilaras
Michail Vilaras

născut în 1950; diplomă de drept a Universității din Atena (1973); diplomă de studii aprofundate (DEA) de drept social a Universității Paris II Panthéon-Sorbonne (1977); avocat(1974-1980); expert național la Serviciul Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1988-1990), ulterior administrator principal la Direcția Generală V „Ocuparea forței de muncă, relații industriale, afaceri sociale” (1990-1994); auditor, „maître des requêtes” și, din 1999, consilier la Consiliul de Stat elen; membru asociat al Curții Supreme Speciale din Grecia; membru al Comitetului Central de Elaborare a Proiectelor de Lege din Grecia (1996-1998); director al Serviciului juridic de pe lângă Secretariatul General al Guvernului Elen (1996-1998); judecător la Tribunalul Uniunii Europene (1998-2010, președinte de cameră în perioada 2004-2010); membru al Consiliului Superior al Justiției Administrative (2011-2012); membru al Curții speciale pentru litigii privind remunerațiile magistraților și al Curții speciale pentru cauze de „prise à partie” (2013-2014); membru al comitetului consultativ de experți privind candidații la alegerea judecătorilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (2014-2015); membru al comitetului competent să emită un aviz privind adecvarea candidaților la exercitarea funcției de judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene (2012-2015); profesor de drept european la Școala Națională de Magistratură (1995-1996 și 2012-2015); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2015 până la data de 7 octombrie 2021.

Arjen W. H. Meij
Arjen W. H. Meij

născut în 1944; consilier la Curtea Supremă de Justiţie a Regatului Ţărilor de Jos (1996); consilier şi vicepreşedinte la College van Beroep voor het bedrijfsleven (Tribunalul administrativ de comerţ şi industrie) (1986); consilier interimar la Curtea de Apel pentru Securitatea Socială şi la Comisia judiciară a tarifului vamal; referent juridic la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1980); profesor de drept european la Facultatea de Drept a Universităţii din Groningen şi cercetător la University of Michigan Law School; membru al Secretariatului internaţional al Camerei de Comerţ din Amsterdam (1970); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 17 septembrie 1998 şi până la data de 13 septembrie 2010.

Nicholas James Forwood
Nicholas James Forwood

născut în 1948; absolvent al Universității din Cambridge (BA 1969, MA 1973) (științe mecanice și drept); înscris în Baroul din Anglia în 1970, exercită în continuare profesia de avocat la Londra (1971-1999) și la Bruxelles (1979-1999); înscris în Baroul din Irlanda în anul 1981; numit Queen's Counsel în 1987; Bencher la Middle Temple în 1998; reprezentant al Baroului Angliei și al Țării Galilor la Consiliul Barourilor Uniunii Europene (CCBE) și președinte al delegației permanente a CCBE pe lângă Curtea de Justiție (1995-1999); membru al Consiliului de administrație al World Trade Law Association și al European Maritime Law Organization (1993-2002); judecător la Tribunal începând cu data de 15 decembrie 1999 până la data de 7 octombrie 2015.

Hubert Legal
Hubert Legal

născut în anul 1954; consilier superior în cadrul Consiliului de Stat (Franţa); fost elev al Şcolii Normale Superioare de la Saint-Cloud şi al Şcolii Naţionale de Administraţie; profesor agregat de limba engleză (1979-1985); raportor şi, ulterior, comisar al guvernului în faţa Secţiei de contencios a Consiliului de Stat (1988-1993); consilier juridic la reprezentanţa permanentă a Franţei pe lângă Naţiunile Unite la New York (1993-1997); referent juridic la cabinetul judecătorului Puissochet, la Curtea de Justiţie (1997-2001); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 19 septembrie 2001.

Maria Eugénia Martins de Nazaré Ribeiro
Maria Eugénia Martins de Nazaré Ribeiro

născută în 1956; studii la Lisabona, la Bruxelles și la Strasbourg; advogada în Portugalia și la Bruxelles; cercetător independent la Institutul de Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles; referent juridic pe lângă judecătorul portughez la Curtea de Justiție, domnul Moitinho de Almeida (1986-2000), și ulterior pe lângă președintele Tribunalului de Primă Instanță, domnul Vesterdorf (2000-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 3.treizeci și unu.2003-09.nouăsprezece.2016.

Franklin Dehousse
Franklin Dehousse

născut în 1959; licențiat în drept (Universitatea din Liège, 1981); cercetător aspirant (Fondul Național de Cercetare Științifică, 1985-1989); consilier juridic la Camera Reprezentanților (1981-1990); doctor în drept (Universitatea din Strasbourg, 1990); profesor (Universitățile din Liège și din Strasbourg, Colegiul Europei, Institutul Regal Superior de Apărare, Universitatea „Montesquieu" din Bordeaux; Colegiul „Michel Servet" al universităților din Paris; Facultatea „Notre-Dame de la Paix" din Namur); reprezentant special al ministrului afacerilor externe (1995-1999); director de studii europene la Institutul Regal de Relații Internaționale (1998-2003); judecător (asseseur) la Consiliul de Stat (2001-2003); consultant pe lângă Comisia Europeană (1990-2003); membru al Observatorului Internet (2001-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 07 octombrie 2003 19 septembrie;, în 2016.

