Discriminări pe motive de cetățenie și de naționalitate

Interzicerea discriminărilor pe motive de cetățenie reprezintă piatra de temelie a integrării europene: orice cetățean al Uniunii care locuiește sau are reședința legală într-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este se poate prevala de această interdicție în toate situațiile care intră sub incidența dreptului Uniunii. O astfel de discriminare poate fi directă, în sensul că diferența de tratament este direct legată de cetățenie, sau indirectă, în sensul că acest tratament depinde, de exemplu, de țara de reședință. Curtea a fost sesizată în mai multe rânduri cu privire la acest subiect.

În anul 1989, Curtea a considerat că un turist britanic care a fost agresat și a fost grav rănit în metroul parizian de persoane necunoscute are același drept de a obține o despăgubire din partea statului francez precum un resortisant francez. Astfel, un asemenea turist trebuie să poată beneficia de servicii în afara țării sale și poate, prin urmare, să se prevaleze de interdicția discriminărilor pe motive de cetățenie (Hotărârea din 2 februarie 1989, Cowan, 186/87).

În celebra Hotărâre Bosman din 1995, Curtea a statuat printre altele că interzicerea discriminărilor pe motive de cetățenie se opune aplicării unor reguli stabilite de asociațiile sportive potrivit cărora, în meciurile din competițiile pe care le organizează, cluburile de fotbal nu pot utiliza decât un număr limitat de jucători profesioniști resortisanți ai altor state membre (Hotărârea din 15 decembrie 1995, Bosman, C-415/93).

În anul 1998, Curtea a stabilit ca principiu că orice resortisant al unui stat membru poate invoca cetățenia sa europeană pentru a se proteja împotriva unei discriminări din cauza cetățeniei sale de către un alt stat membru. Astfel, Curtea a decis că  o mamă spaniolă care are reședința legală în Germania se poate prevala de interdicția discriminărilor pe motive de cetățenie atunci când i se refuză acordarea alocației de educație germane pentru motivul că nu dispune de un permis de ședere, în condițiile în care acest document nu este cerut resortisanților germani (Hotărârea din 12 mai 1998, Martinez Sala, C-85/96).

În anul 2004, Curtea a decis că un stat membru îi discriminează pe titularii unor diplome de bacalaureat din alte state membre atunci când nu le permite accesul la învățământul superior în aceleași condiții precum titularii unor diplome de bacalaureat naționali (Hotărârea din 1 iulie 2004, Comisia/Belgia, C-65/03).