Ena Cremona
Ena Cremona

născută în 1936; licențiată în limbi străine a Universității Regale din Malta (1955); doctor în drept al Universității Regale din Malta (1958); avocat în cadrul Baroului din Malta, din 1959; consilier juridic la Consiliul Național al Femeilor (1964-1979); membru al Comisiei Serviciului Public (1987-1989); membru al Consiliului de administrație al Lombard Bank Ltd (Malta), reprezentând statul în calitatea sa de acționar (1987-1993); membru al Comisiei electorale din 1993; membru al comisiilor de doctorat la Facultatea de Drept a Universității Regale din Malta; membru al Comisiei Europene împotriva Rasismului și a Intoleranței (ECRI) (2003-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 şi până la data de 22 martie 2012.

Ottó Czúcz
Ottó Czúcz

născut în 1946; doctor în drept al Universității din Szeged (1971); administrator la Ministerul Muncii (1971-1974); titular de curs și profesor (1974-1989), decan al Facultății de Drept (1989-1990), prorector al Universității din Szeged (1992-1997); avocat; membru al conducerii Casei Naționale de Pensii; vicepreședinte al Institutului European de Securitate Socială (1998-2002); membru al Consiliului științific al Asociației Internaționale de Securitate Socială; judecător la Curtea Constituțională (1998-2004); judecător la Tribunal începând cu data de12 mai 2004 19 septembrie;, în 2016.

Irena Wiszniewska-Białecka
Irena Wiszniewska-Białecka

născută în 1947; licențiată în drept a Universității din Varșovia (1965-1969); cercetător (asistent universitar, conferențiar și profesor) la Institutul de Științe Juridice al Academiei Poloneze de Științe (1969-2004); cercetător asociat la Institutul „Max Planck" de Drept Străin și Internațional în materie de brevete, drepturi de autor și drept al concurenței de la München (bursieră a Fundației Alexander von Humboldt, 1985-1986); avocat (1992-2000); judecător la Curtea Supremă Administrativă (2001-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 19 septembrie;, în 2016; decedată la 23 mai 2018

Irena Pelikánová
Irena Pelikánová

născută în 1949; doctor în drept, asistent universitar de drept economic (înainte de 1989), ulterior doctor în științe, profesor de dreptul afacerilor (din anul 1993) la Facultatea de Drept a Universității „Karlovy" din Praga; membru al conducerii Comisiei de Valori Mobiliare (1999-2002); avocat; membru al Consiliului legislativ al guvernului ceh (1998-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Daniel Šváby
Daniel Šváby

născut în 1951; doctor în drept (Universitatea din Bratislava); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Bratislava; judecător la Curtea de Apel în cauze civile și vicepreședinte al Curții de Apel din Bratislava; membru al Secției de drept civil și de dreptul familiei din cadrul Institutului de Drept al Ministerului Justiției; judecător interimar la Curtea Supremă în cauze comerciale; membru al Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (Strasbourg); judecător la Curtea Constituțională (2000-2004); judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 12 mai 2004 și 6 octombrie 2009; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2009 până la data de 7 octombrie 2021.

Vilenas Vadapalas
Vilenas Vadapalas

născut în 1954; doctor în drept al Universității din Moscova; doctor ( doctor habilitatus) în drept al Universității din Varșovia; profesor de drept internațional (din 1981), de drepturile omului (din 1991) și de drept comunitar (din 2000) la Universitatea din Vilnius; consilier pentru afaceri externe în cadrul guvernului (1991-1993); membru al grupului de coordonare a delegației de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană; director general al Departamentului de drept european al guvernului (1997-2004); profesor de drept european la Universitatea din Vilnius, titular al Catedrei „Jean Monnet"; președinte al Asociației Lituaniene de Studii asupra Uniunii Europene; raportor al grupului de lucru al parlamentului pentru reforma constituțională privind aderarea Lituaniei; membru al Comisiei Internaționale a Juriștilor (aprilie 2003); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 16 septembrie 2013.

Küllike Jürimäe
Küllike Jürimäe

născută în 1962; licențiată în drept a Universității din Tartu (1981-1986); asistent al Procurorului Republicii la Tallinn (1986-1991); absolventă a Școlii de Diplomație din Estonia (1991-1992); consilier juridic (1991-1993) și consilier general la Camera de Comerț și Industrie (1992-1993); judecător la Curtea de Apel din Tallinn (1993-2004); European Master în drepturile omului și democratizare la universitățile din Padova și din Nottingham (2002-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 23 octombrie 2013; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 23 octombrie 2013.

Ingrida Labucka
Ingrida Labucka

născută în 1963; licențiată în drept a Universității din Letonia (1986); inspector la Ministerul Afacerilor Interne pentru regiunea Kirov și orașul Riga (1986-1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Riga (1990-1994); avocat (1994-1998 și iulie 1999-mai 2000); ministru al justiției (noiembrie 1998-iulie 1999 și mai 2000-octombrie 2002); membru al Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga (2001-2004); membru al parlamentului (2002-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 25 februarie 2020.

Verica Trstenjak
Verica Trstenjak

născută în anul 1962; doctor în drept al Universităţii din Liubliana (1995); profesor (din 1996) de teoria statului şi dreptului (doctrină) şi de drept privat; cercetător; studii de doctorat la Universităţile din Zürich şi Viena (Institutul de drept comparat), la Institutul Max Planck de drept internaţional privat din Hamburg, la Universitatea Liberă din Amsterdam; profesor invitat la universităţile din Viena şi Fribourg (Germania) şi la Şcoala de drept Bucerius din Hamburg; şef al Serviciului juridic (1994-1996) şi secretar de stat în Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei (1996-2000); secretar general al Guvernului (2000); membru al grupului de lucru pentru elaborarea Codului Civil European (Study Group on European Civil Code) din 2003, premiul Uniunii juriştilor sloveni „jurist al anului" în 2003; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 7 iulie 2004 şi 3 mai 2006; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 4 mai 2006 şi până la data de 28 noiembrie 2012.

Enzo Moavero Milanesi
Enzo Moavero Milanesi

născut în 1954; doctor în drept (Universitatea „La Sapienza", Roma); specializat în drept comunitar (Colegiul Europei, Bruges); înscris în barou, exercită profesia de avocat (1978-1983); titularul cursului de drept comunitar la universitățile „La Sapienza", Roma (1993-1996), „Luiss", Roma (1993-1996 și 2002-2006), și „Bocconi", Milano (1996-2000); consilier pentru probleme comunitare al prim-ministrului italian (1993-1995); funcționar la Comisia Europeană: consilier juridic și apoi șef de cabinet al vicepreședintelui (1989-1992), șef de cabinet al comisarului responsabil pentru piața internă (1995-1999) și pentru concurență (1999), director în cadrul Direcției Generale Concurență (2000-2002), secretar general adjunct al Comisiei Europene (2002-2005); director general al Biroului consilierilor politici (BEPA) la Comisia Europeană (2006); judecător la Tribunal începând cu data de 3 mai 2006 şi până la data de 15 noiembrie 2011.

Miro Prek
Miro Prek

născut în 1965; diplomă în drept (1989); master în drept; doctor în drept; admis în barou (1994); diverse atribuții și funcții în administrația publică, în principal în cadrul Biroului guvernamental pentru legislație (secretar de stat adjunct și director adjunct, șef al Departamentului de drept european și de drept comparat) și în cadrul Biroului pentru afaceri europene (subsecretar de stat); membru al echipei de negociere a Acordului de asociere (1994-1996) și pentru aderarea la Uniunea Europeană (1998-2002), responsabil de afacerile juridice; avocat practicant; șef de echipă și expert senior în cadrul unor proiecte finanțate de Uniunea Europeană privind adaptarea la legislația europeană și pentru integrarea europeană, în principal în Balcanii de Vest; șef de divizie în cadrul Curții de Justiție a Comunităților Europene (2004-2006); judecător la Tribunal începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Teodor Tchipev
Teodor Tchipev

născut în 1940; studii de drept la Universitatea „St. Kliment Ohridski" din Sofia (1961); doctor în drept (1977); avocat (1963-1964); consilier juridic în cadrul întreprinderii de stat pentru transporturi rutiere internaţionale (1964-1973); cercetător la Institutul de Drept al Academiei Bulgare de Ştiinţe (1973-1988); titularul cursului de procedură civilă la Facultatea de drept a Universităţii „St. Kliment Ohridski" din Sofia (1988-1991); arbitru la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie (1988-2006); judecător la Curtea Constituţională (1991-1994); profesor asociat la Universitatea „Paissiy Hilendarski" din Plovdiv (februarie 2001-2006); ministru al justiţiei (1994-1995); titularul cursului de procedură civilă la Noua Universitate Bulgară din Sofia (1995-2006); judecător la Tribunal în perioada 12 ianuarie 2007 29 iunie 2010.

Valeriu M. Ciucă
Valeriu M. Ciucă

născut în 1960; licenţiat în drept (1984), doctor în drept (1997) (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi); judecător la Judecătoria Suceava (1984-1989); judecător militar la Tribunalul Militar din Iaşi (1989-1990); profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (1990-2006); bursă de specializare în drept privat la Universitatea din Rennes (1991-1992); conferenţiar universitar la Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi (1999-2002); profesor asociat la Université du Littoral Côte d'Opale (LAB. RII) (2006); judecător la Tribunal între 12 ianuarie 2007 şi 26 noiembrie 2010.

Alfred Dittrich
Alfred Dittrich

născut în 1950; studii de drept la Universitatea din Erlangen-Nürnberg (1970-1975); referent juridic în cadrul Tribunalului Regional Superior din Nuremberg (1975-1978); funcționar în cadrul Ministerului Federal al Economiei (1978-1982); funcționar în cadrul Reprezentanței Permanente a Republicii Federale Germania pe lângă Comunitățile Europene (1982); funcționar în cadrul Ministerului Federal al Economiei, responsabil de problemele de drept comunitar și de dreptul concurenței (1983-1992); șef al Departamentului „Dreptul Uniunii Europene" (1992-2007) din cadrul Ministerului Justiției; șef al delegației germane a grupului de lucru „Curtea de Justiție" din cadrul Consiliului; agent al guvernului federal în numeroase cauze care s-au aflat pe rolul Curții de Justiție a Comunității Europene; judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Santiago Soldevila Fragoso
Santiago Soldevila Fragoso

născut în 1960; licențiat în drept la Universitatea Autonomă din Barcelona (1983); judecător (1985); din 1992, magistrat specializat în cadrul Secției de contencios administrativ a Tribunal Superior de Justicia de Canarias, Santa Cruz de Tenerife (1992 și 1993), și a Audiencia Nacional (Madrid, mai 1998-august 2007), unde a soluționat acțiuni în materie fiscală (TVA), acțiunile formulate împotriva dispozițiilor normative generale ale ministrului economiei și a deciziilor acestuia privind ajutoare de stat sau răspunderea patrimonială a administrației, precum și acțiuni formulate împotriva tuturor acordurilor autorităților centrale de reglementare în domeniile bancar, bursier, energetic, al asigurărilor și al concurenței; referent juridic la Curtea Constituțională (1993-1998); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 până la data de 16 septembrie 2013.

Laurent Truchot
Laurent Truchot

născut în 1962; absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris (1984); fost elev al Școlii Naționale a Magistraturii (1986-1988); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Marsilia (ianuarie 1988-ianuarie 1990); magistrat în cadrul Direcției de proceduri civile și judiciare a Ministerului Justiției (ianuarie 1990-iunie 1992); adjunct al șefului de birou, ulterior șef de birou la Direcția generală a concurenței, de consum și de combatere a fraudelor din cadrul Ministerului Economiei, Finanțelor și Industriei (iunie 1992-septembrie 1994); consilier tehnic pe lângă ministrul justiției (septembrie 1994-mai 1995); judecător la Tribunalul de Mare Instanță din Nîmes (mai 1995-mai 1996); referent juridic la Curtea de Justiție, la cabinetul avocatului general Léger (mai 1996-decembrie 2001); consilier referent la Curtea de Casație (decembrie 2001-august 2007); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 până la data de 16 septembrie 2013.

Sten Frimodt Nielsen
Sten Frimodt Nielsen

Născut în anul 1963 la Copenhaga (Danemarca), domnul Sten Frimodt Nielsen obține o diplomă în drept la Københavns Universitet (Universitatea din Copenhaga, Danemarca) în 1988.

Își începe cariera profesională în calitate de funcționar în cadrul Ministerului Afacerilor Externe danez între anii 1988 și 1991, înainte de a fi numit secretar al ambasadei la Reprezentanța Permanentă a Danemarcei pe lângă Organizația Națiunilor Unite la New York (Statele Unite), din 1991 până în 1994. Din nou în Danemarca, integrează într-o primă etapă serviciul juridic al Ministerului Afacerilor Externe danez în perioada 1994-1995 și, într-o a doua etapă, serviciul prim-ministrului danez în perioada 1995-1998, în calitate de consilier, iar ulterior în calitate de consilier principal.

Între anii 1998-2001, se alătură Reprezentanței Permanente a Danemarcei pe lângă Uniunea Europeană în calitate de ministru consilier. Din 2001 până în 2002, reintegrează serviciul prim-ministrului danez în calitate de consilier special pentru problemele juridice, șef de departament și jurisconsult din 2002 până în 2004, apoi subsecretar de stat și jurisconsult din 2004 până în 2007.

Domnul Frimodt Nielsen se consacră de asemenea învățământului în perioada 1988-1991, în calitate de responsabil de curs în domeniul dreptului internațional și al dreptului european la Københavns Universitet, unde deține ulterior funcția de profesor asociat.

Judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 până la data de 27 septembrie 2023.

Kevin O
Kevin O'Higgins

născut în 1946; studii la Crescent College din Limerick, la Clongowes Wood College, la University College Dublin (BA degree și diplomă de drept european) și la ings Inns; înscris în Baroul Irlandei în 1968; barrister (1968-1982); Senior Counsel (Inner Bar of Ireland, 1982-1986); judecător la Circuit Court (1986-1997); judecător la High Court a Irlandei (1997-2008); Bencher of Kings Inns; reprezentant al Irlandei la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (2000-2008); judecător la Tribunal începând cu data de 15 septembrie 2008 până la data de 16 septembrie 2013.

Dimitrios Gratsias
Dimitrios Gratsias

născut în 1957; licențiat în drept la Universitatrea din Atena (1980); diplomă de studii aprofundate de drept public acordată de Universitatea Paris I, Panthéon-Sorbonne (1981); certificat acordat de Centre universitaire d'études communautaires et européennes (Universitatea Paris I) (1982); auditor la Consiliul de Stat (1985-1992); maître des requêtes la Consiliul de Stat (1992-2005); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1994-1996); membru asociat al Curții Supreme Speciale din Grecia (1998 și 1999); consilier la Consiliul de Stat (2005); membru al Curții speciale pentru cauze de recuzare (2006); membru al Consiliului Superior al Magistraturii Administrative (2008); inspector pentru instanțele administrative (2009-2010); judecător la Tribunal începând cu 25 octombrie 2010 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.

Andrei Popescu
Andrei Popescu

născut în 1948; licențiat în drept al Universității București (1971); studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european, Universitatea din Geneva (1973-1974); doctor în drept al Universității București (1980); asistent stagiar (1971-1973), asistent titular (1974-1985), apoi titular de curs de dreptul muncii la Universitatea București (1985-1990); cercetător principal al Institutului de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției sociale (1990-1991); director general adjunct (1991-1992), apoi director (1992-1996) la Ministerul Muncii și Protecției Sociale; conferențiar (1997), apoi profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București (2000); secretar de stat la Ministerul Integrării Europene (2001-2005); șef de departament la Consiliul Legislativ al României (1996-2001 și 2005-2009); director fondator al Revistei Române de Drept European; președinte al Societății Române de Drept European (2009-2010); agent al guvernului român în fața instanțelor Uniunii Europene (2009-2010); judecător la Tribunal începând cu data de 26 noiembrie 2010 la 19 septembrie 2016.

Guido Berardis
Guido Berardis

născut în 1950; licențiat în drept (Universitatea La Sapienza din Roma, 1973), diplomă de Înalte studii europene la Colegiul Europei (Bruges, 1974-1975); funcționar al Comisiei Comunităților Europene (Direcția „Afaceri internaționale” a Direcției generale a Agriculturii, 1975-1976); membru al serviciului juridic al Comisiei Comunităților Europene (1976-1991 și 1994-1995); reprezentant al serviciului juridic al Comisiei Comunităților Europene la Luxemburg (1990 1991); referent juridic în cadrul cabinetului judecătorului G. F. Mancini la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1991-1994); consilier juridic al membrilor Comisiei Comunităților Europene M. Monti (1995-1997) și F. Bolkestein (2000-2002); director al Direcției „Politica contractelor de achiziții publice” (2002-2003), al Direcției „Servicii, proprietate intelectuală și industrială, media și protecția datelor” (2003-2005) și al Direcției „Servicii” (2005-2011) din cadrul Direcției generale „Piața internă” a Comisiei Comunităților Europene; consilier juridic principal și director al echipei „Justiție, libertate și securitate, drept civil și drept penal” din cadrul serviciului juridic al Comisiei Europene (2011-2012); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2012 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Carl Wetter
Carl Wetter

născut în 1949; licențiat în economie (Bachelor of Arts, 1974) și în drept (Master of Laws, 1977) al Universității din Uppsala; administrator la Ministerul Afacerilor Externe (1977); membru al baroului suedez (începând cu anul 1983); membru al grupului de lucru suedez privind dreptul concurenței la Camera de Comerț Internațională (CCI); titular al cursului de dreptul concurenței (Universitățile din Lund și din Stockholm); autor a numeroase publicații; judecător la Tribunal începând cu data de 3/optsprezece/2013-09/nouăsprezece/ 2016.

Egidijus Bieliūnas
Egidijus Bieliūnas

născut în 1950; licențiat în drept al Universității din Vilnius (1973); doctorat în drept (1978), asistent, lector și ulterior conferențiar la Facultatea de Drept a Universității din Vilnius (1977-1992); consultant la Departamentul juridic al Parlamentului Republicii Lituania (1990-1992); consilier la ambasada Lituaniei în Belgia (1992-1994); consilier la ambasada Lituaniei în Franța (1994-1996); membru al Comisiei Europene a Drepturilor Omului (1996-1999); judecător la Curtea Supremă a Lituaniei (1999-2011); conferențiar la Catedra de drept penal a Universității din Vilnius (2003-2013); reprezentantul Republicii Lituania în Organismul Comun de Supraveghere al Eurojust (2004-2011); judecător la Curtea Constituțională a Republicii Lituania (2011-2013); judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Viktor Kreuschitz
Viktor Kreuschitz

Născut în anul 1952 la Budapesta (Ungaria), domnul Viktor Kreuschitz obține la Universität Wien (Universitatea din Viena, Austria) o diplomă în drept în 1980, precum și un doctorat în drept în 1981.

Își începe cariera profesională în calitate de asistent științific în cadrul Institut für Staats- und Verwaltungsrecht (Institutul de drept Public și Administrativ) al Universität Wien în 1980, înainte de a se alătura, în calitate de funcționar, serviciului de afaceri constituționale al cancelariei federale austriece în perioada 1981-1997. În plus, este desemnat membru al Datenschutzkommission (Comisia pentru Protecția Datelor, Austria) între anii 1987 și 1997.

Integrează ulterior serviciul juridic al Comisiei Europene în calitate de consilier juridic și reprezintă această instituție, din 1997 până în 2013, în numeroase cauze în fața instanțelor Uniunii și în fața Curții de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb.

Judecător la Tribunal începând de la 16 septembrie 2013 până la data de 15 septembrie 2022.

Anthony Michael Collins
Anthony Michael Collins

născut în 1960; absolvent al Trinity College, Dublin (Științe juridice) (1984) și al Honourable Society of the King's Inns, Dublin (Barrister‑at‑Law) (1986); Bencher al Honourable Society of King's Inns (din 2013); professor afiliat la University College Cork (din 2015); membru al consiliului director al Irish Centre for European Law (din 1997); Barrister‑at‑Law (1986‑1990 și 1997‑2003) și Senior Counsel (2003‑2013) al baroului irlandez; referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1990‑1997); vicepreședinte al Council of European National Youth Committees (1979-1981); secretar general al Organising Bureau of European School Student Unions (1977‑1984); secretar general al Irish Union of School Students (1977‑1979); membru al delegației permanente a Consiliului Barourilor din Uniunea Europeană (CCBE) pe lângă Curtea de Justiție a Uniunii Europene și pe lângă Curtea de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) (2006‑2013); judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 până la data de 7 octombrie 2021; avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.

 

Ignacio Ulloa Rubio
Ignacio Ulloa Rubio

născut în 1967; licențiat în drept magna cum laudae (1985-1990) și studii de doctorat (1990-1993) la Universitatea Complutense, Madrid; procuror, Gerona (2000-2003); consilier judiciar și pe probleme de drepturile omului pentru Autoritatea provizorie a Coaliției, Bagdad, Irak (2003-2004); judecător civil de primă instanță și judecător de instrucție (2003-2007), apoi judecător principal, Gerona (2008); șef adjunct al misiunii „Stat de drept" pentru Irak EUJUST LEX la Consiliul Uniunii Europene (2005-2006); consilier referent juridic la Curtea Constituțională (2006-2011 și 2013); secretar de stat pe probleme de securitate (2012-2013); expert civil în domeniul statului de drept și al reformei sectorului de securitate la Consiliul Uniunii Europene (2005-2011); expert extern pe probleme de drepturile omului și de justiție penală la Comisia Europeană (2011-2013); profesor și autor a numeroase lucrări; judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Ian Stewart Forrester
Ian Stewart Forrester

născut în 1945; diplome ale Universității din Glasgow (MA 1965, LLB 1967) (istorie și literatură engleză, drept); master în drept civil la Universitatea Tulane din Louisiana (MCL 1969); înscriere în Baroul Scoției (1972) și în Baroul New York (1977); numire în calitate de Queen’s Counsel (1988); înscriere în Baroul Angliei și al Țării Galilor (1996) și în Baroul Bruxelles (1999); exercitarea profesiei de avocat în Barourile Edinburgh, Bruxelles, Londra și New York; profesor invitat (1991) și doctor honoris causa (2009) al Universității din Glasgow; Bencher of Middle Temple (2012); arbitru la Camera de Comerț Internațională (CCI), la Centrul Internațional pentru Soluționarea Diferendelor privind Investițiile (CIRDI) și la Tribunalul Arbitral pentru Sport (TAS); autor a numeroase publicații; judecător la Tribunal începând între de 7 octombrie 2015 şi 31 ianuarie 2020.

Constantinos Iliopoulos
Constantinos Iliopoulos

Născut în anul 1948 la Atena (Grecia), domnul Constantinos Iliopoulos obține o diplomă în drept la Panepistimio Athinon (Universitatea din Atena, Grecia) în 1971 și o diplomă în științe economice la Oikonomiko Panepistimio Athinon (Universitatea de Economia din Atena, Grecia) în 1974. Efectuează studii de doctorat în drept la Universität Hamburg (Universitatea din Hamburg, Germania), unde își susține teza în dreptul concurenței în 1984.

Admis în Baroul din Atena în 1973, domnul Iliopoulos exercită profesia de avocat până în anul 2016. În perioada 1992-2006, este membru al Elliniki Epitropi Antagonismou (Comisia Elenă de Concurență). În perioada 2002-2003, este consilier juridic al guvernului cipriot în materia dreptului societăților și a dreptului proprietății intelectuale în vederea aderării Ciprului la Uniunea Europeană. Între anii 2007 și 2009, este consilier juridic al ministrului elen al dezvoltării economice și energiei.

În paralel, domnul Iliopoulos se consacră învățământului la Facultatea de Drept a Universität Hamburg: este angajat în calitate de asistent în cadrul Departamentului de drept european din 1980 până în 1984, ca responsabil de curs în drept european, dreptul european al consumatorului, dreptul european al societăților, drept european comercial și dreptul european al proprietății intelectuale în perioada 1992-2006 și în calitate de profesor invitat în anul 2015. Predă de asemenea în calitate de profesor de drept economic internațional și european la Facultatea de Drept a Democritio Panepistimio Thrakis (Universitatea Democrite din Tracia, Grecia) între anii 2007 și 2015, iar ulterior, din 2015 până în 2016, ca profesor în cadrul programului de master în dreptul internațional și dreptul european al energiei. Din anul 2016, domnul Iliopoulos este profesor onorific și predă cursuri de dreptul european al energiei în cadrul acestui program de master.

Autorul a numeroase publicații, domnul Iliopoulos se consacră organizării cercetării juridice în țara sa natală în cadrul Elliniki Enosi Eyropaikou Dikaiou (Asociația Elenă de Drept European), unde este trezorier în perioada 1987-2002, apoi secretar general în perioada 2002-2019 și membru al consiliului de administrație din anul 2019. Între anii 2012 și 2016, este membru fondator și secretar general, apoi, din 2017, președinte al Elliniki Enosi Dikaiou Energeias (Asociația Elenă de Dreptul Energiei).

Atașat culturii juridice germane ca urmare a studiilor de doctorat pe care le-a efectuat la Hamburg, asumă funcțiile de vicepreședinte al Asociației Germano-Elene a Juriștilor (Hamburg) din 1987 și de secretar general al Asociației Eleno-Germane a Juriștilor (Atena) din 1990. Pe de altă parte, între anii 2005 și 2011, este membru al consiliului de administrație al Κentro Diethnous kai Eyropaikou Oikonomikou Dikaiou sti Thessaloniki (Centrul de Drept internațional și European Economic din Salonic, Grecia).

Judecător la Tribunal din 13 aprilie 2016 până la 15 septembrie 2022.

Leopoldo Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín
Leopoldo Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín

născut în 1957; diplomat în drept al Universității Complutense din Madrid (1979) și master la Fletcher School of Law and Diplomacy a Universității Tufts (Statele Unite) (1985); profesor de drept la Universitatea CEU San Pablo (1985-1993); consilier juridic la Consiliul de Stat (1983-1996); secretar general al Center for the Advanced Study in the Social Sciences din cadrul Fundației Juan March (1991-1996); subsecretar în Ministerul Afacerilor Interne (1996-2001); consilier juridic (2001-2003); avocat (2004-2005); director al masterului în relații internaționale și profesor de drept la Instituto de Empresa (2007-2013); consilier juridic senior la Consiliul de Stat (2005-2016); judecător la Tribunal începând cu 13 aprilie 2016 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Virgilijus Valančius
Virgilijus Valančius

Născut în anul 1963 la Plungė (Lituania), domnul Virgilius Valančius obține o diplomă de drept la Vilniaus universitetas (Universitatea din Vilnius, Lituania) în 1986, precum și un doctorat în drept la Mykolo Romerio universitetas (Universitatea Mykolas Romeris, Lituania) în 2000. Își depune candidatura pentru obținerea unei diplome de abilitare în 2008 la Mykolo Romerio universitetas, care îi conferă acest titlu în anul 2008.

În 1986, domnul Valančius își începe cariera profesională în calitate de procuror, funcție pe care o exercită până în anul 1990. În perioada 1991-1994, intră în serviciul magistraturii în țara sa natală în calitate de judecător, iar ulterior, în perioada 1993-1994, în calitate de vicepreședinte al Vilniaus miesto apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Vilnius, Lituania). Între anii 1995 și 2002, este numit judecător la Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel a Lituaniei), îndeplinind de asemenea funcția de președinte al Secției civile a acesteia. În perioada 2002-2013, este judecător la Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), instanță al cărei președinte este între anii 2002 și 2008.

Începând cu anul 1997, domnul Valančius se consacră de asemenea învățământului în calitate de responsabil de curs la Vilniaus universitetas. În plus, predă la Mykolo Romerio universitetas în calitate de responsabil de curs în perioada 1998-2000, iar ulterior ca profesor asociat, în perioada 2000-2008. Între anii 2002 și 2006, este desemnat șef al departamentului de procedură civilă, iar din anul 2008 este numit profesor.

În perioada 2006-2008, prezidează Asociația Europeană a Magistraților (AEM), iar în perioada 2006-2014 deține funcția de vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Magistraților (UIM). Este de asemenea membru al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) din anul 2000 până în anul 2014 și, în această calitate, este membru al consiliului de administrație al Asociației Consiliilor de Stat și a Instanțelor Administrative Supreme din Uniunea Europeană (ACA-Europe) în perioada 2010-2013. Totodată, este membru al comitetului consultativ al Academiei de Drept European (ERA) între anii 2008 și 2011.

Judecător la Tribunal din 13 aprilie 2016 până la 27 septembrie 2023.

René Barents
René Barents

Născut în anul 1951 la Rotterdam (Țările de Jos), domnul René Barents obține o diplomă în drept și o diplomă specială în economie la Erasmus Universiteit (Universitatea Erasmus, Țările de Jos) în 1973. Își completează formarea universitară printr-un doctorat în drept la Universiteit Utrecht (Universitatea din Utrecht, Țările de Jos), unde își susține teza în anul 1981.

Își începe cariera profesională la Institutul European al Universiteit Utrecht, în special în domeniul dreptului european și al dreptului economic, în calitate de cercetător în perioada 1973-1974, și ulterior de conferențiar în perioada 1974-1979. Tot în această calitate predă la Universiteit Leiden (Universitatea din Leiden, Țările de Jos), din anul 1979 până în anul 1981. Numit profesor titular la Universiteit Maastricht (Universitatea din Maastricht, Țările de Jos), predă în cadrul acesteia dreptul european în perioada 1988-2003 și ocupă din anul 2003 un post de profesor onorific în dreptul european. Autor a numeroase publicații în domeniul dreptului Uniunii, intră în serviciul Curții de Justiție a Comunităților Europene în 1981, în calitate de referent juridic pe lângă avocații generali Pieter VerLoren van Themmat (în perioada 1981-1986) și Jean Mischo (1986). Se alătură ulterior Diviziei de personal a Curții în calitate de șef al Secției drepturi statutare, din 1986 până în 1987.

Între anii 1987 și 1991, ocupă un post în cadrul Serviciului juridic al Comisiei Comunităților Europene și exercită din nou, între anii 1991 și 2000, funcția de referent juridic la Curtea de Justiție, pe lângă judecătorul Paul Joan George Kapteyn. În perioada 2000-2009, este șef de divizie în cadrul Direcției cercetare și documentare, al cărei director devine în perioada 2009-2011.

Între anii 1993 și 2011, domnul Barents deține de asemenea funcția de consilier la Gerechtshof 's-Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s-Hertogenbosch, Țările de Jos).

Domnul Barents este numit judecător la Tribunalul Funcției Publice la 6 octombrie 2011 și exercită această funcție până la 31 august 2016.

Judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 până la data de 15 septembrie 2022.

Peter George Xuereb
Peter George Xuereb

născut în 1954; licențiat în drept al Universității din Malta (1977); Master of Laws al Universității din Londra (1979); doctor în drept al Universității din Cambridge (1982); titular de curs la Ealing College of Higher Education (1982-1984); titular de curs la Universitatea din Exeter (1984-1990); titular principal de curs la Universitatea din Londra, Queen Mary and Westfield College (1990-1993); consilier juridic în sectorul privat, apoi pe lângă Parlamentul Maltei (1993-2016); profesor și responsabil al departamentului de drept european și de drept comparat la Universitatea din Malta (1993-2016); director al Centrului de documentare și de cercetare al Universității din Malta (1993-2016); președinte al Asociației malteze de drept european; autor a numeroase publicații; judecător la Tribunal (2016-2018); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2018.

Zoltán Csehi
Zoltán Csehi

născut în 1965; licențiat în drept al Universității Loránd Eötvös din Budapesta (1990), în istoria artei (1992) și Master of Laws al Universității din Heidelberg (1991); doctor în drept (2004); avocat la Baroul din Budapesta (1995-2016); profesor asociat de drept (1991-2005) și profesor de drept (2005-2016) la Universitatea Loránd Eötvös; șef al Departamentului de drept comercial (2007-2013), apoi șef al Departamentului de drept privat și comercial, precum și profesor (2013-2016) la Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta; profesor invitat la Universitatea Catolică din Lyon (2013-2016); arbitru la Curtea Permanentă de Arbitraj de pe lângă bursa maghiară și arbitru ad hoc (2004-2016); judecător la Tribunal începând cu 13 aprilie 2016 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.

 

Ezio Perillo
Ezio Perillo

născut în 1950; licențiat în drept și avocat în cadrul Baroului din Padova; asistent, apoi cercetător în drept civil și comparat la Facultatea de drept a Universității din Padova (1977-1982); titular de curs în materia dreptului comunitar la Colegiul European (Parma, 1990-1998), la facultățile de drept din Padova (1985-1987), Macerata (1991-1994), Napoli (1995) și la Universitatea de Stat din Milano (2000-2001); membru al comitetului științific al Master in European integration din cadrul Universității din Padova; funcționar la Direcția bibliotecă, cercetare și documentare a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1982-1984); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă avocatul general G. F. Mancini (1984-1988); consilier juridic al secretarului general al Parlamentului European, domnul E. Vinci (1988-1993); șef de divizie la Serviciul juridic al Parlamentului European (1995-1999); director al Direcției de afaceri legislative și de concilieri, de relații interinstituționale și de relații cu parlamentele naționale din cadrul Parlamentului European(1999-2004); director al Direcției de relații externe a Parlamentului European (2004-2006); director al Direcției de afaceri legislative din cadrul Serviciului juridic al Parlamentului European (2006-2011); autor a mai multe publicații în dreptul civil italian și în dreptul Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 6 octombrie 2011 şi până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 şi până la data de 26 septembrie 2019.

Barna Berke
Barna Berke

născut în 1966; licențiat în drept la Universitatea Loránd Eötvös din Budapesta (1990); Master of Laws la Universitatea din Stockholm (1995); avocat în Baroul din Budapesta; consilier juridic pe lângă Parlamentul Maghiar în cadrul procesului de aderare a Ungariei la Uniunea Europeană (1994-1996 și 2002-2004); referent juridic pe lângă președintele Curții Constituționale din Ungaria (1997-2000); vicepreședinte al Autorității din domeniul concurenței, apoi președinte al Consiliului Concurenței (2000-2002); arbitru la Curtea Permanentă de Arbitraj a Piețelor Financiare si a Piețelor de Capital (2008-2014); titular de curs (1990-1994); conferențiar (1995-1999), apoi conferențiar asociat (2003-2016) la Universitatea Loránd Eötvös din Budapesta; secretar de stat responsabil cu cooperarea judiciară europeană și internațională în cadrul Ministerului Justiției (2014-2016); judecător la Tribunal începând cu data de la 19 septembrie 2016şi până la data decesului său, 1 august 2021.

Octavia Spineanu-Matei
Octavia Spineanu-Matei

născută în 1967; licențiată în drept la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1990); doctor în drept (1999); judecător la Judecătoria Sectorului 4 din București (1991-1996); judecător (1996-1999) și președinte de secție (1997-1999) la Tribunalul București; judecător (1999-2005) și președinte de secție (1999-2003) la Curtea de Apel București; membru al Marii Camere de recurs a Oficiului European de Brevete (2006-2016); formator, apoi director al Institutului Național al Magistraturii (2011-2016); judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție a României (2006-2016); membru al Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii și al Consiliului de conducere al Școlii Naționale de Grefieri (2011-2016); membru ales al Consiliului școlii doctorale a Universității din București (2012-2016); judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.

Hans Jung
Hans Jung

născut în anul 1944; cetăţean german; asistent, apoi profesor-asistent la Facultatea de Drept din Berlin; avocat (Frankfurt pe Main); jurist-lingvist la Curtea de Justiţie; referent juridic al preşedintelui Curţii de Justiţie H. Kutscher şi apoi al judecătorului german la Curtea de Justiţie; grefier adjunct al Curţii de Justiţie; grefier al Tribunalului de Primă Instanţă începând cu data de 10 octombrie 1989 şi până la data de 5 octombrie 2005; decedat la data de 26 septembrie 2009.

Emmanuel Coulon
Emmanuel Coulon

Născut în anul 1968 la Versailles (Franța), domnul Emmanuel Coulon a urmat studii de drept la université Panthéon-Assas (Universitatea Panteon-Assas Paris II, Franța) și studii de management la université Paris-Dauphine (Universitatea Paris-Dauphine Paris IX, Franța), finalizate cu o diplomă în drept și cu o diplomă în științe manageriale eliberate în 1990 și, respectiv, în 1991. Ulterior, integrează Colegiul Europei la Bruges (Belgia), unde obține în 1992 un Master of Laws în drept european (LLM).

În anul 1993, participă cu succes la examenul de intrare la centre régional de formation à la profession d’avocat (Centrul Regional de Formare pentru Profesia de Avocat) din Paris. Obține în 1995 certificatul de aptitudine pentru profesia de avocat eliberat de Baroul din Bruxelles (Belgia) și exercită această profesie în calitate de membru al baroului respectiv într-un cabinet de dimensiuni internaționale. În anul 1998, este laureat al unui concurs general organizat de Comisia Comunităților Europene.

Domnul Coulon este recrutat în 1996 de președintele Tribunalului, Antonio Saggio, pentru a exercita funcția de referent juridic în cadrul unei „task force” responsabile cu problemele de concurență. În anul 1998, se alătură cabinetului președintelui Bo Vesterdorf în calitate de referent juridic până în anul 2002. În 2003, este numit șef de cabinet al președintelui, funcție nou creată la Tribunal.

Este autorul unor publicații în domeniul dreptului Uniunii, în special în domeniile dreptului procesual și administrării justiției.

Grefierul Tribunalului de la 6 octombrie 2005 până la 30 aprilie 2023.